RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu
RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu
RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
ări de florete/idei şi proiecte din care,<br />
în anii lăsaţi în urmă, fiecare am pus în<br />
pagina/paginile artei, atît cît am fost<br />
în stare, atît cît ni s-a îngăduit...<br />
Şi, nu în ultimul rînd, Aurel...<br />
Era o dimineaţă de duminică...<br />
Troleibuzul, de la Piaţa Kogălniceanu,<br />
a cărat răbdător şi molcom întreaga<br />
echipă (din fotografie!) inclusiv calabalîcul<br />
(sărman, o, Doamne!) pentru<br />
acea zi de filmare.<br />
Aşadar, troleibuzul ne-a „depus“,<br />
cu „arme“, cu febra primului tur de<br />
manivelă, la porţile Palatului<br />
Pionierilor, destinaţia de atunci a actualei<br />
reşedinţe prezidenţiale... În<br />
parcul său primisem aprobare de a filma<br />
pelicula-examen...<br />
Aurel, care avea, înnăscut, talentul<br />
de a antrena fervent orice grup din<br />
care făcea parte (îl vedeţi şi în acest instantaneu,<br />
în centru!), încerca să-mi<br />
deturneze „frisonul“ interior, cam<br />
prea evident... Mai ales că „evadase“,<br />
pentru o zi, din Buzău, lăsînd în urmă<br />
calvarul biroului uzinal pentru a revedea<br />
Bucureştiul, pentru a ne întîlni...<br />
El trăia, pentru acest oraş, un soi<br />
aparte de sfiiciune-sfinţenie... Pe bulevardele<br />
sale, în Cişmigiu, ca şi în<br />
Herăstrău, unde flanasem deseori,<br />
trăia o exuberanţă care nu mi-a fost<br />
dat să o văd la mulţi dintre amicii<br />
mei... Dar...<br />
„Descărcarea“ memoriei mele<br />
(nu numai afective) vizează, iremediabil,<br />
timpul trecut... Din el, picătura<br />
fascinantă şi efemeră, în acelaşi timp<br />
stenică, a camaraderiei cu care m-a<br />
ocrotit Aurel...<br />
Acea peliculă (16mm/alb-negru) a<br />
avut un destin... bizar. După cutremurul<br />
din 1977, IATC-ul a funcţionat în două<br />
sedii, Teatrul Naţional şi cel din<br />
Calea Rahovei, acesta din urmă „înghiţit”<br />
ulterior de şantierul Casei<br />
Poporului. Acolo, o inundaţie de proporţii<br />
a distrus parte din filmoteca facultăţii.<br />
Atunci a dispărut şi forma<br />
concretă a „trudei” mele din acea primăvară,<br />
trudă pe care o înnobilaseră,<br />
cu exigenţa lor, uluitorii mei dascăli –<br />
Victor Iliu şi Manole Marcus...<br />
Dacă filmul nu mai era, ei bine, titlul,<br />
emoţia şi starea s-au conservat nealterate<br />
în memoria mea afectivă.<br />
Astfel că, peste ani, lucid şi tandru în<br />
aceeaşi măsură, poemului filmic despre<br />
herghelia de la Ruşeţu i-am zis<br />
(ambiţios pariu cu mine însumi!) tot<br />
Caii de dimineaţă...<br />
*<br />
Septembrie, 1964... Răpciune/tăciune,<br />
prin ceea ce trăiam atunci...<br />
Călcasem cu stîngul în prima confruntare<br />
de admitere la IATC... Nu ştiu<br />
dacă gestul ulterior se poate numi<br />
frondă. Pe atunci era mai mult decît<br />
„curaj” să ieşi pe stradă cu... chică,<br />
mai ales fără un... statut social distinct.<br />
Şi totuşi, şase luni le-am dat cu tifla<br />
frizerilor...<br />
Cel care a avut... onoarea de a-şi<br />
exersa foarfecele în chica mea, după<br />
ce a schiţat, în creion (la 28.10.1964),<br />
152 Almanah 2011
Change language