rezumat RO pt CD.pdf

Obţinerea de biosurfactanţi şi utilizarea lor în protecţia mediului şi a culturilor horticole
arătat că prin folosirea mediului de cultură McKeen cu 2,5% glucoză, ca sursă de carbon, creşterea
bacteriilor a fost mai bună, permiţând producerea unei cantităţi mai mari de biosurfactanţi.
Prin verificarea indicelui de emulsionare faţă de uleiul de floarea soarelui şi cel de măsline,
s-a demonstrat că toate tulpinile bacteriene testate au manifestat valori ridicate, ceea ce sugerează
posibile aplicaţii pentru degradarea uleiurilor vegetale testate.
Pe lângă utilizarea mediului de cultură McKeen pentru obţinere de biosurfactanţi, ca element
de noutate putem menţiona diferenţele tulpinilor B1 şi B2 în evidenţierea producerii de lipopeptide
de tip iturin A cu două perechi de primeri (pentru genele ituD şi lpa-14). S-a demonstrat că în
genomul B1 se găsesc ambele gene ţintă, implicate în biosinteza iturinului, observându-se clar
ampliconul de 1203 pb pentru gena ituD şi cel de 675 pb corespunzător genei lpa-14. La tulpina B2
nu s-au observat produşii de amplificare pentru genele menţionate, demonstrându-se astfel că tulpina
bacteriană poate să producă alte tipuri de biosurfactanţi lipopeptidici.
De asemenea, s-a pus la punct o metodă de extracţie, adaptată după mai multe metode
prezentate în literatura de specialitate, reuşindu-se obţinerea unui biosurfactant lipopeptidic brut, sub
formă de sediment brun-gălbui, acesta fiind folosit în testările ulterioare sub formă de extracte
lipopeptidice metanolice şi butanolice.
Capitolul V: Cercetări proprii privind posibilele aplicaţii ale tulpinilor bacteriene
producătoare de biosurfactanţi
Cercetările care fac obiectul acestui capitol au fost abordate în vederea:
1. Evidenţierii capacităţii biosurfactanţilor sintetizaţi de tulpinile bacteriene selectate de a
inhiba fungi fitopatogeni;
2. Evidenţierii capacităţii tulpinilor bacteriene selectate de a reduce nivelul unor hidrocarburi
poluante;
3. Testării in vitro a unor posibile aplicaţii ale tulpinilor bacteriene selectate, în condiţiile
evidenţierii inocuităţii acestora.
Pentru determinarea capacităţii de degradare a uleiurilor uzate, s-a folosit numai tulpina
B. subtilis B2, pentru că aceasta a dovedit cea mai bună activitate de emulsifiere a diverselor
categorii de uleiuri şi kerosen. S-au folosit trei medii de cultură cu săruri minerale: MSM1, MSM2
şi McKeen. Compoziţia mediilor de cultură şi protocolul de lucru sunt prezentate în capitolul V al
tezei, subcapitolul Materiale şi metode. În toate mediile de cultură s-a adăugat glucoză numai pentru
14