RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

dacă nu cumva timpul a fost depăşit cu succes. Recentele contre ruseşti faţă de
NATO şi UE, OSCE sunt relevante pentru faptul că Rusia joacă tare, adică tare bine
pentru ea. Iar alegerile recente din Moldova sunt semnificative asupra luptei celor
patru mari puteri, jocul lor suprapunându-se peste interesele noastre naţionale,
unele în sens negativ, altele în sens pozitiv.
Dughin afirmă că România şi Moldova reprezintă două părţi ale unei regiuni geopolitice
unice, populată de un etnos ortodox unitar – urmaşii dacilor care vorbesc o
limbă din grupa romanică şi care au acumulat într-o mare măsură, elementele culturale,
lingvistice şi rasiale din anturajul slav. (Aici, el nu cunoştea atunci disputele
noastre privind faptul că ipoteza dacică este mai aproape de adevărul istoric din care
rezultă că la o reperiodizare a istoriei DacoRomâniei, ţara şi limba ei sunt urmaşe
ale identitaţii atlanto-pelasgo-ramano-traco-daco-valahilor, iar termenul de
dacoromân care reuneşte într-uncuvânt zece milenii de istorie veche, arată, pe
scurt, că între limba dacilor şi limba românilor nu exista nici o deosebire; latina
însăşi este o derivată şi componentă a limbii dacoromâne. Cât despre marea
măsură a acumulării, să fie oare un pretext? Nu mai spun că despre sclavi, pardon,
slavi s-a vorbit de vreo mie de ani, despre strămoşii noştri de vreo zece mii).
Interesantă ni se par afirmaţiile sale că „din punctul de vedere al geopoliticii, integrarea
României şi a Republicii Moldova este iminentă, dar Moscova trebuie să se
străduiască să înfăptuiască această unificare în interesele sale, pentru a include acest
spaţiu în zona unde deţine controlul strategic nemijlocit. Cultura României reprezintă
în ansamblu modelul tipic ortodox care uneşte direct aceste pământuri cu
Eurasia. Singurul obstacol pentru a integra definitiv aceste pământuri în Rusia îl constituie
factorul lingvistic şi apropierea geopolitică de regiunile catolice. Pe lângă toate
acestea în vestul României, în Banat, este semnificativ procentul ungurilor-catolici şi
al românilor-uniaţi. Prin România, Republica Moldova şi Ucraina Centrală trece o
fâşie neîntreruptă, populată de popoare ortodoxe, care uneşte pământurile Rusiei cu
Serbia, avanpostul Eurasiei în Balcani. Este în interesul Eurasiei, ca acest ţinut să se
transforme într-o regiune strategică şi culturală unitară - de fapt într-o singură ţară.
Aceasta înseamnă ca tocmai Moscova să fie iniţiatoarea integrării moldo-române;
pusă de la bun început sub semnul ortodox şi eurasiatic. Totodată, este important ca
enclava ortodoxă românească, din răsărit, şi din apus, să unească popoarele ortodoxe
slave - ucrainenii şi sârbii -, asigurând în felul acesta continuitatea integrării teritoriale,
bazată nu atât pe particularităţile etnice, cât pe cele confesionale şi pe înrudirea
culturală. Totodată, un asemenea “bloc ortodox”, de la Nistru până în
Muntenegru, în centrul căruia trebuie să se afle România unificată, trebuie să se formeze
în colaborare cu Berlinul, căruia i se oferă partea cea mai de vest a Europei
Centrale, din Prusia, prin Cehia şi Slovacia, spre Ungaria şi Austria, apoi spre
Croaţia, până la Marea Adriatică. Dacă adăugăm la toate acestea extremitatea de
răsărit a Poloniei şi a Prusiei răsăritene, care mai spre nord îi revine Germaniei,
atunci continuarea firească a Rusiei spre vest, în regiunea balcanică, va fi logică şi acceptabilă,
nu va încălca echilibrul geopolitice ale Europei Centrale care, din punct de
RenaŞterea buzoiană
205