RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

pagini consfinţite financiar de Primăria comunei Ţinteşti. Sincere mulţumiri,
domnule primar Aurel Stoica! Tot în cadrul onestităţii nepăguboase, recunosc că
eu am insistat să nu mai edităm acest almanah. Uneori am certitudinea că ne zbatem
pentru nişte concetăţeni care nu merită asemenea gesturi de protocol cultural.
Am primit o singură şi decisivă replică, venită din partea preşedintelui fondator
al Asociaţiei Culturale „Renaşterea Buzoiană”, domnul Ovidiu Cameliu
Petrescu: „Atâta timp cât eu voi trăi acest almanah trebuie să apară”. Iată că
există şi chestiuni în care nu mai poţi avea (ne)firescul „drept la replică”. Dl.
Petrescu e un intelectual ceva mai altruist. În plus, în viaţa mea reală şi ceva stropită
cu momente de science fiction de calitate, eu nu am avut decât doi
preşedinţi. Pe filozoful, eseistul şi juristul Ovidiu Cameliu Petrescu şi pe regretatul
Laurenţiu Ulici, fost conducător al Uniunii Scriitorilor din România. În genere,
textele din acest almanah au fost adunate de mine şi de Viorel Frîncu. Unele au
ajuns direct la arhitectul acestei construcţii, Nistor Tănăsescu. La el va ajunge şi
acest „editorial”, motiv pentru care nu-l pot lăuda pe acest om de o nobleţe
unică, pentru că mi-ar înapoia politicos materialul. Nistore, fratele meu, acceptă
măcar aceste cuvinte! Cine nu se va regăsi în paginile care urmează înseamnă că
nu culege ce a semănat, adică, mai ca pe la Ploieşti spus, nu a trimis texte! Iar cei
care au trimis câte ceva şi nu se vor regăsi aici nu au decât să-mi mulţumească
mie pentru că i-am salvat de a cădea în prăpastia celebrităţii de cartier. Dintre
scriitorii români din străinătate nu a răspuns invitaţiei noastre decât excepţionala
poetă şi publicistă Carmen Tania Grigore, din Devon, Anglia. Nu ştim ce se întâmplă
cu fostul nostru coleg Liviu Otânceală, din Spania. Noi am făcut tot ce am
putut. S-ar zice că, din clipa asta, exceptând pofta dumneavoastră de cititori calificaţi,
spre onorul nostru, fireşte, nu mai avem decât o mică problemă: Cum
vom reuşi să edităm şi cel de-al „opt-ulea” almanah, cel pe coperta căruia să fie
scris numele şi prenumele anului 2012, anul în care se zice că vine sfârşitul lumii.
Chiar aşa, cu noi, cu dumneavoastră, cu toţi optimiştii acestei zone culturale inconfundabile,
hai să mai tipărim măcar un almanah după „sfârşitul lumii”! Drept
pentru care vă rugăm să lecturaţi inclusiv coperta a III-a a acestei lucrări de suflet.
Marin IFRIM
4 Almanah 2011