rezumat RO pt CD.pdf

Obţinerea de biosurfactanţi şi utilizarea lor în protecţia mediului şi a culturilor horticole
bacteriene în mediu şi care acţionează la distanţă (inhibarea creşterii fungilor nu implică un
contact direct cu celulele bacteriene).
12. Prin cultivarea tulpinilor bacteriene pe mediile de MSM cu 30 g/l sucroză şi McKeen cu
2,5% glucoză nu s-au observat diferenţe semnificative în privinţa profilului curbelor de
creştere şi a acumulării de biomasă. În experimentele ulterioare a fost utilizat mediul
McKeen pentru faptul că se foloseşte glucoza ca unică sursă de carbon, iar creşterea
bacteriilor a fost mai bună, permițând producerea unei cantităţi mai mari de biosurfactanţi.
13. Pentru evidenţierea şi cuantificarea producerii de biosurfactanţi s-au utilizat două metode:
testul răspândirii petrolului şi testul emulsionării. La tulpinile B1 şi B2 s-a observat o acţiune
de dispersare ridicată faţă de kerosen şi kerosen cu motorină, ceea ce sugerează că acestea
produc substanţe tensioactive. De asemenea, cele mai mari valori ale indicelui de
emulsionare faţă kerosen şi kerosen cu motorină au fost înregistrate la tulpinile B2 şi BW
(71,35% cu 60,37% şi respectiv 64,03% cu 53,05%). De remarcat că indicele de emulsionare
faţă de uleiurile vegetale testate (uleiul de floarea soarelui şi cel de măsline) a fost ridicat la
toate tulpinile bacteriene testate, ceea ce sugerează posibile aplicaţii pentru degradarea
uleiurilor vegetale uzate.
14. Capacitatea tulpinilor bacteriene selectate de a produce biosurfactanţi, în principal din
categoria lipopeptidelor a fost examinată şi prin utilizarea unor tehnici moleculare. Astfel, au
fost folosite două perechi de primeri, specifici pentru două gene bacteriene implicate in
producerea iturinului (pentru genele ituD şi lpa-14). S-a constatat că în genomul tulpinilor
B1 şi BW se găsesc ambele gene ţintă, observându-se clar ambii ampliconi specifici
(ampliconul de 1203 pb pentru gena ituD şi cel de 675 pb corespunzător genei lpa-14), în
timp ce la tulpina B2 aceşti produşi au fost absenţi. Aceasta sugerează faptul că tulpina B2 ar
putea să producă alte tipuri de biosurfactanţi lipopeptidici: surfactin, fengycin sau alţi
membri ai familiei lipopeptidice iturin (mycosubtilin, bacillomycin L, D şi F).
15. Studierea particularităţilor biosurfactanţilor bacterieni ca şi a efectelor antifungice este
condiţionată de extracţia acestora. Metoda aplicată a permis obţinerea unui sediment de
culoare brun gălbui (biosurfactantul brut) care a fost supus cromatografiei în strat subţire,
pentru separarea componentelor specifice. Spoturile de culoare violet evidenţiate pe plăcile
cu silicagel au indicat prezenţa lipopeptidelor la toate tulpinile bacteriene testate.
16. Pentru evidenţierea unor eventuale aplicaţii practice ale bacteriilor selectate, au fost
optimizate condiţiile de cultivare în vederea obţinerii unei cantităţi crescute de biomasă
21