RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

probă de forţă a altruismului marţial:
(Intră Ivan. Ivan nu are mâini).
IVAN: Ordonaţi!
SOŢUL: Ivane, unde-ţi sunt mâinile!
IVAN: Le-am pierdut în anii
războiului, în elanul bătăliei.
O proză de mai „largă respiraţie”,
„Cavalerul”, scrisă în aceeaşi epocă,
detaliază mecanismul ce declanşează
spontan şi necontrolat resortul sacrificiului
patriotic: Cu o uşurinţă neobişnuită,
Aleksei Alekseevici îşi putea sacrifica
viaţa pentru Credinţă, Ţar şi
Patrie, lucru care l-a demonstrat în
1914, la începutul războiului cu germanii,
când, strigând: „Pentru Patrie!”
s-a aruncat în stradă de la o fereastră
aflată la etajul al doilea. Printr-o minune,
Aleksei Alekseevici a scăpat cu
viaţă, alegându-se cu contuzii uşoare,
şi curând, ca patriot rarisim de zelos, a
fost trimis pe front. Cavalerul poate fi,
iniţial, suspectat a se înregimenta între
mulţii simulanţi şi automutilaţi care
voiau să tragă chiulul liniei întâi, ba
chiar şi celei de a doua a frontului;
efectul se poate încadra într-o paremiologie
familiară: unde dai, şi unde
crapă! Dar, prima impresie nu este
totdeauna definitivă: Pe front Aleksei
Alekseevici s-a remarcat prin sentimente
nemaipomenit de sublime şi, de fiecare
dată când rostea cuvintele „drapel”,
„fanfară” sau pur şi simolu „epoleţi”,
pe obrajii lui răsărea o lacrimă de
înduioşare. În pofida recuzitei de paradă
pe care o venera, se va întâlni,
totuşi, fatalmente, cu glonţul:
RenaŞterea buzoiană
În 1916, Aleksei Alekseevici a fost
rănit la pelvis şi evacuat de pe front.
Ca invalid de categoria I, Aleksei
Alekseevici nu făcea serviciu, şi, profitând
de timpul liber, îşi exprima pe
hârtie sentimentele patriotice.
Nu era neapărat un hoby artistic,
precum la Candiano-Popescu, prestat
ante bellum, ci o consecinţă directă a
războiului, textele fiind, de fapt, nişte
„librete“ de cerşetorie: „Daţi de pomană,
în numele lui Hristos, unui om
care a suferit cu pelvisul pentru patrie!”
Dar n-avea succes. Explicabil,
mai ales după intrarea Rusiei pe calea
revoluţiei bolşevice, care declarase
război nu numai palatelor, ci şi religiei.
Tânărul Kataev, cavaler al
Ordinului „Sf. Gheorghe”, pentru fapte
de arme, în războiul împotriva
Puterilor Centrale, deci înainte de pacea
de la Brest-Litovsk, îşi amintea de
frontul împotriva obscurantismului,
de vremea când, la Moscova, apărea
revista „Bezbojnik” (Ateul), redactată
de un bolşevic din Odasa – Emelian
Iaroslavski, şi unde caricaturile lui
Savaot şi ale preoţilor de toate religiile,
erau însoţite de versurile primului
poet proletar Demian Bednîi.(8
În atari condiţii, mutilatul de
război îşi revizuieşte textul, în speranţa
de a fi în pas cu istoria şi noile
reţete de succes: Atunci Aleksei
Alekseevici a înlocuit cuvântul „patrie”
cu „revoluţie”. Nici aşa n-a avut. Atunci
Aleksei Alekseevici a compus un cântec
revoluţionar şi, zărind pe stradă un
127