Subiecte licenta 2013 ISAPM

8. Relaţia dintre produsul de solubilitate (Ks), solubilitatea molară (SM) şi concentraţia molară
de echilibru a ionilor din soluţie. Compararea electroliţilor puţin solubili (EPS) din punct de
vedere a solubilităţii.
Solubilitatea molarǎ, pe care o vom nota în continuare cu SM, exprimatǎ în mol L -1 ,
reprezintǎ numǎrul de moli de electrolit dizolvaţi într-un litru de soluţie saturatǎ.
Conform stoichiometriei:
MmAn(s) MmAn(aq) mM n (aq) + nA m I
I
(aq)
:
II
[M n ] = mSM; [A m ] = nSM
sensul I reprezintă fenomenul de dizolvare a precipitatului;
sensul II reprezintă precipitarea electrolitului puţin solubil (EPS)
Ks = [M n ] m ·[A m ] n = (mSM) m · (nSM) n = m m ·n n ·SM m+n
Din ecuaţia de mai sus rezultă:
S
M
m+
n
K mol / L)
= m+
n s [ mol L
m n
m ⋅ n
( −1
Cunoaşterea KS, respectiv a SM (solubilitatea unei substanţe într-un solvent, la
temperatură constantă, este constantă - legea generală a echilibrului de solubilitate) permite
compararea, din punct de vedere al solubilitǎţii, electroliţilor puţin solubili, respectiv:
a) Dacă sumele m + n sunt aceleaşi (EPS de acelaşi tip) compararea se poate face pe
baza valorilor KS: cu cât Ks este mai mare, pKs mai mic, electrolitul prezintă o solubilitate
mai mare.
b) Dacă sumele m + n sunt diferite, compararea se face pe baza solubilitǎţii molare,
SM, calculate. Cu cât SM este mai mare, electrolitul prezintă o solubilitate mai mare.
9. Din ce este constituit un cuplu conjugat redox? Tipuri de cupluri conjugate redox în funcţie
de implicarea mediului de reacţie. Daţi exemple.
Cuplurile redox (semireacţiile) sunt sisteme constituite din două specii ale aceluiaşi atom,
respectiv:
- forma oxidată, Ox. - specia în care atomul considerat se găseşte la un N.O. mai mare (M sau
i);
- forma redusă, Red. - specia în care atomul se găseşte la un N.O. mai mic (m sau i).
Cuplul conjugat redox mai conţine:
- un anumit număr de electroni: ne = (p·q)e (unde p este numărul de atomi care îşi
modifică N.O. iar q - numărul de electroni necesari modificării N.O., egal cu
ΔNO = N.O.(Ox.) - N.O.(Red.));
- alte specii care asigură trecerea reciprocă între cele două forme (H , H2O, HO , alţi
anioni).
Într-un cuplu redox în forma cea mai simplă:
I
Ox. + ne II
Red.
II
]
17