RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

om, capabil, după părerea lui, să-i dea
pomană, făcea un pas înainte şi, dându-şi
capul pe spate, mândrucu demnitate
începea să cânte: Spre baricade/
noi toţi pornim!/ Pentru libertate/
ajungem schilozi cu toţi să murim!(9
Ghinionul îl urmăreşte mai departe,
vrând să dreagă busuiocul, a dat, mai
tare decât era cazul, cu oiştea în gard;
cel care “a suferit cu pelvisul pentru
patrie”, este înfăşcat de organe ale
CEKA şi dispare undeva prin subteranele
fostului palat al Amiralităţii.
De departe, cel mai radical discurs
patriotic rămâne al generalului
Alexandru Candiano-Popescu, o summa
la care, cu eforturi, numai reportajul
povestit de bravul soldat Švejk se
sumeţeşte să se ridice; un atât de mare
spirit de sacrificiu precât cel propovăduit
de prezidentul repunlicii de
la 1870, eroul de la Griviţa, decorat de
ţar cu Ordinul „ Sf. Gheorghe” şi aghiotantul
regal nu putea rămâne fără
urmări. În perioada interbelică, ne
confiază marele gazetar buzoian
Pamfil Şeicaru, Cezar Petrescu va comite
un roman: Romanul „Plecat fără
adresă” este inspirat dintr-o întâmplare
autentică: băiatul generalului
Candiano-Popescu asasinase o doamnă
în casa căreia era primit pentru pasiunea
pe care o avea acest adolescent
pentru muzică. (…) După executarea
pedepsei, Candiano-Popescu a părăsit
ţara şi s-a angajat în armata sârbă,
ajungând la gradul de general. Era tipul
desăvârşit al eroului unei crime inutile,
al crimei pentru crimă, aşa cum a
săvârşit-o Lafcadio al lui Gide.(10
Instigarea la vitejie, naşte violenţă.
Maiakovski s-a sinucis, Harms a
fost lichidat de poliţia politică a lui
Stalin. Iată unde duc excesele! E frumos?
Note
1) Societatea română la 1877. Memorii ale
unor luptărori, Editura Militară, 1977, p. 186.
2) Robert Schefeer, Orient regal. Cinci ani
la Curtea României, Editura”Saeculum I.O.” şi
„Vestala”, 1997, p. 69.
3) Alexandru Candiano-Popescu,
Amintiri din viaţa-mi, Vol.2, Editura”Eminescu”,
1999, p.167-168.
4) Pagini din gândirea militară românească.
Culegere de texte din lucrări apărute în
perioada 1821-1916, Editura Militară, 1969, p.
221; 223.
5) Antologie de poezie rusă, Vol.3, Editura
„Minerva”, 1987, p. 241.
6) Nadejda Mandelştam, Fără speranţă,
Editura „Polirom, 2003, p. 145.
7) Jaroslav Hasek, Peripeţiile bravului soldat
Švejk în războiul mondial, Editura
„Univers”, 1997, p. 218.
8) Valentin Kataev, Iarba uitării, Editura
„Univers”, 1970, p.161- 162.
9) Daniel Harms, Mi se spune capucin.
Proză, scenete, fragmente, traducere, prefaţă
şi note de Emil Iordache, Editura „Polirom”,
2007, p. 264-265.
10) Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Figuri
din lumea literară, Vol.1, Editura „Saeculum
I.O.”, 2002, p. 426.
128 Almanah 2011