RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Profesorul Traian Cristescu, la numente de cărţi (iorga, Călinescu,
bec, lumânare sau lampă cu gaz, se zi- Pârvan – şi alte nume „necunoscute”
dea în peştera camerei sale bizare, de noi), cu peste mii de pagini în-
eminesciene – şi de acolo ieşea doar gemănate, şi ne-a arătat sistemul lui
pentru noi, elevii (mulţi mediocrii, de lectură: sublinieri colorate, de-a
ca şi mine, dar îmbătaţi, ca buretele lungul rândurilor tipărite, sau în ca-
spumos, de mireasma aceva necunospul pasajelor, cu adnotări minuscule
cut şi ademenitor ce ne învăluia per- şi prescurtate. Acest obicei l-am
petuu. Omul mirosea enorm a carte moştenit şi eu până astăzi, devorând
şi a istorie blestemată. A mucegai aproape toate cărţile citite. Unele,
dulce de mort, a sfânt.
„sfinte”, le-am ocrotit pentru
Dăruia aură acelui oraş la frontie- (postum) irealitatea altei existenţe.
ra de nord a Munteniei – Buzăul nos- La „Istorie”, n-am avut niciodată
tru –, el, ardeleanul busolic, cu patru note mari. Mă obseda mai mult plas-
cadrane fixate în ochiul de mijloc al ticitatea lecţiilor D-lui Profesor
României Mari.
Cristescu. Împrumutam, subversiv
Intuindu-ne sensibilitatea lite- (graţie unei Doamne sublime, bibliorară
(frecventam cenaclul „Al. Sahia” tecară), din sanctuarul secret şi in-
al creatorului de valori ing. Gh. terzis al Liceului, volume greoaie şi
Ceauşu), ne-a invitat acasă, pe mine ca voluptăţi, şi ca putere de pene-
şi pe colegul meu Vasile Ţigău, viitotraţie. Dar tactilitatea cărţilor mari
rul arhitect, pe strada întunecată de m-a transfigurat totdeauna. Acolo era
castani, probabil „Agricultori”. Am o magie a unor înţelesuri ermetice
pătruns sfioşi în imobilul vechi şi (iarăşi oximoron!) pe care aveam să
dărăpănat şi mucegăit de munţii de le pricep mai târziu. Profesorul mă
cărţi cleioase stivuite până-n tavan. descifra.
Profesorul dormea pe un pat cazon, Şi astfel m-a descoperit îndrăgos-
din fier, înghesuit între mormane de tit de eleva P. Z. (liceul de fete „M.
volume cu cotoareuşor desfoliate, Eminescu”, de pe Independenţei,
printre care trebuia să te strecori cu lângă piaţă). Acolo erau covrigi calzi
umerii îngustaţi, într-o dungă. Pe sus, şi fete fierbinţi, încă înainte de a se
erau sfori ţintuite de la un perete la lumina de ziua (celebrele simigerii
altul, pe care atârnau reviste vechi buzoiene!). Delicat, Profesorul săpa
despicate şi prinse-n cârlige de rufe. în noi cu gheruţe de înger. Lumea
Lângă pernă, pe o mică noptieră, sta- spulbera pe atunci legende şi variantive
de conserve, zeci, de toate calite despre viaţa de familist a profesobrele.rului
însingurat (fost celebru legio-
Profesorul ne şi se extazia cu prenar ardelean). Unii spuneau că nuzenţa
noastră invitată. A deschis mocleul lui a fost spulberat de o butelie
210 Almanah 2011