RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

că în unele domenii chiar a reuşit.
Printre aceste domenii nu se numără,
fii sigur, şi motociclismul. Dar asta nu
înseamnă că unele dintre ele nu ar avea
abilităţi măcar decente. Poate le-aţi
văzut în trafic. Spre deliciul poliţiştilor,
sau mai curând spre surpriza lor, pentru
că sub căştile fullface n-ai de unde
şti că-i femeie, dar când îşi dă casca
jos… ditai mândră amazoana, ba şi cu
ambii sâni în dotare…eeeee…
orişicât… se schimbă calimera. În general
amazoanele călăresc vitezane,
nărăvaşe dar uşoare. Pe enduro şi pe
chopper mai greu, ultimul are în majoritatea
cazurilor peste 300 kg, ee...
sunt şi mai uşoare dar cilindreea mică
nu le satisface setea de adrenalină.
Din nou la “notre moutons”. După
concerte te culci (sanki), dormi (canci)
şi vin zorile când trebuie să se găsească
un dement care să dea deşteptarea
ambalând un motor, de regulă fără tobe,
ce dacă-l înjura mai toţi în toate
limbile pământului, oricum n-aude, aşa
că începând de la ora asta pâş pâş pe
rând, la piş piş şi la spălat, întâi bikerul,
pe urmă motocicleta, de fapt bikerul
ca bikerul, nu prea contează, dar dânsa…
adicătelea motocicleta, e musai.
De ce?!, pentru că urmează cel mai frumos
şi important moment al întrunirii:
PARADA. Tadam!... Îndeobşte pe la ora
11:00, unii vin doar la paradă, sâmbătă
dimineaţa, după care pleacă, e momentul
de superbie. O întrunire fără
paradă e că ştiţi voi ce fără ce, sau
vorbă lui Chiriţescu: “e ca piftia fără usturoi”.
Vă întrebaţi probabil ce e atât
RenaŞterea buzoiană
de special la
parada asta,
la cortegiul
ăsta alcătuit
din 800,
900, poate
chiar şi mai
multe motoare?!
Odată, un regizor celebru a fost întrebat
ce l-a impresionat cel mai mult
în viaţă? Era bătrân şi omul avea o filmografie
bogată-n spate, văzuse şi
făcuse multe. Ştiţi ce-a răspuns? Şarja
de cavalerie. Imaginaţi-vă câteva sute
de cai, aşezaţi pe câteva linii succesive,
luând cu asalt în galop un obiectiv.
Acea unică trepidaţie telurică, acel zgomot
infernal, acel pachet colosal de
muşchi cabraţi şi transpiraţi, totul amplificat
de starea de pericol, de anxietatea
învinsă de adrenalină, de abandonarea
fricii în schimbul martirajului.
Curajul nebun pe care ţi-l dă haita înnobilata
de un crez. E vorba de acea sublimare
eroică ce cauţionează marile victorii.
De fapt nu-i obligatoriu să câştigi,
pe mâna cavaleriei s-au pierdut cam
tot atâtea războaie câte s-au câştigat.
Este ilustru exemplul şarjei cavaleriei
poloneze asupra unei divizii de blindate
germane în al doilea război mondial.
Doamne, câte nesăbuinţă, câtă nebunie,
dar cât curaj, cât martiraj… ferice
de poporul care are în ascendenţă astfel
de fapte măreţe. Dau acest exemplu
devenit deja mitic pentru că îmi serveşte
în text şi pentru că îi defineşte
foarte bine pe polonezi, însă realitatea
e alta. Scuze că sunt cârcotaş dar într-o
73