RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Muscel, Măţara, Budui, Scăeni,
Văvălugi, Fişici, Bozioru – poartă nume
deosebite, părând ciudate între cercul
format de celelalte sate care le înconjoară,
purtând nume dintre cele mai româneşti:
Gornet, Strâmba, Aluniş,
Comarnici, Paltin, Nucu, Găvane, Pin,
Valea Fântânii, Odăile, Ulmet,
Bălăneşti.
Un al doilea argument îl constituie
toponimele legate de începuturile creştinismului
pe teritoriul ţării noastre, tot
din această zonă geografică. Că urmaşii
– misionari ai Sfântului Andrei care au
propovăduit creştinismul în Dobrogea
au urcat spre Curbura Carpaţilor, vorbeşte
puzderia de vestigii rupestre: biserica
săpată în stâncă şi chiliile de la
Aluniş, Fundătura, Piatra’ Ngăurită,
Agatonul Nou, Agatonul Vechi, Biserica
lui Iosif, Bucătăria, Ghereta, Peştera lui
Dionisie Torcătorul, etc.
Numele Platoului Martire (suprapus
peste Pădurea lui Marte) provine din
grecescul „Marturos” – „Martor al lui
Dumnezeu.” Există lângă satul Muscel
două toponime, Vârful Ceciliei şi
Pădurea (Podul) Samarului care, interesant,
amintesc despre două provincii
răsăritene ale Imperiului Roman în care
s-a răspândit în primă fază creştinismul,
Samaria şi Cilicia. Ori Cilicia aparţinea
provinciei Cappadochia, iar Sfântul Sava
(coincidenţă?) era originar din ...
Cappadochia. E de la sine înţeles că misionarii
care l-au însoţit au adus cu ei şi
toponimele, în amintirea locurilor pe care
le-au părăsit şi care (chiar!) semănau
izbitor cu acestea noi!
Şi aşa ajungem la alte toponime tulburătoare
care aminresc de teribilul
RenaŞterea buzoiană
martiriu ce s-a petrecut pe timpul goţilor
lui Athanaric, pe la trei sute şaptezeci şi
doi: martirizarea multor creştini şi înecarea
în apa Buzăului a lui Sava Gotul, la
locul numit Valea Lupului. Teribil trebuie
să fi fost masacrul adepţilor lui Sava
şi impactul în conştiinţa oamenilor, din
moment ce locuitorii satului Muscelu -
Cărămăneşti (gr. „caraman”- „sfânt”)
păstrează de o mie şi şapte sute de ani, în
memoria colectivă, toponime precum:
Samarul, Podul Samarului, Vârful
Ceciliei (Ciliciei), Vârful Vătraiului
(vatră de sihăstrie), dar şi (atenţie!),
Vârful Hoţilor (Goţilor), Malul Goşii,
Lacul Goşii, Vârful Goşii, Podul Goşii,
Lacul Gateş – toate având rădăcina
„got.”
În loc de ultim argument, se cuvine
să cităm nemuritoarea propoziţie a lui
Dimitrie Cantemir: „Limba română nebiruit
martor ne este!”
În loc de concluzie?
Ceea ce istoria vitregă n-a reuşit să
arunce în uitare începuturile fiinţării
noastre, reuşeşte nevolnicia ultimilor
şaizeci de ani, făcând să dispară, sat după
sat, din această splendidă cunună istorică.
Şi cât de puţin le trebuie ca să mai
dureze încă pe atât! Doar o şosea dinspre
Bozioru spre Fişici, Văvălugi,
Scăeni, Budui, Muscel, Camboru, Colţi,
să coboare spre Pătârlagele, în şoseaua
cea mare, şi un Muzeu al Colhidei în
Muscelul Cărămăneşti – locul geometric
al atâtor întâmplări milenare.
Grecii vând întregii lumi legende.
Noi le ţinem ascunse ori le ignorăm...
57