RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Un pasager iincomod
În ziua aceea peronul era înţesat.
Multă lume aştepta trenul iar acesta
nu mai venea. O femeie cu un picior
bolnav şchiopăta în prejma călătorilor.
Unii o tratau cu indiferenţă
căutând trenul în lungul liniei în
timp ce alţii, cei mai puţini, se scotoceau
prin buzunare de unde dădeau
la iveală câţiva bănuţi. Numai că deodată
agitaţia pune stăpânire peste
gară, iar din depărtare un şuierat
prelung anunţă sosirea trenului.
Înghesuiala se instalează peste
scârţâitul fiarelor şi o lume nebună
se azvârle pe scări prin uşi şi toţi
împing, împing până ce sardelele
rămân proaste, dar ca prin minune
toţi ajung în vagoane. Unii ţipă, alţii
RenaŞterea buzoiană
Petrică POPESCU
ţipă şi mai tare şi în sfârşit când peronul
se goleşte, cu chiu cu vai, şuierul
locomotivei spintecă văzduhul şi
trenul, fără grijă, se pune în mişcare.
Impiegatul cu steagul jegos în
mâna dreaptă răsuflă uşurat că a scăpat
de tren şi priveşte absent la mişcarea
lină a colosului, mulţumit că a
trecut şi asta, iar el a scăpat cu
obrazul curat.
Dar în tren acum începe vacarmul;
o babă ţipa speriată că în coşarcă
se sufocă găina ce trebuie să
ajungă la Bucureşti în oala cu supă şi
în cratiţa cu pilaf aşa cum a poftit
ginerele Gicu, un copil urla că nu
mai are bucata de gogoaşă cu care sa
urcat în tren. Şi tot aşa spectacolul
se întinde în tot vagonul până ce de
undeva se aud înjurături şi blesteme.
O femeie jegoasă se răţoieşte la un
37