RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Îmi cer scuze, dragă “cetitorule“, că ţi-am dat
ţeapă şi n-am apărut în “almanahele” trecute pentru
a continua saga bikerista începută cu „'raţi ai
dracu de roakări satanişti” în 2009, dar te asigur că
totul a fost independent de voinţa mea. Am fost sabotat
de strângătorii de “fiţiuici electronice” probabil
din prea multă decenţă, sabotajul făcându-se
în scopul nobil de-a ecologiza universul thematic al
celestului “almanahe” provincial de insalubrii bikeriste.
În fond şi la urma urmei noi facem cultură aici,
nu malversaţiuni bikeriste cu “roakari satanişti”,
avem şi noi copii, păi nu?... Cum o să-i privim în ochi
dacă, Doamne fereşte, mâine, poimâine, vor veni în
faţa noastră cu ochii lor candizi şi ne vor cere
ingénui: tată, mamă, luaţi-mi şi mie motor...
Orişicât, nu că zic, dar vreau să spun… Sunt biker
bătrân şi de la o anumită vârstă nu te mai prinde bine
revolta disimulată-n cinism, nimic nu-i mai caraghios
decât un bătrân încrâncenat. Dar te mai apucă
oarece “pitici” când vezi reticenţa acută, şi asta eufemistic
spus, a majorităţii, a covârşitoarei majorităţi,
clişeistic vorbind, împotriva minorităţii bikeriste.
Uite aşa capăta omu' mania persecuţiei şi până
la fandacsie nu-i decât un pas, cum ar zice mentorul
nostru spiritual şi naţional totodată, nenea Iancu. În
sfârşit, număr până la 10, 20…100, cât e nevoie pentru
a mă calma şi hai să continuăm de unde am
rămas în “almanahele” din 2009, nu de alta, dar s-ar
putea crede că am mania persecuţiei şi de aici până
la fandacsie nu-i decât un pas...
RenaŞterea buzoiană
’Raţi ai dracu’
2
Bebe ŢÂNŢĂREANU
de roakări
satanişti!
Parcă rămăsesem la întruniri... Cred
c-ar fi de preferat să construiesc
imagistic una pilot, dar nu ideală, ci un
melanj ipotetic cu bunele şi mai ales relele
ei. De fapt rămăsese să vă spun despre
rele, însă insistând pe aspectele
mai puţin frumoase s-ar putea crede că
pe acolo se petrec numai nenorociri, fiind
chipurile o adunătură nu o adunare,
dând astfel satisfacţie majorităţii
aşa-zis puritaniste, conservatoare şi
conservare (conserva = maşina).
Probabil mulţi nu au citit prima parte,
or un minim echilibru se impune, aşa că
mă văd obligat să mai spun şi de bune.
După un drum de câteva sute de kilometri
ajungi în sfârşit la poarta locului
de campare, poarta e sigur pentru
că locul este musai împrejmuit, şi asta
din cel puţin 2 motive. 1 – pentru a proteja
motocicletele şi motoriştii de fel
de fel de neaveniţi care nu numai că te
încurcă, dar te mai lasă şi fără cizme
dacă ai proastă inspiraţie de a le lăsa în
69