Subiecte licenta 2013 ISAPM

CHIMIE ORGANICA
Subiectul 1:
Formulele compuşilor organici: formule procentuale, formule brute, formule moleculare, (definiţii);
Formulele compuşilor organici se obţin prin analiza elementară calitativă şi cantitativă şi prin analiză
chimică funcţională şi mai ales prin analiza prin metode spectroscopice (spectroscopie moleculară UV-VIZ,
IR, spectrometrie RMN, spectrometrie de masă şi difracţie de raze X pe monocristale).
Formula (compoziţia) procentuală se obţine prin analiza elementară cantitativă; formula procentuală
reprezintă cantitatea (exprimată în unităţi de masă, grame) din fiecare element conţinut în moleculă în 100 de
grame de substanţă.
Formula brută rezultă din formula procentuală; reprezintă raportul elementelor din moleculă (normat la cifre
reale întregi). Formula brută se obţine prin calculul numărului de atomi-gram din fiecare element conţinut în
100g de substanţă (prin împărţirea procentului la masa atomică a elementului) şi apoi normarea acestor
numere de atomi-gram prin împărţirea fiecăruia la numărul cel mai mic.
Formula moleculară reprezintă tipul şi numărul atomilor din moleculă; se determină din formula brută şi din
masa moleculară determinată experimental.
Subiectul 2:
Formule de constituţie (definiţie, exemple)
Formula de constituţie reprezintă felul, numărul şi modul de legare al atomilor din moleculă; modul de legare
al atomilor din moleculă depinde de următorele postulate ale “teoriei structurii compuşilor organici”:
-valenţa atomilor din moleculă: C – 4 ; H – 1; O – 2 : Halogeni – 1 ; N – variabil 3,5; etc;
-posibilitatea formării legăturilor C – C şi formarea de catene de atomi de carbon (liniare, ramificate, ciclice,
numai cu legături simple, sau şi cu legături duble sau triple);
-posibilitatea izomerilor de constituţie, care sunt compuşi cu aceeaşi formulă moeculară dar cu constituţie şi
proprietăţi diferite.
Subiectul 3:
Efecte electronice în compuşii organici (definiţii, clasificare, exemple).
Efectele electronice sunt o reprezentare calitativă a influenţei legăturilor covalente polare (efectul inductiv I)
şi a conjugării, care poate să apară în moleculele cu electroni π sau p despărţiţi de o singură legătură simplă
(efectul mezomer M).
Clasificare:
- efectul inductiv I înseamnă deplasarea electronilor din legături σ şi π sub influenţa unor legături
polare (de exemplu o legătură C – Cl sau o legătură C – Li );
- efectul mezomer M, înseamnă deplasarea unor electroni π sau p ca urmare a conjugării; efectul
mezomer se exprimă prin structuri limită.
Ambele tipuri de efecte se clasifică în:
- efect inductiv sau mezomer respingător de electroni, care micşorează densitatea de electroni la
atomul sau grupa care în exercită ( efect + I sau + M);
- efect inductiv sau mezomer atrăgător de electroni, care măreşte densitatea de electroni la atomul sau
grupa care îl exercită (efect – I sau – M).
Subiectul 4:
Izomeria de configuraţie, definiţie clasificare.
31