RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Simte că nu-şi mai găseşte rostul
în oraşul fost comună şi rămas
aproape la fel. Deşi a trecut mai
bine de un deceniu de la instalarea
noii societăţi, în afară de starea de
spirit, mai nimic nu s-a schimbat în neînsemnata
aşezare. E, ca dintotdeauna,
dependentă de capitală, de care o
desparte mai puţin de jumătate de
oră, cu maşina. De acolo, din capitală,
îşi scot pâinea locuitorii ei, ţăranii de
ieri. Acum îşi zic orăşeni, însă mai nimeni
nu-i crede, chiar dacă arată, cu
emfază, cartea de identitate.
Andrei Alexiu nu-şi scoate pâinea
din Capitală, face zidărie în oraşul lui
şi prin împrejurimi. Are de lucru berechet.
Cum să nu aibă? Cu libertatea în
mână, mai tot omul se grăbeşte să-şi
croiască o viaţă nouă şi, dacă se poate,
în casă nouă. Are însă şi mii de
gânduri învolburate, care îl năpădesc
şi îl macină mărunt. Acum, când se înfiripă
o altă lume, altfel i se arată viitorul.
Nu se mai mulţumeşte, la trei-
RenaŞterea buzoiană
DUMITRU DĂNĂILĂ
Fructele din altă grădină
Fragment din romanul „ÎN CĂUTAREA PARADISULUI“
zeci şi patru de ani, să o ducă de pe o
zi pe alta, fără să agonisească ceva, în
timp ce temerarii care s-au rupt de locul
de baştină fac bani buni pe acolo
pe unde au plecat.
Degeaba se frământă, se agită, se
zbate să intre în hora schimbării, cu
ritm îndrăcit, prins cu uşurinţă de alţii
antrenaţi. Nu prinde tactul, nu se lipeşte
de el niciuna din ocaziile spre
viaţă îndestulată, lipsită de griji.
„Lângă casă, nu pot să mă smulg din
obişnuit, îşi dă seama. Aici nu-i chip să
câştig ca lumea, să pun ban lângă
ban. Poate or apărea ceva ocazii mai
târziu… De ce mai târziu?” Bate, deodată,
talpa de pământ, trăgând parcă
hotar între ce a fost şi ce va să vină,
pune în traistă diploma de absolvire a
unui liceu de construcţii, validată de
casele înălţate sub mistria lui, şi ia calea
Bucureştilor. „Altceva, în Capitală,
alţi bani, altă viaţă”, zice. Pentru moment,
e mulţumit. Nu-i dispare însă
dorul de ducă în altă lume, în cea îna-
129