RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

vedere geopolitic, aparţine sferei de influenţă a Germaniei.” Nu comentez. Las pe
măria sa, cititorul, să judece!
Şi pentru a judeca în cunoştinţă de cauză adăugăm un document elaborat de
Academia DacoRomână şi publicat din decembrie anul trecut, intitulat MANI-
FEST 2010. Iată conţinutul:
„Fundaţia Academia DacoRomână prin statutul său legal este o societate liberă
constituită pentru studii şi cercetări în domeniul dacoromânisticii – ca ştiinţa despre
conştiinţa şi acţiunile şi inacţiunile naţiunii dacoromâne de la origini până în viitorii
posibili –, pentru promovarea şi eternizarea valorilor temporale şi comterriste dacoromâneşti
în ţară şi în lume. Ea are ca obiectiv strategic pregătirea spirituală a renaşterii
pentru reîntregirea naţiunii dacoromâne de pretutindeni în contextul valorilor
temporale, europene şi universale. A.D.R. contribuie, independent de stat, la
întărirea legăturilor dacoromânilor din ţară cu dacoromânii din afara frontierelor
ţării şi acţionează pretutindeni pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii
dacoromâneşti sub aspect etnic, cultural, lingvistic şi religios, cu respectarea legislaţiei
statului ai cărui cetăţeni sunt ei în momentul de faţă. În anul 2012 se împlinesc
200 de ani de la răpirea teritoriilor răsăritene ale dacoromânităţii prin viclenie
şi împotriva voinţei naţiunii noastre.
În actuala conjunctură internaţională, România şi Moldova au şanse istorice de
a realiza reîntregirea istorică în Uniunea Europeană prin mobilizarea forţelor ei
sănătoase, astfel încât data de mai sus să nu fie comemorativă, ci un prilej de
sărbătoare naţională. Acum, ca niciodată, idealul Reîntregirii este aproape. Stă în puterea
generaţiilor noastre împlinirea acestui ideal.
Membrii A.D.R., ca urmare a cercetărilor proprii prezentate la sesiunile de comunicări
de aproape doua decenii, susţin că organizaţiile sociale din România şi
Moldova pot contura şi pune în aplicare strategii paşnice, active, susţinute pentru a se
implini visul naţional până în anul 2012. Unirea se construieşte în inimi, cuget şi
simţire românească, nu vine singură. În conjuncturi potrivnice ea cere sacrificii, nu
singulare, ci în proporţii de masă. Prima premiză o constituie faptul că, anterior,
naţiunea noastră a fost unificată de Burebista ca urmare a unificării spirituale
înfăptuite de Zamolse, apoi, de Regalian. Cei care au înfăptuit fie şi pentru puţină vreme
Unirea, precum Mihai Viteazul, au dat exemplu pentru refacerea Daciei mici sub
Alexandru Ioan Cuza şi au făurit România Mare interbelică. A doua premiză o constituie
forţa spirituală a naţiunii, care năzuieşte la unire ca la idealul de veacuri ca
stare de normalitate. Mareşalul Ion Antonescu a refăcut cu demnitate graniţele la
Răsărit, cu jertfe uriaşe, dar a făcut-o în conjunctura tragică reprezentată de Al
Doilea Război Mondial. A treia premiză porneşte de la realitatea istorică recunoscută
de toţi, că românii încă se mai învecinează cu românii. Contextul politic în care
Moldova intră în concertul valorilor europene şi că inclusiv Serbia a solicitat aderarea
la Uniunea Europeană constituie o perspectivă excepţională pentru unitatea dacoromânităţii.
Reîntregirea trebuie să fie cerută de către românii din afara graniţelor Vatrei
206 Almanah 2011