RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Mama mea, Agripina
mama mea n-a văzut niciodată un film
un film adevărat un film cu jurnal
cum era odată când venea caravana în sat
mereu avea altceva de făcut mai
ales seara
când se urca pe cuptorul cu vatră
în care mai pe zi sau mai pe seară
cocea pâine din făină de grâu şi secară
acolo şi-a dus mai toată viaţa
împletind şi despletind ciorapi
din lână albă din lână neagră din
lână galbenă
pe deasupra mai şi tighelea mai şi înflora
cămăşi croite după cum o învăţase bunica
iarna ţesea la război pânză din fire de tort
pe care vara o sorea o albea la fântâna
dintre râuri
în fiecare duminică mergea la biserică
şi se ruga pentru copiii ei Dorica, Anicuţa,
Ionel, Dragomir, Toderiţă, Gicuţa, Vasilică
Maricica, Culiţă, Miluţă – ţoţi plecaţi
prin lume
de la biserică venea încet încet fulg
de noiembrie venea şi se aşeza lângă
vatră
şi-şi dădea în bobi să afle care
din odraslele ei
Mihai M. MACOVEI
va fi bob sosit în prag de ziuă
nu uitaţi mama mea Agripina a avut
buletin de ţară şi n-a văzut niciodată
un film adevărat şi totuşi seara târziu
se uita undeva se uita la ceva
se uita ore în şir pe geamul cu miros
de noapte
şi ofta atât de adânc încât îmi deştepta
somnul
Venirea
tot ce am scris până azi
tot ce-am scris până ieri
era poezia din care venea
omul ascuns
în nesupunerea lui în lacrima
ascunsă de vrabia rea
de vrabia bună de vrabia lună
nu-mi cereţi tăcerea din
humă doamne spune-mi
unde-i tăcerea rea
unde-i tăcerea bună
Eu vă chem să veniţi
veniţi
aşa rău cum sunt
lăsaţi-mă
lăsaţi-mă să ard liniştit
lângă voi
Cap sec
eu temporalul
eu temporar
pe stradă
un câine şchiop
mânca de zor
un poet
pe stradă
temporar un poet
un poet temporar
68 Almanah 2011