RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

* * *
Nu-i deloc exclus ca iarna să revină-n plină vară.
Încă-mi avivezi coşmarul cu voalul tău cernit.
Ne-ntâmplarea nunţii noastre nu-ncetează să mă doară.
În amurgul de aramă bate clopotul la schit.
Încă-mi avivezi coşmarul cu voalul tău cernit.
Foamea de-a trăi striază trainic pietrele de moară.
În amurgul de aramă bate clopotul la schit.
Plâng cărările pierdute sub pădurile de ceară.
Foamea de-a trăi striază tainic pietrele de moară.
Încâlcit rămâne tâlcul celui de pe urmă mit.
Plâng cărările pierdute sub pădurile de ceară.
De trei ani prin cimitire teii n-au mai înflorit.
Încâlcit rămâne tâlcul celui de pe urmă mit.
Din fântâna părăsită urcă noaptea planetară.
De trei ani prin cimitire teii n-au mai înflorit.
Nu-i deloc exclus ca iarna să revină-n plină vară!
* * *
La capătul câmpiei blonde adastă pietrele de moară.
Potcoavele de aur caii şi le-au tocit prin nenoroc.
Am îngropat năframa albă lângă fântâna solitară.
De peste zările albastre noi nu ne-am mai întors deloc.
Potcoavele de aur caii şi le-au tocit prin nenoroc.
Pierdută-i sabia călită în flacăra de pe comoară.
De peste zările albastre noi nu ne-am mai întors deloc.
Zadarnic Împăratul Roşu a-mbătrânit a treia oară.
Pierdută-i sabia călită în flacăra de pe comoară.
Se stinge pasărea speranţei c-un strop de apă vie-n cioc.
Zadarnic Împăratul Roşu a-mbătrânit a treia oară.
Fecioara cu cosiţă albă îşi plânge soarta lângă foc.
86 Almanah 2011