RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

tore desigur, străduindu-se să meargă
foarte, foarte încet, e permis să stai şi
pe loc dacă poţi, ca la “trial”, câştigă
cel ce ajunge ultimul, fără să pună piciorul
în pământ. Câştigătorul final se
stabileşte după mai multe manşe: optimi,
sferturi, semifinale, finală.
Concursul de împins butoaie cu motocicletă,
pare simplu dar nu e deloc aşa.
Concursul de băut bere, tricouri ude,
pentru fete desigur, tras sfoară, luat
paharul de bere din mersul motocicletei,
trecut pe o scândură îngustă în balans,
scandenberg, sărit cu motoru’-n
piscină şi multe multe altele, cu motocicletă
sau fără. Seara, pe scenă, concurs
de striptease, vă daţi seama de circotecă,
premiile se dau în pauză dintre
concerte şi sunt bunişoare. Se mai premiază
cel mai tânăr biker, cel mai
bătrân, cel ce a venit de la cea mai mare
distanţă, cea mai frumoasă motocicletă
etc… Ştim să ne copilărim, nu
glumă. Totul ţine de imaginaţia organizatorilor
şi băieţii se străduie din plin,
sigur nu-i obligatoriu să le şi iasă… La
multe întruniri vine şi Pepe, celebrul
cascador maghiar. Ce face ăla cu motocicletă,
îţi stă mintea-n loc. Noaptea,
din nou concerte şi finalul apoteotic de
pirnotehnie. Artificii de se vede şi s-aude-n
tot oraşul. Duminică fiecare se
scoală şi pleacă după voie, oricum
după ce se strâng corturile şi se răresc
motoarele, dacă vezi ce imagine-ţi
oferă “câmpul de luptă”… te urăşti,
uiţi de toată nobleţea bikerismului, aşa
cum dragostea de sport se termină de
multe ori la prima picătură de sânge pe
RenaŞterea buzoiană
prosop sau
la prima
fractură. Dar
vă spun, bik
e r u l
adevărat, nu
e cel ce toceşte
gumele pe bulevard, să-l vadă cadânele,
ci e cel ce nu se sperie de prima
fractură. Problema e că după ce rămâne
în urmă la întruniri, ai zice că dezastrul
aparţine-n egală măsură ambelor
categorii. Caracterul îl ai sau nu-l ai indiferent
de câţi km ai petrcut pe motor.
Motociclismul nu reprezintă o
opţiune de educaţie ci mai curând una
de curaj, au fost momente când am regretat
că i-am luat motocicletă lui fimiu,
nici nu recomand, nici nu descurajez
opţinuea cuiva în acest sens. Cine
vrea cu tot dinadinsul să-şi ia motor, nare
decât, dar numai dacă simte în el o
dorinţă pe care n-o poate reprima,
pentru că dacă şi-o poate reprima, e
OK, să renunţe. Şi încă ceva, nu vă apucaţi
de motociclism târziu, după 35 de
ani, eşti desigur mai înţelept, dar nu o
să ai niciodată deprinderi, abecedarul,
şi nu ştii când ai nevoie de-un reflex sau
o intuiţie ce-ţi poate salva viaţa. Prea
multă forţă ce trebuie strunită, prea
mult elan ce trebuie cantonat în perimetrul
bunului simţ, multă dorinţă, putinţă
şi suferinţă ce trebuie edulcorate,
tinereţea se edulcorează cu bătrâneţe,
dar cât timp îţi ia… şi timpul ăsta trebuie
umplut cu ceva. Aşa că vivat bikerismul.
75