RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Răscruce de drumeaguri înfundate,
Răspunsuri mute la-ntrebări uitate
Şi doar speranţe noi, ce-ncep cu
„poate“!
Esopia
Sunt la fel de bătrân
Ca şi înţeleptul Esop,
Dar nu la fel de atoate ştiutor.
Pe spatele meu
Creşte, ca şi la el,
Ghebul de fapte bune
Odată cu prostiile făcute
Fără ştiinţă.
O faptă bună lângă o neghiobie,
Aşezate încet, cu atenţie,
Şi fără alegere.
Mângâiaţi ghebul, fără teamă
Şi fără reţinere firească
(Deşi nu cred că vă ajută la ceva
Şi nici nu vă aduce noroc).
Fiecare dintre noi
Vrem să avem propria experienţă
Identificată cu propriul gheb
De fapte bune şi rele
Cu care ne prezentăm
La judecata finală,
Fără să putem înşela pe Mântuitor
La cântar.
Coloane (Foto: Lucian Mănăilescu)
RenaŞterea buzoiană
Imagine duală
Încerc să supravieţuiesc
Într-o perfectă simbioză cu mine,
Cel pe care îl percepeţi voi
Şi cel pe care îl simt eu.
Câteodată,
Uitând cine sunt,
Mă iau la braţ
Şi plec cu mine la plimbare,
Prin târg.
Mă trezesc salutat cu respect
De oameni pe care nu-i cunosc
Şi în faţa cărora
Îmi scot timid pălăria,
Ca răspuns la salut.
N-am să ştiu niciodată
Pe care dintre noi doi l-au salutat:
Pe mine sau pe el?
Rămân nehotărât
La marginea drumului,
Stâlp al nedumeririi,
Cu credinţa că
Cei din jurul meu nu s-au înşelat
Atunci când au ridicat
Două degete la tâmplă:
În semn de salut şi respect.
183