RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Vlad, pentru a scăpa, a stat sus până a
doua zi. Când s-a luminat, ursul a
dispărut şi Vlad s-a dat jos, a luat pielea
ursoacei şi şi-a văzut de drum.
Aşa a vânat Vlad până la etatea de 85
de ani, dar a trăit 112 ani. El nu se îndeletnicea
cu alte munci, în afară de
vânătoare şi pescuit. Pescuia pe apele
de munte şi apele Buzăului numai
păstrăv şi lipan, cu undiţa, vârşa şi leasa.
Vlad Dihoru, de la vârsta de 85 de
ani, s-a retras lângă un nepot al lui numit
Damian Dihoru, dar el trăgea tot în
bordeiul lui. În bordei avea un pat de
scânduri, pe el punea cetină de brad şi
o ţoală unde dormea.
Vlad, după o pauză de un an, în care
nu fusese la vânat, ia puşca din cui şi o
şterge puţin, apoi o încarcă. Nepotul
său îl întreabă, ce vrea să facă cu
puşca? Vlad răspunde că mâine dimineaţă
vrea să meargă la Curmătura
Botii, unde era meleagul mistreţilor şi
unde se scăldau, căci îi venise un dor şio
inimă albastră de vânătoare. Nepotul
Damian i-a zis, “stai locului, moşule, nu
vezi că ai îmbătrânit şi nu mai poţi?” A
doua zi, Vlad a luat puşca şi a plecat la
Curmătura Botii, mergând cum îi era
obiceiul lui, cu căciula la sbsuoară ca săi
fie auzul liber. Nu mai avea mult până
la Curmătură şi aude un zgomot,
atunci se opreşte şi o ia încet, tip-tip,
cam prin dreptul copacilor până ce s-a
mai apropiat de meleag şi vede doi
porci care se scăldau într-o zmârcă de
apă. Vlad s-a aşezat lângă un copac şi
stă nemişcat. Porcii s-au şters de noroi
RenaŞterea buzoiană
de câte un copac. Vlad a tras şi un porc
a picat, iar celălalt, din trăsnetul puştii,
a fugit tocmai spre locul unde se afla
Vlad. Din fugă i-a dat lui Vlad un teş cu
colţii şi i-a făcut o rană la picior ca şi
când l-ar fi crestat cu un cuţit. Vlad a
rupt o mânecă de la cămaşa de cânepă
pe care o purta, a înfăşurat piciorul şi în
loc de aţă a înfăşurat un rug de mure,
apoi a scos cuţitul de la brâu şi a spintecat
porcul împuşcat. I-a scos intestinele
afară, i-a pus cetină de brad în
burtă şi l-a lăsat acolo. A plecat
schiopătând şi pe înserat a ajuns la bordei.
Când îl vede nepotul său Damian, îi
spune:
– Vezi, moşule, m-ai înţeles acum ?
– Am să sufăr, nepoate, asta-i ultima
vânătoare! Mâine dimineaţă să te duci
la Curmătura Botii şi dai de un brădac
muşcat de un urs din mai multe locuri;
de la brădac la stânga drept în sus am
lăsat un porc împuşcat, să-l aduci devale.
A doua zi a plecat nepotul sau
Damian spre locul indicat. Cum a ajuns
la Curmătura Botii a găsit porcul, l-a legat
cu un lanţ de colţi şi l-a tras ca pe
un buştean până ce l-a adus la bordeiul
lui moşu Vlad. De astă dată Vlad a terminat
cu vânătoarea.
După pauza de un an mergea din
ce în ce mai des la pescuit pentru că
pescuitul era mult mai uşor. Pescuia
peste 60 de păstrăvi şi lipani la zi, cu care
venea la bordei, unde îi împărţea cu
nepotul său Damian, pentru că Damian
avea familie grea, împovărată cu 14 co-
157