RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

pe braţe fiind nulă. Credeţi că respectă
cineva “indicaţiile preţioase”? Canci! Şi
cel ce conduce are oricum o şa cât de
cât mai prietenoasă, pe când cel din
spate, vai de poponeaţă lui, mai precis
a ei, săraca. Întotdeauna bărbaţii au
compătimit alături de fundul femeilor.
Dar credeţi că pe parcursul celor 3 zile
se gândeşte cineva la odihnă?... De fapt
n-ai decât să te gândeşti că oricum nu
ai parte de ea. Cum spuneam, după ce
ajungi, îţi cauţi prietenii, de multe ori
înroşeşti telefonul degeaba, că bikerii
în mers nu se prea deranjează să
răspundă, aşa că mai curând îi cauţi
bembelind prin campus. Şi asta după
ce ţi-ai instalat cortul, lăţindu-te cât o
pomană ţigăneasca, fizic, nu cronologic,
pentru a le păstra şi lor loc.
Preferabil o poziţie mai înaltă, ca în caz
de ploaie să nu stai toată noaptea cu
fundul pe cască. De dormit noaptea,
mai mult pe sponci, că sunt destui nebuni
care turează moatoarele în burnout,
uite-aşa de-ai dracu’, că aşa
“vrea muşchii lor”. Omoară motoarele
vai de mama lor, fac muci un rând de
cauciucuri da’ nu se lăsă. Şi mai au un
obicei "bun şi sănătos", pocnesc din
motoare până fac sitele praf, pocniturile
şi focul de la capătul ţevii amintesc
de-un teatru de război. Pământul sare
de la burnout cât colo, dacă ar mai fi şi
ceva schije, ai zice că eşti în Afganistan.
De atac al ungurilor nu poate fi vorba,
pentru că gogoriţa interetnică la motociclişti
nu ţine, pentru simplul motiv că
solidaritatea bikeristă şterge cu
desăvârşire antipatia istorică. Personal
RenaŞterea buzoiană
am foarte
mulţi amici
unguri la a
căror prietenie
ţin foarte
mult, eu
f i i n d
regăţean, desigur. Şi pentru a fi sincer
până la capăt, trebuie să recunosc că
totuşi, cei mai buni prieteni şi-n liceu,
armată, facultate, şi uite ca şi-n moto,
sunt moldovenii. Cred ca aceleaşi trăiri
le avea şi Mihai Vitează, nici măcar nu
sunt original, atâta doar că el fiind oltean
şi-ntr-o oarecare măsură “mai celebru”
a făcut puţin pe şefu’,puţin mai
mult chiar,şi când s-au supărat ungurii
şi-a vrut săracu’ să bage mâna-n gaz…,
taman atunci nu i-a pornit motoru’.
Buuun… după ce ţi-ai aranjat culcuşul,
care bea o bere, care mănâncă un mic,
te mai hlizeşti în stânga-n dreapta, te
mai interesezi cam ce-o fi de văzut prin
zonă, faci vreo 2, 3 ture printre zecile
sau sutele de motoare pentru a te uimi
sau inspira în vederea vre-unui bricolaj,
ce mai… un festin pentru ochi, un orgasm
pentru spirit. Şi uite aşa se face
seară, vineri seară când începe muzica
şi muzichia. După cum spuneam şi-n
precedentul, la început trupe modeste,
în general din zonă, după care vin greii,
trupe tari nene, branduri. Şi dacă la primii
se adună relativi puţini bikeri, la astea
mai că n-ai loc. Începe dezmăţul
frate. E o plăcere să stai într-o poziţie
de margine care să-ţi asigure espectativă,
adicătelea şi scena şi spectatorii,
spectacol total ce mai…pe scenă artă,
71