RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Avalanşa de păianjeni, cu care se
confrunta Gogu, era de-a dreptul
impresionantă şi miraculoasă în
acelaşi timp.
Hoinărise toata noaptea, fără nici un
rezultat, prin casă, prin beci, prin magazie,
prin curte, scotocind toate ungherele
şi toate ascunzisurile.
Şi, când disperarea îi ajunsese la culme,
deodată, din toate aceste locuri, începură
să curgă păianjeni.
O bucurie fără margini îl cuprinse,
aducându-l în pragul extazului. Spera ca
din hoardele de arahnide, care defilau
acum sub privirile lui buimăcite, măcar pe
o parte să poata pune mâna. Sau, în cel
mai rău caz, pe vreo câteva perechi, pe
care să le prăsească apoi.
Erau, în această viitură, fel de fel de
păianjeni. Cu picioare lungi şi subtiri; cu
picioare scurte; cu corpul mic; cu corpul
mare, burduhănos; etcetera; etcetera.
Cei cu picioare scurte aveau un mers
iute, precipitat. Acum îi vedeai aci, acum
în altă parte. Erau tot într-o fugă.
Cei cu picioare lungi şi subţiri – ca nişte
braţe articulate de excavatoare – călcau
RenaŞterea buzoiană
Gheorghe ONCIOIU
VISUL
molatic şi parcă imaterial, dând impresia
că nici nu ating suportul pe care se deplasează.
Erau aceia pe care, atunci, în copilărie,
când nu avea nici un fel de frică
faţă de aceste vieţuitoare, îi apuca de câte
un picior şi îi azvârlea cât colo.
Alţii aveau un mers dezarticulat, dezechilibrat,
dar ferm şi dârz. În ei Gogu îi recunoscu
imediat pe cei, din aceaşi perioadă,
pe care îi schilodise, rupându-le
câte unu, două picioare sau doar câte un
segment al acestora şi care acum îl priveau
cu atâta ură încât el nu
era în stare să se uite în ochii lor.
Unii dintre aceştia purtau cu ei, pe un
fel de brancarde, siluete informe,
rămăşiţe ale unor corpuri sleite, storcite,
o amestecătura de ceva gelatinos şi frânturi
de picioare – dintre care unele încă
mai mişcau – cu porţiuni de capete sau de
organe interne.
În toată această compoziţie tăcută,
peste care ar fi trebuit să se aştearnă pacea
veşnică, mijeau din când în când ochi
care îl ţintuiau pe Gogu cu aceaşi
duşmănie, ceea ce îi aducea aminte de o
perioadă ulterioară, când o frică patolo-
65