RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

ei spre a-şi lărgi orizontul.
Scriitorii adevăraţi se află mereu la
frontiera literaturii în devenire superioară.
În primenire, adică. Nicolae
Cabel a descoperit cheia acestui cifru
care îl înalţă, lucid şi blînd, în fiecare
clipă.
Simplu satelit al operei – restrictive,
în fapt –, a d-lui Nicolae Cabel, am
descoperit pe faţă nevăzută a lăstunului
său o inscripţie pe care autorul risipitor
a uitat-o înfiptă în solul „selenar” (citez):
„în multele toamne, /pe zarea păgînă,
/lumină-mă Doamne, /în Limba
Română!...” (excelentissim catren!).
Cui îi mai este dat astăzi să omagieze
cu atîta superbă simplitate şi plasticitate
totodată universalitatea unei limbi pe
care – de la Eminescu încoace – au început
s-o înţeleagă şi stelele?!
Iertaţi-mă literar, eu sunt un mic
scafandru emotiv printre muritorii în
viaţă ai unei astfel de literaturi pe care
contez în adevăratele istorii critice mano
– sau non-manolesciene ale viitorului.
Parabolic vorbind, Lăstunul ar putea
fi Albatrosul d-lui Nicolae Cabel...
GHEORGHE ISTRATE
5 octombrie 2010
36 Almanah 2011