RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

iecte, printre care şi publicarea caietelor
marelui Eminescu, crearea unui colectiv
de acţiune, „oameni antrenaţi”,
cum spunea Noica, în domeniul spiritului,
care să creeze performanţe în domeniile
lor de activitate. Am avut multe
întâlniri cu marele filosof, am ascultat
cu mult interes prelegerile sale şi,
dincolo de aspectul tehnic al problemelor,
evident Noica era extrem de riguros
în ceea ce priveşte conceptele, categoriile
şi tehnica filosofică. Pentru el
filosofia nu era o manifestare de salon,
ci o ramură ştiinţifică foarte importantă.
Era o modalitate de gândire, o modalitate
de a fi, şi ca urmare, nu era o
simplă retorică în gândirea lui. Dincolo
de această rigoare tehnică, m-a impresionat
deschiderea către universal pe
care Noica o avea, dar păstrând, în acelaşi
timp, concretul şi particularul.
Sigur, formaţia mea de jurist era orientată
spre găsirea unei relaţii între valorile
universale şi diversitatea concret
existenţială. Ori, soluţiile pe care Noica
le propunea în gândirea sa, cu acea de-
venire într-o fiinţă sau limita care nu limitează,
m-au făcut să gândesc că legea
ca act normativ, ca măsură abstractă,
nu poate rezolva întru totul marile
probleme ale existenţei umane, ci
trebuie să găsească această legătură
între universalul, abstractul legii şi diversitatea
concretă. Întâlnirea cu Noica
de la vremea respectivă a însemnat şi
necesitatea evoluţiei culturale pentru
mine. Mi-am dat seama că nu poate să
existe în domeniul umanist o specializare
îngustă. Orice specializare, parafrazându-l
pe Noica, trebuie să fie o limită
care nu limitează, o deschidere
spre alte valori, oricând accesibile celui
care lucrează într-un domeniu sau altul
al spiritului. Acest mesaj a lui Noica ma
urmărit în activitatea mea de până
acum şi, deşi n-am reuşit să fac performanţă
în domeniul filosofiei, ideile marelui
gânditor român, au fost pentru
mine o realitate, pe care am căutat să o
transpun în profesie şi-n viaţa de zi cu
zi.
(www.agero-stuttgart.de)
1989 – Alexandra (stânga) şi Răzvan (părintele Rafail – dreapta) alături de mama lor, Wendy Muston-Noica
28 Almanah 2011