RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

pentru cercetătorii care manifestă
preocupare pentru marele gînditor
român. Demersul autoarei se dovedeşte
important şi util, Carmen Tania
Grigore este pur şi simplu un scriitor
bun şi talentat, atît în poezie, dacă ne
gîndim la foarte acroşanta carte de de
debut, „Pulsul ţărânei”, cît şi în eseu
şi în jurnalism. Scriitoarea ne aduce un
argument în plus, convingător, că volumul
„Paşi spre comoara din suflet”
poate intra pe poarta literaturii ca
atare. Numele Alexandrei Noica înseamnă
vizibilitatea care trezeşte interesul
cititorului, iar autoarea cărţii
va reuşi să se impună în ochii publicului
şi de această dată.
Provenind dintr-o familie cu rădăcini
nobile, doamna Wilson-Noica ne
transbordează în timp, pe redutele istoriei,
cu modestia şi demnitatea
aceea care te aşează la distanţă de tumultul
inutil, intrînd pe rînd, cu naturaleţe,
în toate rolurile, reuşind, într-o
bună măsura un survol elegant deasupra
panoramei extraordinare a vremurilor
trecute. Cînd duci la bun sfîrșit
o asemenea dificilă întreprindere,
îţi vine, mai degrabă, să vorbești despre
o forţă interioară neobișnuită. Că
autoarea a îndrăznit acest demers este
un fapt meritoriu. Că l-a finalizat la
editura LORILAV, ţine de un fel de miracol,
de care foarte puţini autori s-au
mai bucurat, publicarea volumului fiind
nu doar un experiment însemnat,
ci şi onorant pentru poeta şi publicista
Carmen Tania Grigore, dar în mod
cu totul special pentru istoria literaturii
noastre. Dialogul poetei Carmen
Tania Grigore cu doamna Alexandra
Noica săvîrşeşte o scoatere la lumină
din arhivelor sufleteşti personale a
unei zone mai puţin cunoscute – istorisiri
care contribuie la o altfel de cunoaşterea
a adevărului biografic, despre
care nu au scris cronicarii vremii.
Filele memoriei redau documentat şi
documentar părţi importante din viaţa
familiei filosofului, acele momente
scufundate sau, mai degrabă, îngropate
în uitare de către societate culturală,
uitarea aceea premeditată a
regimului trecut şi vehement inchizitorială
de după evenimentele din
1989. „Paşi spre comoara din suflet”,
spre ceea ce a fost şi trebuie să rămână
pe mai departe viu şi adevărat în
viitorul care doreşte să modifice istoria,
este una din albiile unui rîu curat,
care trebuie să ţină prinse între maluri,
în timp, rădăcinile nobile ale filosofului
în rădăcinile neamului.
Volumul pune în faţa cititorului daruri,
haruri, dar şi fascinantul şi sensibilul
tărîm sufletesc al autoarei şi al doamnei
Alexandra Noica, ce ne fac pe deplin
conştienţi de o anume măreţie lumească,
ne copleşesc cu trăiri profunde
şi demne, ne împovărează frumos
cu toată greutatea adevărului istoric,
cu toate bătăliile nedrepte care au incorporat
familia marelui gînditor roman
Constantin Noica, cel ce nu trebuie
uitat în pagini de carte; ci se cuvinte
a fi readus, mereu şi mereu, în
26 Almanah 2011