RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

NORMALITATEA NORMALITATEA
Marin IFRIM
Pe zi ce trece ajung la concluzia
că mulţi dintre noi, publiciştii,
privim societatea
doar din perspectiva scrisului. Cel
puţin eu, mă pomenesc în nişte
erori de amator în ale politicii şi
mai mult decât atât. În urmă cu vreun
deceniu, în calitate de moderator
literar, căram, cu mari sacrificii
diplomatice, personalităţi într-un
municipiu cu vreo 7 locuitori, culmea,
şi aceştia scriitori, pentru a ridica
la rang de prinţesă o curvă de
baracă de şantier. La un moment
dat, Doamne cât de proşti putem fi
câte-odată, umpleam prezidiul cu
nume de nume, ca să zic aşa, cu
parlamentari de toate culorile politice,
cu mari scriitori români şi
chiar străini, doar pentru a face să
se simtă satisfăcută…intelectual
„şantierista” în discuţie. Îi plăceau
omagiile şi tot spectrul curcubeistic
politic de la acea vreme. Pe la aceste
întâlniri, căci au fost destule,
RenaŞterea buzoiană
această „prinţesă” de şantier, care
stătea tot timpul în vecinătatea mea
retorică, cum stătea Elena din
Petreşti lângă Nicolaie din
Scorniceşti, îmi şoptea mici abateri
de la scenariu. Ea stătea în stânga
mea, „Nicolae din Scorniceşti” în
dreapta. Nu toată lumea venea la
ora la care începea manifestarea.
Din când în când, „prinţesa Mara”,
căci aşa s-a…autodenumit ceva
mai târziu, sau soţul prinţesei, un
apometrist de Sahară literară, îmi
trăgeau câte un ghiont zdravăn în
coaste sau câte un genunghi aproape
de testicule, şoptindu-mi foarte
convingător: „A venit securistul!”.
Mă uitam şi eu spre uşă şi-mi vedeam
de ale mele. Sincer, nu prea
pricepeam ce e cu „securistul” respectiv,
căci, vorba ceea, eram, totuşi,
la vreun deceniu după
căcănăria din 1989. Chiar jubilam
gândind că dacă securiştii încă mai
au pofte literare înseamnă că sun-
111