RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

ce nu vrea să vină şi la el.
La Vasile soarele apunea mai devreme,
la Gheorghe întârzia cu o oră
sau două, dacă nu mai mult. Dar
Gheorghe se-nvăţase. „Va veni,
odată, şi la mine toamna, să-mi fac
ţuica şi vinul meu (fault UE, N.A.!), să
nu mai beau de la acesta, că vinul lui
are parcă gust neprielnic, să-mi culeg
toate roadele din grădină şi să m-apuc
de săpat.”
Am uitat să vă spun că Gheorghe
făcuse doar patru clase primare, ştia
să scrie şi să citească cu greutate ziarul,
bîiguia cuvintele ca moşii.
Gheorghe stătea aşadar pe marginea
toamnei, toropit de căldură.
Făcuse în fundul grădinii două căpiţe
de fân. Nu ştie nici acum de ce şi-a coborât
pe neaşteptate privirea spre
prima căpiţă, clădită sub nuc.
Nu s-a mirat când a văzut-o pe
Ioana lui trăgându-l într-acolo de
mână pe Vasile. Ştia demult că se împreunau
pe unde apucau. Bine că n-o
făceau în casa lui. Bine că ştia cine-i
era duşmanul. Sau prietenul, nu?
Ioana l-a tras pe Vasile în partea
nevăzută a Lunii (sorry, a căpiţei.)
Gheorghe ar fi trebuit să pună atunci
mâna pe toporaş, să-i taie pe-amândoi,
să-i căsăpească. Iar nemica din
toate aestea nu s-au tâmplat.
Gheorghe a rămas calm la marginea
toamnei. A trecut poate o
jumătate de oră, nici eu nu ştiu.
Atunci Gheorghe a văzut în spatele
căpiţei o oglindă, un soi de ecran
uriaş. Era parcă aievea acolo sau poa-
Manechine buzoiene
te în cer. Vedea pe ecran tot ce sentâmpla.
Privea uimit şi-i plăcea să-i
urmărească pe cei doi amorezi: Vasile,
cu spatele sprijinit de căpiţa de fân şi
Ioana în genunchi, în faţa lui.
El văzuse în toată viaţa lui doar un
film, unul indian, „Vagabondul”. Caravana
cinematografică venise la ei
doar o dată, demult şi, când a văzut
filmul, pe Gheorghe l-a apucat plânsul,
de-au râs de el toate fetele din
sat. Nu putuse niciodată să scape deacasă
şi să ajungă în oraş, unde auzise
că se dau filme multe, în săli mari, unde
puteai să stai în voie, nu înghesuit
ca în vagonul caravanei. Ai lui muriseră
pe când el era mărişor şi trebuise
să se descurce singur.
La ei nu era lumină. Nu erau televizoare.
Auzise el că lumea se schimbase,
dar el rămânea Gheorghe, gospodar
cinstit, cu casa lui, cu târla lui, cu
nevasta lui. Cei doi copii erau pe la
48 Almanah 2011
Foto: Lucian Mănăilescu