RENAŞTEREA BUZOIANĂ - Liviu Ioan Stoiciu

Mai încolo nu mai ştiu cum mai era, dar săptămână i-am ţinut lumânarea.
lucru bun n-a fost nici pentru Ion, nici – Dacă umbli iarna fără cojoc,
pentru câine.
mori? întreabă înfiorat ascultătorul. Păi
– De ce? De ce nu a fost lucru bun? nici eu n-am cojoc.
întreabă copilul în culmea curiozităţii. – Ei, cojoc, bundă, ceva gros acolo.
– Păi, pentru că Ion ăla s-s îmbătat Tu n-ai pulovăr, nu ţi-am făcut eu
de atâta vin nou şi nu s-a mai dus acasă două? alungă mă-sa mare teama ce o
pe drum, ca tot creştinul. Cu capul plin simţise în glasul băiatului
de băutură a luat-o pe scurtătură, în- Lumea, adică femeile mai bătrâcearcă
să îl lămurească, moralizator, ne, ziceau că boala i s-ar fi tras de la dor-
bătrâna. Şi ce s-a gândit el, cu mintea lui mitul vara sub nuc, înnodă ea firul po-
a proastă: „ia să scurtez eu drumul prin vestirii. Doctorul a zis însă că necazul a
grădina de zarzavat de lângă moară“. fost că şi-a scos căciula când era prea în-
Numai că nu s-a gândit bine, că de cum cins, că i s-a răcit capul dintr-odată şi i s-
a intrat acolo l-a luat în primire câinele a spart o vinişoară înăuntru. Cine ştie?
ăla rău de era vorba la început, aşa că lu’ Acu doarme-n deal, săracu’, iar eu îi
Ion ăsta nu i-au ajuns toţi aracii din port capetele de 30 de ani, încheie
grădină ca să se apere de zăvod. Până la bătrâna doar pentru ea, oftând încă o
urmă cântecul se sfârşea cu:
dată.
„Grădina n-are araci,
– Dar n-ar fi mai bine să mă duc cu
Nici Ion tur la nădragi“. tata la oraş şi să căutăm un cojoc? se în-
Băiatu’ râde în hohote de aşa toarce băiatul la vorba de dinainte, nu
năstruşnică întâmplare închipuită de atât de teama frigului din iarna ce va să
cântec. Râde şi baba într-un dinte, dar vie, ci dintr-un gând ascuns al lui: să
gândul îi fuge iarăşi la vremurile trecute ajungă iarăşi la oraş, unde mai fusese
şi nu mai râde.
odată şi îi plăcuse.
– Mai bine nu-l făcea, zice ea oftând – Păi n-auzi, mă năpruiule, că ţi-am
cu ochii la car. Şi poate că mai trăia şi făcut două pulovăre? La ce îţi mai tre-
acuma, că de la carul ăsta i s-a tras. buie cojoc? Ori vrei să faci iar vreo
– L-a călcat carul? întreabă copilul nefăcută p-acolo, ca ultima oară? îi
înfiorat.
veşteji bătrâna orice nădejde de voiaj la
– Mai rău, îi răspuns bătrâna întu- târg.
necată dintr-odată. Într-o primăvară, pe Copilul înghite în sec şi se
la începutul lui martie, a plecat cu carul apleacă peste baniţa în care curăţa po-
la pădure, l-a încărcat întradaos şi când rumb, scormonind aiurea prin grăunţe.
s-a împotmolit în glod s-a tot umerit să Mda, prima lui călătorie la oraş nu se
îl scoată. S-a încins rău împingând şi terminase prea bine, deşi nu se putea zi-
săltând, aşa că şi-a scos cojocul şi căciuce că făcuse intenţionat ce făcuse. Dar,
la să se răcorească şi ăla a fost: într-o vorba mă-sii mari: „Când vrea Domnul
100 Almanah 2011