3-STRUCTURA CELULEI [Compatibility Mode]

Celula 

prima formă de viaţă de pe Pământ 

celula primitivă asemănătoare cu cele mai simple bacterii de 

azi 

celula fără sistemul complex de membrane → procariotă 

celula cu membrană nucleară şi reticul endoplasmic → 

eucariotă 

virusurile – evoluţie regresivă 

câteva gene protejate de un înveliş proteic 

fără/puţine enzime proprii 

Celula 

unitatea vie fundamentală a oricărui organism 

ca întregul organism celula exprimă caracteristicile de 

bază ale vieţii 

foloseşte nutrienţii din mediu pt a obţine energie 

poate creşte; se poate reproduce 

răspunde la stimulii din mediu 

lumină 

căldură/frig 

substanţe chimice 

poate suferi mutaţii genetice 

supravieţuire 

apariţie de noi specii etc. 

depind de metabolismul energetic al celulei gazdă Mişcare amoeboidă Absentă 

Perete rigid – absentă; 

Fără perete rigid – prezentă 

Celula 

în medicină 

importantă cunoaşterea structurii şi înţelegerea 

diferenţelor de structură şi metabolism a 

diferitelor tipuri de celule 

diferitelor categorii de microorganisme 

explicarea fenomenelor patologice 

explicarea efectelor terapiei medicamentoase 

chemoterapia distruge microorganismele 

chemoterapia nu distruge celula umană sănătoasă 

Organisme 

Perete celular 

Nucleu 

Membrana nucleară 

Cromozom 

Diviziune 

Înmulţire sexuată 

Curenţi citoplasmatici 

Reticul endoplasmic 

Mitocondrii 

Organe de locomoţie 

Bacterii., Alge albastre 

Rigid: mucocomplex 

Primitiv, netipic (nucleoid) 

Absentă 

Unic, moleculă circulară 

ADN, haploid 

Directă (amitoză) 

Rară şi de tip particular 

Absenţi 

Absent; mezozomi 

Absente 

Facultative (cili) 

PROCARIOTE 

archaea 

bacteria 

cyanobacteria 

Celula procariotă 

celulare 

Fungi, alge verzi, protozoare, plante, 

animale superioare 

Rigid: chitină (fungi), celuloză (alge 

verzi, plante superioare), absent (celule 

animale) 

Tipic, cu nucleol 

Prezentă 

> 1, nr. constant pentru specie 

Indirectă (mitoză sau cariokineză) 

Frecventă 

Prezenţi 

Prezent, organizare caracteristică 

Prezente 

microorganisme 

EUCARIOTE 

algae 

protozoa 

fungi 

Celula eucariotă 

Facultative (cili sau flageli) 

acelulare 

viroizi 

prioni 

virusuri 

1

EUCARIOTE 

EU – adevărat 

CARYO – nucleu 

ADN-ul celular este 

înconjurat de membrană 

nucleară 

Dimensiuni 

10-30 µm ∅ 

de 10 ori mai 

mari decât 

celula procariotă 

A typical eucaryotic animal cell. ( BJ, 

Wood DL: Memmler’s The Human Body in 

Health and Disease, 9th ed. Philadelphia, 

Lippincott Williams & Wilkins, 2000.) 

EUCARIOTE - nucleul 

“comanda centrală a celulei” 

Cross-section through a yeast 

cell, showing the nucleus (N) 

with nuclear pores (P), 

mitochondrion (M), and 

vacuole (V). The cytoplasm is 

surrounded by the cell 

membrane. The thick outer 

portion is the cell wall. 

(Lechavalier HA, Pramer D: 

The Microbes. Philadelphia, 

JB Lippincott, 1970.) 

unifică, controlează şi integrează funcţiile celulei 

are 3 componente: 

EUCARIOTE 

PROCARIOTE 

membrană nucleară – străbătută de pori prin care pot trece 

molecule relativ mari 

nucleoplasmă – matrice gelatinoasă, tip de protoplasmă 

STRUCTURA ŞI MORFOLOGIA FUNGILOR 

ŞI PROTOZOARELOR 

EUCARIOTE – membrana celulara 

membrana celulară=membrana plasmatică=membrană citoplasmică 

mozaic format din proteine şi fosfolipide 

structură şi funcţie similară tuturor membranelor prezente 

în celulele eucariote 

Rol 

separă componentele celulei de mediul extern 

reglează schimburile dintre celulă şi mediul extern 

(permeabilitate selectivă) 

EUCARIOTE - nucleul 

cromozomi 

suspendaţi în nucleoplasmă 

molecule liniare de ADN şi proteine 

genele localizate de-a lungul moleculei de ADN 

(genom=genotip) 

codifică proteine 

rARN – sintetizat în nucleol – intră în compoziţia 

ribozomilor 

tARN 

caracteristice pt fiecare specie: 

numărul şi compoziţia cromozomilor 

numărul genelor de pe fiecare cromozom 

2

EUCARIOTE – citoplasma (citosol) 

semifluidă, gelatinoasă 

conţine: 

granule de stocare 

reticul endoplasmic 

ribozomi 

complex Golgi 

mitocondrii 

lizozomi, etc. 

aici au loc majoritatea reacţiilor metabolice 

EUCARIOTE - ribozomi 

18-22 nm ∅ 

alcătuiţi din ARN ribozomal şi proteine 

rol în sinteza proteinelor esenţiale 

aglomerări de ribozomi – poliribozomi (polisomi) – 

legaţi printr-o moleculă de mARN. 

fiecare ribozom alcătuit din: 

subunitate mare – 60S 

uniți → ribozomi de 80S 

subunitate mică – 40S 

produşi în nucleol – transportaţi în citoplasmă – legaţi 

prin mARN – iniţiază sinteza de proteine 

EUCARIOTE – complex Golgi 

comunică cu reticolul endoplasmic 

completează transformarea proteinelor nou formate în 

proteine mature, funcţionale şi împachetarea lor în 

vezicule: 

depozitate în celulă 

excretate din celulă – exocitoză/secreţie 

EUCARIOTE – reticul endoplasmic 

sistem de membrane interconectate şi aranjate să 

formeze un sistem de transport alcătuit din: 

tubuli 

saci plaţi 

ME: 

reticul endoplasmic rugos – ribozomi ataşaţi de partea 

externă a membranelor 

reticul endoplasmic neted – nu are ribozomi ataşaţi 

EUCARIOTE - ribozomi 

majoritatea proteinelor eliberate de reticolul 

endoplasmatic – nu sunt mature – trec în complexul 

Golgi – maturare – exercitarea funcţiei caracteristice. 

S – unitate Svedberg 

40S, 60S, 80S 

– coeficienţi de sedimentare 

Dr. Usanee Anukool, CMB-AMS, CMU 

EUCARIOTE – lizozomi si peroxizomi 

lizozomi: 

vezicule mici derivate din complexul Golgi 

∅ 1 µm 

conţin lizozim şi enzime digestive 

descompun materialul străin pătruns în celulă – fagocitoză 

intervin şi în distrugerea celulelor deteriorate – autoliză 

peroxizomi 

vezicule încojurate de mebrană unde se produce şi se 

descompune H2O2 în H2O şi O2. 

conţin catalază 

prezenţi în aproape toate celulele eucariote 

predomină în hepatocitul mamiferelor 

3

EUCARIOTE - mitocondria 

“fabrica de energie” 

∅ 0,5 – 1 µm; lungime 7 µm 

aici are loc respiraţia celulară → sinteza moleculelor de ATP 

nr. mitocondrii / celulă – variază 

! Mitocondria şi cloroplastul – provin din bacterii care au 

convieţuit cu celule eucariote 

EUCARIOTE - plastid 

cloroplast 

un tip de plastid 

conţine pigment fotosintetic verde → clorofil 

prezent în: 

celulele plantelor 

algelor 

EUCARIOTE – perete celular 

structură simplă 

celuloză – în alge, plante 

pectină 

lignină 

chitină – fungi, exoschelet crabi, exoschelet cărăbuş 

săruri minerale – în alge 

rol: 

rigiditate 

formă 

protecţie 

EUCARIOTE - plastid 

la celulele plantelor 

organit în care se produce energie 

structuri inconjurate de membrană 

conţin pigmenţi fotosintetici 

sediul fotosintezei – conversia energiei luminoase în 

energie chimică 

energie luminoasă 

CO2 şi H2O carbohidraţi şi oxigen 

EUCARIOTE - citoschelet 

sistem de fibre alcătuit din: 

microtubuli 

energie stocată în leg.chimice 

concavi, subţiri, formţi din subunităţi proteice = tubulină 

microfilamente de actină 

filamente intermediare 

rol: 

structural: rigiditate, formă 

diviziune celulară 

contractilitate 

motilitate etc. 

EUCARIOTE – flageli 

organite de locomoţie 

celula eucariotă 

imobilă 

mobilă 

spermatozoid 

protozoare flagelate 

1 sau mai mulţi / celulă 

imprimă mişcare de răsucire 

4

EUCARIOTE – cili 

organite de locomoţie 

în raport cu flagelii sunt mai: 

mulţi 

scurţi 

subţiri 

celula eucariotă mobilă prin cili 

celule ale organismului uman: celula ciliată tract respirator 

protozoare ciliate 

imprimă mişcare coordonată, ritmică 

PROCARIOTE 

de 10 ori mai mică faţă de celula eucariotă 

structură simplă 

citoplasma 

1 cromozom 

ribozomi 

alte particule 

nu are sistem de mebrane interne 

membrana citoplasmatică 

perete celular 

± capsulă, flageli, pili, spor 

PROCARIOTE 

elemente obligatorii 

perete 


citoplasma 

material nuclear 

elemente facultative 

capsulă 

flageli 

pili 

spor 

Structura şi morfologia celulei bacteriene 

PROCARIOTE 

elemente obligatorii 


citoplasma 

material nuclear 

perete 

elemente facultative 

PROCARIOTE – perete bacterian 

Grosime 15 – 35 nm; alcătuit din proteine, lipide, hidraţi de carbon 

Format din: 

- strat bazal 

= mucopeptid = mucocomplex = peptidoglican = mureină 

* reţea 

- macromolecule lungi, polizaharidice paralele 

Acid N-acetilmuramic 

N-acetilglucozamina (! Lizozim) 

- legate prin punţi transversale polipeptidice 

Tetrapeptid – D şi L-aminoacizi – ataşat la acidul N-acetilmuramic 

Pentapeptid – punţi între tetrapeptide (!penicilina) 

5

STRUCTURA PEPTIDOGLICANULUI PROCARIOTE – perete bacterian 

Bacterial cell walls. (A) A portion of the Gram-positive bacterium, Bacillus fastidious; 

note the cell wall’s thick peptidoglycan layer, beneath which can be seen the cell membrane. 

(B) The Gram-negative bacterium, Enterobacter aerogenes; both the cell membrane and 

the outer membrane are visible along some sections of the cell wall. (A: Volk WA, et al.: 

Essentials of Medical Microbiology, 5th ed. Philadelphia, Lippincott-Raven, 1996.) 

- stratul structurilor speciale: 

bacterii Gram-pozitive 

(20%) – polizaharide, acizi teichoici, MPZ 

bacterii Gram-negative 

(80%) – lipopolizaharide = endotoxine + lipoproteine 

(complex glucido-lipido-polipeptidic) 

bacterii acido-alcoolo-rezistente 

acid micolic, ceruri, proteine GM mică 

PROCARIOTE – perete bacterian 

rolul peretelui bacterian 

susţine mecanic celula bacteriană 

menţine forma bacteriei 

asigură protecţia celulei bacteriene 

intervine în procesele de osmoză şi difuziune 

este sediul 

unor antigene somatice 

receptorilor specifici pentru bacteriofagi 

participă la diviziunea bacteriei 

imprimă caracterele de tinctorialitate ale 

celulei bacteriene 

6

COLORAȚIA GRAM 

PROCARIOTE – membrana citoplasmatica 

Rolul membranei citoplasmatice: 

reglează presiunea osmotică 

controlează procesele de difuzie pasivă 

controlează procesele de difuzie catalizate 

enzimatic 

conţine enzime ale metabolismului respirator 

intervine în creşterea şi diviziunea bacteriei 

este locul de sinteză al endotoxinelor 

PROCARIOTE – material nuclear 

nu este delimitat de o membrană diferenţiată 

nu are nucleosol 

alcătuit dintr-un unic cromozom haploid 

format dintr-o unică moleculă de ADN dublu helicată, 

închisă circular 

coordonează toată activitatea celulei 

capabil de autoreplicare 

diviziunea nucleului precede diviziunea citoplasmei şi a 

peretelui - bacterii cu 2-4 nuclei ce apar ca gheme (sculuri) 

de forme diferite ocupând cam 1/10 din volumul bacteriei = 

bacterii pe cale de diviziune 

PROCARIOTE – membrana citoplasmatica 

structură similară cu cea a eucariotelor 

flexibilă, foarte subţire, vizibilă la ME 

alcătuită după modelul mozaicului fluid: 

două straturi de molecule fosfolipidice cu extremităţile 

hidrofobe spre interior şi cu cele hidrofile spre exterior 

între moleculele de fosfolipide se găsesc proteine 

Invaginare - mezozomi: sistem membranos intracelular cu rol în 

respiraţie, diviziune etc. 

PROCARIOTE – citoplasma 

sistem coloidal complex: proteine, glucide, lipide, apă, 

minerale 

structură granulară: 

ribozomi – 15 nm; izolaţi sau ca reticul endoplasmatic; rol 

esenţial în biosinteza proteinelor celulare 

granulaţii de volutină (corpusculi Babeş-Ernst, granulaţii 

metacromatice) – polimetafosfaţi 

granulaţii (incluzii) de glicogen, amidon, lipide etc. 

vacuole – conţin diferite substanţe în soluţii învelite de 

membrană lipoproteică = tonoplast 

conţine mari cantităţi de ARN – citoplasma intens bazofilă 

PROCARIOTE – material nuclear 

cromozomul bacterian are 850 – 6500 gene codificante pt: 

enzime 

proteine 

rARN 

tARN 

7

PROCARIOTE – 

material nuclear extracromosomal 

plasmide 

molecule mici de ADN dc, circular 

libere în citoplasmă / integrate în cromozom 

conţin 10 – sute de gene 

prezente în 

celula fungică 

celula bacteriană 

1 plasmid 

capsulă 

multiple copii ale aceluiaşi plasmid 

mai multe tipuri de plasmide 

PROCARIOTE – capsula 

substanţă gelatinoasă, mucoidă la exteriorul celulei 

bacteriene, bine delimitată, vizibilă la microscop 

microcapsulă (slime layer; glycocalix) 

substanţă gelatinoasă, mucoidă la exteriorul celulei 

bacteriene, în strat subţire, evidenţiabilă doar prin metode 

chimice 

ROL: 


asociată cu patogenitatea tulpinii - factor al virulenţei 

protector faţă de factori nocivi (fagocitoza, desicaţia) 

de adezină (permite aderarea unor bacterii) 

barieră protectoare faţă de bacteriofagi 

conţine substanţe cu specificitate antigenică de specie 

sau de tip (ag. K) 

plastid 

atenţie!! 

organit citoplasmatic prezent în unele celule eucariote 

alge, plante 

sediul fotosintezei 

plasmid 

mică moleculă de ADN extracromozomal 

prezente în majoritatea bacteriilor 


se formează 

în organismul gazdă 

pe medii în condiţii optime 

colonii “M” – lucioase, mucoase, confluente 

compoziţie în funcţie de specie 

în general polizaharide 

polipeptide – Bacillus anthracis 

substanţe capsulare diferite chimic la aceeaşi 

specie → tulpini diferite→ diferenţiere 

serologică 


EVIDENŢIERE: 

coloraţie negativă cu tuş de China, colargol 

coloraţii speciale (Hiss) 

reacţia de umflare a capsulei (Neufeld) cu seruri 

polivalente şi monovalente anti-capsulare 

8

Coloraţia MANEVAL pentru capsulă – corpul bacterian în 

roşu, materialul capsular clar (necolorat) 

Streptococcus pneumoniae (x 1000) 

PROCARIOTE – flageli 

organe de locomoţie 

Klebsiella pneumoniae (x 1000) 

subţiri, fine, alungite, neramificate, flexibile, sinuoase 

alcătuiţi din flagelină – proteină complexă similară cu 

miozina musculară 

reprezintă antigenul flagelar “H” 

pornesc din citoplasma bacteriei, din corpusculul bazal 


peritrich 

lophotrich 

amphitrich 

monotrich 

Capsula bacteriană – coloraţie negativă 

Streptococcus pneumoniae 


Capsule stain. The capsule stain is an example 

of a negative staining technique. 

The bacterial cells and the background stain, 

but the capsules do not. The capsules are seen 

as unstained “halos” around the bacterial cells. 

1. Corpuscul bazal 

situat în citoplasmă 

imediat sub membrana 

citoplasmatică 

alcătuit din 

2 discuri M şi P la bacterii 

Gram-pozitive 

4 discuri M, S, P, L la 

bacterii Gram-negative 

2. Cârlig 

3. Filament flagelar 


9


PROCARIOTE – pili (fimbrii) 

pili de sex (de conjugare) 

0-4 bucăţi / celulă; 

codificaţi de plasmide 

fimbrii de adeziune 

10-30 bucăţi / celulă; 

codificate de gene de pe cromozom 

fimbrii comune 

50-400 bucăţi / celulă 

PROCARIOTE – spor (endospor) 

format în unele bacterii 

formă de rezistenţă / supravieţuire 

sporulare 

sporulare 

celulă vegetativă endospor 

germinare 

copia cromozomului + cantitate mică de citoplasmă – 

înconjurate de un înveliş proteic gros 


formaţiuni filamentoase, rigide, pericelular 

prezente la unele bacterii Gram-negative 

excepţional la bacterii Gram-pozitive (Streptococcus 

mutans) 

mai scurte şi mai subţiri decât flagelii 

nu au rol în mobilitate 

originea în membrana citoplasmatică 

alcătuite din subunităţi proteice - pilină 


Proteus vulgaris cell, possessing numerous short, straight pili and several longer, curved flagella; the cell is 

undergoing binary fission. (Volk WA, et al.: Essentials of Medical Microbiology, 5th ed. Philadelphia, 

Lippincott-Raven, 1996.) 


rezistenţi la 

căldură 

frig 

uscăciune 

substanţe chimice 

supravieţuiesc ani de zile în praf, pe sol 

rezistă la fierbere, la acţiunea dezinfectantelor 

se evidenţiază cu coloraţii speciale sau la ME 

10


Spor central, sferic, mai mic 

decât corpul bacterian 

Spor central, ovalar, mai mare 


Spor subterminal, ovalar, mai 

mare decât corpul bacterian 

Spor terminal, sferic, mai mare 


Bacillus anthracis – coloraţie pentru 

spori (x 1000) 

Viroizi 

Caractere morfostructurale 

ME: formaţiuni liniare sau bastonaşe 

lungime < 50 nm; diametru 2,5 nm 

sunt molecule unice de acid nucleic: 

ARN, m.c., închis covalent, circular 

240 – 375 nucleotide 

nu au capsidă 

Viroizi 

Localizare 

nucleoli / nucleoplasmă 

cloroplaste 

Viroizi 

Prioni 

Virusuri 

Replicare 

probabil în nucleu 

dependentă de enzimele celulei gazdă 

în absenţa unui virus helper (dif. de v. defective) 

ARN-ul viroizilor nu are capacităţi codificante (absenţa 

aparentă a sintezelor) 

ARN-ul viroizilor funcţionează şi ca enzimă - ribozima 

11

Viroizi 

boli ale plantelor superioare 

boala tuberculilor fuziformi ai cartofului 

boli ale citricelor 

nanismul şi marmorarea crizantemelor 

boli ale palmierului de cocos, ale roşiilor etc. 

vizualizare 

hibridizare in situ 

scanare cu laser 

ME de baleiaj 

Prioni - multiplicare 

proteine capabile de autoreplicare, în absenţa 

acidului nucleic 

fac parte din grupul “autofoldaze” sau “chaperone” 

Prioni - Compoziţie chimică, structură 

rolul proteinei precursor (PrP c ) 

interacţionează cu receptorii de acetilcolină 

în memorie 

codifică şi conservă informaţia 

în reglarea somnului 

protecţie în stress-ul oxidativ 

trofic pentru celulele Purkinje 

Prioni - generalităţi 

agenţi infecţioşi de natură proteică (PrP sc ) 

proteine anormale, infecţioase 

“proteinaceous infectious particle 

Henry Prusiner (1982) - 1997 premiul Nobel 

structuri proteice, transmisibile şi infecţioase ⇒ se 

multiplică!! → anulează dogma centrală 

a biologiei moleculare 

induc boli ale SNC la om şi animale 

encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) 


Prion-proteina (PrP sc din scrapie sau PrP cj din BCJ) 

este produsul de clivaj al proteinei precursor (PrP c ) 

proteină normală de 33 – 35 kDa 

glicoproteină secretată la suprafaţa membranei plasmatice a tuturor 

celulelor din organism 

cantitate mare pe suprafaţa neuronilor 


proteina precursor (PrP c ) – normală 

compusă din 254 aa 

devine funcţională după 

modificări chimice 

modificări conformaţionale 

12



modificări chimice (7 modificări) 

1. clivarea peptidului semnal N-terminal (cu 22 aa) 

2. modificarea reziduului de arginină la nivelul 

3. . 

4. . 

codonului 25 

Glicozilarea oligozaharidelor linkate de 

asparagină la nivelul codonilor 181 şi 198 




replierea proteinei – configuraţie secundară α-helix 

sursă de energie (rol de enzimă) – chiar PrP c care catalizează 

propria împăturire: rol de autofoldază=proteină chaperone 


Prion-proteina (PrP sc ) - anormală 

proteină anormală 

greutate moleculară 21 – 30 kDa 

izolată din plăcile amiloide cerebrale 

morfologic – structuri filamentoase 

scrapie associated filaments “SAF” 




5. . 

6. . 

Formarea unui inel cu o legătură disulfidică 

prin care se unesc două reziduuri de cisteină 

de la nivelul codonilor 179 şi 214 

7. Îndepărtarea peptidului hidrofob C-terminal (cu 

20 aa) şi fixarea, în schimb, a unui 

glicozilfosfatidilinozitol 



(Anca-Michaela Israil-Biologie moleculară,prezent şi perspective) 



compusă tot din 254 aa 

codificată de acelaşi ORF (open reading frame) 

are acelaşi semnal peptidic format din 22 aa 

diferite modificările posttranslaţionale chimice şi 

conformaţionale 

13




1. clivarea peptidului semnal N-terminal (cu 22 aa) 

(identică) 

2. modificarea reziduului de arginină la nivelul 

3. . 

4. . 

codonului 25 (identică) 

Glicozilarea oligozaharidelor linkate de asparagină 

la nivelul codonilor 181 şi 198 – rezultă 400 forme 

diferite de proteine prionice 

? diferă ologozaharidele linkate în cele 2 proteine?? 




7. Îndepărtarea peptidului hidrofob C-terminal (cu 

20 aa) şi fixarea, în schimb, a unui 

glicozilfosfatidilinozitol 

8. Modificări la nivelul reziduului de arginină 

corespunzător codonului 37 

Prioni - aspecte genetice 

sinteza proteinei prionice – codificată genetic 

expresia PrP c umane 

codificată de gena PRNP 

situată pe braţul scurt al cromozomului 20 

cadru deschis de citire (ORF) – 253 codoni (759 nucleotide) 

mutaţii punctiforme şi inserţii în codonii PRNP → susceptibilitate 

la encefalopatii spongiforme: 

codonii 200, 210, 232 → BCJ 

codonii 117, 198, 217 → BGSS 

codonii 129, 178 → IFF 




5. . 

6. . 

Formarea unui inel cu o legătură disulfidică 

prin care se unesc două reziduuri de cisteină 

de la nivelul codonilor 179 şi 214 - în 

interiorul inelului , la nivelul codonului 189 

se evidenţiază o substituire de aminoacid 

? rol în modificarea timpului de incubaţie în scrapie?? 


Prion-proteina (PrP sc ) – anormală 


Determină alte diferențe posttranslaționale şi de 

metabolism diferite fenotipuri de boli prionice 




replierea proteinei – configuraţie secundară β-plisat (β-sheets) 

izoformă proteică cu structură şi funcţionalitate anormală 

14


PrP sc = prion proteina anormală din scrapie 

PrP c = prion proteina normală celulară 

alcătuite din ≈ 250 aa 

cele 2 proteine sunt izoforme 

structura primară asemănătoare 

structura secundară diferă: 

PrP c – tip α-helix 

PrP sc – tip β-plisat 

Prioni - acţiunea agenţilor fizici şi chimici 

PrP sc parţial inactivată de: 

căldură – 100 0 C 

fenol 

clor 

hidroxid de Na 


(Anca-Michaela Israil-Biologie moleculară,prezent şi perspective) 


PrP sc rezistentă faţă de: 

proteaze 

nucleaze 

DN-aze 

RN-aze 

agenţi inactivatori ai acizilor nucleici 

radiaţii ionizante 

UV cu lungimi de undă 254-280 nm 

agenţi chimici 

aldehide 

hidroxilamina etc. 


rezistenţa PrP sc : 

expresia alterărilor sale conformaţionale → deficienţe de 

transport la suprafaţa celulei şi de catabolizare → 

acumulare anormală în substanţa cerebrală, formare de 

agregate fibrilare, dezorganizarea substanţei cerebrale 

LA OM: 

kuru 

Prioni – boli prionice 

boala Creutzfeld-Jacob (BCJ) 

boala Gerstmann-Sträussler-Scheincker (BGSS) 

varianta Creutzfeld-Jacob (v. BCJ) 

insomnia fatală familială (IFF) 

15

Prioni – boli prionice 

LA ANIMALE: 

scrapie 

encefalita transmisibilă a curcilor 

encefalita spongiformă bovină (boala vacilor nebune) 

encefalita degenerativă a felinelor (pisici domestice) 

boala cronică caşectizantă a cervideelor 

encefalopatia ugulatelor exotice: nyala, antilopa 

africană în captivitate 

Prioni – Caracterele bolilor prionice 

Histopatologic 

leziuni cerebrale degenerative 

vacuolizare progresivă a 

corpilor neuronali 

dendritelor 

axonilor 

proliferare astrocitară excesivă 

“status spongious” al materiei cenuşii 

detectare de structuri tubo-veziculare în prelungirile 

sinaptice 


Răspuns imun 

ABSENT!! 

gazda este imunocompetentă faţă de alte antigene!! 

sistemul imun nu se mobilizează faţă 

de prioni!! 

tratamentul cu imunomodulatoare 

sau imunosupresoare nu modifică 

evoluţia bolii!! 


Clinic 

perioada de incubaţie lungă: 2 luni-30 ani 

simptomatologie neurologică 

evoluţie lentă, progresivă: luni-ani 

fatală 


Există sub forme interconvertibile de bastoane, complexe 

proteice cu lipid-detergent şi lipozomi 


Răspuns imun – în boala naturală 

absenţa sintezei anticorpilor specifici 

absenţa răspunsului celular specific 

(Anca-Michaela Israil- 

Biologie moleculară,prezent şi perspective) 

absenţa oricăror modificări calitative, cantitative 

sau funcţionale ale limfocitelor T şi B 

absenţa oricăror modificări ale interleukinelor 

16

Prioni 

izolare de PrP sc din creierul pacienţilor şi 

animalelor bolnave 

transmitere intraspecie sau interspecii, cu 

material infecţios cerebral 

Prioni – cultivare – substraturi celulare 

culturi de explanturi de creier – inoculare cu agenţi 

kuru şi BCJ – infective 70 – 25 zile 

lichidele de cultură inoculate la cimpanzei - boală 

Prioni – patogeneza – aspecte clinice 

cale de diseminare – nu este certă 

replicare în ggl regionali → căi limfatice → căi 

sanguine (trombocite infectate?) → ţesut reticuloendotelial 

centripet pe cale nervoasă – la rozătoare 

Prioni – cultivare - boala experimentală 

animale 

cimpanzei 

maimuţe 

şoareci 

hamsteri 

nurci 

pisici 

oi 

bividee etc. 

suspensii de creier de la bolnavii de kuru 

filtrate acelulare de la bolnavi cu BCJ 

inoculare 

i.cerebrală 

i.peritoneală 

subcutană 

digestivă 

necesară 

specificitate de specie a 

proteinelor prionice 

adaptarea agentului prin pasaje 

repetate 

reprodusă boala după 

latență de 1 an 


poarta de intrare 

orală 

canibalism ritual 

hrana bovinelor 

făină de carne de oi, capre insuficient prelucrată termic 

parenterală 

injecţii cu preparate contaminate 

transfuzii 

intervenţii chirurgicale 

transplant de organe etc. 


cale de eliminare – nu este certă 

prioni – la om 

în sânge şi urină 

în creier şi cornee 

17


caracteristicile comune ale encefalopatiei 

spongiforme: 

caracter heredo-familial 

transmitere verticală 

predispoziţie genetică 

tablou clinic neurologic cu demenţă: 

dezorientare, scăderea memoriei, tulburări ale 

intelectului şi judecăţii 


cunoscută din sec. 18; frecvenţă 1/1.000.000/an în lume 

debut la 60 ani 

Simptome: 

pierderea treptată a stării de echilibru 

pierderea treptată a capacităţii de deplasare 

pierderea memoriei 

stare de confuzie 

dezorientare 

demenţă 

sfârşit letal 

Boala Creuzfeld – Jacob 


3 mecanisme de producere a BCJ 

infecţie lentă 


1. infecţii conjugale – transmitere orizontală?? 

2. infecţii în raport cu profesiunea: 

măcelari: 

familie cu 9 membrii – 3 măcelari toţi cu BCJ – transmitere prin soluţie de 

continuitate?? (sângele este infecţios înainte de apar.simpt) 

fermieri: 

3 cazuri de fermieri proprietari de animale cu ESB 

personal medical: 

oftalmologi, ORL-işti, neurochirurgi, ortopezi, anatomo-patologi 


debut 

la 65 ani 

oboseală, anxietate, 

confuzie 


perioada de stare 

mioclonii, ataxie 

cerebeloasă 

simptome piramidale 

simptome 

extrapiramidale 

demenţă progresivă 

supravieţuire 

6 -12 luni 

evoluţie 

fatală 

diagnostic 



3 mecanisme de producere aBCJ 


infecţie sporadică 

alterare genetică 

EEG – caracteristic 

Western-blot – PrP sc 

ex. histopatologic creier 

degenerări neuronale 

vacuolizări 

acumulare de amiloid 



3 mecanisme de producere a BCJ 


contaminare iatrogenă 

80 cazuri până în prezent 

transplant de cornee, de timpan 

implantare de electrozi intracerebrali insuficient sterilizaţi 

instrumentar chirurgical sterilizat prin metode clasice 

administrare de hormon pituitar de creştere – preparat din ţesut hipofizar 

recoltat de la cadavru 

1973-1985, Franţa- 100.000 hipofize prelevate – 41 cazuri 

Anglia – 17 cazuri 

SUA - 15 cazuri 

transfuzie de sânge – Australia – femei cu tratament cu hormoni 

gonadotropi în antecedente – ulterior donatoare de sânge 

vaccinare cu vaccin antirabic – preparat din ţesut cerebral de animal infectat 

18




infecţie sporadică 

mecanism necunoscut 

1994 – Anglia – 53 cazuri – vârste peste 75 ani 

1994 – Germania – 115 cazuri – vârsta medie 66 ani 

1996 – Anglia – 10 cazuri noi – variantă BCJ – 19-41 ani 


Boala Gerstmann-Sträussler-Scheincker 

debut 

la 45 – 50 ani 

mai frecventă în Japonia 

are caracter ereditar familial (formă genetică a bolii) 

variantă a BCJ 

simptomatologie similară cu BCJ 

domină 

ataxia spino-cerebeloasă 

demenţa 


Insomnia fatală familială 

simptome: 

tulburări de ritm circadian; 

pierderea totală a somnului; 

tulburări vegetative: 

HTA, tahicardie, hipertermie etc. 

alterarea progresivă a atenţiei; 

disfagie; 

tulburări de echilibru; 

mioclonii; 

confuzie; 

halucinaţii; 

crize epileptiforme. 




alterare genetică 

10-15% din cazuri 

până în 1996 – 100 familii cu asemenea cazuri 

legătură între unele mutaţii de pe cromozomul 20 şi boală 



descrisă în 1992 (Medori R.) 

1994: 14 cazuri în Italia, Franţa, Anglia, SUA 

debut 

la 35-60 ani; 

evoluţie 

7-12 luni 

caracter familial-ereditar: 

29 cazuri într-o familie pe 5 generaţii 


evoluţie 

13 luni 

diagnostic 

histopatologic 


atrofia selectivă a talamusului, în lipsa plăcilor amiloide 

nucleu anterior talamic 

nucleu talamic medio-dorsal 

19


descrisă în 1996 

diferenţe: 

debut – la 29 ani 

evoluţie - 1 an 

Varianta nouă a BCJ 

predomină simptome psihiatrice, demenţă finală 

fără modificări EEG caracteristice 

cauze posibile: 

transmitere de la bovine – consum de carne de vită 

infectată cu prioni (140 cazuri confirmate în Anglia) 

infectate prin consum de pulbere de concentrate 

de carne din oi cu scrapie 

Prioni – dg. laborator 

pp: 

biopsii de ţesut cerebral (!! risc mare) 

ganglioni spinali 

nervi periferici 

sânge 

l.c.r. 

evidenţierea PrP sc – doar la conc. de 10 6 particule /gr. 

ţesut cerebral 

!! deja infecţia a depăşit faza asimptomatică 


Dg. de certitudine 

postmortem – evidenţierea leziunilor histopatologice 

cerebrale 


Boala kuru 

1957 – Gajdusek - la triburile din Papua-Noua Guinee 

canibalism ritual 

femeile şi copiii - consum de creier de la rudele decedate 

clinic 

ataxie cerebeloasă (kuru = tremurături) 

rigiditate 

caşexie progresivă 

evoluţie letală 


evidenţierea plăcilor amiloide 

biopsie cerebrală + ex. histopatologic 

! risc de rezultat fals negativ (zonă neafectată) 

ex. imuno-histo-chimic cu Ac. monoclonali 

ggl. spinali, ggl. mezenterici, nervi periferici 

Western-blot 

LCR, sânge, derivate din plasmă, material bioptic 

PET-blot 

preparate fixate cu formol 

detectează conc. mici de PrP sc , în faze incipiente 

PCR, hibridizări, ELISA 

Prioni – epidemiologie 

incidenţa bolii subevaluată 

nu are raportare obligatorie 

dg. de certitudine nu se practică întotdeauna 

incidenţa anuală 

1 -2 cazuri la 1 milion 

rata medie a mortalităţii 

0,09 – 31 cazuri la 1 milion 

raport bărbaţi / femei 1,05 / 1 

20


rezervor de infecţie pt cazurile umane: 

omul 

animale??? (insuficient cunoscut) 

transmitere pt. BCJ 

iatrogen 

cu hormon pituitar de creştere (hipofiza – cadavru infectat) 

transplant de cornee sau dura mater 

implantare de electrozi insuficient sterilizaţi 

transfuzii de sânge de la femei tratate anterior cu hormon 

gonadotrop 

vaccinare cu vaccin antirabic din ţesut cerebral infectat 



oral 

boala kuru 

canibalism 

produse alimentare de la animale infectate??? 

Prioni – profilaxie 

reducerea transmiterii encefalopatiilor spongiforme 

transmisibile: 

sterilizarea instrumentarului 

căldură: autoclavare de 2 ori la 

134°C – câte 1h; 138°C – câte 18 min; 

agenţi chimici 

hipoclorit de Na 5 - 25% - 1h; 

NaOH (1N – 2N) – 1h urmată de autoclavare la 121°C – 30 min. 

incinerare ţesuturi, organe contaminate 

piese histopatologice 

tratare cu formol apoi cu acid formic 96% - 1h (nu inactivează 

complet agentul prionic!!) 



caracter profesional 

contact cu ţesut sau sânge contaminat 

măcelari 

personal medical 

neurochirurgi 

oftalmologi 

anatomopatologi 




exclus de la donare 

persoana cu antecedente familiale de boli prionice 

persoana cu antecedente de tratament cu hormon hipofizar 

manipulare atentă a ţesuturilor şi organelor 

creier 

sânge 

lcr 




interzis consum carne animal bolnav 

interzis – făina de oase – carne în hrana animalelor 

arderea animalelor bolnave 

21

Prioni 

pentru viitor 

elucidarea naturii prionilor 

aprofundarea 

aspectelor genetice 

patogenezei 

inter-relaţiilor cu encefalopatia spongiformă a animalelor 

identificarea aspectelor epidemiologice care contribuie 

la apariţia encefalopatiei spongiforme şi întreruperea 

acestora 

Virusuri - dimensiune 

Extrem de mici 

18 – 30 nm (Parvoviridae, Picornaviridae) 

V. hepatitei A, v. poliomielitei 

40 – 80 nm 

rotavirus, v. rubeolos, v. hepatitei B, v. hepatitei C 

90 – 200 nm 

V. herpetic, v. rujeolos, v. respirator sinciţial, v. rabic 

300 - 450 nm (Poxviridae) 

V. variolic 

peste 900 nm lungime, diametru 80 nm (Filoviridae) 

Caractere generale ale virusurilor 

Parazitism avansat 

Nu au enzime proprii 

Dependenţă cvasitotală de enzimele şi maşinăria 

replicativă a gazdei 

Se multiplică doar în interiorul unei celule vii 

Virusuri - definiţie 

Virion = virus = corpuscul elementar = corpuscul viral 

 

unitatea virală, morfofuncţională, completă, intactă, 

infecţioasă, cu diametrul cuprins între 18-400 nm, capabil 

să infecteze bacterii, plante, animale, omul 

Se găsesc extracelular: 

înainte de a infecta celula gazdă 

după ce s-au asamblat şi au fost eliberaţi din celula în care 

s-au multiplicat 

Caractere generale ale virusurilor 

Dimensiuni extrem de mici 

Nu pot fi văzute la microscopul optic 

Se evidenţiază la microscopul electronic 

Sunt filtrabile prin filtre bacteriologice 

Au un singur tip de acid nucleic 

ARN (ribovirusuri) sau 

ADN (dezoxiribovirusuri) 

Au structură extrem de simplă 

VIRUS VEGETATIV – particula virală aflată în celulă, 

deficitară în unele aspecte ale replicării 

PROVIRUS – genom viral integrat în cromozomul celulei 

gazdă, multiplicându-se sincron cu acesta 

22

Morfologia virusurilor 

sferic 

v.gripal, v.herpetic, adenovirus, v. polio 

cilindric, bastonaş 

v. mozaicului tutunului, fagi 

paralelipiped 

v. variolic, v. vaccinia 

cartuş 

v. rabic 

filamentos 

v. Ebola 

sferic cu coadă 

bacteriofag 

Structura virusurilor 

I. genom viral 

II. capsida 

III. înveliş viral 

MĂRIMEA GENOMULUI VIRAL 

apreciată în funcţie de: 

unitatea de masă moleculară – DALTON 

nr. de nucleotide sau perechi de nucleotide din structurile 

mono- sau bicatenare – KILOBAZA 

Dalton – unitate de măsură egală cu 10.000 pe scara greutăţilor 

atomice?? 

Kilobaza – unitate egală cu: 

1.000 nucleotide pt str. monocatenare (kb) 

1.000 perechi de nucleotide pt. str. bicatenare (kbp) 

GENOMUL VIRAL 

este alcătuit dintr-o moleculă de acid nucleic viral 

FIE ARN RIBOVIRUSURI 

FIE ADN DEZOXIRIBOVIRUSURI 

poartă informaţia genetică necesară replicării 

determină capacitatea infectivă a virusului. 


diferită de la o familie la alta referitor la: 

greutatea moleculară 

1,5 x 10 6 Da – Parvovirus 

15 x 10 6 Da – Poxvirus 

numărul de nucleotide 

5-7 kb - Papovavirus 

231 kbp - Herpesvirus 

compoziţia în baze 

23


nr. de gene cuprins în genom 

9 structuri genice - HIV 

12 structuri genice - v. gripal 

240 structuri genice - v. vaccinia 

nr. de proteine codificate dependent de mărimea 

genomului 

250 proteine - v. vaccinia 

200 proteine - v. herpetic 

2 – 6 proteine - Parvoviridae 

4 proteine - Picornavirus 

STRUCTURA GENOMULUI VIRAL 

virusuri ADN 

1. m.c. liniar: 

parvovirus 

2. m.c. circular 

fag X 174 

3. d.c. cu secvenţe terminale 

repetitive 

adenovirus, herpesvirus 

4. d.c. cu extremităţi închise covalent 

v. vaccinia 

5. d.c. circular, închise necovalent, cu 

extremităţi m.c. 

hepadnavirus 

6. d.c. circular, închise covalent şi 

suprarăsucite 

SV40, polyomavirus 

CAPSIDA 

complex de structuri proteice care îmbracă acidul 

nucleic viral 

are arhitectură şi compoziţie specifice fiecărui tip 

viral 

STRUCTURA GENOMULUI VIRAL 

virusuri ARN 

1. m.c. liniar: 

piesă unică 

picornavirus, VHA 

2. m.c. divizat 

8 molec liniare inegale ARN 

v.gripal 

3. m.c. cu 3 str. circulare 

bunyavirus 

4. d.c. cu 10-12 segm. separate 

reovirus 

5. m.c. cu 2 segmente inegale 

arenavirus 

6. m.c. diploid: 

2 molec. identice ARN legate 

necovalent 

retrovirusuri 

FUNCŢIILE GENOMULUI 

conţine întreaga informaţie genetică virală 

asigură infectivitatea virală 

este capabil de autoreplicare în absenţa celorlalţi 

constituenţi virali 

VHA 

v.gripal 

reovirus 

excepţie: ARN viral izolat, m.c., sens negativ (virusuri cu 

genom divizat – othomyxovirus) 

CAPSIDA 

aspecte caracteristice ale morfogenezei capsidei 

virale: 

nr. mic de gene din genomul viral → nu permite 

sinteză de polipeptide cu diversitate mare 

!! unităţi structurale similare, grupate repetitiv, după 

modele geometrice similare, avantajoase ⇒ capside cu 

structuri foarte complexe 

24

CAPSIDA 

aspecte caracteristice ale morfogenezei capsidei 

virale: 

resurse limitate: cópii multiple sintetizate de o singură 

genă 

între subunităţile proteice capsidale – interacţiuni 

puternice – realizează ansambluri stabile care 

- îmbracă genomul viral 

- asigură integritatea genomului viral 

CAPSIDE CU SIMETRIE CUBICĂ ICOSAEDRICĂ 

particula virală are formă sferică sau contur hexagonal 

virusuri ARN sau ADN 

virusuri cu sau fără anvelopă 

cea mai eficientă aranjare - maxim de volum cu minim 

de material 

capsomerele nu sunt echivalente cu subunităţile 

chimice de construcţie 

capsomere alcătuite din 5, 6 subunităţi chimice 


vertex 

reuneşte 5 feţe – PENTON 

PENTON 

fiecare faţă – 5 subunităţi 

proteice – PENTAMERI 

PENTAMERI 

muchii şi feţe 

HEXONI 

HEXONI 

alcătuiţi din 6 subunităţi 

proteice - HEXAMERI 

HEXAMERI 

* numărul capsomerelor – specific pt. fiecare virus 

* pentone întotdeauna 12; variază nr. de hexone 

virusuri ADN – parvovirus 32 capsomere; herpesvirus 162 

virusuri ARN – picornavirus 32 capsomere; reovirus 92 

TIPURI DE SIMETRIE ALE ARHITECTURII CAPSIDALE 

cubică – icosaedrică 

helicoidală 

binară, helicoidal-icosaedrică 


capsomerele – organizate în jurul unor axe perpendiculare 

caracteristice simetriei cubice – icosaedru 

poliedru cu: 

20 feţe triunghiuri echilaterale 

30 muchii 

12 vârfuri (vertex), orientate după axe de simetrie rotaţională de tip 2/3/5 


* numărul capsomerelor – specific pt. fiecare virus 

* pentone întotdeauna 12; variază nr. de hexone 

virusuri ADN – parvovirus 32 capsomere; herpesvirus 162 

virusuri ARN – picornavirus 32 capsomere; reovirus 92 

25

CAPSIDE CU SIMETRIE CUBICĂ ICOSAEDRICĂ CAPSIDE CU SIMETRIE CUBICĂ ICOSAEDRICĂ 


Herpes nucleocapsid showing pentons at the vertices of the icosahedron 

Zhou et al. Baylor College of Medicine Reference: Z. H. Zhou, B.V.V Prasad, J. 

Jakana, F.R. Rixon, W. Chiu Baylor College of Medicine, Journal of Molecular Biology 

CAPSIDE CU SIMETRIE HELICOIDALĂ 

particula virală are formă tubulară, flexibilă sau 

rigidă, de lungimi şi diametre variabile 

virusuri ARN 

virusuri cu sau fără anvelopă 

capsomerele 

subunităţi chimice identice 

aşezate repetat pe spira acidului nucleic printr-o mişcare 

de rotaţie în jurul unui ax + translaţie paralelă cu acelaşi 

ax 


adenovirus 

enterovirus 


Disc de subunități alăturate 

Creştere în spirală 

herpesvirus 

poliovirus 

Nucleocapsida tubulară cu gol axial 

Structură virală cilindrică 

26


Virusuri fără anvelopă 

formă flexibilă 

aspect de bastonaş 

v.mozaicului tutunului 

influenzavirus 

Simetrie complexă 

-membrană externă acoperită de tubuli 

v. rabic 

parainfluenzavirus 

înveliş viral 

nucleoid viral 

ADN viral cu proteine 

asociate 

-corpi laterali 


Virusuri cu anvelopă: 

întreaga structură rigidă 

formă sferică – structura tubulară încolăcită în interiorul 

virionului 

spiră regulată – v.gripal 

ghem neregulat – v.paragripal 

de cartuş – structura tubulară orientată în spire strânse, 

paralele – v.rabic 

Orthomyxoviridae 

Paramyxoviridae Rhabdoviridae 

Capside cu simetrie binară, icosaedricăhelicoidală 

Bacteriofagi 

Cap 

simetrie icosaedrică 

Coada 

simetrie helicoidală 

Funcţiile capsidei virale 

protejează genomul de acţiunea factorilor externi, de 

nucleazele celulare; 

asigură forma virionului; 

fixează virionii nuzi de receptorii celulari specifici; 

subunităţile structurale ale capsidei sunt antigene care 

induc formarea şi reacţionează cu anticorpii 

neutralizanţi. 

27

Rolul învelişului viral 

protejează nucleocapsida; 

intervine în iniţierea ciclului infectant prin 

recunoaşterea şi ataşarea v. de receptorii celulari; 

intervine în procesul de asamblare a noilor particule 

virale; 

intervine în activităţi specific virale (hemaglutinare, 

hemadsorbţie, hemoliză, fuziunea membranelor 

celulare); 

Structura învelişului extern 

structuri proprii virale (codificate de v.: 

Proteina M 

Spiculi 

Hemaglutinine 

Neuraminidaze 

Profactori de fuziune 

Învelişul viral 

peplos, anvelopă 

derivă din membranele celulei gazdă: 

din membrana plasmatică 

v. gripal, 

v. paragripal, 

retrovirusuri 

din membrana nucleară 

herpesvirus 

Structura învelişului extern 

structuri derivate din celula gazdă: 

dublu strat lipidic constituit, în proporţii diferite, 

de fosfolipide, colesterol, glicolipide 

Proteina M (matrix) 

prezentă la toate v. învelite (excepţie bunyavirus) 

situată pe faţa internă a învelişului viral 

Funcţii: 

menţine integritatea învelişului viral; 

rol în asamblarea virionilor şi eliberarea lor prin înmugurire; 

implicată în transportul ionilor de H 

28

Spiculii 

de natură glicoproteică se află pe suprafaţa învelişului viral 

În structura lor au fost identificate 3 zone: 

Zona de ancorare, situată pe faţa internă a învelişului viral, 

de natură peptidică; 

Zona medie care străbate stratul bilipidic al învelişului 

extern, formată din lanţuri polipeptidice; 

Zona externă, situată deasupra învelişului extern, alcătuită 

din glicolipide. 

Spiculii 

Neuraminidazele 

prezente la orthomyxovirus, paramyxovirus 

Glicoproteine ancorate în dublul strat lipidic 

Funcţii: 

facilitează pătrunderea virusului în celula gazdă prin 

scindarea acidului sialic din glicoproteinele suprafeţei 

celulare 

intervin în procesul de ieşire a noilor particule din celulă 

Alte componente asociate virionului 

Enzimele virale 

Sinteza de proteine-enzime codificate de virus este restrânsă 

(nr. mic de gene din genomul v.) 

Sunt proteine 

Structurale - în învelişul viral 

rol – interrelaţie cu celula gazdă 

Nestructurale - asociate nucleocapsidei 

rol 

replicarea genomului viral 

sinteza de proteine virale 

Spiculii 

Hemaglutininele 

prezente la v. învelite: 

Orthomyxovirus 

Paramyxovirus 

Rhabdovirus etc. 

bastonaşe prismatice cu baza triunghiulară 

nr. spiculilor de HA variază în funcţie de virus 

funcţii: 

recunoaştere receptori celulari, ataşare şi penetrare virus în 

celulă; 

induc răspuns imun (antc. hemaglutinoinhibanţi) 

rol în hemaglutinarea hematiilor şi în hemadsorbţie. 

Spiculii 

Profactorul de fuziune 

poate fi situat pe învelişul viral sau pe alte structuri ale 

învelişului 

prezent la herpes virus, VRS, paramyxovirus 

formă inactivă 

Glicoproteină 

Funcţii: 

fuziunea învelişului viral cu membrana celulară favorizând 

penetrarea virusului în celula gazdă; 

fuziunea membranelor celulare determinând apariţia de 

sinciţii; 

diseminarea infecţiei; 

producerea hemolizei. 

Cele mai importante enzime virale 

Transcriptaze virale/replicaze 

ARN-polimeraze ARN dependente 

la v. ARN m.c. de sens negativ 

paramyxovirus, rhabdovirus, orthomyxovirus 

ARN-polimeraze virale ADN dependente 

transcrierea ADN în ARNm 

poxvirus 

ADN-polimeraze virale ADN dependente 

herpesvirus 

29


Reverstranscriptaze 

prezente la retrovirusuri, hepadnavirusuri 

ADN-polimerază ARN dependentă 

transcrie genomul ARN în ADN 

ADN-polimerază ADN dependentă 

integrază 

integrează ADN proviral în ADN celular 

numai la retrovirusuri 


Proteinkinaze, Timidinkinaze, Dezoxicitindezaminaze 

accelerează transcrierea şi replicarea genomului viral 

prezente la: herpesvirus 

Tirozinkinaze 

codificate de oncogene ale v. sarcomului aviar (v. Rous) 

au ca ţintă proteinele celulare implicate în reglarea ciclului 

celular 


Endonucleaze 

clivează catenele acizilor nucleici 

prezente la: v. ARN: v. gripal; v. ADN: poxvirus 

integrează genomul viral în ADN celular 

la v. cu potenţial oncogen 

SV40, adenovirusuri 

Enzime 

necesare transcrierii şi modificărilor ARNm 

poliadenilat-polimeraze; metiltransferaze etc. 

prezente la: poxvirus; reovirus 


Proteinaze 

clivează precursorii polipeptidici în proteine funcţionale 

şi structurale 

prezente la: picornavirus, togavirus, coronavirus, 

flavivirus, calicivirus 

4 clase: 

serinproteinaze 

cisteinproteinaze 

aspartatproteinaze 

metaloproteinaze 

30

3-STRUCTURA CELULEI [Compatibility Mode]

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?