RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Filipescu a fost condamnat la şase
luni închisoare pentru că l-a omorât
într-un duel cu spade pe deputatul
Gh. Em. Lahovari. Şi martorii la duel
au fost consideraţi „complici la
crimă„ şi condamnaţi pentru că nu
au asigurat condiţii corecte de
desfăşurare a confruntării. „La duel,
nu glontele sau spada te omoară, ci
martorii“, sună un aforism din lumea
dueliştilor.
Ai noştri tineri...
– Cum a pătruns moda duelului
în Ţările Române? Şi cum aţi ajuns
dumneavoastră s-o studiaţi?
– În cadrul Muzeului Literaturii
Române fac o cercetare de istorie a
mentalitaăţilor intitulată „Mentalităţi,
Mode şi Moravuri”. Societatea
românească într-o epocă de tranziţie
(1774-1866). Studiul meu despre
duel, publicat în România literară,
face parte din această lucrare. Fiind
însă vorba de un fenomen amplu şi
de un subiect cvasiinedit, nu l-am limitat
la perioada care face obiectul
cercetării, ci l-am abordat de la origini
până la jumătatea secolului al
XX-lea (duelul ratat dintre Dan
Botta şi Lucian Blaga). În orice caz,
„moda“ duelului (care iniţial a fost o
„formă fără fond“, pe lângă multe altele)
a paătruns în spaţiul românesc
RenaŞterea buzoiană
la începutul secolului al XIX-lea din
Occident, adusă de tinerii boieri intelectuali
plecaţi la studii, dar şi din
Sankt Petersburg, adusă de militarii
ruşi. Se ştie că secolul al XIX-lea a
fost o epocă de modernizare accelerată
a României, de sincronizare cu
mentalităţile, moravurile şi modelele
Europei Occidentale. O epoca în care
„ai noştri tineri“ reveneau de la
studii din Paris, Berlin sau Viena,
aducând cu ei „drept armă„ nu doar
„beţişorul de promenadă„, ci şi pistolul
sau spada de duel. O epocă în
care se reconfigurau coordonatele
sentimentului onoarei, aşezate până
atunci în cadrele mentalităţii fanoriote.
Der zeitgeist era deci propice
practicării duelului printre fiii de boieri
şi intelectualii români.
– Care dintre dueluri v-a impresionat
cel mai mult şi de ce?
– Cu mare impact european a
fost duelul din 1864 dintre tânărul
boier român Iancu Racoviţă (aflat pe
atunci la studii de Drept la Berlin) şi
părintele mişcării socialiste germane,
Ferdinand Lassalle (care în 1856
a călătorit în Valahia, lăsând interesante
note de călătorie). Racoviţă
era un vlăstar al familiei boiereşti
Racoviţă-Cehan, ai cărei membri au
fost domnitori şi înalţi dregători în
ţările romane în secolele XVIII-XIX.
Lassalle provenea dintr-o prosperă
177