RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu
RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu
RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Corneliu STAICU<br />
De ce are<br />
De ce are carul patru roate, maicămare?<br />
– Dar câte să aibă, mă nărodule?<br />
Cinci? Ai văzut tu car cu cinci roate? se<br />
miră bătrâna oprindu-se din tocatul<br />
pentru raţe a urzicilor opărite şi a frunzelor<br />
de ştir roşu adunate cu poala din<br />
grădină.<br />
– Car nu, dar GAZ-ul de la miliţie<br />
n-are cinci roate? Patru pe pământ şi<br />
una pe uşa de dindărăt. Am văzut eu<br />
adineauri când a trecut în sus, o lămureşte<br />
copilul de nici zece ani care curăţă<br />
nişte ştuleţi de porumb într-o baniţă de<br />
pe prispa casei.<br />
– Ei, are şapte roate. Adică o fi<br />
având, ce ştiu eu, acceptă bătrâna un aşa<br />
lucru anapoda pentru oricine: un vehicul<br />
cu cinci roţi. Carul are patru roate<br />
pentru că aşa l-a făcut tat-tu mare, îl<br />
lămureşte ea scurt.<br />
– Taica-mare, l-a făcut? se miră copilul.<br />
Păi ce, el era rotar să ştie să încheie<br />
căruţe?<br />
– Nu era rotar, săracu’, dar era priceput<br />
de nevoie. De unde parale pentru<br />
RenaŞterea buzoiană<br />
carul patru r ate<br />
cumpărat unul făcut la rotar? zise femeia<br />
oftând. O iarnă întreagă a cioplit la el,<br />
dar în primăvară am pus vacile la jug şi<br />
plugul în car şi ne-am dus, ăhă, tocmai<br />
la Cilibia, de am arat un loc ce îl aveam<br />
acolo. Cântând la făcut, mai zise ea cu<br />
gândul la acele vremi, când nu avea de<br />
nici unele, dar avea bărbat vrednic şi<br />
priceput, care ştia face orişice şi chiar le<br />
făcea pe toate. Acuma...<br />
– Cântând? se miră iar băiatul. Şi ce<br />
cânta? se arătă el curios să afle.<br />
– Ei, cântece de-ale lui. Cânta mai<br />
ales unul şi râdea mai apoi, încearcă<br />
bătrâna să îşi aducă aminte lucruri de<br />
demult.<br />
– Cânta şi râdea? se arătă iar copilul<br />
mirat. De ce râdea, maică mare?<br />
– Păi, râdea că avea el un cântec al<br />
lui, de-l cânta la pădure, la sapă ori când<br />
cioplea câte un lucru, cum ar fi carul<br />
ăsta de pildă şi zicea aşa:<br />
„La moară la făgădău,<br />
Este-un câine tare rău.<br />
La crâşmă la făgădău,<br />
Stă Ion şi bea vin nou“.<br />
99