RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

locuitorilor satelor buzoiene. A murit la 15 ianuarie 1874 şi, probabil, a fost înmormântat
în cimitirul satului Grabicina, deoarece nu am găsit mormântul în
cimitirul acestui sat.(10)
NOTE
1) Românii la 1959, I, p.57
2)Ion Moldoveanu, Aspecte din epoca unirii la Buzău, în „Studii privind Unirea Principatelor”, 1960,
p. 502-503.
3) Sandu Tudor, Costache Moglan † 1874 – un vrednic dascăl necunoscut, în „Vlăstarul”, Buzău, XV, 1-
2, 1938, p. 40
4) Ibidem, XVI, 1-2, 1939, p. 6
5) Relu Stoica, Istoria învăţământului buzoian- repere cronologice, Editura Carminis, Piteşti, 2005,
p. 57
6) Ibidem, p. 58
7) Sandu Tudor, op. cit., p. 7
8) Publicată în „Seculul“ (Bucureşti), nr. 56/22 iulie 1857, p. 2, pe care o reproducem: „Domniloru
protectori şi româniloru de bine doritori. Neîmplinirea atâtoru soroace ce se totu puse de la martie trecutu
din acestu anu 1857, şi până acum pentru punerea în lucrare şi isprăvirea în faptă a tractatului încheiatu
la Paris în trecutulu an 1856, de înaltele Puteri şi luminatele Coroane, a împărătescului firman al Înaltei
Porţi,...(şi) mutarea soroaceloru nu ştiu ce să mai răspunzu mai potrivitu cu adevărulu celoru ce mă întreabă.
Această împregiurare de nedomirire m-a adusu în stare şi m-a mişcatu a vă ruga cu toată supunerea ca
sî-mi daţi o vie desluşire de cele ce sântu a să urma ca să ştie şi sluga D-v ce să răsponză celoru ce cu dorinţă
adeseori întreabă de urmarea celoru publicuite. Arătaţi-ne ce este pricina prelungirei şi a mutării soroacelo
din lună în lună. Chinuirea norodului este mare şi nesuferită şi strigarea cea umilincioasă a străbătutu
cerulu, lacrimile cele fierbinţi s-a pogorâtu a muia legăturele cele de fieru cu care norodulu, clasulu muncitoriloru,
fraţiloru mei plugari, este sugrumatu de atâţia ani. De mai stă cineva împotrivitoru şi întunecatu,
Dumneavoastră ca cei ce sunteţi străluciţi de lumina adevărului, arătaţi unuia ca acela că a sositu vremea
cea de mulţi ani aşteptată: Duhurile Împăraţilor s-au unitu cu voia a totu Puternicului Dumnezeu; celu din
anulu trecutu 1856, tractatu a lu împăraţiloru este împlinirea proorociriloru celoru de mulţi ani proorocite.
Duhulu sfântu prin prooroculu Isaia la capu a lu 2-lea, stih 4 zice: „şi va judeca între neamuri, şi va mustra
norodu multu, şi-şi voru face sabiile sale fiară de plugu şi suliţele sale seceri, şi nu va ridica neamu împotriva
altui neam sabie, şi nu se voru mai învăţa a se bate”. Împăraţii Europei în anulu 1856, întărescu cartea
de împăciuire şi zicu la celu dintâi articolu din zioa din care se va întări de îmăraţi, această carte de împăciuire
va fi pace şi prietenie între toţi. Iată dar ce împotrivire mai este între proorocie şi între tractatu; Pace
şi neridicare de sabie şi de suliţă prooroceşte Isaia. Pace şi neridicare de sabie şi de orice armă întărescu Împăraţii;
şi ce trebue a scri multe, vremea vremea este a se pune în lucrare cele publicuite că a venitu vremea,
şi îndelungarea cea până acum, veaculu păci a aşteptatu. Grăbiţi dar grăbiţi Domniloru, nu pregetaţi
a pune în lucrare cele spre fericirea Patriei şi a fiilor săi celoru adevăraţi. Ajutaţi cu toată osârdia şi dreptatea
Măriei Sale prea bunului nostru prinţ spre a isprăvi cele puse în lucrare, fiţi credincioşi mădulari cei ce
staţi aproape de dânsulu şi lucraţi împreună la săvârşirea acestui lucru mare şi nepomenitu de noi. Vă rogu
foarte şi cu toată supunerea să luaţi aminte foarte bine şi să cunoaşteţi şi aceasta că linguşitorii şi făţarnici
suntu mulţi, iar cei ce poartă adevărulu în inimă de creştin curatu, puţini. Mai la urmă vă rogu ertaţi-mă pentru
cele ce voi fi greşitu din nepricepere în această scrisorică ce v-o înfăţişezu ca unu supus creştin şi fiu al
Patriei, şi care cu nerăbdare aşteptu doritu răspunsu de la D-v. Plecată slugă, Const. Moglan din Grabicina,
Anulu 1857. iIuliu 2”
9) Ion Moldoveanu, Aspecte din epoca unirii la Buzău, în Studii privind Unirea Principatelor”, 1960,
p. 505
10) Satul Grabicina de Sus a fost dezafectat, astăzii nemeifiind decât biserica şi cimitiru, locuitorii
mutându-se în locul numit Golul Grabicinii, unde au durat o localitate nouă, au construit biserică şi au ridicat
un monument al eroilor. La biserica veche, unde este posibil să fie înmormântat şi Costache Mogla,
se duc numai la marile sărbători pentru a pomeni morţii. Satul face parte astăzi din comuna Scorţoasa.
Există în zonă un toponim numit „La metoc“, care aminteşte de schitul de altădată, unde a fost argat şi
Costache Moglan.
46 Almanah 2011