RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

M-am reîntâlnit cu Maestrul Ion
Gheorghe citind Sutrele ţăranului
Iancu Arsene (Editura Rafet,
2010). Anevoie, căci nu putem face nimic
important pe lume fără fireasca încordare.
Eram student când Maestrul a publicat
monumentala lui lucrare Elegii politice. Nu
ştiam la acea vreme de furtunile ideologice
pe care, zic unii, le-ar fi stârnit apariţia elegiilor.
Îmi amintesc, însă, de senzaţia de catedrală
pe care am trăit-o cu intensitate în
timp ce încercam să intru în atmosfera
densă a elegiilor. Nu ca un cititor oarecare,
ci, mai ales, ca un individ preocupat de arta
de a da puteri nebănuite cuvintelor.
Departe de mine gândul de a emite judecăţi
de valoare, care ar putea contribui
la încadrarea demersului poetului Ion
Gheorghe în ansamblul demersurilor
poeţilor români, dintodeauna şi de pretutindeni.
Voi încerca, însă, să exprim, sintetic,
trăirile, pe care mi le-a răscolit sau limpezit
lectura dificilă a sutrelor. Încă odată
am înţeles că poetul sutrelor are suflu.
Felul în care intră cuvintele în scenă
RenaŞterea buzoiană
Implicat cu toată fiinţa
Dorin BOCU
seamănă cu o deplasare masivă şi ordonată
de trupe, cu scopul de a înfrânge rezistenţa
inamicului. Inamicul numărul unu
prezent în Sutrele ţăranului Iancu Arsene,
este timpul, a cărui combustie pârjoleşte,
lent dar sigur, fiinţa omului. Îndelung modelată
de istoria, neconsemnată cu toate
amănuntele ei în letopiseţele orânduirilor.
Monumentală strădania şi deopotrivă iscusinţa
poetului de a smulge din ghearele
efemerului adevăruri, pe care lumea s-ar fi
putut sprijini, fără teamă, încă o mie de
ani. Ochiul demiurgului Ion Gheorghe iscodeşte
înţelesuri adânci acolo unde călătorul
grăbit nu vede decât o adiere de clipe.
Destinul singular al ţăranului Iancu Arsene
s-ar fi putut întâlni altfel cu destinul singular
al muncitorului Şerbănescu. Din întâlnirea
lor, prelungită şi multiplicată de legile
firii şi ale timpului, ar fi putut ţâşni altă lume.
Dar, omul este construit în aşa fel, încât
niciodată nu are suficient timp pentru
a pune umărul la îndreptarea lumii.
Autorul sutrelor s-a ridicat deasupra revoltei
şi a tristeţei care străbate elegiile politice.
Calm, învăţat, implicat cu toată fiinţa,
autorul sutrelor s-a ridicat, pe deplin şi
deasupra timpului, în ghearele căruia va fi
pierit dintodeauna ţăranul Iancu Arsene.
217