RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Alexandru Candiano-Popescu
Grivitza c’est moi!
Republica de la Ploieşti, a 140-a aniversare
Discursul patriotic,
de la generalul
Candiano-Popescu
la soldatul Švejk,
via Maiakovski –
Harms
Emil NICULESCU
În 1896, când Caragiale publică
„Boborul”, ce conţinea o simţită şi
succintă relatare despre Republica de
la Ploieşti, un stat care, deşi a durat numai
vreo cincisprezece ore, a marcat
desigur o pagină celebră în istoria contemporană,
în calitate de (parţial) actant,
cetăţean al acestei republice, nu-
încă în toiul chefului republican din
grădina Lipănescului, talentele oratorice:
Prezidentul – el, în persoană ! – urmat
de un adiutant, veni să viziteze petrecerea
populară şi să spargă o oală cu
poporul lui. Marele om ne zise câteva
cuvinte Era încântat de purtarea bravilor
săi ploieşteni, cari au ştiut totdeauna
să se sacrifice pentru libertate. A
fost un fanatism, o furie! Oalele toate
mit, ad-hoc, subcomisar de poliţie. la pământ, căciulile sus şi „Ura! Vivat
Cel care fusese Prezidentul repu- Republica!”.
blicii ploieştene era, la momentul pu- G. Călinescu, analizând volumul
blicării acestei „contribuţii istorice”, de versuri al lui Candiano-Popescu, in-
după ce fusese un brav (dar controtitulat Când n-aveam ce face („Un reversat)
combatant la Plevna, prefect voluţionar poet”, Revista Fundaţiilor
al poliţiei Capitalei, colonel şi aghio- Regale, nr.2, 1946), îi găsea (în trantant
regal, generalul de brigadă Al. ziţie de la cronicile mizantropului la
Candiano-Popescu. Conducătorul re- cele ale optimistului) un dagherotip
publicii de altădată îşi desfăşurase, prezentabil, cam în răspăr cu acela
122 Almanah 2011