RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

desfăşoară sub privirile-i înmărmurite
şi, totodată, exclamă cu nesilită sinceritate:
cine se opreşte aici, ori rămâne aici
pentru totdeauna, aşa cum au ajuns întemeietorii
despre care vom vorbi în cele
ce urmează, ori ajunge poet, aşa cum
chiar zicea un prieten care venise, din
pură curiozitate, să vadă „chiar aş e?”
Mai mult, descoperind încetul ce încetul
toponimia şi onomastica destul de
ciudată a locuitorilor, îţi transformi curiozitatea
în istorie, nu în sensul strict al
cuvântului ci, mai degrabă, asculţi, fără
să vrei şi fără să ştii, o poruncă, o chemare
ciudată şi trăieşti un sentiment care-ţi
vine, nu se ştie pe ce căi, dintr-un interior
adormit care, la contactul cu acele locuri,
simte o vibraţie, ascultă sunetul
clopotelor scufundate, după cum spune
o frumoasă legendă a locului: „La un
mare cutremur, pământul s-aridicat, s-a
coborât şi curtea schitului Sfântul
Dumitru a fost brăzdată fulgerător de un
şanţ care s-a adâncit până a înghiţit, asemenea
unui balaur nesătul, biserica şi o
parte din chiliile aşezământului.
Următoarele spasme au astupat şanţul şi
au împroşcat cu nisip şi apă, înghiţind
totul, ca şi cum n-ar fi fost. Şi astăzi,
spun împrejurenii, uneori, din adâncuri,
răzbat la suprafaţă chemări de clopote.
Nu le pot auzi decât anumiţi oameni şi
numai în anumite zile…”
Paşii cunoscutului istoric Nicolae
Densusianu n-au călcat prin acest spaţiu,
dar în celebra sa carte, „Dacia preistorică”,
un fel de Biblie a poporului român,
apărută pe la 1900, consacră aproape
şaptezeci de pagini istoriei acestor locuri,
venind cu argumente toponimice,
istorice, arheologice, lingvistice, locali-
zând aici celebra Colhidă, unde temerarii
Argonauţi greci în frunte cu Iason,
Ulisse şi ceilalţi au ajuns pentru a recupera
Lâna de Aur. Savantul aduce în
sprijinul teoriei sale, cum e şi firesc, argumentele
omului de ştiinţă, ale istoricului
bine documentat, citând din
Strabon, Hesiod, Homer, Plinius,
Apolonius, Rhodius, Flaccus, Ovidius,
Apollodor, Herodot, Plutharh,
Procopius, Pindar, Orphaeus,
Ptolemeu, Titus Livius, Dio Cassius,
Stephanos Bizantinos, Jordanes, dar şi o
impresionantă listă de istorici mai noi.
Vine cu argumente din texte greceşti şi
latineşti, limbi pe care le cunoştea la perfecţie.
Astfel, descoperă că satul Măţara
aduce din adâncurile istoriei numele
unui trib al pelasgilor, Meterea Turba,
iar Muscelul poartă numele altui trib al
pelasgilor, Mosci (Mosinoeci). Alt istoric
de avengură, Iosif Constantin
Drăgan, aminteşte în cartea sa „Noi, tracii”
de încă un trib pelasg, al Scailor,
păstrat în numele satului Scăeni.
De asemenea, Nicolae Densusianu
desluşeşte numele a încă două localităţi
din această arie geografică. Este vorba
de Colţi (gr. „Colchis”- „stâncă”) şi
Bozioru (tot din gr. „Buxios”, „Fuxios” –
„fugă”), acesta amintind de fuga
Argonauţilor cu lâna de aur furată din
pădurea unde pelasgii aduceau sacrificii
ritualice zeului Marte (împrumutat mai
târziu de romani) care a dat numele platoului
Martire unde sunt indicii că ar fi
fost o cetate. Aceeaşi rădăcină o au toponimul
şi hidronimul Buzău.
Acum este destul de clar că acest
evantai de sate – Colţi, Camboru,
56 Almanah 2011