RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

– Vino la mine, în birou!
Toţi şefii procedează aşa când au de
dat o misiune mai delicată. Tinu deja şia
dat seama că e vorba de o scrisoare
primită de primul secretar. Aşa era. Un
inginer de la C.A.P.-ul Brădeasa reclama
că nu e de acord cu…
Se cam săturase de scrisori de genul
acesta în care apăreau si primarul, şi
preşedintele de C.A.P., şi şeful de post.
Şi, peste toate, secretarul de judeţ nu ia
dat nicio „linie“. L-a lăsat de capul lui.
„Citeşte, mergi de câte ori crezi tu că e
nevoie şi vii şi-mi spui punctul tău de
vedere“. Nu aşa se proceda. Mai ales
când erau reclamaţi atâţia. Ştia şeful ceva?
Poate.
A doua zi cu trenul apoi cu o maşină
de ocazie a ajuns în comună. Era obişnuit
cu maşinile de ocazie pentru că autobuzele
erau rare, dar azi a avut o călătorie
aparte. E o vreme închisă, răcoroasă
şi plouă mărunt. În maşina brăileanului
care l-a luat era cald, aparatul de radio
cânta şi au şi schimbat câteva cuvinte.
La coborâre, surpriză.
– Bre, matale ai mers la căldură, cu
muzică şi antren şi-mi dai 10 lei. 20, tăticule!
Aşa dădea mereu pe acest traseu,
VALENTIN COJOCARU
CUMPĂNA
că nu venea prima dată. Nu a avut încotro.
A mai scos o bancnotă de 10 lei şi
i-a dat-o. Mai ales că era lume în faţa
C.A.P.-ului unde oprise şi nu dorea spectacol.
– Bună ziua.
– Bună ziua, tovarăşe instructor. Iar
pe la noi?
– Iar. Contabilul şef e pe aici?
– Era parcă prin birou.
– Nu sunteţi la treabă?
– E vremea urâtă şi ne-au trimis
nevestele de acasă că le încurcăm prin
ogradă.
Pe unii îi ştia din vedere de pe la
plenare şi adunări generale. Sunt membri
prin birouri şi comitete şi stau pe aici
că nu vor să le scape nimic.
– Ce e cu lumea asta în poarta
C.A.P.-lui? Salut!
– Să trăiţi! Aşteptau! Dar cred că iaţi
dezamăgit pe unii!
– Nu înţeleg.
S-a auzit un ciocănit în uşă şi a intrat
o femeie cu halat alb.
– Nicule, au murit cinci pui în
noaptea asta.
– Du-i la porcărie!
– Nu vii să-i vezi?
– Azi nu, că sunt cu tovarăşul in-
40 Almanah 2011