Planul de management pentru zona Ramsar

PLANUL DE MANAGEMENT
PENTRU ZONA RAMSAR
„NISTRUL DE JOS”
(proiect)
ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ
Рамсарским сайтом
«Нижний Днестр»
(проект)
Chişinău 2011

CZU XXXXXXXX
P XXXXXXXXX
Авторы: А. Андреев, Е. Аникеев, П. Арнаут, И. Баркарь, О. Безман-Мосейко, А. Бондаренко, П. Горбуненко, Н.
Гросу, В. Держанский, Т. Изверская, Л. Жосан, С. Журминкий, П. Замфир, Д. Коваленко, Л. Котомина, П. Куза, Е.
Кухарук, Г. Маржиняну, Т. Марин, И. Маяцкий, Д. Медведенко, А. Мунтяну, Н. Николаев, Т. Пезолд, О. Редкозубов,
И. Ротару, А. Романчук, А. Рущук, Н. Сиверенко, Г. Сыродоев, В. Стажилов, И. Талмач, А. Тищенков, В. Цуркан,
Г. Шабанова, И. Шубернецкий, О. Телембич, Н. Чавдарь.
Рисунки: И. Сыродоев, А. Андреев, Т. Изверская, А. Рущук.
Под общей редакцией А. Андреева.
Редактор версии на государственном языке – Л. Жосан.
Перевод на государственный язык – Е. Жура
Обложка и компьютерная верстка – М. Рига
Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții
Planul de management pentru zona Ramsar „Nistrul de Jos” (proiect)/ A. Andreev, T. Izverskaia, L. Josan, L. Kotomina,
G. Mărgineanu, I. Rotaru, A. Rusciuc, G. Sîrodoev., V. Stajilov, I. Talmaci, A. Tiscenkov şi alţii. Societatea
Ecologică „BIOTICA” – Ch.: Editura «Elena», 2011, Tiraj 500 ex.
Европейский Союз состоит из 27 стран членов, которые решили постепенно объеденить свои возможности, ресурсы
и будущее. Вместе, на протяжении периода более 50 лет расширения, они создали зону стабильности,
демократии и устойчивого развития, сохранив одновременно культурное разнообразие, терпимость и личные
свободы. Европейский Союз открыт для передачи своих достижений и ценностей всем странам и людям за пределами
своих границ.
Программа Развития Организации Объединенных Наций является глобальной сетью ООН в области развития,
выступающей за изменения в общественной жизни через подключение стран к источникам знаний, опыта и ресурсов,
чтобы помочь людям построить лучшую жизнь.
Это издание было опубликовано при поддержке Европейского Союза в рамках проекта „Поддержка Мер по
Укреплению Доверия”. Содержание публикации отражает мнение авторов, которое может не совпадать с позицией
Европейского Союза и Программы Развития Организации Объединенных Наций.
Uniunea Europeană este constituită din 27 state membre, care au decis să-şi unească treptat abilităţile, resursele şi destinele.
Împreună, pe parcursul unei perioade de 50 de ani de extindere, ele au creat o zonă de stabilitate, democraţie şi dezvoltare
durabilă, menţinând în acelaşi timp diversitatea culturală, toleranţa, şi libertăţile individuale. Uniunea Europeană este
decisă de a împărtăşi realizările şi valorile sale cu ţările şi oamenii din afara frontierelor sale.
Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) reprezintă reţeaua globală de dezvoltare a Naţiunilor Unite, care
promovează schimbarea şi conectează ţările la informaţii, experienţa şi resursele necesare pentru a ajuta oamenii să-şi
construiască o viaţă mai bună.
Această publicaţie a fost tipărită cu asistenţa Uniunii Europene în cadrul proiectului „Susţinerea Măsurilor de Promovare
a Încrederii”. Opiniile exprimate în această publicaţie nu reflectă necesar punctul de vedere al Uniunii Europene şi al
Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Copyright © 2011 Societatea Ecologică «BIOTICA».
ISBN XXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Planul de management a fost elaborat în cadrul proiectului „Consolidarea în comun a viitorului
pentru zona recunoscută la nivel internaţional „Nistrul de Jos”” realizat de către Societatea Ecologică
„BIOTICA”. El a fost supus dezbaterilor publice şi urmează a fi pus în acţiune în conformitate
cu legislaţia în vigoare cu posibile modificări. Publicaţia conţine informaţii detaliate despre bogăţia
natural-istorică a zonei Ramsar „Nistrul de Jos”, analiza pericolelor şi a problemelor de administrare,
zonarea argumentată şi propuneri pentru organele de administrare, planul mai prevede acţiuni
pentru conservarea valorilor şi resurselor biodiversităţii, istoriei şi culturii, reducerea riscurilor şi
dezvoltarea colaborării, în special pe baza dezvoltării turismului. Planul de management este bazat pe
cercetările efectuate în anii 2009-2010 şi include toate rezultatele SE BIOTICA în zona respectivă, în
primul rând al proiectului „Conservarea biodiversităţii ecosistemului deltei Nistrului de Jos”, susţinut
de Fondul Global de Mediu / Banca Mondială (2002-2005). Această contribuţie este reflectat în lista
de autori.
План управления подготовлен в результате проекта «Совместное строительство будущего
для международно признанной целостной зоны Нижнего Днестра и выше по течению»,
реализованного Экологическим обществом «BIOTICA». Он прошел публичное обсуждение,
и должен быть введен в действие в соответствии с законодательством, с возможными
поправками. Публикация содержит обширные сведения о природно-историческом
богатстве сайта Рамсарской конвенции «Нижней Днестр», анализ угроз и проблем управления,
обоснование зонирования и предложения по органам управления. План включает
действия для сохранения ценностей и ресурсов биоразнообразия, истории и культуры,
снижения рисков и развития сотрудничества, в особенности на основе туризма.
План управления основан на исследованиях 2009 и 2010 гг., и включил все разработки ЭО
«BIOTICA» в целевой зоне, в первую очередь, - проекта «Сохранение биоразнообразия
экосистем дельты Нижнего Днестра», поддержанного Глобальным экологическим фондом
ООН и осуществлявшегося в 2002-2005 под патронажем Всемирного Банка. Этот вклад отражен
в списке авторов.

CUPRINS
Partea I. DESCRIERE 9
1.1. Localizare, dimensiuni şi căi de acces 9
1.2. Statutul legal şi istoria creării ariei protejate 10
1.3. Caracteristicile fizice ale mediului înconjurător 12
1.3.1. Clima 12
1.3.2. Topografia şi geografia fizică 12
1.3.3. Geologia 14
1.3.4. Solurile 15
1.3.5. Hidrologia 18
1.4. Caracteristicile biologice 20
1.4.1. Vegetaţia 23
1.4.2. Specii rare de plante 33
1.4.3. Fauna 34
1.4.4. Speciile rare de animale 43
1.4.5. Caracteristica pădurilor 46
1.4.6. Caracteristica păşunilor 49
1.4.7. Istoria studiilor biologice 54
1.5. Populaţia şi folosinţa terenurilor 61
1.5.1. Administrarea de stat şi populaţia 61
1.5.2. Transportul 61
1.5.3. Istoria culturilor 63
1.5.4. Folosinţa terenurilor 63
1.6. Programe existente de administrare 65
1.7. Turismul 67
Partea II. EVALUAREA SITUAŢIEI ŞI CONCLUZIILE DE BAZĂ 70
2.1. Importanţa teritoriului 70
2.2. Obiectivele perspective de gestiune 71
2.3. Probleme de management 73
2.3.1. Starea actuală a administrării obiectelor naturale şi valorilor natural-istorice ale zonei 73
2.3.1.1. Resursele umane (cadrele) 73
2.3.1.2. Infrastructura şi echipamentul 75
2.3.2. Principalele pericole şi direcţii de administrare 75
2.3.2.1. Procesele şi pericolele actuale ce pot afecta ecosistemele naturale şi seminaturale 75
2.3.2.1.1. Procesele de pierdere a biodiversităţii ecosistemelor naturale 75
2.3.2.1.2. Factorii naturali prognozaţi şi procesele începute legate cu ei 80
2.3.2.2. Problemele de administrare a resurselor şi a teritoriului 89
2.3.2.2.1. Problemele de administrare a resurselor naturale şi factorii de degradare condiţionaţi de ele 89
2.3.2.2.2. Probleme de amenajare a teritoriului, gestionarea patrimoniului natural-istoric şi a resurselor
turistice, pericolele legate de acestea 94
2.3.2.2.3. Problemele gestionării administrative 97
2.3.3. Direcţiile principale de administrare 98
2.3.4. Dificultăţile de administrare 99
2.3.5. Statutul legal 102
2.4. Planul de zonare 102
2.4.1 Principiile zonării 102
2.4.2. Zonarea, caracteristica generală a zonelor 104
2.4.3. Complexele naturale 105
2.5. Principalele elemente ale Reţelei Ecologice Naţionale 181
2.6. Identificarea hotarelor şi semnele de marcare 181
2.7. Dificultăţile şi posibilităţile legate cu comunităţile/populaţia locală 182
Partea III. PLANUL DE ACŢIUNI 183
3.1. Obiectivele de management pentru realizarea direcţiilor de bază ale gestionării zonei „Nistrul de Jos” 183
3.2. Planul de acţiuni privind managementul zonei 184
3.2.1 Controlul asupra respectării regimului de protecţie şi dezvoltare a teritoriului 184
3.2.2 Gestionarea ecosistemelor silvice pe malul drept al Nistrului 188
3.2.2.1. Starea actuală a lucrărilor silvice şi abordările necesare a fi aplicate în cadrul elaborării
amenajamentelor următoare ale pădurilor 189
3.2.2.2. Direcţiile de conservare şi dezvoltare a ecosistemelor silvice 191
3.2.2.3. Specificul protecţiei şi dezvoltării ecosistemelor silvice în dependenţă de zona de protecţie 192
3.2.2.4. Exigenţe tehnice faţă de aplicarea lucrărilor silviculturale 194

3.2.2.5. Planul de reconstrucţie pe malul drept 198
3.2.3. Gestionarea ecosistemelor silvice pe malul stâng 201
3.2.3.1. Planul de reconstrucţie 201
3.2.3.2. Tehnologia reconstrucţiei plantaţiilor silvice de protecţie 202
3.2.4. Gestionarea ecosistemelor ierboase şi îmbunătăţirea folosinţei terenurilor 203
3.2.4.1. Gestionarea ecosistemelor ierboase pe malul drept al Nistrului 203
3.2.4.2. Gestionarea ecosistemelor ierboase de pe malul stâng al Nistrului 204
3.2.5. Măsuri speciale pentru protecţia faunei şi gestionarea resurselor cinegetice 208
3.2.5.1. Măsuri privind protecţia faunei 209
3.2.5.2. Planul de administrare a faunei de vânătoare 210
3.2.6. Reconstrucţia şi protecţia ecosistemelor acvatice interne 212
3.2.7. Formarea reţelei ecologice 215
3.2.8. Cercetările ştiinţifice şi monitorizarea 216
3.3. Planul de acţiuni şi recomandări pentru dezvoltarea turismului 217
3.3.1. Propuneri în domeniul organizării şi asigurării informaţionale pentru dezvoltarea turismului pe malul
drept al Nistrului 218
3.3.2. Propuneri în domeniul organizării şi asigurării informaţionale pentru dezvoltarea turismului pe malul
stâng al Nistrului 219
3.3.3. Propuneri pentru dezvoltarea infrastructurii şi protecţie a patrimoniului istoric şi cultural 220
3.3.4. Dezvoltarea economiei turismului în zonă 222
3.3.5. Promovarea produsului turistic la nivel internaţional şi problemele organizării turismului 223
3.4. Colaborarea internaţională, creşterea nivelului de cunoştinţe ecologice şi instruirea populaţiei 224
3.4.1. Colaborarea internaţională 224
3.4.2. Creşterea nivelului de cunoştinţe ecologice şi educarea populaţiei 225

СОДЕРЖАНИЕ
Часть I. ОПИСАНИЕ 231
1.1. Расположение, размер и доступность 231
1.2. Правовой статус и история создания охраняемой территории 232
1.3. Физические характеристики окружающей среды 234
1.3.1. Климат 234
1.3.2. Топография и физическая география 235
1.3.3. Геология 236
1.3.4. Почвы 237
1.3.5. Гидрология 241
1.4. Биологические характеристики 243
1.4.1. Растительность 245
1.4.2. Редкие виды растений 256
1.4.3. Фауна 257
1.4.4. Редкие виды животных 267
1.4.5. Характеристика лесов 270
1.4.6 Характеристика пастбищ 273
1.4.7. История биологических исследований 278
1.5. Население и землепользование 285
1.5.1. Государственное администрирование и население 285
1.5.2. Транспорт 286
1.5.3. История культур 287
1.5.4. Землепльзование 288
1.6. Существующие программы управления 290
1.7. Туризм 292
1.8. Инициативы по развитию охраняемой территории 294
Часть II. ОЦЕНКА И ОСНОВНЫЕ ЗАКЛЮЧЕНИЯ 295
2.1. Значение территории (основания для развития режима охраны и управления) 295
2.2. Перспективные цели управления 297
2.3 Проблемы управления 298
2.3.1 Современное состояние управления природными объектами и природно-историческими
ценностями 298
2.3.2. Основные угрозы и направления управления 301
2.3.2.1. Современные процессы и опасности, угрожающие природным и полуприродным
экосистемам 301
2.3.2.1.1. Процессы потери биоразнообразия природных экосистем и его ресурсного значения 301
2.3.2.1.2. Прогнозируемые природные факторы и связанные с ними начавшиеся процессы 306
2.3.2.1.3. Проблемы особо значимых природных объектов и связанных с ними ресурсов 309
2.3.2.2. Проблемы управления ресурсами и территорией 315
2.3.2.2.1. Проблемы управления природными ресурсами и определяемые ими факторы деградации 315
2.3.2.2.2. Проблемы благоустройства территории, управления природно-историческим наследием
и туристическими ресурсами и связанные с ними угрозы 321
2.3.2.2.3. Проблемы административного управления 323
2.3.3. Главные направления управления 325
2.3.4. Трудности управления 326
2.3.5 Правовой статус 329
2.4. План зонирования 329
2.4.1. Принципы зонирования 329
2.4.2. Зонирование, общая характеристика зон 332
2.4.3. Природные комплексы 333
2.5. Основные элементы Национальной экологической сети. 415
2.6. Идентификация границ и пограничные знаки 416
2.7. Трудности и возможности, связанные с местным сообществом населением 416
Часть III. ПЛАН ДЕЙСТВИЙ 418
3.1. Цели управления для реализации основных направлений менеджмента сайтом «Нижний Днестр» 418
3.2. План действий по менеджменту сайтом 419
3.2.1. Контроль соблюдения режимов охраны и развитие территории 420
3.2.2. Управление лесными экосистемами в Правобережье 424
3.2.2.1. Текущее состояние по лесохозяйственным работам и необходимые подходы при последующем
лесоустройстве 425
3.2.2.2. Направления сохранения и развития лесных экосистем 427
3.2.2.3. Особенности сохранения и развития лесных экосистем в зависимости от зоны защитности 428

3.2.2.4. Технические требования к проведению лесохозяйственных работ 431
3.2.3. Управление лесными экосистемами в Левобережье 438
3.2.3.1. План реконструкции 438
3.2.3.2. Технология реконструкции защитных лесных насаждений – ЗЛН 439
3.2.4. Управление травяными экосистемами и улучшение землепользования 440
3.2.4.1. Управление травяными экосистемами в Правобережье 440
3.2.4.2. Управление травяными экосистемами в Левобережье 441
3.2.5. Специальные меры по сохранению фауны и управлению охотничьими ресурсами 446
3.2.5.1. Меры по сохранению фауны 446
3.2.5.2. Управление охотничьей фауной 447
3.2.6. Реконструкция и охрана внутренних водных экосистем 449
3.2.7. Формирование экологической сети 452
3.2.8. Научные исследования и мониторинг 454
3.3. План действий и рекомендации по развитию туризма
3.3.1. Предложения по организационному и информационное обеспечению развития туризма на
455
Правобережье
3.3.2. Предложения по организационному и информационное обеспечению развития туризма на
456
Левобережье
3.3.3. Предложения по развитию инфраструктуры для экологического и спортивного туризма и
457
охране исторического и культурного наследия 458
3.3.4. Развитие экономики туризма в сайте
3.3.5. Продвижение туристического продукта на международном уровне и проблемы организации
460
туризма 461
3.4. Международное сотрудничество, повышение экологической грамотности и воспитание 463
3.4.1. Международное сотрудничество 463
3.4.2. Повышение экологической грамотности населения и воспитание 464
Список литературы
ПРИЛОЖЕНИЯ
1. ОСНОВНЫЕ ХАРАКТЕРИСТИКИ ПОЧВ И ИХ РАСПРЕДЕЛЕНИЕ ИХ СЕЛЬСКОХОЗЯЙСТВЕННЫМ
ГРУППАМ (Рамсарский сайт «Нижний Днестр», территориальные административные единицы
466
правобережья) 476
2. ПОЧВЫ ЛЕВОБЕРЕЖЬЯ РАМСАРСКОГО «НИЖНИЙ ДНЕСТР» 479
3.1. РЕДКИЕ ВИДЫ ВЫСШИХ РАСТЕНИЙ 481
3.2. РЕДКИЕ ВИДЫ ЖИВОТНЫХ 484
4.1. ХАРАКТЕРИСТИКА ОСНОВНЫХ ЛЕСОВ САЙТА «НИЖНИЙ ДНЕСТР» (Правобережье)
4.2. ЛЕСОУСТРОИТЕЛЬНЫЕ МАТЕРИАЛЫ ПО РАМСАРСКОМУ САЙТУ «НИЖНИЙ ДНЕСТР»
500
(Левобережье) 502
5. LEGENDA TERENURILOR ZONEI «NISTRUL DE JOS» 505
6.1. ХАРАКТЕРИСТИКА ПАСТБИЩ ЗОНЫ С(P) 507
6.2. ОСНОВНЫЕ ПАСТБИЩА (РИСУНОК)
7. СОСТАВ, СТРУКТУРА И ТЕХНОЛОГИИ СОЗДАНИЯ ГЛАВНЫХ ЛЕСНЫХ КОРИДОРОВ, ЛЕСНЫХ
524
ПОЛОС И ЗАЩИТНЫХ ПРОТИВОЭРОЗИННЫХ НАСАЖДЕНИЙ
8. КОНЦЕПЦИЯ ОБЕСПЕЧЕНИЯ ПОДДЕРЖАНИЯ, СОХРАНЕНИЯ И РАЗВИТИЯ ВЕКОВЫХ
525
НАСАЖДЕНИЙ 541
9. РАБОТЫ ПО ИЗМЕНЕНИЮ РЕЖИМА ЗАЩИТНОСТИ ЛЕСОВ
10. РЕКОМЕНДАЦИИ ПО ВОССТАНОВЛЕНИЮ ЛЕСНЫХ ОПУШЕК, УЛУЧШЕНИЮ ИХ СТРУКТУРЫ И
545
ОБОГАЩЕНИЮ ВИДАМИ
11. PARTICULARITĂŢI PRIVIND PROCESUL DE ÎNGRIJIRE RECONSTRUCŢIE ECOLOGICĂ A
546
ARBORETELOR
12. ТЕХНОЛОГИЧЕСКИЕ СХЕМЫ РЕКОНСТРУКЦИИ МАЛОЦЕННЫХ И НИЗКОПРОДУКТИВНЫХ
549
ПОЙМЕННЫХ НАСАЖДЕНИЙ 559
13. РЕКОМЕНДАЦИИ ПО РЕКОНСТРУКЦИИ СТЕПНЫХ ПАСТБИЩ
14. DWD-диск «ИЗУМРУДНОЕ ОЖЕРЕЛЬЕ НИЖНЕГО ДНЕСТРА»
15. CD-диск РАСПРЕДЕЛЕНИЕ ТАКСАЦИОННЫХ ВЫДЕЛОВ ПО КАТЕГОРИЯМ ЗАЩИТННОСТИ
564

РЕЗОЛЮЦИЯ
Участники семинара по обсуждению проекта плана управления Рамсарским сайтом
«Нижний Днестр», организованного в г. Бендер 21 января 2011 года, считают, что проект
«Совместное строительство будущего для международно признанной целостной зоны
Нижнего Днестра и выше по течению», эффективно реализованный ЭО «BIOTICA» в
рамках проекта «Поддержка Мер по Укреплению Доверия» Программы по развитию
Организации Объединенных Наций, принес важные результаты.
Участники семинара отмечают, что впервые в качестве стимула для улучшения экологической
ситуации охраняемой территории и продвижения существующего туристического
потенциала территории Рамсарского сайта на обоих берегах использовано непосредственное
участие экономических агентов.
План управления сайтом может быть основой для устойчивого развития территории,
сохранения ее природного и культурно-исторического наследия, в том числе используя
туризм. Участники считают целесообразными осуществление положений настоящего
плана управления центральными и местными органами власти на обоих берегах реки, и
будут содействовать его реализации.
Рамсарский сайт «Нижний Днестр», расположенный на обоих берегах реки, обладает
особенно богатым в регионе юго-западного Причерноморья экологическим и туристским
потенциалом, требующим эффективного управления для совместного строительства
будущего.
Считаем абсолютно необходимым активно продвигать, создание национального парка
на территории Рамсарского сайта «Нижний Днестр», что будет содействовать повышению
существующего экономического и туристического потенциала.
REZOLUŢIE
Prin prezenta, participanţii la seminarul organizat în or. Bender, incinta hotelului ”Prietenia”,
la 21 ianuarie 2011 cu genericul „Discutarea planului de management al Zonei umede Ramsar
„Nistrul de Jos”, consideră rezultatul obţinut ca fiind unul eficient şi util, apreciindu-l la cel mai
înalt nivel în aspect teoretic şi practic.
Planul de management elaborat în cadrul proiectului „Consolidarea în comun a viitorului pentru
zona recunoscută la nivel internaţional „Nistrul de Jos” al proiectului „Susţinerea Măsurilor de Promovare
a Încrederii” din Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, constituie un element de
bază care evidenţiază importanţa domeniilor dezvoltării durabile şi conservării patrimoniului natural
şi cultural, inclusiv turismului în consolidarea viziunii gestionării eficiente a zonei umede Ramsar.
Pentru prima dată, pe ambele maluri ale Nistrului a fost utilizată metoda implicării directe a agenţilor
economici, întru valorificarea potenţialului ecologic şi turistic existent în zona umedă Ramsar.
Planul de management al zonei umede Ramsar, poate fi considerat elementul de bază pentru
valorificarea corespunzătoare a patrimoniului natural şi istorico-cultural, contribuind la consolidarea
în comun a viitorului pentru zona recunoscută la nivel internaţional „Nistrul de Jos”,
prin intermediul ecologiei şi turismului. Participanţii, consideră oportună executarea prevederilor
planului de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale de pe ambele maluri
ale Nistrului şi îşi asumă obligaţia de a contribui personal la aceasta.
Zona umedă Ramsar „Nistrul de Jos”, amplasată pe ambele maluri ale Nistrului, include
cel mai bogat potenţial ecologic şi turistic din partea de sud-est a bazinului Mării Negre,
urmând să fie gestionat eficient,
Se consideră absolut necesară implementarea Planului de management, pentru crearea parcului
naţional în zona umedă Ramsar „Nistrul de Jos”, care va contribui la valorificarea potenţialului
ecologic şi turistic existent.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
PLANUL DE MANAGEMENT
PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS”
(proiect)
Acronime
IUCN- Uniunea Internaţională pentru Protecţia Naturii
MM - Ministerul Mediului
FANPS – Fondul ariilor naturale protejate de stat
CRM – Cartea Roşie a Moldovei
CRU – Cartea Roşie a Ucrainei
CRT – Cartea Roşie a Transnistriei
LO – Lista operaţională a Concepţiei reţelei ecologice
REN – Reţeaua Ecologică Naţională
RMN - Transnistria
UE – Uniunea Europeană
DESCRIERE
1.1 Localizare, dimensiuni şi căi de acces
Teritoriul Zonei Ramsar „Nistrul de Jos” este localizat în partea de sud-est a Moldovei, la 8
km spre sud de oraşul Bender şi la 40 de km de Odesa în apropierea satului Palanca (conform
hărţii). Centrul zonei îl constituie satul Crocmaz, al cărui coordonate sunt 46 o 37’ 54’’ latitudine
nordică şi 29 o 40’ 10’’ longitudine estică. Zona include teritoriul a 6 sate din partea estică a raionului
Căuşeni şi 11 sate din nordul şi estul raionului Ştefan-Vodă, pe malul stâng al fluviului
Nistru şi la est, sud şi sud-est se învecinează cu regiunea Odesa din Ucraina. Conform calculelor
actuale, suprafaţa totală o constituie 60638 ha şi include 18 complexe naturale, cele mai mari
dintre care fiind Copanca-Leuntea (2397 ha), Lunca Talmaza (1592 ha) (Desen 1 color), Zaozernoe-Nucari(1542
ha), Cioburciu-Răscăeţi (1234 ha) şi Olăneşti – Crocmaz (1478 ha).
Zona de protecţie strictă (A) constituie 1801,89 ha şi include cele mai valoroase teritorii ale
12 complexe naturale, printre care cele mai mari sunt localizate în Lunca Talmaza, Tudora-Palanca
şi Copanca-Leuntea. Zona tampon de reconstrucţie ecologică (B) în total se întinde pe
un teritoriu de 3515,6 ha şi cuprinde teritorii valoroase, care necesită o administrare specială
pentru mărirea şi conservarea resurselor naturale situate în 15 complexe. Zona cu activitate economică
limitată (C) constituie 10079 ha şi include mai mult de 60 de teritorii, amplasate în 14
complexe naturale. Aceste terenuri sunt implicate cel mai mult în exploatarea economică, care
ar trebui să fie parţial limitată, în legătură cu necesitatea creşterii calităţii resurselor acestora sau
pentru a reglementa accesul vizitatorilor în contextul utilizării lor în scop recreativ. În zona C
mai sunt incluse încă 32 de obiecte – păşuni, ce necesită o administrare specială cu scopul de a le
mări productivitatea şi capacitatea ecologică pentru floră şi faună. Zona de activitate economică
(D) cuprinde cca. 45195,61 ha.
9

10
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Teritoriul dat este uşor accesibil, distanţa de la capitala Moldovei, oraşul Chişinău, pe traseul
Chişinău – Anenii Noi – Căuşeni – Belgorod-Dnestrovsk este de 75 km până la hotarul de nord
al zonei şi 100 km până la centru (s. Talmaza), iar până la hotarul cu Ucraina (s. Palanca) este
de 156 km.
Distanţa de la oraşul Odesa pe traseul ce trece prin vama „Maiaki” până la hotarul de sud-est
al zonei este de 60 km, până la centru – 110 km. Distanţa de la Belgorod–Dnestrovsk până la
hotarul de sud al zonei este de 40 km prin vama „Starokazacie”, iar până la centru sunt 85 de km.
Distanţa de la oraşul Tiraspol prin oraşul Bender până la hotarul de nord-est (s. Copanca)
este de 35 km, până la centru – 50 km. Distanţa de la oraşul Tiraspol prin satul Chiţcani până
la hotarul de nord-est al zonei (s. Copanca) este de 15 km. Distanţa de la oraşul Bender până
la hotarul de nord-est este de 2 km. Distanţa de la satul Glinoe pînă la hotarul de est al zonei,
peste podul din satul Răscăeţi e de 40 km, până la centru – 25 km. Distanţa de la oraşul Căuşeni
până la hotarul zonei – 10 km, până la centru – 25 km. Distanţa de la oraşul Ştefan-Vodă până la
hotarul zonei este de 5 km, până la centrul zonei – 15 km. Unicul obstacol geografic pentru accesul
pe acest teritoriu este fluviul Nistru şi braţul lui ce constituie hotarul de nord-est al zonei.
În conformitate cu standardele existente în turism toate distanţele mai mici de 50 km între
obiectele turistice sau de la punctul de plecare al grupului, sunt considerate scurte. Distanţele
dintre obiectele turistice între 50-100 km sunt medii şi se recomandă a fi folosite pentru organizarea
recreaţiei (rutelor turistice) în zilele de odihnă. Distanţele mai mari de 100 de km sunt
recomandate pentru rutele turistice de 2 sau mai multe zile.
1.2 Statutul legal şi istoria creării ariei protejate
Zona Ramsar „Nistrul de Jos” a fost desemnată graţie studiilor, descrierii şi cartării valorilor
biologice de bază, realizate de Societatea Ecologică „BIOTICA”. Acest teritoriu a primit statut
oficial de zonă internaţională Nr. 1316 (3MD003) în cadrul Convenţiei Ramsar la 20 august
2003 în baza documentelor pregătite în colaborare cu Ministerul Mediului şi înaintate Secretariatului
Convenţiei.
În conformitate cu Legea privind protecţia mediului înconjurător (Nr. 1515 din 16.06.1993),
resursele naturale - solul, subsolul, apele, flora şi fauna, aflate pe teritoriul republicii, precum
şi aerul din spaţiul de deasupra acestui teritoriu constituie patrimoniul naţional al Republicii
Moldova (Art. 4 (1)). Dreptul de gestiune al tuturor resurselor naturale în Republica Moldova
este exercitat în numele statului de către Parlament. (Art. 4(2)).
Art. 7 (3) al Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr. 1538-XIII, stipulează că
în fondul ariilor protejate pot fi incluse şi terenuri private, luate sub protecţia statului la iniţiativa
titularilor, ele rămânând în continuare proprietatea lor. Partea 2 al acestui articol indică că terenurile
obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate sunt destinate ocrotirii naturii, fac
parte din proprietatea publică, nu pot fi privatizate şi nici arendate şi au un regim de protecţie şi
gospodărire conform legislaţiei în vigoare.
În conformitate cu Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.1538-XIII din 25 februarie
1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat (Nr. 354-XVI din 22.12.06), zona
Ramsar „Nistrul de Jos” a fost inclus în lista ariilor protejate de stat (Capitolul 14. Zona umedă
de importanţă internaţională).
Art. 82’ (2) stabileşte că terenurile zonei umede de importanţă internaţională rămân la dispoziţia
deţinătorilor, managementul lor realizându-se conform planurilor de management şi
Regulamentului-cadru al zonelor umede de importanţă internaţională.”
Regulamentul-cadru al zonelor umede de importanţă internaţională (Nr. 665 din 14.06.2007)
stabileşte că:

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
– zonele Ramsar se administrează în scopul reglementării relaţiilor în domeniul protecţiei,
conservării şi utilizării lor durabile, indiferent de forma de proprietate (9);
– gestionarea zonelor Ramsar se efectuează în baza zonării introduse prin planul de management,
aprobat de către autoritatea centrală de mediu, cu avizul Academiei de Ştiinţe a
Moldovei (10)
Principiile de bază (11) ale gestiunii zonelor Ramsar sunt:
– prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra zonelor Ramsar;
– susţinerea şi încurajarea activităţilor de utilizare raţională a zonelor Ramsar, de conservare
şi dezvoltare durabilă a acestora;
– întreprinderea acţiunilor necesare pentru conservarea şi ameliorarea diversităţii biologice
a zonelor Ramsar.
Conform art.12 deţinătorii de terenuri sunt obligaţi:
1) să asigure respectarea regimului de protecţie a zonei Ramsar;
2) să instaleze la hotarele zonei Ramsar borne, panouri de avertisment, indicatoare;
3) să aplice măsuri de lichidare a surselor de poluare;
4) să creeze şi să asigure funcţionarea eficientă a staţiilor de epurare;
5) sa informeze operativ organele teritoriale ale autorităţii centrale pentru mediu şi organul
central de specialitate al administraţiei publice pentru gestionarea fondului apelor despre
accidentele care pot avea impact negativ asupra regimului hidrologic sau cauza prejudiciu
plantelor şi animalelor.
În esenţă, articolul 12 creează privilegii pentru proprietarii de terenuri pentru ca aceştia să
se implice în păstrarea valorilor naturale, istorico-naturale şi culturale, obţinând din aceasta
beneficii în cazul unei abordări raţionale, inclusiv şi din surse alternative şi indirecte de venit
(folosirea brand-ului, turism, exploatarea resurselor naturale pe termen lung).
Paza şi protecţia teritoriilor zonelor Ramsar este asigurată de autorităţile în a căror subordine
se află. (art. 20). Pe teritoriul adiacent lor se stabilesc zone de protecţie cu lăţimea de 1000 - 1500
m în locurile, unde este necesar (art.21), care sunt trasate în documentaţia de urbanism şi amenajare
a teritoriului (art.22).
În conformitate cu art. 29 al Regulamentului cadru, regulamentul zonei Ramsar 1316 include
dispoziţiile juridice ale documentului menţionat mai sus şi cuprinde următoarele părţi ale Planului
de management: 2.1. Importanţa teritoriului (temeiurile pentru dezvoltarea regimului de protecţie
şi administrare). 2.2. Obiectivele perspective de gestiune. 2.3.3. Direcţiile prioritare de administrare.
2.4. Planul de zonare, partea a treia Planul de Acţiuni, precum şi Anexele la acest document.
În conformitate cu art. 12 al Legii privind fondul natural protejat al Republicii Moldoveneşti
Nistrene (Nr. 719-3-III din 06.01.2008), printre principalele sarcini ale statului în domeniul
funcţionării fondului natural protejat sunt: (з) respectarea convenţiilor, acordurilor şi programelor
internaţionale în domeniul organizării, protecţiei şi funcţionării ariilor naturale protejate.
Legea RMN privind lumea animală (2004) în articolul 10 „Principiile de bază ale administrării
de stat în domeniul protecţiei şi utilizării obiectelor lumii animale” stabileşte „(3) prioritatea
dreptului internaţional în domeniul exploatării şi protecţiei lumii animale, păstrării şi restaurării
habitatului”.
Aceste principii pot sta la baza aplicării Convenţiei Ramsar. În acelaşi timp, conform articolului
6 al Legii RMN privind protecţia mediului ambiant (în redacţia din 05.10.2009), includerea
obiectelor de importanţă internaţională în fondul rezervaţiilor naturale este de competenţa Sovietului
Suprem al RMN şi are loc la recomandarea preşedintelui RMN.
Pe teritoriul zonei pentru protecţia genofondului, cu scopul de reproducere a speciilor industrial
valoroase ale ihtiofaunei, a fost înfiinţată rezervaţia ihtiologică de stat „Turunciuc” cu
11

12
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
o suprafaţă de 137,5 ha. (Decizia Sovietului Suprem al Republicii Moldoveneşti Nistrene „cu
privire la aprobarea listei obiectelor, complexelor şi ariilor fondului rezervaţiilor naturale ale
Republicii Moldoveneşti Nistrene” din 27 ianuarie 2010 Nr. 2938). Rezervaţia include sectorul
Turunciuc începând de la s. Ciobruciu până la podul din s. Glinoe. Rezervaţia se află în subordonarea
Ministerului resurselor naturale şi al controlului ecologic RMN, care actual elaborează
Statutul rezervaţiei.
1.3 Caracteristicile fizice ale mediului înconjurător
1.3.1.Clima
Clima zonei este temperat-continentală şi depinde, în primul rând, de influenţa Mării Negre,
în timp ce trăsăturile de bază ale climei regiunii sunt determinate de dominaţia maselor de aer
dinspre Oceanul Atlantic. Vânturile predominante suflă din partea nordică şi estică cu o viteză
medie de 2-5 m/s. Datele medii anuale sunt: temperatura 9-10 o C (minimală -29 o C, maximală
+38 o C), cantitatea de precipitaţii cca. 450 mm, 2/3 din ele cad în perioada aprilie-noiembrie.
Iernile, în mare parte, sunt moderate, chiar dacă uneori pot fi geruri aspre. Grosimea medie a
stratului de zăpadă este de 10 cm, care se păstrează în medie circa 30-40 zile. Fluviul îngheaţă
în medie timp de 4-15 zile. Topirea zăpezii începe în primele zile ale lui martie. Primăvara, de
obicei, este caldă, temperatura medie nu depăşeşte 22°C. Vara timpurie este secetoasă, dar deseori
cu averse. Vara este destul de fierbinte, toamna până în noiembrie este caldă şi cu ploi neînsemnate.
Suma anuală a temperaturilor pozitive atinge 3500-3700°C, iar cu temperaturi active
(mai mari de 10°C) – 3200-3300°C. Deseori sunt înregistrate îngheţuri, secete, vânturi uscate şi
fierbinţi , furtuni, grindine, averse, vifore, moină.
Iarna este caldă şi umedă. Zilele reci deseori se înlocuiesc cu dezgheţuri şi zile fără ger, cu
creşterea temperaturii medii zilnice a aerului peste 5 °C. Predomină timpul noros şi posomorât,
cu precipitaţii sub formă de ploaie şi ninsoare. Primăvara se caracterizează printr-o vreme instabilă.
Adesea are loc schimbarea bruscă a temperaturii şi a perioadelor ploioase cu cele secetoase.
La sfârşitul lunii martie are loc stabilizarea temperaturii aerului mai înaltă de 5°C, în decada a
doua a lunii aprilie – mai înaltă de 10°C. Însă posibilitatea de îngheţ mai rămâne valabilă chiar
şi pentru luna mai. Vara este însorită, fierbinte şi secetoasă. Precipitaţiile pe perioada de vară de
cele mai multe ori poartă caracter de aversă, uneori sunt însoţite de vânt puternic şi grindină.
Temperaturile înalte ale aerului sunt constante. Temperatura medie a lunii iulie 21-22°C, temperatura
maximă atinge 40°C. Toamna este caldă şi lungă. Temperatura medie zilnică a aerului
coboară mai puţin de 10°C în octombrie, iar mai mică de 5 °C –la sfârşitul primei jumătăţi a lui
noiembrie. Primele îngheţuri se înregistrează câteodată şi la sfârşit de septembrie, dar mai des
la mijloc de octombrie.
1.3.2. Topografia şi geografia fizică
Relieful teritoriului în general variază în dependenţă de lăţimea luncii fluviului şi a teraselor
adiacente, în zona de meandrare puternică a Nistrului. Altitudinea medie a zonei este de 22 m
mai sus de nivelul mării, altitudinea maximă de 193 m mai sus de nivelul mării se găseşte la
marginea cumpenei apelor la vest de s. Copanca, iar altitudinea minimă, de -1.75 m mai jos de
nivelul mării – în lunca dintre satele Crocmaz şi Olăneşti.
Partea de nord-vest mai compactă şi mai deluroasă a zonei (aproximativ până la latitudinea
s. Purcari) cuprinde 2/3 din teritoriu. Aici sunt amplasate cele mai mari sectoare
forestiere – cele de colină Copanca-Leuntea, Cioburciu-Nagornoe şi cel de luncă, Lunca

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Talmaza, precum şi numeroase păduri mici. Lunca fluviului în această regiune ocupă aproape
jumătate din suprafaţă.
Partea de sud-est, care este mai mică, include un sector forestier de dimensiune medie (Împărăteasa)
şi câteva plantaţii forestiere mici pe terase, o fâşie aproape neîntreruptă de păduri
de luncă inundabilă pe meandrele adânci, unită de fâşia forestieră riverană şi liziera bălţilor de
trestie a limanului Nistrului.
Partea reliefului de colină (de terase) formează o suprafaţă locală de acumulare a apei (29000
ha), care aproape în întregime se situează în limitele zonei, ceea ce reprezintă specificul acesteia.
Acest lucru presupune faptul că scurgerea de suprafaţă nu poate acumula impurităţile de pe
terenurile limitrofe, decât doar pe cursul apelor Nistrului. Pantele versanţilor variază în limitele
4 o -16 o , dar se întâlnesc şi terase foarte abrupte. Versanţii proveniţi din alunecările de teren actuale
sunt deluroşi, suprafaţa lor având vâlcele, râpe şi alunecări; Versanţii de alunecări străvechi
sunt proeminenţi în profil. Versanţii mai lini sunt folosiţi în calitate de terenuri agricole. Versanţii
mai abrupţi de 6 o ocupă 15%, în timp ce cumpenele apelor, fundurile râpelor şi a luncilor
– aproximativ 2/3 din teritoriu.
Relieful natural al luncii Nistrului reprezintă prin sine un sistem de creste plane cu depresiuni
de adâncime mică între ele. Acestea sunt în formă de seceră şi orientate pe spirală. Partea
desecată a luncii inundabile este ocupată de terenuri agricole şi, evident, relieful în mare parte
este nivelat.
În cursul de jos zona riverană a luncii inundabile are un relief mult mai plan. Partea zonei în
cursul de jos al fluviului, după s. Crocmaz are în luncă o cumpăna a apelor (coama) îngustă, de
înălţime mică şi destul de plană cu o lăţime nu mai mare de 50-100m, care, desparte porţiunea
inundabilă de dimensiune mare de albia fluviului.
Landşaftul de-a lungul fluviului cuprinde păduri şi plantaţii forestiere vechi, rărişuri înmlăştinite,
bazine acvatice întinse de adâncime mică cu vegetaţie palustră, precum şi lunci, care din
cauza păşunatului nereglementat, în cea mai mare parte, s-au transformat în păşuni degradate.
De-a lungul malurilor ambelor braţe ale Nistrului se întâlnesc bazine piscicole, de obicei, părăsite.
Fluviul formează pe cursul principal circa 30 meandre, multe dintre care pe jumătate sau
aproape în întregime sunt închise. În limitele câtorva bucle ale fluviului sunt amplasate grădini
şi alte terenuri agricole, o mare parte dintre care sunt însoţite de fâşii forestiere. Malurile din
cursul principal al fluviului din afara pădurilor, în general sunt protejate de fâşii forestiere, iar
de-a lungul braţului Turunciuc acestea sunt afectate într-o măsură mai mare, cele mai bine păstrate
fiind pe malul stâng (pe insula Turunciuc). Cealaltă parte a luncii până la hotarul moldoucrainean
este ocupată de terenuri prelucrate.
Specificul luncii inundabile. Fragmentul de luncă inundabilă de pe i. Turunciuc, amplasat între
cele două braţe, Nistru şi Turunciuc, intră în componenţa deltei, cea mai mare parte a căreia
se află pe teritoriul Ucrainei; acesta reprezintă un complex de habitate relictice şi transformate.
Toate teritoriile de luncă inundabilă, inclusiv terenurile agricole acoperite de reţeaua canalelor
de drenaj, au legătură cu fluviul, fâşia de protecţie a apelor şi cu canalul, format în urma construirii
digului de stat anti-viitură de-a lungul malului drept al cursului principal. Partea de nordvest
a luncii inundabile reprezintă o vale foarte întinsă, cea mai mare parte a căreia este inclusă
în zona Ramsar. Prin ea trece albia veche a Nistrului, cândva cu o lungime totală de 40 km,
dar care în prezent s-a păstrat pe circa 32 km. Principalul nucleu al zonei este sectorul „Lunca
Talmaza”, care conţine masive forestiere cu numeroase poieni, un lac (24 ha), o buclă aproape
închisă a albiei vechi, care nu demult s-a separat de Nistru, canale permanente inundate şi uscate,
bălţi, mlaştini, lunci şi sectoare de terenuri agricole abandonate. Cea de-a treia porţiune
de luncă inundabilă după dimensiuni se situează între satele Olăneşti şi Crocmaz, unde se află
punctul cu cea mai mică înălţime din ţară.
13

14
1.3.3. Geologia
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Descriere generală. Teritoriul zonei se situează pe marginea platformei tectonice est-europene,
iar lunca fluviului Nistru este amplasată între două hotare ale plăcilor tectonice – zonă,
în care intensitatea cutremurelor poate atinge 6 grade. Activitatea tectonică actuală a regiunii
se confirmă printr-o seismicitate de 6-7 grade, cu o ridicare a scoarţei terestre până la +2 mm/
an şi cu o coborâre a acesteia în cursul de jos al Nistrului, ce atinge în sudul extrem -2 mm/
an. Partea nordică a teritoriului s-a constituit în timpul transgresiunii sarmatice a Miocenului,
formată din calcar, lut şi nisip, iar spaţiul cumpenei apelor – în timpul transgresiei ponţiene a
Pliocenului. Rocile miocenului sunt răspândite pe întreg teritoriul şi sunt înfăţişate de depuneri
începând cu faciesuri maritime până la cele continentale, care se descoperă în luncile Nistrului
şi ale afluenţilor săi. Cele mai joase secţiuni ale luncii inundabile sunt prezentate de depuneri în
porţiunea superioară a substratului basarabean al etajului Sarmaţian, în componenţa cărora un
rol important îl joacă calcarele, deopotrivă cu argila şi nisipurile. Pe porţiunile mai înalte rolul
calcarelor scade considerabil şi creşte importanţa argilei. În partea de jos a pantei luncii r. Ştiubei,
pe fundurile râpelor se întâlnesc depuneri de subetaj herson, alcătuit din nisipuri, calcare şi
din luturi stratificate. Porţiunile superioare ale pantelor şi cumpenele apelor de înălţime mică
sunt formate din depozite din grosimea intactă a subetajului herson – etajul geologic meoţian
– nisipuri, aleurolite, luturi. Cele mai înalte cumpene de apă sunt formate din rocile etajului
ponţian. Acestea reprezintă, în primul rând, argile de diferite culori cu straturi intermediare de
aleurolitice ale orizontului tvardiţian, precum şi nisipuri, argile şi calcare de substrat nou rusesc.
Perioada cvaternară este prezentată de depozite de origine eoliano-deluvială pe cumpenele
apelor, de origine deluvială, eoliano-deluvială şi coluvială pe sectoarele de sus ale pantei, reprezentată
de asemeni de depuneri de terase aluviale (cea mai veche fiind X) în porţiunile de mijloc
şi de jos ale pantei, iar lunca inundabilă este constituită de aluviuni recente.
Izvoare cu ape minerale se găsesc în preajma s. Slobozia la adâncimi de 30-50 m. Albia fluviului
formează multe meandre aproape închise şi fragmente sinusoidale slabe. Malurile de dreapta sunt
abrupte, cu o înălţime de 1-3 m. Lăţimea luncii inundabile constituie 3-8 km. Terasele superioare
ale luncii fluviului uneori sunt întrerupte şi întretăiate de râpe, dar, în general sunt moderat abrupte
şi cu fragmente de alunecări de teren. Această regiune este o parte a Mării Sarmatice, de aceea
substratul geologic este sărat, iar apele minerale sunt găsite în mai multe locuri ale zonei.
Paleontologia. Zona include trei amplasări paleontologice binecunoscute ale faunei fosile
din perioada Miocenului târziu, descoperite în sistemul de râpe. Aceste locuri au statut de
monumente ale naturii.
Aici au fost descoperite oase ale multor mamifere, printre care:
răpitoare (Carnivora) – Simocyon primigenius Wagn., Mustela palaettica Weit. ,Ictitherium
robustum Gaug., Crocuta eximia (Roth. Et Wagn)., Machirodus schlosseri Weit.
Machairodus cultridens Gaud.,
Proboscidate (Proboscidae) – Choerolophodon pentalici (Gaud et Lart.), mastodont
Mostodont sp. şi dinoteriu Deinotherium giganteum Kauh.;
Imparicopitate (Perissodactyla) – strămoşii cailor Hipparion cf. gromova Gab. şi Hipparion
cf. moldavicum Grom., rinocerii Aceratherium incisivum Kauh. и Dicerorhinus
schleiermachheri (Kaup.);
paricopitate (Artiodactyla) – Cervus sp. Paleotragus rouenii Gaud., Helladotherium divernoyi
(Gaud et Lart.), Tragocerus frolovi Pavl., Palaeoryx stutzeli Schlos., Gazella deperdita
(Gervalis).
Au mai fost descoperite broaşte-ţestoase străvechi (Reptilia, Testudines) – Protestudo bessarabica
(Rjab.).
În totalitate, teritoriul reprezintă o zonă fosilă paleontologică a gurii de vărsare a fluviului.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
1.3.4. Solurile
Stratul de soluri s-a format în cea mai mare parte pe sedimentările cvaternare, care sunt reprezentate
de argile uşoare, de soluri argilo-nisipoase grele, medii şi uşoare, şi de asemenea de
soluri nisipo-lutoase (mai ales în lunca inundabilă a Nistrului).
Pe teritoriul zonei sunt prezente 2 tipuri de bază de soluri – de luncă inundabilă şi cele de pe
terasele Nistrului (ultimul se referă la terenurile majorităţii satelor din partea dreaptă a Nistrului
- Talmaza, Cioburciu, Răscăeţi, Purcari, Olăneşti, Crocmaz, Tudora, Palanca), unde predomină
cernoziomurile cu profil întreg. În partea de est este prezent platoul de cumpănă a apelor şi pantele,
cea mai mare parte a cărora conţin soluri erodate (Plop – Ştiubei, Grădiniţa, Popeasca etc.).
1.3.4.1. Solurile de pe malului drept al Nistrului
În general predomină cernoziomurile carbonatice (26,9 %), o suprafaţă mai mică este ocupată
de cernoziomurile tipice (8,2%) şi de solurile xerofite de pădure (6,1%), amplasate pe sectoarele
nu prea mari de păduri de stejar pufos. În lunca inundabilă a Nistrului se întâlneşte toată
gama de soluri aluviale, în vâlcele – solurile deluviale.
Pe teritoriu sunt înregistrate peste 60 de tipuri de soluri (Anexa 1). După fertilitate primul
loc îl ocupă cernoziomurile tipice şi cernoziomurile carbonatice viguroase (bonitatea mai mare
de 80). Rezervele de humus în stratul de un metru de la suprafaţă a cernoziomurilor obişnuite
şi carbonatice constituie 250-310 t/ha. De exemplu în Palanca rezervele de humus în stratul de
un metru de la suprafaţă constituie 300-340 t/ha, în raport cu conţinutul de humus în stratul
cultivabil acestea se referă la solurile cu conţinut moderat de humus. Potenţialul de fertilitate al
acestor soluri este destul de înalt, totuşi, el se va manifesta doar în cazul asigurării cu o cantitate
suficientă de umiditate, iată de ce ele trebuie protejate, pentru ca să nu treacă în categoria celor
slab erodate. În Anexa 1 este prezentată compoziţia humusului în stratul de un metru de la suprafaţă
al subtipurilor de bază de soluri, şi pentru fiecare comună sunt date suprafeţele tuturor
tipurilor de soluri cu rata de evaluare a acestora în baza proprietăţilor.
În lunca inundabilă, pe fundurile râpelor, atât uscate cât şi umede, acolo unde apele subterane
se găsesc la o adâncime de 0,5-4,5 m. s-au format aşa-numitele „mocirle” de luncă, soluri cernoziomice
de luncă, aluviale de luncă tipice şi erodate, precum şi soloneţuri şi soluri stratificate salinizate.
Se mai întâlnesc şi soluri aluviale înnămolite-mlăştinoase, precum şi alte tipuri de soluri
cu umiditate temporară sau de lungă durată. Compoziţia granulometrică a solurilor este variată.
Suprafaţa solurilor degradate şi cu surplus de umiditate constituia 43,4% în 2004. (În anii
’80 ai sec 20 pe acest teritoriu 1/3 din toate subtipurile de cernoziom erau din cele erodate).
Terenurile erodate, care şi-au pierdut fertilitatea naturală ocupau suprafeţe mari: slab-erodate –
5652 ha, moderat-erodate – 4468 ha, puternic-erodate – 1672 ha. În conformitate cu tendinţa
generală din ţară pe parcursul anilor trecuţi, suprafaţa solurilor erodate probabil că a crescut.
Toate aceste terenuri sunt incluse în circuitul agricol. Amplasarea în vecinătate a terenurilor neerodate
şi a celor erodate, adică care au grad diferit de erodare, formează un aspect eterogen al
solului şi duce la fragmentarea intensă a acestuia. Situaţia dată poate avea un impact puternic
asupra agro-landşafturilor.
Solurile aluviale (de luncă), ca un tip deosebit de soluri, ocupă unul din locurile de frunte
în învelişul de soluri al zonei. Solurile de luncă inundabilă sunt formaţiuni noi de sol aluvial.
Procesele aluviale constau pe de o parte în eroziunea albiei care duce la transformarea albiei fluviului
şi a sectoarelor adiacente ale luncii („întinerirea” lor periodică), iar pe de altă parte în acumulări
pe suprafaţa luncii a scurgerii solide ale fluviului. Influenţa lor asupra formării solurilor
poate fi foarte nesemnificativă (în perioada de acoperire cu zăpadă, pe sectoarele îndepărtate de
15

16
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
albia fluviului) şi foarte radicală ajungând chiar până la distrugerea solului (în timpul viiturilor
pe teritoriile adiacente albiei). În lunca Nistrului are loc inundarea periodică a luncii sale cu apă
din fluviu şi în acest caz se umezesc considerabil solurile şi întreg stratul de depuneri aluviale.
Acest fapt condiţionează un caracter mai hidromorfic de formare a solurilor pe teritoriul luncii.
O trăsătură importantă a solurilor de luncă este biogeneza lor înaltă, condiţionată de accelerarea
circuitului substanţelor şi a procesului de formare a solurilor.
Solurile de luncă inundabilă de pe malul drept al Nistrului în funcţie de condiţiile de formare
a lor, de poziţia lor geografică şi nivelul de stratificare a apelor subterane, pot fi incluse în 3
raioane meliorative de soluri: de luncă inundabilă înaltă drenată foarte bine; de luncă cu drenaj
scăzut; de luncă cu drenaj slab şi cu înmlăştiniri.
Pe teritoriul primului raion (între satele Copanca şi Ciobruciu) prevalează solurile de luncă
tipice nesalinizate (49,5 %) şi cele stratificate (32,1%). Solurile de luncă combinate ocupă mai
mult de 13%, iar cele de luncă înnămolite-mlăştinoase – 2,7% din suprafaţă. Trăsătura caracteristică
de bază a acestui raion este drenajul natural bun al luncii. Soloneţurile şi solonceacurile
aproape că lipsesc.
Al doilea raion, amplasat între satele Ciobruciu şi Olăneşti, cuprinde solurile de luncă inundabilă
ale satelor Ciobruciu, Răscăeţi, Purcari. Lunca uşor adâncită de lângă terase este bine
dezvoltată şi ocupă cca. 25 % din suprafaţă. Odată cu înrăutăţirea nivelului de drenaj natural
pe teritoriul celui de-al doilea raion se măreşte şi suprafaţa solonceacurilor şi soloneţurilor şi a
solurilor hidromorfice (cele înnămolite-mlăştinoase de luncă şi cele înnămolite-mlăştinoase).
Într-o măsură mai mare sau mai mică aproape 6 % din soluri sunt salinizate. Suprafaţa celor
înnămolite-mlăştinoase şi celor înnămolite-mlăştinoase de luncă se măreşte în comparaţie cu
primul sector de la 2,7% până la 7,2%. Totuşi şi în acest sector prevalează în compoziţia învelişului
de soluri solurile tipice de luncă nesalinizate (45,6%) şi cele de luncă stratificate (29,9%).
Solurile stratificate de luncă ocupă 16,6% din suprafaţă.
Cele mai rele condiţii din punct de vedere al ameliorării solurilor le are cel de-al treilea raion,
amplasat în partea de jos a fluviului între satele Olăneşti şi Palanca. În acest raion sunt incluse
luncile inundabile Olăneşti, Crocmaz, Tudora, Palanca. După suprafaţă el este egal cu primul
raion (16 mii ha). Durata inundării luncii poate ajunge până la 120 şi mai multe zile pe an. Depunerile
luncii aici sunt reprezentate preponderent de soluri grele argilo-nisipoase şi argiloase
şi doar sectoarele adiacente albiei fluviului cuprind soluri nisipo-nămoloase şi nisipo-lutoase.
Ca rezultat al prezenţei îndelungate a apelor de suprafaţă şi a celor subterane, atât sectoarele
de jos cât şi cele de sus ale luncii inundabile pot fi afectate de salinizare. Aici sunt concentrate,
de obicei, cele mai mari sectoare de solonceacuri veritabile, iar pe terenurile valorificate şi irigate
câteva zeci de ani în urmă au apărut soloneţuri secundare. De exemplu, acest tablou poate
fi observat în lunca Crocmaz – Olăneşti, unde salinizarea a avut loc în rezultatul influenţei antropogene.
Suprafaţa totală de solonceacuri şi soloneţe constituie în acest raion 14,7 %, pentru
îmbunătăţirea lor sunt necesare lucrări de drenaj, de spălare şi de ghipsuire. Solurile stratificate
nesalinizate de luncă ocupă 27 % din suprafaţă, cele tipice de luncă– 33%, de luncă contopite –
15,5%. Apele subterane cu mineralizare sporită (3-10 g/l şi mai mult) având componenţă variată
de săruri sunt situate aproape de suprafaţa solului (până la 2,5 cm). Compoziţia sărurilor poate
fi foarte diferită, dar conţin bicarbonat foarte rar şi în concentraţii nu prea mari.
Din toate tipurile de soluri, care se întâlnesc în limitele zonei Ramsar „Nistrul de Jos”, pot fi
evidenţiate solurile dominante: cernoziomuri obişnuite şi carbonatice şi aluviale de luncă. Ele sunt
foarte răspândite, exploatate de mult timp în agricultură, şi-au pierdut considerabil concentraţia
de humus, dar şi-au păstrat specificul lor genetic şi este important de păstrat fertilitatea lor.
Pe suprafeţe nu prea mari se întâlnesc soluri rare (Anexa 1), care au trăsături originale, dispun
de o activitate biogenă înaltă şi şi-au păstrat fertilitatea naturală. Astfel de soluri reprezintă un

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
interes deosebit din punct de vedere atât practic, cât şi ştiinţific. La ele pot fi atribuite solurile
aluviale stepizate, numite şi cernoziomice de luncă. Ele sunt amplasate pe sectoarele înalte ale
luncii inundabile, care au ieşit din regimul de zone umede, sunt inundate numai de viiturile
foarte puternice (rar şi pe scurt timp), procesul aluvial este foarte scăzut. Sunt aproape de cernoziomurile
carbonatice ale teraselor joase de luncă inundabilă şi reprezintă un grup de tranzit de
la solurile de luncă inundabilă la cernoziomurile carbonatice. Aceste soluri au un conţinut mare
de humus (până la 5 % în orizontul de sus) şi o structură granuloasă sau cu bulgări. Ele au un
interes ştiinţific sporit, deoarece reprezintă tranziţia evoluţionistă de la solurile aluviale la cernoziomurile
zonale în cea mai timpurie etapă de dezvoltare. Mai există şi soluri de calitate superioară.
Acestea sunt cernoziomurile cu profil întreg obişnuite, precum şi cernoziomice de luncă
şi cele aluviale, ele fiind evaluate la 80 – 100 puncte. Cernoziomurile cu profil întreg carbonatice
sunt evaluate la 72 puncte, ele nu au o bonitate înaltă, dar totuşi sunt la fel de importante.
1.3.4.2. Solurile malului stâng al Nistrului
Solurile de pe insula Turunciuc şi cele situate între fluviul Nistru şi albia veche a acestuia (s.
Cremenciuc), s-au format sub influenţa proceselor de luncă şi aluviale ale fluviului şi a dezvoltării
vegetaţiei ierboase. În trecutul apropiat acest teritoriu era permanent inundat în urma
creşterii nivelului apelor primăvara şi vara ale fluviului Nistru, iar o dată în 4-5 ani această zonă
era supusă unei viituri îndelungate.
Depunerile aluviale cu diferită componenţă mecanică, aduse de apele viiturii au servit drept
premisă de formare a tipurilor de soluri. Depunerile uşoare, nisipoase şi argilo-nisipoase se
situează în general în partea de sus a luncii adiacentă albiei fluviului în cazul în care viitura are o
viteză mare şi provoacă o inundaţie de scurtă durată. În lunca inundabilă centrală, care e situată
mai jos şi are un microrelief complicat, se depun sedimente argilo-nisipoase grele şi fracţii argiloase
în timpul unui curs lent şi o inundaţie de lungă durată. Relieful luncii care se constituie
în rezultatul acestui fapt influenţează nivelul apelor subterane şi durata viiturii, iar împreună cu
vegetaţia luncii determină diversitatea solului.
Pe acest teritoriu sunt întâlnite 21 de tipuri de sol, în mare parte, cele tipice de luncă inundabilă
(granulate) şi stratificate cu diferită compoziţie mecanică (92 % din suprafaţa totală), precum
şi soluri înnămolite–mlăştinoase, mlăştinoase şi soluri cu un nivel înalt al apelor subterane
(Anexa 2). Solurile sunt sărace în nitraţi – 20-80 mg/kg de sol şi se evidenţiază printr-o cantitate
mare de fosfaţi, care se asimilează uşor – 100-150 mg/kg de sol şi potasiu – 300-400 mg/kg de
sol. Reacţia soluţiei de sol este neutră sau slab alcalină pH 7,0-7,4.
Solurile tipice de luncă inundabilă (granulate) şi cele stratificate se deosebesc printr-un orizont
mai puternic de humus, câteodată mai mult de 150 cm. Un conţinut mic de humus – 2,52-
3,31% este prezent în solurile argiloase şi cele grele argiloase şi aproximativ 1% - în cele nisipoase,
conţinutul de humus treptat se micşorează odată cu adâncimea, excepţie făcând locurile
des întâlnite cu straturi subţiri de solurilor de înhumare. În pofida conţinutului redus de humus,
totuşi, rezervele de humus într-un strat de 1 m sunt destul de mari şi variază de la 300-500 t/ha
până la 90-130 t/ha. Solurile stratificate au păstrat în profil straturi de depuneri de viitură, iar
structura de sol nu este prea pronunţată. În solurile tipice (granulate) stratificarea este nivelată.
Atât unele cât şi celelalte sunt destul de fertile şi doar pe terenurile cu soluri nisipoase şi uşor
argilo-nisipoase (preponderent pe lunca adiacentă albiei fluviului) productivitatea potenţială
este mai mică. Aceste soluri cu o fertilitate înaltă, de la 70 la 86 puncte, ocupă 86% din teritoriu.
Pe sectoarele luncii centrale, unde apele subterane sunt situate aproape de suprafaţă 30±80
cm (adâncituri în formă de farfurioară, marginile lacurilor de luncă şi albiilor vechi, ş.a.) se
formează soluri înnămolite-mlăştinoase, iar în locurile mai joase – soluri mlăştinoase. Aceste
17

18
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
locuri sunt ocupate de asociaţii de trestie, de rogoz şi de trestie cu rogoz cu rărişuri de salcie. Un
loc intermediar îl ocupă solurile stratificate de luncă cu prezenţa apelor subterane nu departe de
suprafaţa solului (de la 80 la 150 cm în dependenţă de anotimp şi viituri).
Din observaţiile de mai mulţi ani rezultă că apele subterane se află la adâncimea de la 0 la 4 m.
La cea mai mare adâncime se află apele subterane pe fâşiile de lângă albia fluviului, iar în partea
centrală situată mai jos ele ajung aproape de suprafaţă. Cele mai joase orizonturi ale apelor subterane
se stabilesc toamna târziu, iar cele mai înalte – primăvara. Conţinutul de săruri în apele
subterane se schimbă în limitele de la 0,9 (dulce) până la 7,3 g/dm 3 (mineralizare medie), dar în
majoritatea cazurilor este de 1-2 g/dm 3 . Din punct de vedere al componenţei sărurilor acestea
sunt ape hidrocarbonate-sulfate, clorid-sulfate şi sulfat-cloride.
Solurile salinizate ocupă 570 ha sau 6,5 % din suprafaţa totală. Salinizarea se observă în cazul
adâncimii apelor de suprafaţă de la 90 la 140 cm şi mineralizării de 2-5 g/dm 3 , răspândirea
după profil şi compoziţia solurilor indică alternarea în aceste soluri a proceselor de salinizare şi
desalinizare.
În ultimul timp au devenit mai evidente procesele de înmlăştinire a sectoarelor ameliorate
cu soluri de mlaştină în lunca centrală şi unele fragmente în partea adiacentă albiei fluviului.
Procesul de înmlăştinire pe sectoarele ameliorate are probabil un caracter determinat de mulţi
factori şi necesită o studiere continuă, ca o activitate iniţială a reabilitării condiţiilor naturale de
luncă inundabilă.
Porţiunea centrală, cea mai coborâtă, a luncii centrale are soluri stratificate, înnămolite şi
mlăştinoase, amplasate în formă de contururi mărunte (0,4-4,8 ha), complicate şi alternante.
Apele subterane sunt amplasate la suprafaţă, procesele de salinizare fiind vizibile. Se formează
un grup complex de soluri cu o activitate economică limitată, rezultată din gradul de fertilitate
şi posibilităţile de efectuare a unor măsuri agrotehnice specifice. Sectoarele mari cu soluri înnămolite
şi mlăştinoase nu pot fi utilizate deloc în circuitul agricol arabil.
1.3.5. Hidrologia
Albia Nistrului în cursul de jos are o lăţime de 100-200 m; adâncimea în locurile de adâncime
mică a apei este de 1,6-2-5m, în vârtejuri de 4,0-8,0 până la 16m. Braţul său – Turunciuc are
o lăţime de 70m cu o adâncime medie de 6 m, iar în adâncituri - până la 9 m. Albia veche a
fluviului Nistrului în cea mai lată porţiune a luncii între satul Copanca şi Talmaza meandrează
pe o lungime de 32 km, albia are lăţimea de 40 m şi adâncimea de 4-12 m; pe timp de secetă
adâncimea pe alocuri se reduce până la 1 m, iar în anul 2002 albia pe alocuri chiar s-a uscat.
Pe teritoriul complexului natural „Lunca Talmaza” în sectorul cu acelaşi nume se află lacul
Adana cu lungimea de 2,4 km şi lăţimea de 100m. În sectorul vecin „Jidran” (acelaşi complex)
se află stariţa „Doi Fraţi”, în formă de buclă semiînchisă cu o lungime de 2,5 km, lăţime de 40
m şi adâncime până la 4 m; aceasta parţial este legată cu Nistru, îndeosebi în timpul viiturilor
puternice.
Pe tot teritoriul luncii destul de des se pot întâlni băltoace, canale, mlaştini şi ape de mică
adâncime, îndeosebi cele care se usucă, excepţie făcând canalul mare care este amplasat de-a
lungul digului de stat anti-viitură de lângă Lunca Talmaza. El are o lungime de 5 km, adâncime
de 1-4 m, lăţime până la 50 m, iar în timpul revărsărilor până la 150 m. Canalul principal al reţelei
de drenaj a canalelor în lunca dintre satele Olăneşti şi Crocmaz are o lungime de aproximativ
3,5 km, lăţime de 40 m şi adâncime de 4 m; el nu se usucă fiind amplasat la un nivel mai jos decât
nivelul mediu al Nistrului cu 1,5 m. Reţelele de canale de drenaj există în toate luncile desecate.
Relieful de aici permite formarea de noi bazine acvatice permanente, astfel în primul meandru
situat după satul Crocmaz (la est de sat), care a fost mai înainte drenat şi ocupat cu terenuri

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
agricole, după viitura de proporţie din 2008, s-a format un lac cu suprafaţa de aproximativ 50
ha; nivelul fundului lui este cu 2-4 m mai jos de nivelul fluviului Nistru. Lacul există deja de 3
ani şi probabil se menţine datorită legăturii restabilite cu fluviul prin intermediul apelor subterane.
Este posibilă formarea altor bazine acvatice asemănătoare în meandrele îndiguite în jos pe
cursul fluviului, începând de la satul Cioburciu pe malul drept al Nistrului. Regimul hidrologic
destul de instabil al fluviului va condiţiona această formare de lacuri şi în continuare. Dacă viiturile
de proporţii în alte timpuri se produceau o dată la mai mult de 10 ani (1983, 1996, 2008),
apoi ultimul interval dintre viituri a fost de doar 1 an – între anii 2008 şi 2010.
În baza datelor de mai mulţi ani perioada nivelurilor joase ale fluviului Nistru în cei mai
mulţi ani nu este prea clară, fiind dependentă de caracterul debitului fluviului. Există trei tipuri
de ani: cu viituri dominante de primăvară şi cu viituri neînsemnate mai târziu; ani când lipsesc
viiturile de primăvară şi prevalează viiturile de vară; şi ani cu un nivel ridicat al apei primăvara,
vara şi toamna. Cota maximală a creşterii nivelului apelor de primăvară în comparaţie cu cel
convenţional mediu de niveluri joase în cursul de jos al Nistrului constituie 4,5-5,8 m, viteza de
ridicare a apei este de 0,4-6,2m în 24 h. În fiecare iarnă şi toamnă, de obicei, au loc 3-5 viituri
(mai rar 12-15), cu o durată medie de 10-15 şi maxim 55 zile. În anii secetoşi numărul viiturilor
se micşorează până la 1-2. Aceste trăsături împreună cu relieful determină regimul în celelalte
bazine acvatice, condiţionat în special de apele subterane. Debitul apei în Nistru depinde de
administrarea bazinului de acumulare Novodnestrovsk din Ucraina.
Importanţa hidrologică a principalelor bazine acvatice ale zonei este foarte diversă. Nistrul
formează sistemul hidrologic pe un teritoriu larg, determinând nivelul apelor freatice în toate
luncile (nu doar în raport cu primul nivel al apelor freatice) şi în acelaşi timp adună apele întregului
bazin şi scurgerile locale. Fluviul funcţionează ca un tampon de autocurăţire între ultimul
raion industrial (complexul Bender-Tiraspol) şi deltă, adună ape freatice din satele unde lipsesc
sistemele de canalizare şi scurgerile de ape neepurate de la întreprinderile locale.
Lunca este complet îndiguită, influenţa chimică a agriculturii s-a micşorat considerabil în
ultimii 20 ani, dar eroziunea eoliană a solurilor şi parţial cea acvatică duce la eutroficarea fluviului,
în special, în locurile unde se întrerupe fâşia forestieră de protecţie a apelor. Acest fapt este
provocat şi de păşunatul ilegal de pe malurile fluviului.
Sistemele de drenaj nu mai au o administrare integrală, canalele sunt înnămolite şi pomparea
electrică a apelor, la fel şi umplerea artificială a albiei vechi cu apă nu mai sunt posibile din cauza
preţurilor înalte la energie. La crearea sistemelor de drenaj au fost construite şi astfel de sisteme
subterane, care demult nu mai sunt funcţionale. Toate aceste lucruri au dus la o degradare
periculoasă a albiei vechi a Nistrului şi la răspândirea salinizării solurilor pe terenurile drenate.
În acelaşi timp acest fapt duce la abandonarea terenurilor, restabilirea mlaştinilor şi a luncilor,
stimulează trecerea la un asolament şi păşunat ecologic justificat.
Albia veche formează un suport pentru cursurile apelor subterane pe versanţii teraselor;
aceasta este foarte înnămolită, a pierdut legătura cu cursul principal din cauza construcţiei
digului antiviitură, a valorificării agricole a luncii şi lipsei deciziilor adecvate. Există un
mare pericol ca albia veche să fie înmlăştinită, deoarece alimentarea cu apă este menţinută
de precipitaţiile atmosferice, scurgerilor de suprafaţă, de izvoare şi rareori de viiturile de
pe Nistru.
Digul anti-viitură construit de-a lungul fluviului şi sistemul de drenaj în porţiunea valorificată
a luncii au condiţionat uscarea biotopurilor palustre din Lunca Talmaza în anii cu deficit
de apă. Această situaţie parţial este compensată de canalele create odată cu construcţia digurilor
antiviitură. Ele leagă multe mlaştini mici şi băltoace, iar canalul amplasat de-a lungul digului de
stat asigură cu apă din Nistru lacul Adana. Şi invers, în perioadele după o viituri înalte, inundarea
ecosistemelor terestre are o durată prea mare (până la 3 luni), deoarece digul împiedică
19

20
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
evacuarea naturală a apelor de pe terenurile inundate. Acest fapt duce la degradarea atât a ecosistemelor
terestre, cât şi a celor acvatice şi acelor de tranziţie.
Digul de stat împiedică inundarea terenurilor valorificate din lunca Nistrului. Tot el preîntâmpină
şi spălarea solurilor în timpul viiturilor, de asemenea şi pătrunderea aluviunilor. De
aceea, pe alocuri, pe sectoarele mai joase ale luncii are loc salinizarea solurilor, în rezultatul
trecerii cristalelor de sare din depunerile geologice spre straturile superioare; sistemele de canale
de drenaj frânează acest proces, micşorând nivelul apelor subterane, dar nu-l pot opri pe fonul
utilizării terenurilor în circuitul arabil. Totuşi viiturile puternice din 2008 şi 2009 probabil au
favorizat spălarea prin orizonturile subterane, deoarece s-a îmbunătăţit situaţia culturilor cultivate
pe sectoarele luncii Olăneşti – Crocmaz, unde până la acea perioadă a fost fixată o salinizare
sporită a solului. În acelaşi timp, în august 2008 apele Nistrului au pătruns în Lunca Talmaza
trecând peste digul de stat şi staţionând în partea de jos a ei câteva luni. Acest pericol a fost şi
în anul 2010, atunci când revărsarea putea fi posibilă la începutul verii. Un risc real de rupere a
digului a fost înregistrat şi pe lacul Turunciuc.
Calitatea apei. Apele Nistrului de Jos se atribuie la cele hidrocarbonate de clasa a doua cu o
mineralizare de 395-638 mg/l şi cu un conţinut de oxigen dizolvat nu mai mic de 88,4%. Conţinutul
mediu de particule în suspensie în trecut era de 180-420 mg/l, în prezent - aproximativ
29,5 mg/l. Are loc şi o poluare cu substanţe organice şi altele care conţin azot, cu fenol, produse
petroliere şi metale, mai ales pe cursul fluviului mai jos de Bender. Pe sectorul dintre oraşul
Bender şi porţiunea de fluviu inclus în zonă degradarea substanţelor organice este încetinită.
Mineralizarea apei în Nistru în regiunea s. Talmaza variază între intervalele 377-457 mg/l,
duritatea generală este de 3,9-5,0 mg-echiv/l, cantitatea ionilor hidrocarbonaţi – 177-214 mg/l
sau 2.9-3.5 mg-echiv/l, cantitatea de sulfaţi- 71.2-92.2 mg/l sau 1.48-1.92 mg-echiv/l, clorizi -
26.9-47.9 mg/l sau 0.76-1.35 mg-echiv/l, de natriu - 29.0-41.4 mg/l sau 1.26-1.80 mg-echiv/l. În
jos pe cursul fluviului, lângă Olăneşti – Crocmaz indicatorii sunt aproximativ aceiaşi. Calitatea
apei este bună pentru irigaţii.
1.4 Caracteristicile biologice
Acest teritoriu se află în zona de contact a regiunilor biogeografice: de silvostepă podolianomoldovenească,
cea dunăreana şi cea de stepă Azov-Marea Neagră. Raionul deltei Nistrului este
inclus în districtul geobotanic de stepă de păiuş - năgară şi al vegetaţiei de luncă inundabilă a
Transnistriei Moldovei de Sud a regiunii Eurasiei de stepă, totodată mai cuprinde şi un segment
al districtului dumbrăvilor subaride de gârneţ ale Moldovei de sud, elemente ale căruia se întâlnesc
uneori pe terasele apropiate ale Nistrului. Toate aceste împrejurări, inclusiv relieful complicat
şi activitatea antropogenă au format o mare diversitate de ecosisteme.
Biotopurile acvatice cuprind 7 tipuri:
1. Fluviul – ecosistemul fragmentului Nistru cu o bogăţie limitată de plancton şi bentos,
dar microorganismele, macrofiţii şi mai ales peştii, inclusiv speciile rare (Acipenceriformes,
etc.) sunt destul de variate.
2. Lacurile şi bălţile (de mică adâncime, stătătoare cu apă dulce) permanente sau temporare
de luncă, se unesc, mai ales în timpul viiturilor înalte. Aceste ecosisteme palustre
sunt foarte bogate în alge (1300 specii şi subspecii), precum şi în vegetaţie acvatică superioară,
fito- şi zooplancton; iar la alge raportul „familie:gen:specie” constituie 1:4:10. Cel
mai bine biotopul este reprezentat în Lunca Talmaza.
3. Biotopul albiei vechi a fluviului Nistru (ape stătătoare în albia meandrată cu adâncimi
variabile) ocupă locul doi după volumul de apă, potenţialul de resurse şi de recreare, îşi

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
păstrează importanţa în raport cu diversitatea biologică, însă hidro-ecosistemul degradează
clar din cauza înnămolirii şi eutroficaţiei.
4. Canalul – ecosistem de ape stătătoare, care permanent interacţionează cu fluviul. S-a
format în momentul construcţiei digului de stat anti-viitură şi uneşte fragmente păstrate
de ecosisteme naturale acvatice şi palustre ale luncii.
5. Sistemele de drenaj cu apă dulce, heleşteiele şi bazinele de apă înmlăştinite legate cu
acestea sunt nişte rezervoare acvatice artificiale foarte variate.
6. Canalele cu apă puţin sărată – nu au legătură directă cu Nistrul, decât doar prin intermediul
apelor subterane. S-au format în lunca drenată şi îndiguită, în rezultatul micşorării
nivelului apei şi ca urmare a faptului că viitura n-a spălat suprafaţa solului s-a mărit
trecerea cristalelor de sare de la depunerile geologice spre straturile superioare.
7. Ecosistemele pâraielor şi râuleţelor. Cel mai ramificat sistem al râuleţului Plop – Ştiubei
cuprinde aproximativ 15% din partea de colină a acestui teritoriu.
Habitatele terestre includ 15 tipuri de biotopuri:
Pădurile de luncă inundabilă de pe teritoriul zonei sunt reprezentate de comunităţi de salcie
albă şi plop alb, de asemenea şi de păduri unice în Moldova de frasin (habitate de importanţă
europeană) cu o participare neînsemnată de plop şi ulm, care formează o succesiune de la arboreturi
de 65-100 ani cu un sortiment floristic complet şi o structură tipică până la derivate
variate. O parte din păduri sunt de provenienţă artificială, iar multe au apărut ca rezultat al administrării
neadecvate. În pădurile de luncă inundabilă pe alocuri este foarte numeroasă specia
străină extrem de agresivă Acer nedungo.
Pădurile de luncă inundabilă includ 4 biotopuri tipice:
1. Pădurea periodic inundată– este un biotop natural de bază reprezentat de 6 asociaţii de
plop. Populus alba domină în arboreturile naturale cu participarea Quercus robur, Salix
alba, Fraxinus excelsior şi Ulmus laevis, rareori se întâlneşte Populus nigra. Raportul speciilor
edificatoare de bază variază foarte mult. Sunt înregistrate arboreturi care au pierdut
în întregime Populus alba şi şi-au păstrat unităţi de Salix alba, sau având doar P. alba şi F.
Excelsior. Asociaţia dominantă este - Populetum (alba) rubosum (caesius). Biotopul menţine
un număr foarte mare de specii de mamifere, protejate de Convenţiile internaţionale,
în special chiropterele (Chiroptera).
2. Pădurile riverane înmlăştinite de salcie – sunt biotopuri tinere sărace. Pădurile de S.
Alba, preponderent Salicetum (alba) rubosum şi Salicetum undulatum, sau Salicetum
(alba) undulatum, deseori conţin arbuştii Salix triandra şi S. Purpurea.
3. Pădurea aluvială cu dominarea frasinului – este un tip de habitat rar, care necesită protecţie
în context paneuropean. Asociaţia dominantă este Fraxinetum (excelsior)-P. (alba)
ulmosum.
4. Plantaţiile artificiale monodominante. Populus alba, Fraxinus excelsior, Quercus robur
Pădurile de colină sunt, de obicei, prezentate de plantaţii artificiale sau arboreturi degradate
de forme sudice de stejar pedunculat şi stejar pufos; în multe din ele nu există regenerare prin
seminţe. S-au păstrat nişte sectoare nu prea mari foarte preţioase de gârneţ - complex de pădure
şi poieni din fragmente de pădure de stejar pufos (Quercus pubescens) de provenienţă semincieră
şi poieni pitoreşti de stepă în al căror covor ierbos s-au păstrat plante rare pentru Moldova.
Pentru păstrarea acestor comunităţi preţioase de tip mediteranean este necesar un management
silvic special, deoarece succesiunile naturale nu pot fi stabile pe o suprafaţă foarte limitată. Pădurile
de colină formează 5 tipuri de biotopuri:
21

22
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
1. Pădure semiaridă curtină de stejar format din Quercus pubescens – este un biotop natural
de bază, care formează o diversitate deosebit de înaltă de floră şi faună, este reprezentat
de 4 asociaţii: Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum, Quercetum (pubescens)
stepposum, Quercetum (pubescens) herbosum.
2. Dumbrăvi semiaride formate din Quercus robur, inclusiv păduri din ecotipul de sud al
stejarului pedunculat.
3. Desişuri naturale şi artificiale de arbori şi arbuşti (stejar, frasin şi salcâm alb cu numeroşi
arbuşti Cornus mas, Cotinus coggygria, Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Viburnum
lantana) pe versanţi abrupţi – un habitat important pentru păsări şi şerpi.
4. Plantaţii forestiere cu o structură complexă (Quercus robur, Fraxinus excelsior, Carpinus
betulus, specii ale genurilor Ulmus, Tilia argentea, Robinia pseudacacia, Armeniaca vulgaris,
Cerasus avium)- biotopuri atrăgătoare pentru copitate şi mamifere răpitoare.
5. Plantaţii de salcâm anti-erozionale şi cu destinaţie de producere – habitate sărace din
punct de vedere al biodiversităţii.
Luncile şi stepele naturale în ţară au fost aproape distruse, cu excepţia unor fragmente nu
prea mari – sectoare de stepă primară şi variantele ei antropogene au rămas preponderent pe
terenurile neroditoare, iar luncile – în locuri puţin vizitate. Pe teritoriul zonei există un potenţial
înalt pentru restabilirea luncilor pe terenurile arabile îndepărtate, unde prelucrarea activă a solului
a devenit puţin rentabilă, din momentul liberalizării preţurilor la carburanţi sau din cauza
condiţiilor hidrologice. Mlaştinile întinse nu s-au păstrat aici în urma transformării antropogene
a peisajului. Biotopurile ierboase au foarte mare nevoie de restabilire.
1. Teritorii ierboase uscate naturale (stepele) sunt cele mai rare şi valoroase habitate pentru
plante şi insecte entofile. Pe teritoriul zonei Ramsar sunt răspândite stepele de luncă şi
cele veritabile, stepele subtropice practic au dispărut cu totul. După numărul de asociaţii
predomină diferite variante ale comunităţilor Festuceto (valesiaca)–Stipetа şi Stipeto–
Festucetа (valesiaca), dar domină Festuceto (valesiaca)–Stipetа cu Stipa tirsa, S. pulcherrima,
S. capillata, S. lessingiana, S. ucrainica. Sunt habitate pentru speciile de insecte din
categoria celor vulnerabile la scară internaţională.
2. Covoare ierboase şi păşuni uscate şi înburuienite (de obicei Festuceto (valesiaca)
-Bothriochloetа (ischaemum) şi Bothriochloetа (ischaemum) sunt cele mai răspândite în
habitatele seminaturale deschise de colină.
3. Luncile inundabile cu ierburi înalte – sunt cele mai capabile să regenereze spontan pe
terenurile abandonate (comunităţi cu Elytrigia repens, Poa pratensis, Agrostis gigantea,
Phleum pratense, Alopecurus pratensis, Bromopsis inermis). Acesta este un tip de habitat
deosebit de deficitar în regiunea nord-vestică de pe lângă Marea Neagră, foarte important
pentru un şir de păsări palustre (deosebit de bine reprezentat în sectorul Diculi).
4. Păşunile de luncă sunt reprezentate preponderent de o combinaţie de 4 componente:
Lolium perenne, Poa pratensis, Agrostis stolonifera şi cea mai răspândită Elytrigia repens.
5. Luncile înmlăştinite şi bălţile s-au păstrat în Lunca Talmaza, sectorul Diculi şi sub formă
de sectoare nu prea mari, în fâşiile riverane de protecţie a apelor. Cele mai răspândite
comunităţi sunt Alopecureta aequalisi, Cariceta acutiformisi, Eleocharieta palustrisi, Phalaroides
arundinaceus.
6. Mlaştinile ierboase (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontanii,
ş.a.) iniţial ocupau suprafeţe importante în zonă, astăzi ele sunt limitate, dar ocupă
spaţiul de-a lungul canalelor şi, datorită menţinerii apelor subterane, pe sectoarele inundate
şi pe cele umezite. Este un habitat al multor specii protejate. Cele mai mari sectoare
în limitele zonei se găsesc în zonele mlăştinoase transfrontaliere (Palanca, Diculi).

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
1.4.1. Vegetaţia
În districtul de silvostepă cu stejar pufos, principalele tipuri zonale de vegetaţie, care ocupă
sectoarele de colină, sunt cel de pădure (predominant – pădurile din stejar pufos - gârneţ) şi cel de
stepă. Pe porţiunile mai joase ale reliefului, în special în lunca Nistrului, sunt amplasate comunităţile
de vegetaţie azonale de pădure, luncă şi cele palustre. Cea mai mare bogăţie floristică, inclusiv
şi specii rare, se păstrează în cele mai puţin afectate comunităţi de tipuri zonale de vegetaţie.
Vegetaţia primară zonală şi azonală în Moldova s-a păstrat foarte puţin. Acest fapt se referă
îndeosebi la ecosistemele de stepă şi de luncă, sectoarele mici ale cărora au nevoie de o protecţie
foarte atentă şi o restabilire a biodiversităţii lor. Pentru o organizare adecvată a unei conservări
active, şi o interpretare corectă a tendinţelor posibile în procesele succesionale pe sectoarele supuse
protecţiei şi restabilirii, precum şi pentru activităţi de îmbunătăţire a terenurilor furajere,
sunt necesare cunoştinţe despre vegetaţia iniţială, în locul căreia au apărut comunităţile actuale.
Restabilirea vegetaţiei tipurilor iniţiale este dificilă din cauza dispariţiei în multe locuri din componenţa
asociaţiilor a unui şir de specii de plante – indicatori, ceea ce s-a întâmplat ca urmare
a exploatării inadecvate.
1.4.1.1. Vegetaţia de pe malul drept al Nistrului
VEGETAŢIA SILVICĂ
Tipul principal de păduri zonale sunt dumbrăvile xeromorfe originale de gîrneţ, unde sectoare
de pădure alternează cu poieni de stepă. Specia edificatoare de bază este stejarul pufos
Quercus pubescens, arboreturile căruia alternează cu sectoare mici de pădure de stejar pedunculat
Quercus robur de cea mai xeromorfă formă. Tipurile azonale de pădure sunt răspândite în
lunca inundabilă şi sunt reprezentate de comunităţi cu dominarea Populus alba şi Salix alba, cu
participarea neînsemnată a Quercus robur.
Din punct de vedere al atribuirii formaţiunilor silvice la condiţiile de vegetaţie silvică (gradul
de asigurare cu umiditate, tipul de sol), pădurile acestui teritoriu se împart în 5 grupe ecologice
de bază: jilave, umede, revene, uscate şi subaride. În dependenţă de asigurarea cu umezeală a
habitatelor în profilul transversal al sistemului de terase asociaţiile silvice formează un şir ecologic
direcţionat din luncă către versanţii adiacenţi: PĂDURI AZONALE DE LUNCĂ INUN-
DABILĂ: sălcişuri jilave de luncă → plopişuri umede de luncă; PĂDURI ZONALE DE COLINĂ:
dumbravă uscată de stejar pedunculat → dumbravă foarte uscată cu stejar pedunculat
Schema de clasificare a pădurilor de pe malul drept al Nistrului de Jos
Tipuri de pădure:
dumbravă uscată - Quercetum (robur) cornosum; dumbravă foarte uscată - Quercetum
(robur) herbosum şi Quercetum (robur) stepporum;
dumbravă subaridă (de gârneţ) - Quercetum (pubescens) comoso-cotinosum şi Quercetum
(pubescens) stepposum);
plopiş umed - Populetum (alba) rubosum, Populetum (alba) convallariosum, Populetum
(alba) chaerophyllosum (temulis), Fraxineto - Populetum (alba) ulmosum şi Saliceto -
Populetum (alba) herbosum;
pădure aluvială de frasin - Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) şi Fraxinetum (excelsior);
sălciş jilav de luncă - Salicetum (alba) rubosum şi Salicetum (alba) inundatum).
23

24
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
PĂDURI ZONALE
Dumbravă uscată de stejar pedunculat (Quercus robur)
Pădurile ocupă versanţii cu expoziţie sudică, dar se întind deseori şi pe cele nord-vestice şi
nord-estice. Arboreturile existente sunt monoetajate cu provenienţă din lăstăriş, vârsta predominantă
în diferite sectoare variază între 30 şi 90 ani. Specii însoţitoare Tilia cordata, Carpinus
betulus, Fraxinus excelsior, Acer campestre, A. tataricum. Se întâlnesc arboreturi practic monotip
din Quercus robur, cu participarea sporadică a Fraxinus excelsior, Tilia cordata. Perdeaua de
pădure rară permite formarea unui subarboret abundent, pe alocuri greu de străbătut, în care
prevalează specii submediteraniene - Cornus mas, Cotinus coggygria, Euonymus verrucosa, Viburnum
lantana. Covorul ierbos este bine dezvoltat, învelişul proiectiv 40-60%.
Comunităţile fundamentale se întâlnesc sub formă de sectoare nu prea mari. Domină derivate
ale arboretului format în rezultatul tăierilor multiple, specia principală este deprimată,
are tulpină strâmbă şi o mulţime de crengi subţiri şi uscate. Regenerarea naturală este nesatisfăcătoare,
după tăieri rase se formează desişuri de arbuşti cu predominarea Cornus mas,
Euonymus verrucosa, Cotinus coggygria. Pentru reconstrucţia acestor păduri sunt necesare
plantări suplimentare. Se evidenţiază 1 asociaţie - Quercetum (robur) cornosum. Arboretul
este format dintr-un singur etaj, consistenţa este de 0,4-0,5. Subarboretul este des (0,6-0,8),
format din două etaje: cel de sus 3-5m înălţime din Cornus mas, cel de jos (0,7-2m) din formele
târâtoare ale Cotinus coggygria.
Dumbrava foarte uscată din stejar pedunculat (Quercus robur)
Se întâlneşte pe versanţii lini, mai ales cu expoziţie nordică, mai rar nord-estică şi vestică. Arboretul
este format dintr-un etaj cu tulpini strâmbe şi scunde, este divizat de poieni cu amestec important
de specii de stepă şi buruiene, gradul de pătrundere este determinat de gradul de închidere
a perdelei de pădure şi de acţiunea păşunatului. Regenerarea are loc, în principiu, prin drajonilor.
În calitate de amestec nesemnificativ se întâlnesc: Quercus pubescens, Acer tataricum, Pyrus pyraster,
Ulmus carpinifolia. Subarboretul, de obicei, este rărit, constând din Crataegus monogyna, Prunus
spinosa, Rhamnus catharctica, mai rar din Euonymus verrucosa şi Swida sanguinea. O trăsătură
caracteristică a acestui tip de pădure este lipsa Cotinus coggygria, care se întâlneşte întotdeauna
în dumbrava subaridă de gârneţ formată din Quercus pubescens. Deoarece au un aspect exterior
asemănător aceste două tipuri de pădure sunt adesea numite cu acelaşi nume – „gârneţ”. Covorul
ierbos este mai rar, iar sub coroanele arborilor lipseşte cu desăvârşire, în poieni şi în luminişuri
însă este bine dezvoltat şi practic acoperă solul; este deosebit de distrus şi afectat de specii derivate,
ce au migrat din comunităţile de stepă învecinate şi de speciile ruderale.
Asociaţia Quercetum herbosum. Este răspândită de obicei pe porţiunile de jos sau de mijloc
ale versanţilor cu expoziţie estică şi nord-estică, mai rar vestică şi sud-vestică. Arboretul este
format dintr-un etaj, cu consistenţa de 0,6-0,9. Edificatorul deseori formează de sine stătător
perdeaua superioară, sau este însoţit de exemplare rare de Acer tataricum şi Pyrus pyrester. Subarboretul
este destul de des, cu consistenţa de 0,5-0,7. Predomină Crataegus monogyna şi Prunus
spinosa însoţite de voinicer, măceş, lemn câinesc, soc negru, pe liziere şi în poieni se întâlneşte
Cotinus coggygria. Covorul ierbos include mai mult de 120 de specii de amestec de ierburi.
Asociaţia Quercetum stepporum se întâlneşte în jumătatea de sus a versanţilor cu diferită expoziţie
şi pe platourile de la cumpăna apelor. Arboretul cu un singur etaj, formează curtine,
divizate de poieni. Consistenţa este de 0,4-0,5. Curtinele sunt formate de edificator, rareori în
componenţa sa intră Quercus pubescens, Pyrus pyrester, Acer tataricum şi Ulmus carpinifolia.
Subarboretul este rar, format din Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rhamnus catharctica,
Amygdalus nana ş.a. Covorul ierbos conţine mai mult de 200 de specii, în componenţa sa predomină
speciile de luncă – stepă şi de stepă.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Dumbrava subaridă de gârneţ din stejar pufos (Quercus pubescens)
Tip mediteranean de vegetaţie, însoţit de o suită numeroasă de specii de arbori-arbuşti şi
specii ierboase ale florei mediteraneene balcanice, pondere cărora constituie – 17%. Este răspândit
pe platourile de la cumpăna apelor, pe porţiunile superioare şi medii ale versanţilor relativ
line, în condiţii ale deficitului de umiditate şi temperaturilor înalte. Dezvoltarea în apropiere de
hotarul de nord-est al arealului condiţionează vulnerabilitatea şi asigurarea insuficientă a regenerării
prin seminţe. Gârneţul este un complex de pădure-poieni, cu divizare caracteristică în
crânguri luminoase ce alternează cu poieni. Arboretul cu un singur etaj, este scund, cu tulpini
strâmbe, deseori se aseamănă cu comunităţi de arbuşti; după multiple tăieri provenienţa sa este
din lăstari. În calitate de amestec se întâlneşte Quercus robur, Acer tataricum, Ulmus carpinifolia.
Subarboretul este neuniform, se evidenţiază Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Rhamnus catharctica,
Amygdalus nana, Prunus spinosa, specii ale genului Caragana.
Pentru covorul ierbos este caracteristică o diversitate importantă de specii (aproximativ 400
specii) şi o eterogenitate ecologică (Nicolaeva, 1959, 1963, Vitko, 1966). În poieni şi liziere cresc
comunităţi de stepă de năgară-păiuş-amestec de ierburi cu prezenţa năgarei mezoxerofile Stipa
tirsa, S. pennata, S. pulcherrima şi S. Dasyphylla, deseori, cu participarea edificatorilor de stepă
veritabilă - Stipa ucrainica, S. Lessingiana şi un număr impunător de specii din mediul silvic -
Fragaria viridis, Poa angustifolia, Dactylis glomerata, Vinca herbacea, Vicia tenuifolia, etc. Baza
subetajului de jos al covorului ierbos o constituie speciile genurilor Thymus şi Teucrium, care
pătrund şi sub perdeaua rărită a pădurii. Acoperirea de proiecţie 70-100%.
Regenerarea prin seminţe, în general, lipseşte, dar pe versanţii cu expoziţie nordică şi estică
pe sectoarele neatinse de păşunat are loc autosemănatul Quercus pubescens şi al altor specii.
Regenerarea multiplă prin lăstari şi înrădăcinarea mlădiţelor a dus la deprimarea stejarului şi la
degradarea plantaţiilor, pe alocuri s-a format desişuri cu un etaj.
Asociaţia Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum. Arboret cu un singur etaj. La vârsta de
90 de ani Quercus pubescens ajunge la 13 m în înălţime şi are un diametru al tulpinii de 60-70
cm. Sunt prezente şi unităţi de Quercus robur, Ulmus carpinifolia, Acer tataricum. Subarboretul
este format din 2 etaje: primul etaj - Cornus mas, Euonymus verrucosa, Berberis vulgaris, al doilea
este alcătuit din Cotinus coggygria - formă târâtoare. Acoperirea cu iarbă 10-30%.
Asociaţia Quercetum (pubescens) stepposum. Înălţimea arboretului este de 4-6(9) m cu un diametru
al trunchiului de 10-30 cm la vârsta de circa 90 ani, consistenţa în curtine este de 0,7(1,0).
Rareori în calitate de specie însoţitoare se întâlneşte Quercus robur. Consistenţa subarboretului
este de 0,2-0,3; arbuştii sunt amplasaţi în grupuri sub perdeaua forestieră şi în desişuri în poieni
şi pe lizieră. Cel mai răspândit component este Prunus spinosa; sunt ordinare Cotinus coggygria,
Ligustrum vulgare, Swida sanguinea, Amygdalus nana. Speciile sumediteraniene a comunităţilor
de stepă sunt frecvente în covorul ierbos, edificatorii - Festuca valesiaca, speciile de năgară.
PĂDURI AZONALE
În lunca Nistrului de Jos comunităţile de păduri fundamentale practic au dispărut. Arboreturile
au o provenienţă din lăstari sau au fost înlocuite de specii derivate. În cazul în care stejarul în condiţii
de umiditate nu regenerează îndeajuns (piere la al 2-3 an de viaţă) şi a unei răspândiri intense
a plopului şi a sălciei, are loc înlocuirea comunităţilor de stejari cu formaţiuni de plop şi frasin.
Plopiş umed de luncă
Pe teritoriul zonei acest tip este prezent pe sectoarele luncii de nivel mediu, unde inundarea
pădurilor, de obicei, este de scurtă durată, poziţia înaltă a apelor se menţine timp de câteva zile,
creând o umiditate şi o aerare a solului variabilă. În arboreturile fundamentale cu 2 etaje domină
Populus alba. Un loc important în arboret, îl ocupă şi Fraxinus excelsior, iar Quercus robur şi
25

26
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Salix alba formează amestecuri. Fitocenozele sunt luminoase, consistenţa este de 0,5, este bine
dezvoltat şi subarboretul reprezentat de Swida sanguinea, Sambucus nigra, Crataegus monogyna,
Euonymus europea. Pe alocuri Rubus caesius apare sub formă de tufişuri. Covorul ierbos este
dezvoltat, acoperirea de proiecţie este până la 70%. Componentele permanente - Convallaria
majalis, Aegopodium podagraria, Urtica dioica, Chaerophyllum temulum, Galium aparine.
Asociaţia Populetum (alba) rubosum. Arboretul cu un etaj, pe alocuri în două etaje, de provenienţă
mixtă sau din seminţe, uneori exclusiv din lăstari, consistenţa este de 0,5. Sporadic sau
în grupuri cresc Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior, Acer campestre, A. tataricum, A.
negundo. Subarboretul este închis, format din două etaje: în cel superior predomină Sambucus
nigra, sub formă de amestec: Crataegus mnogyna, Swida sanguinea, Euonymus europaea; în cel
inferior creează desişuri Rubus caesius. Rareori se întîlneşte Vitis sylvestris. În covorul ierbos
izolat sau în grupuri primăvara cresc Scilla bifolia, Anemonoides ranunculoides, Corydalis cava,
vara sporadic se întâlnesc Urtica dioica, Chelidonium majus, Galium aparine, Aegopodium podagraria,
Chaerophyllum temulum.
Asociaţia Populetum (alba) convallariosum. Comunitatea care prin componenţa speciilor şi a
condiţiilor de creştere sunt apropiate de plopişul cu mur, dar sunt amplasate mai mult pe porţiunile
mai înalte ale luncii care sunt inundate mult mai rar. În covorul ierbos domină Convallaria
majalis. Rubus caesius formează suprafeţe nu prea mari de desişuri
Asociaţia Populetum (alba) chaerophyllosum. Arboretul este format dintr-un etaj, cu regenerare
din lăstari, consistenţa este de 0,6-0,7. Înălţimea plopului este de 30 m cu un diametru
mediu al trunchiului de 35 cm. Sporadic creşte Quercus robur, Ulmus laevis, Acer campestre, A.
negundo, Salix alba. Subarboretul este puternic afectat de tăierile de îngrijire. Rar se întâlneşte
Sambucus nigra, Swida sanguinea, Crataegus monogyna; pe alocuri desimea arboretului e mai
mare datorită Humulus lupulus. Covorul ierbos este dezvoltat, acoperirea în proiecţie este de
60-70%. Primăvara se dezvoltă Ficaria verna, Scilla bifolia, Gagea lutea. Vara se dezvoltă în masă
Chaerophyllum temulum şi Urtica dioica.
Asociaţia Fraxineto(excelsior) – Populetum(alba) ulmosum. Comunităţile sunt răspândite
exclusiv în cursul de jos al fluviului Nistru. Sunt amplasate pe coamele înalte ale malurilor,
inundate doar în perioada revărsării apelor. Arboretul este de provenienţă din lăstari, cu vârsta
de 60-100 ani, consistenţii 0,8-0,9. Delimitarea etajelor I şi II nu este prea evidentă, primul este
reprezentat de Populus alba cu amestec de Fraxinus excelsior, al doilea de Ulmus + Fraxinus
excelsior. Izolat apare Quercus robur. În anii 60 ai secolului trecut Ulmus laevis a fost atacat de
grafioză, de aceea ponderea arborilor bătrâni în arboret este foarte mică. Subarboretul este slab
dezvoltat şi este reprezentat de exemplare unitare de Crataegus, Swida sanguinea. În componenţa
covorului ierbos s-au observat Rubus caesius, Chelidonium majalis, Stellaria media, Aegopodium
podagraria, Convallaria majalis, Solanum nigrum; acoperirea de proiecţie este de 10-50%.
Asociaţia Saliceto (alba) – Populetum (alba) herbosum. Comunităţi probabil formate în momentul
trecerii de la sălciş la plopiş după tăieri. Sunt amplasate pe sectoarele primei terase de
lângă luncă – un habitat caracteristic plopişului. Arboretul are, de obicei, un etaj, provine din
lăstari sau este mixt; consistenţa este de 0,5-1,0. Rar se evidenţiază al doilea etaj din Acer campestre,
A. negundo şi Ulmus laevis; mai permanente sunt Sambucus nigra, Swida sanguinea, Ligustrum
vulgare. Covorul ierbos este dezvoltat neuniform, îi sunt caracteristice Galium aparine,
Glechoma hederacea, Physalis alkekengi.
Pădurea aluvială de frasin (Fraxineta)
Tipul de habitat al pădurilor de frasin face parte din numărul celor de importanţă paneuropeană
pentru Europa (protejate în UE). Pădurile cu dominaţia frasinului sunt comunităţi
derivate ale pădurilor de plop, cel mai posibil al asociaţiei de Fraxineto (excelsior) – Populetum

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
(alba) ulmosum. În Moldova ele sunt răspândite aproape exclusiv pe cursul de jos al Nistrului
(sectorul pădurii Chiţcani, Grădina Turcească, Lunca Talmaza, sectorul meandric al Nistrului
între satele Răscăeţi şi Crocmaz). Sunt amplasate pe coamele înalte ale malurilor, inundate doar
în perioada revărsării apelor. Raportul dintre speciile edificatoare nu este stabil. Se întâlnesc arboreturi
practic monotipice de Fraxinus excelsior cu exemplare unitare de Populus alba, Quercus
robur, Ulmus laevis. Sunt înregistrate arboreturi cu absenţa totală a Populus alba şi cu exemplare
izolate de Salix sp., de asemenea şi arboreturi formate exclusiv din Fraxinus excelsior şi Populus
alba. Sunt evidenţiate asociaţii de Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) şi Fraxinetum (excelsior)
şi, posibil, asociaţia de sinestătătoare de Populeto (alba)-Fraxinetum (excelsior) chelidoniosum.
Acestea se formează în aceleaşi condiţii ca şi cele de plopiş tipice cu frasin. Aceste comunităţi
pot fi considerate temporare, apărute în locul plopişului, mai degrabă în legătură cu tăierile
selective ale plopului şi o regenerare mai intensivă a frasinului prin seminţe. În şirul succesional
comunităţile cu dominarea frasinului trebuie să fie înaintea dumbrăvilor de luncă distruse. Însă,
în diapazonul îngust al regimului de inundare a luncii, nepotrivit pentru stejar, pădurea aluvială
de frasin poate încheia rândul succesional.
Sălciş jilav de luncă
În Moldova se evidenţiază o asociaţie, Salicetum (alba) rubosum, răspândită peste tot în formă
de mici fragmente în sectoarele joase ale luncii cu inundare îndelungată, deseori chiar pe
marginea apei, cu depuneri aluviale şi soluri nedezvoltate. Arboretul este formar din un etaj,
consistenţa este de 0,7-0,8; are provenienţă semincieră, din lăstari şi mixtă. Sporadic se întâlneşte
Populus alba, Ulmus laevis, Acer campestre şi A. tataricum. Consistenţa subarboretului 0,3-
0,5. Predomină Rubus caesius, rareori Sambucus nigra, Euonymus europaea, Swida sanguinea,
pe alocuri este abundentă Humulus lupulus. Din cauza răspândirii murilor (abundenţa 3-4), covorul
ierbos este rărit, dispersat şi în grupuri mici cresc Urtica dioica, Chaerophyllum temulum,
Chelidonium majus, Aegopodium podagraria, Geum urbanum, Galium aparine, Poa prtaensis.
Asociaţia Salicetum (alba) inundatum din raionul Nistrului de Jos se întâlneşte peste tot, pe
malurile joase unde fluviul a depus aluviuni. Arboretul este cu un etaj, consistenţa este de 0,8-
1,0, înălţimea de până la 6 m. Pe lângă Salix alba se mai dezvoltă şi speciile de arbuşti S. triandra,
S. purpurea şi S. viminalis. Aceste comunităţi reprezintă prima etapă de formare a vegetaţiei
pădurilor. Covorul ierbos este neuniform. Specii permanente - Phragmites australis, Agrostis
stolonifera, Rubus caesius, Ranunculus repens, Equisetum arvense. Este caracteristică amplasarea
grupurilor de plante de acelaşi tip, ceea ce indică de rând cu neregularitatea covorului şi caracterul
variabil al compoziţiei de specii la tinereţea acestei asociaţii.
Plantaţii artificiale
O mare parte din teritoriile de colină sunt acoperite cu plantaţii artificiale, în principal de Robinia
pseudacacia, precum şi Gleditsia triacanthos, Juglans regia. Câteva sectoare abrupte erodate
ale malului principal al Nistrului sunt întărite de plantaţii mixte de arbuşti Crataegus monogyna,
Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana, Elaeagnus
angustifolia.
Pe meandrele fluviului terenurile, de obicei adiacente digului de stat, sunt ocupate de plantaţii
de plop hibrid, mai rar se întâlnesc plantaţiile de stejar pedunculat, brazi.
VEGETAŢIA DE STEPĂ
Subtipurile comunităţilor de stepă
Principalul subtip iniţial de vegetaţie de stepă în districtul de silvostepă de stejar pufos îl constituie
stepele de luncă – de năgară-păiuş-amestec de ierburi cu participarea speciilor mezoxerofite
27

28
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
de năgară (Stipa tirsa, S. pennata, S. pulcherrima, S. dasyphylla). În cele mai uscate habitate
se dezvoltă comunităţi veritabile de năgară-păiuş-amestec de ierburi cu participarea speciilor
euxerofite de năgară (Stipa lessingiana, S. ucrainica). Teritoriul zonei pe linia Nistrului la est,
precum şi pe hotarul de sud se află în contact direct cu zona stepelor euroasiatice, iată de ce aici
sectoarele de stepă veritabilă se întâlnesc mai des în comparaţie cu raioanele amplasate la nordul
districtului.
Cele mai afectate comunităţi primare, ce şi-au păstrat nucleul principal al speciilor ce domină
şi cele de însoţire sunt reprezentate pe anumite sectoare. Pe teritoriul dat au fost identificate
un şir de astfel de comunităţi: (1) Stipeta (ucrainica, lessingiana); (2) Fetuceto (valesiaca)-Stipeta
(ucrainica); (3) Festuceto (valesiaca)-Stipeta (pulcherrima) herbosa; (4) Festuceta (valesiaca)
herbosa. Aceste comunităţi s-au păstrat în formă de fragmente mici, uneori printre câmpurile
arabile, pe terenurile nepotrivite pentru agricultură. Acestea sunt în principal, sectoare nu prea
mari în apropiere de satele Răscăeţi şi Popeasca. Printre acestea, la cele mai bogate din punct de
vedere floristic, pot fi atribuite Stipeta (pulcherrima) herbosa, Festuceto-Stipeta (pulcherrima, capillata)
herbosa, Stipeto (ucrainica, lessingiana) - Festuceta herbosa, Stipeto (ucrainica) - Festuceta
herbosa, Festuceto (valesiaca) - Stipeta (pulcherrima) herbosa, Festuceto (valesiaca) - Stipeta (pulcherrima)
herbosa, Festuceta herbosa. Acestea s-au păstrat şi pe poienile pădurilor de stejar pufos,
în primul rând în apropiere de satele Copanca, Leuntea, Grădiniţa, între satele Cioburciu şi
Răscăeţi. În împrejurimile s. Popeasca s-au păstrat bine sectoarele cu vegetaţie de stepă, inclusiv
speciile rare în componenţa asociaţiilor Stipetum (pulcherrime) chamaecytidosum (austriaca),
Stipeto (lessingiana) - Fesucetum herbosum, Bothriochloeto (ischaemum) Stipetum (lessingiana).
VEGETAŢIA DE LUNCĂ ŞI PALUSTRĂ
Tipurile de vegetaţie de luncă
Principalele ecosisteme azonale ale luncii fluviului (de luncă şi palustre) se află preponderent
sub influenţa condiţiilor locale de creştere. Pentru pajiştile de luncă principalii factori ce influenţează
asupra compoziţiei şi structurii vegetaţiei, sunt regimul acvatic, adâncimea la care se află
apele subterane, nivelul de salinizare a solului şi procesul aluvial. În condiţiile instabile datorită
activităţii erozional-acumulative a fluviului, se dezvoltă comunităţi în serii ce se schimbă rapid
unele pe altele în timp şi în spaţiu. Pentru habitatele de luncă inundabilă la toate nivelurile înalte,
dar în special cele medii, este caracteristic o creştere în comun a vegetaţiei de ecologie hidromezofită,
mezofită şi xeromezofită, condiţionată de caracterul instabil de umezire. În dependenţă
de umezire, în direcţia începând de la nivelurile joase ale luncii către cele mai înalte, s-au amplasat
comunităţile de luncă ale şirului ecologic: bălţi ierboase→ lunci înmlăştinite.
Din cauza mineralizării înalte a apelor subterane, pe lunci se întâlnesc solurile salinizate, ceea
ce este caracteristic pentru zonele aride. Aici sunt răspândite comunităţi ale luncilor salinizate
din speciile din familia Puccinelia, printre care pe locurile joase se formează soloneţuri cu participarea
halofitelor Sweda, Salicornia, Limonium, Spergularia etc. O salinizare slabă este caracteristică
solurilor şi pe nivelurile mai joase ale luncii, unde sunt dezvoltate luncile de graminee
cu participarea becmaniei (Beckmannia eruciformis) şi coada vulpii (Alopecurus arundinaceus).
Bălţile ierboase se dezvoltă pe sectoarele inferioare ale reliefului, unde are loc o inundare
permanentă cu apele subterane şi înmlăştinire, pe malurile inundate periodic şi pe porţiunile
Nistrului de adâncime mică de lângă maluri. Fragmentele acestora deseori se dezvoltă pe
sectoarele inferioare şi pe malurile bazinelor acvatice din luncă şi a canalelor meliorative. Comunităţile
floristice sărace cu umezire temporară, prezentate de vegetaţie palustră, rezistă la
o perioadă lungă de inundare, dar de obicei se usucă considerabil către sfârşitul verii. Bălţile
ierboase se subdivizează în comunităţile cu ierburi mari ale formaţiunilor Typheta angustifoliae,
Typheta latifoliae, Glycereta maximae, Glycereta arundinaceae, Scirpeta tabernaemontanii,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Phragmiteta australisi, Alismeta plantago-aquaticae, Butometa umbellatisi şi de ierburi mărunte
– de fragmente mici ale formaţiunilor Eleocharieta palustrisi, Agrostideta stoloniferae, Junceta
gerardii, Bidenteta tripartitae etc. Cele mai răspândite comunităţile de stufişuri monodomintate
de Pharagmiteta australisi, ce ocupă principalele teritorii înmlăştinite; mult mai rar în formă de
fragmente mici se întâlnesc comunităţile Typheta angustifoliae, T. latifoliae, Glycereta maximae,
G. arundinaceae şi Scirpeta tabernaemontanii.
Luncile înmlăştinite, amplasate pe porţiunile inundate pe termen lung, în trecut diversificate
după compoziţia formaţiunilor, s-au păstrat pe sectoarele drenate ale teritoriului adiacent teraselor
şi albiei şi în apropiere de depresiunile cu acumulări de ape. Ele se dezvoltă pe solurile de luncă şi
cele înnămolite-mlăştinoase şi suportă o inundare lungă (15-25 zile). Sunt prezentate de comunităţi
de speciile familiilor Carex, Juncus de graminee (Cariceta riparisi, С. acutiformisi, C. otrubae, С.
vulpinisi, Alopecureta aequalisi, Phalarieta arundinaceae, Eleocharieta palustrisi, Junceta bufonisi).
Comunităţile de luncă jilave (Agrostideta stoloniferae, Cariceta melanostachiae, Agrostideta
gigantii, Junceta gerardii, Alopecureta arundinaceae), ce se formează pe sectoarele inundate de
viituri pentru cca. 5-10 zile, sunt amplasate preponderent pe nivelurile joase ale luncii inundabile,
unde ierburile de luncă valoroase suferă de surplus de apă.
Comunităţile luncilor veritabile de graminee, graminee-leguminoase, graminee-amestec de
ierburi (Bromopsideta inermisi, Dactyleta glomerati, Festuceta pratensisi, Alopecureta pratensisi,
Poaeta pratensisi etc.) sunt amplasate în arealele umede ale porţiunilor drenate ale luncii. În
trecutul apropiat acestea erau cele mai bogate comunităţi polidominante din punct de vedere
floristic cu o structură complexă şi cu o participare considerabilă a gramineelor eumozofite, cele
mai bune în raport furajer.
Presiunea antropogenă puternică asupra luncilor (crearea reţelei de drenaj, a digurilor şi barajelor,
aratul, păşunatul excesiv, poluarea) într-o măsură considerabilă a contribuit la distrugerea
şi degradarea ecotopurilor şi a vegetaţiei de luncă, la răspândirea comunităţilor sinantropice.
Conform suprafeţelor ocupate cândva predominau comunităţile de luncă veritabilă, deşi acum
pe teritoriul zonei sub influenţa impactului antropogen şi natural (depunerile aluviale) se dezvoltă
intensiv plantele anuale şi halofite ruderale.
Luncile revene şi uscate sunt amplasate pe teritoriile ce au ieşit din zona de inundare a luncii
şi pe teritoriile drenate. Acestea sunt cele mai bune după calităţile furajere lunci revene de
graminee, graminee-leguminoase şi graminee-amestec de ierburi ale formaţiunilor - Calamagrostideta
epigeiosi, Bromopsieta inermisi, Festuceta pratensisi, Alopecureta pratensisi, Phleumeta
pratensisi, Poaeta pratensisi, Elytrigieta repentisi floristic bogate, polidominante, cu o structură
complexă şi cu o participare considerabilă a gramineelor. Cu toate acestea în a doua jumătate
a verii acestea nu rareori suferă de un deficit de umiditate. Sectoarele drenate sunt ocupate de
lunci uscate de graminee-amestec de ierburi ale formaţiunilor Lolieta perenii, Poaeta angustifoliae,
Festuceta valesiacae, în anii uscaţi sunt supuse secetei, dar destul de bine o suportă.
În general pe teritoriul zonei din punct de vedere teritorial predomină luncile umede cu ierburi
mari, luncile jilave şi mlăştinoase pe sectoarele joase amplasate difuz în fragmente mici.
Peste tot sunt răspândite doar comunităţile formaţiunilor Elytrigieta repentisi în diverse variante
ce depind de combinaţia pirului cu alte specii. Variaţia covorului de luncă reflectă fluctuaţiile
locale ale condiţiilor de vegetaţie. Astfel este destulă o diferenţă de nivel de 10 cm pentru a duce
la o modificare considerabilă a covorului ierbos: Elytrigia repens pe Poa pratensis, Agrostis gigantea
sau Calamagrostis eigeios. Pentru luncile cu un grad variabil de umezeală este caracteristic un
covor ierbos instabil. În dependenţă de condiţii are loc modificarea considerabilă a raportului
cantitativ al speciilor: în anii uscaţi toată vegetaţia comunităţii poate fi reprimată de Elytrigia repens,
în anii umezi la umezirea covorului ierbos – de Agrostis gigantea cu productivitate redusă
şi de speciile genului Carex. Compoziţia de specii a cenozelor cu toate acestea este relativ stabilă.
29

30
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
VEGETAŢIA ACVATICĂ
În apa fluviului şi a afluenţilor acestuia, canalelor şi în apa lacurilor de dimensiuni mici se
dezvoltă destul de numeroase specii de vegetaţie acvatică. Acestea se divizează în 2 grupe – comunităţi
subacvatice nefixate (care plutesc la suprafaţa şi în interiorul apei) ale formaţiunilor
Salvinieta, Lemneta, Ceratophylleta şi comunităţi fixate de fund ce au dezvoltate organe vegetative
şi generative în adâncul apei sau la suprafaţa ei ale formaţiunilor Potamogetoneta, Nemphoideta
peltatae, Trapeta natansi, Hydrohariteta morsus-ranae. Unele plante acvatice sunt destul de
rare şi sunt incluse în Cartea Roşie a Moldovei: Nymphaea alba L. (EN), Salvinia natans L. (EN),
Trapa natans L. (CR). Acestea sunt protejate la nivel european (Convenţia de la Berna). Trapa
natans formează acumulări în masă pe suprafaţa apei în porţiunea tânără „Doi fraţi” (Lunca
Talmaza). Sunt şi alte specii periclitate protejate de stat şi incluse în Lista Operaţională - Stratiotes
aloides L., Vallisneria spiralis L., Urticularia vulgaris L., Nymphoides peltata (S. G. Gmel.) O.
Kuntze, precum şi speciile rare de diferite categorii, ce nu sunt protejate – Callitriche cophocarpa
Sendtner, Hippuris vulgaris L., Hydrocharis mors-ranae L., Spirodella polyrrhiza (L.) Schleid.
1.4.1.2. Vegetaţia de pe malul stâng al Nistrului
Principalul tip zonal de vegetaţie, stepa de năgară, în prezent pe malul stâng al zonei este
complet distrus în rezultatul aratului şi folosinţei terenurilor în circuitul agricol. Vegetaţia de
luncă inundabilă – comunităţile azonale de păduri, de luncă şi palustre în principal s-au păstrat
pe porţiunile de jos ale reliefului, în lunca Nistrului. Cea mai mare bogăţie floristică, inclusiv
speciile rare, se păstrează în cele mai afectate comunităţi azonale de vegetaţie acvatică şi palustră.
PĂDURILE AZONALE (DE LUNCĂ)
Tipurile azonale de păduri s-au păstrat în formă de masive forestiere nu prea mari în lunca
Nistrului – acestea sunt comunităţi cu dominarea Populus alba şi Salix alba cu o participare
mică de Quercus robur; se întâlnesc sectoare de păduri de frasin, formate după tăierile rase pe
cele mai înalte elemente de relief ale luncii. Conform legăturii cu condiţiile de vegetaţie (nivelul
de umezeală, tipul de sol) pădurile se divizează în 2 grupe ecologice – jilave şi umede. În dependenţă
de nivelul de umezeală a habitatelor, comunităţile de pădure formează un şir ecologic:
sălcişuri de luncă jilave→ arţărişuri şi frăsinişuri umede de luncă. Pădurile fundamentale practic
nu s-au păstrat. Arboreturile existente de provenienţă din lăstari, deseori sunt înlocuite de specii
derivate sau de plantaţii de o singură specie de introducenţi.
Schema de clasificare a pădurilor de luncă de pe malul stâng al Nistrului de Jos
Tipurile de pădure:
plopiş umed de luncă - Populetum (alba) rubosum, Populetum (alba) convallariosum,
Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis), Fraxineto - Populetum (alba) ulmosum и
Saliceto - Populetum (alba) herbosum;
pădure aluvială de frasin – Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) и Fraxinetum (excelsior);
sălciş jilav de luncă - Salicetum (alba) rubosum şi Salicetum (alba) inundatum).
Plopişul umed de luncă
Pe teritoriul de pe malul stâng al zonei este răspândit de la hotarul de nord până la s. Cioburciu.
De regulă, arboreturile se mărginesc cu linia riverană şi sunt separate de terenurile arabile
prin digul anti-viitură, iată de ce pe parcursul anului periodic sunt inundate. Perioada de inundare
depinde de perioada viiturii şi de trăsăturile microreliefului. În cele mai joase sectoare apa
se păstrează până la două luni. Fitocenozele după structură preponderent sunt monoetaj, cele

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
mai vechi – cu două etaje. Edificatorul Populus alba este însoţit de componentele permanente
-Ulmus laevis, Salix alba, Fraxinus excelsio, mai rar Quercus robur. În subarboret sunt prezente
Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius, Stellaria media, Galium aparine, Urtica dioica.
Caracteristicele recreaţionale sunt: spaţii închise, arboreturi cu coroană închisă, clasa 1 al evaluării
estetice, clasa 3 al accesibilităţii pentru vizitatori, prima etapă de digresie. Gradul mediu de
putrezire a tulpinilor din păduri (20%).
Asociaţia Populetum (alba) rubosum. Un exemplu de comunitate tipică a fost descoperit în
sectorul „Vila Chiţcani”, parcela 33, subparcela 17, cu o suprafaţă de 5,7 ha. Arboretul este de
provenienţă din lăstăriş, compoziţia 10PA. Vârsta este de 65 de ani, înălţimea frasinului obişnuit
este de 31 m, a stejarului pedunculat – 27 m, a plopului alb – 30 m, diametrul tulpinii respectiv
46, 48, 56 cm. Au fost identificaţi arbori solitari de Ulmus laevis, A. tataricum. Indicele de consistenţă
al arboretului – 0,7. clasa de bonitate – 3, rezerva de lemn -490 m³/ha. Subarboretul este
format din Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius având indicele de consistenţă 0,5.
Covorul ierbos este format din Stellaria media, Galium aparine, Urtica dioica. caracteristicile recreaţionale:
spaţii închise, arboreturile cu coroană închisă orizontal, clasa 3 al evaluării estetice,
clasa 3 al accesibilităţii pentru vizitatori, evaluarea recreaţională – medie, clasa a 2 de stabilitate,
prima etapă de digresie. Gradul mediu de putrezire a tulpinilor din păduri (15%).
Asociaţia Populetum (albae) convallariosum – un fragment tipic al asociaţiei este amplasat
în sectorul „Vila Chiţcani”, parcela 33, subparcela 21, cu o suprafaţă de 2,5 ha. Arboretul este
de provenienţă din lăstăriş, componenţa 10 PA. Vârsta este de 65 de ani, înălţimea plopului alb
este de 32 m, diametrul tulpinii constituie 56 cm. Au fost identificaţi arbori solitari de Ulmus
laevis, A. tataricum. Indicele de consistenţă al arboretului – 0,6, clasa de bonitate – 2, rezerva
de lemn -435 m³/ha. Subarboretul este format din Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus
caesius avînd indicele de consistenţă 0,3. Covorul ierbos este format din Convallaria majalis,
Stellaria media, Urtica dioica. Caracteristicile recreaţionale: spaţii închise, arboreturi cu coroană
orizontală închisă, clasa 3 al evaluării estetice, clasa 3 al accesibilităţii pentru vizitatori, evaluarea
recreaţională – medie, clasa a 2 de stabilitate, prima etapă de digresie. Gradul mediu de putrezire
a tulpinilor din păduri (20%).
Asociaţia Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis) – un fragment tipic al asociaţiei este
amplasat în sectorul „Vila Chiţcani”, parcela 30, subparcela 15, cu o suprafaţă de 1,2 ha. Arboretul
este de provenienţă din lăstăriş, componenţa 10 PA. Vârsta 14 ani, înălţimea plopului alb
este de 18 m, diametrul tulpinii constituie 20 cm, indicele de consistenţă 0,8. Calsa de bonitate
– 4, rezerva de lemn – 250 m³/ha. Subarboretul este format din Swida sanguinea, A. tataricum,
Crataegus monogyna având indicele de consistenţă 0,6. Covorul ierbos este format din Chaerophyllum
temulum, Stellaria media, Urtica dioica. Caracteristicile recreaţionale: spaţii închise,
arboreturi cu coroană orizontală închisă, clasa 5 al evaluării estetice, clasa 4 al accesibilităţii pentru
vizitatori, evaluarea recreaţională – redusă, clasa a 2 de stabilitate, prima etapă de digresie.
Asociaţia Fraxineto - Populetum (albae) ulmosum – un fragment tipic al asociaţiei este amplasat
în sectorul „Vila Chiţcani”, parcela 30, subparcela 14, cu o suprafaţă de 1,3 ha. Arboretul este
de provenienţă din lăstăriş, componenţa 8PA2FO+Ul. Vârsta 35 ani, înălţimea plopului este de
28 m, diametrul tulpinii constituie 28 şi 22 cm, indicele de consistenţă 0,7. Clasa de bonitate – 2,
rezerva de lemn – 400 m³/ha. Subarboretul este format din Swida sanguinea, Sambucus nigra,
Rubus caesius având indicele de consistenţă 0,4. Covorul ierbos este format din Stellaria media,
Urtica dioica, Chelidonium majus. Caracteristicile recreaţionale: spaţii închise, arboreturi cu coroană
orizontală închisă, clasa 4 al evaluării estetice, clasa 3 al accesibilităţii pentru vizitatori,
evaluarea recreaţională – redusă, clasa a 2 de stabilitate, prima etapă de digresie
31

32
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Pădure aluvială de frasin (formaţiunea Fraxineta)
Acest tip de pădure nu este răspândit pe larg pe teritoriul zonei, sectoare separate specifice
după structură şi compoziţie, deseori sunt amplasate în împrejurimile de păduri de plop.
Asociaţia Populeto (albae)-Fraxineta (excelsior) – un fragment tipic al asociaţiei este amplasat
în parcela 33, subparcela 20, cu o suprafaţă de 3,6 ha. Arboretul este de provenienţă din lăstăriş,
componenţa 5FO4PA1U. Vârsta 95 ani, înălţimea frasinului este de 29 m, al plopului – 31 m, al
ulmului – 26 m, diametrul tulpinii constituie respectiv 52, 56 şi 32 cm, indicele de consistenţă 0,7.
Clasa de bonitate – 1, rezerva de lemn – 390 m³/ha. Subarboretul este format din Swida sanguinea,
Sambucus nigra, Rubus caesius având indicele de consistenţă 0,5. Covorul ierbos este format din
Stellaria media, Urtica dioica, Chelidonium majus. Caracteristicile recreaţionale: spaţii închise, arboreturi
cu coroană orizontală închisă, clasa 1 al evaluării estetice, clasa 3 al accesibilităţii pentru
vizitatori, evaluarea recreaţională – medie, clasa a 4 de stabilitate, prima etapă de digresie.
Asociaţia Fraxinetum (excelsior) – un fragment tipic al asociaţiei este amplasat în parcela 33,
subparcela 19, cu o suprafaţă de 1,7 ha. Arboretul este de provenienţă din lăstăriş, componenţa
10FO. Vârsta 3 ani, înălţimea frasinului este de 2 m, diametrul tulpinii constituie 2 cm, indicele
de consistenţă 0,6. Clasa de bonitate – 1. Subarboretul este format din Rubus caesius având indicele
de consistenţă 0,4. Covorul ierbos este format din Urtica dioica, Chelidonium majus. Caracteristicile
recreaţionale: spaţii închise, arboret cu coroană orizontală închisă, clasa 5 a evaluării
estetice, clasa 3 a accesibilităţii pentru vizitatori, evaluarea recreaţională – redusă, clasa a 3 de
stabilitate, prima etapă de digresie.
Sălciş jilav de luncă
Tipic pentru teritoriul zonei. Este amplasat începând de la s. Cioburciu până la hotarul de
jos al zonei. Comunităţile sunt amplasate în sectoarele permanent inundate ale luncii adiacente
liniei riverană. De regulă sunt monotipice cu un subarboret şi un covor ierbos dezvoltat.
Asociaţia Salicetum (alba) rubosum –fragmente tipice ale asociaţiei sunt amplasate în parcela
7, subparcelele 14 şi 7, cu o suprafaţă de 3,2 ha fiecare. Tipul de arboret – fâşii riverane de protecţie.
Arboreturile sunt de provenienţă din lăstăriş, componenţa 10SA. Vârsta 46, 36 ani, indicele
de consistenţă 0,5 şi 0,6. Clasa de bonitate – 5 şi 4. Subarboretul este format din Rubus caesius,
Geum urbanum, Urtica dioica având indicele de consistenţă 0,3.
Asociaţia Salicetum (alba) inundatum - se întâlnesc peste tot în locurile de inundare permanentă
şi/sau îndelungată. Se deosebesc prin prezenţa a câtorva specii de sălcii de tip arbuşti - S.
purpurea, S. viminalis, S. triandra. De regulă comunităţile sunt monotipice, cu un singur etaj şi
cu un subarboret rărit din Rubus caesius, Geum urbanum, Urtica dioica, Agrostis alba.
Asociaţia Saliceto (alba) – Populetum (alba) herbosum – ocupă o amplasare intermediară între
plopişuri şi sălcişuri. Cea mai tipică comunitate este amplasată în parcela 10, subparcelele 18, cu
o suprafaţă de 25 ha. Tipul de arboret – fâşii riverane de protecţie. Arboreturile sunt de provenienţă
din lăstăriş, componenţa 10SA2PA. Vârsta este de 36 ani, indicele de consistenţă - 0,6. Clasa
de bonitate – 4. Subarboretul este format din Rubus caesius, având indicele de consistenţă 0,2.
Plantaţiile artificiale
Sunt diverse după compoziţia de specii (plop canadian, negru, hibrid), după vârstă şi sunt
amplasate în formă de masive nu prea mari printre pădurile naturale.
VEGETAŢIA DE LUNCĂ
Comunităţile luncilor revene se întâlnesc pe insula Diculi şi ocupă sectoarele mai înalte din
luncă, precum şi pantele digurilor anti-viitură. Baza covorului ierbos este formată din Bromus
inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Fitocenozele luncilor jilave la fel au fost identificate pe insula Diculi. Baza covorului ierbos
este formată din Juncus gerardii, Carex melanostachya, Agrostis stolonifera.
Comunităţile luncilor mlăştinoase sunt prezente pe insulele Diculi şi Cuţa. Sunt amplasate
pe sectoarele joase ale microreliefului luncii cu o prezenţă de lungă durată a apelor de viitură.
Compoziţia floristică nu este bogată şi este prezentată prin ierburi adaptate la inundări - Alopecurs
aequalis, Eleocharis palustris, Carex acutiformis, C. riparia, C. otrubae, Alopecurus aequalis,
Juncus bufonius.
VEGETAŢIA PALUSTRĂ
Au fost identificate câteva sectoare înmlăştinite, amplasate în locurile de inundaţii permanente
(Diculi, precum şi sectorul de sud-vest cu hotarul cu Ucraina). De regulă, acestea sunt
bălţi de stufăriş cu ierburi mari, ce se referă la comunităţile formaţiunii Pharagmiteta australisi,
deseori cu plante acvatice protejate (Salvinia natans L.).
VEGETAŢIA ACVATICĂ
În componenţa biotopurilor acvatice sunt prezente fitocenoze variate ce plutesc în apă şi la
suprafaţa ei, precum şi plantele fixate. Aceste comunităţi sunt din formaţiunile Salvinieta, Lemneta,
Ceratophylleta, precum şi Potamogetoneta, Nemphoideta peltatae.
Pe lîngă tipurile indicate mai sus caracteristica covorului ierbos al zonei include variante diverse
de vegetaţie buruienoasă şi agricolă.
1.4.2. Specii rare de plante
1.4.2.1. Compoziţia floristică şi speciile rare de pe malul drept
În compoziţia complexelor naturale pe teritoriul zonei au fost identificate 950 de specii de
plante superioare. Printre acestea se întâlneşte un număr mare de plante rare – 55 specii (Anexa
3.1). Aceasta constituie cca. 36% din numărul de plante rare atribuit regiunii şi cca. 6% din
compoziţia floristică generală a teritoriului. Acestea se deosebesc după nivelul de raritate şi sunt
prezentate de populaţii diverse după număr. Răspândirea locală a câtorva dintre ele se limitează
la unul sau câteva puncte. Din lista Convenţiei de la Berna a speciilor strict protejate au fost
identificate: Trapa natans – (CR), Salvinia natans (EN), Pulsatilla grandis (VU). In listele plantelor
luate sub protecţia statului se numără 67 de specii. Cele mai rare şi valoroase din punct
de vedere ştiinţific specii de plante atribuite la cele mai înalte categorii de raritate sunt incluse
în Cartea Roşie a Republicii Moldova (2001): Euonymus nana Bieb., Sternbergia colchiciflora
Waldst. et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Trapa natans L., Bellevaila sarmatica (Gheorghi)
Woronov, Nymphaea alba L., Vitis sylvestris C.C.Gmel., Pyrus elаeagnifolia Pall., Crambe tataria
Sebeok. Multe specii sunt rare nu numai în Moldova, dar şi pe teritoriul statelor vecine.
Un interes ştiinţific deosebit şi o valoare înaltă dintre acestea o reprezintă speciile endemice
rare, printre care se întâlnesc un şir de endemici relativ înguşti ai provinciei Pontice: Pulsatilla
nigricans Stork, Galium volhynicum Pobed., Astragalus ponticus Pall., Bellevaila sarmatica (Gheorghi)
Woronov, Cerastium ucrainicum Pacz. еx Klok. Unele specii endemice sunt răspândite
mai pe larg: pontico-panoniano-balcanice Campanula macrostachya Waldst et Kit ex Willd.), şi
pontico-panoniene (Astragalus dasyanthus Pall.). În Zona Ramsar se întâlnesc 9 relicte de diferită
vârstă, inclusiv relictele terţiare Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze, Salvinia natans
(L.) All. şi relictul pădurilor de foioase ale Podişului Podoliei Clematis vitalba L.
33

34
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
1.4.2.2. Compoziţia floristică şi speciile rare de pe malul stâng
Pe teritoriul de pe malul stâng al zonei Ramsar sunt identificate 409 specii de floră superioară,
inclusiv 20 specii rare. Speciile din lista Convenţiei de la Berna şi din Lista Roşie Europeană -
Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L. Speciile periclitate protejate de lege - 8: Asparagus tenuifolius
Lam. (II), Nymphaea alba L. (II), Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze (II), Salvinia
natans (L.) All. (II), Trapa natans L. (II), Typha laxmannii Lepech. (IV), Utricularia vulgaris
L. (III), Vallisneria spiralis L. (III). Speciile listei operaţionale - 16: Asparagus tenuifolius Lam.,
Carex pseudocyperus L., Cyperus glomeratus L., Filipendula ulmaria (L.) Maxim., Hydrocharis
morsus-ranae L., Nymphaea alba L., Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze, Ornithogalum
boucheanum (Kunth) Aschers., Potamogeton gramineus L., Potamogeton natans L., Salvinia natans
(L.) All., Spirodela polyrhyza (L.) Schleid., Tamarix ramosissima Ledeb., Trapa natans L.,
Vallisneria spiralis L., Verbascum phoeniceum L.
1.4.3. Fauna
1.4.3.1. Mamiferele
Diversitatea peisajeră a Nistrului de Jos a condiţionat şi bogăţia lumii animale. Fauna de mamifere
este reprezentată prin 54 de specii, care constituie 72% din numărul total de specii ce populează
Moldova. Cel mai reprezentativ este Ordinul Rodentia cu 18 specii, după el urmează Ordinul
Carnivora cu 12 specii, ordinul Insectivora cu 7 specii, ordinul Chiroptera cu 13 specii, ordinul
Artiodactyla cu 3 specii şi ordinul Logomorpha cu o specie. Numărul majorităţii speciilor de rozătoare,
arici, cârtiţe, chiţcani, iepuri este obişnuit şi nu este alarmant. Cele mai periclitate specii
ale mamiferelor terestre sunt din Ordinul Carnivora (vidra, nurca europeană, hermelina, pisica
sălbatică europeană, jderul de pădure care sunt incluse în Cartea Roşie a Moldovei) şi Chiroptera.
Judecând după capacitatea ecologică a anumitor sectoare de pădure pentru vieţuirea mamiferelor
se poate remarca faptul că condiţiile de creştere sunt diverse şi în ordine descrescătoare urmează:
Lunca Talmaza, Cioburciu de Munte, Copanca-Leuntea, Crocmaz, Olăneşti, Vila de la Chiţcani, etc.
Malul drept al Nistrului
Complexul „Lunca Talmaza” după diversitatea biologică şi peisajeră este cel mai valoros dintre
toate sectoarele amplasate în zona Nistrului de Jos. Acesta include diverse biotopuri – lunci,
bălţi, lacuri, păduri, care creează condiţii favorabile pentru majoritatea speciilor de mamifere ce
vieţuiesc în această regiune. Aici sunt prezente 52 de specii de mamifere, inclusiv 7 specii incluse
în Cartea Roşie a Moldovei: vidra (Lutra lutra), nurca europeană (Mustela lutreola), hermelina
(M. erminea), pisica sălbatică europeană (Felis silvestris) şi jderul de pădure (Martes martes),
liliecii (Myotis bechsteinii, Nyctalus lasiopterus). Spre deosebire de alte complexe, Lunca Talmaza
creează condiţii pentru vieţuirea staţionară a multor specii de mamifere, în special a liliecilor,
numărul cărora aici atinge 20 de mii.
Cioburciu de Munte este caracterizat ca cel mai bogat complex după numărul de specii de
mamifere (32) din ecosistemele silvice de colină şi este întrecut doar de Lunca Talmaza. Dintre
speciile rare şi pe cale de dispariţie de mamifere se întâlneşte pisica sălbatică europeană şi jderul
de pădure. Bogăţia lumii animale ale complexului dat este determinat de diversitatea vegetaţiei,
reliefului şi de prezenţa apei.
Sectorul „Copanca-Leuntea” este întrecut de sectorul anterior după bogăţia de specii şi numărul
de animale din cauza deficitului de apă. Iată de ce speciile mari de mamifere, cum ar fi
cerbul, mistreţul sau căprioara, sunt nevoite să efectueze treceri prin lunca Nistrului către locurile
de adăpare.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Sectorul Crocmaz are o suprafaţă mult mai redusă decât cele menţionate mai sus, dar datorită
condiţiilor bune de vieţuire şi vecinătatea sectoarelor de luncă şi apă aici se întâlnesc toate trei
specii de paricopitate şi relativ multe specii de alte mamifere. Posibil că este vizitat periodic şi
de pisica sălbatică.
Sectorul Olăneşti este amplasat în meandrele fluviului Nistrului. O parte mare de păduri uneori
este inundată, de aceea nu întotdeauna este accesibilă pentru vizitatori. O astfel de situaţie dă
posibilitatea de vieţuire pentru cca. 27 specii de mamifere, inclusiv şi unele specii rare şi pe cale
de dispariţie, cum ar fi vidra, nurca europeană şi hermelina.
Sectorul Nucari este un ecosistem de colină cu condiţii variate de creştere, unde se întâlnesc
cca. 17 specii de mamifere, printre care nu sunt specii incluse în Cartea Roşie a Moldovei.
Sectorul Gruşevo-Arpientevo are cam aceleaşi funcţii ca şi complexul Nucari în timpul prezenţei
paricopitatelor sălbatice. Prin acest complex trec cerbii, mistreţii din Cioburciu de Munte
în direcţia complexului Copanca-Leuntea şi înapoi.
Sectorul „Mlaştina Togai” este sistemul dintre meandrele 20 şi 23, în care intră şi mlaştina
Togai, creează condiţii favorabile pentru vieţuirea vidrei, nurcii europene şi a hermelinei.
Sectorul mlăştinos în apropiere de s. Palanca prezintă un interes deosebit din punct de vedere
al diversităţii biologice. Combinatul piscicol abandonat s-a transformat într-o oază biologică în
care s-au creat condiţii favorabile pentru multe specii de animale vertebrate şi nevertebrate. Aici
populează cca. 19 specii de mamifere, inclusiv 9 specii de carnivore dintre care 4 specii (Lutra
lutra, Mustela lutreola, M. erminea, Felis silvestris) sunt incluse în Cartea Roşie a Moldovei.
Celelalte sectoare forestiere creează condiţii favorabile pentru vieţuirea unor specii mici de
mamifere şi servesc ca habitate temporare şi coridoare pentru speciile mari de mamifere.
Malul stâng al Nistrului
Sectorul Pădurea Chiţcani este destul de bogat în specii de mamifere (25 de specii). Aici se
întâlnesc iepurele sălbatic, veveriţa, vulpea, nevăstuica etc. Aici permanent vieţuieşte mistreţul
şi căprioara. Dintre speciile rare poate fi menţionat bursucul (Meles meles). Liliecii numără cca.
10 specii inclusiv şi rare cum ar fi Myotis dasycneme, Nyctalus leisleri etc.
Sectorul Diculi este deocamdată puţin cercetat în raport faunistic, la moment în lista mamiferelor
Diculi pot fi incluse 10 specii (fără lilieci). Printre acestea trebuie menţionate: câinele
enot (Nyctereutes procyonoides), pisica sălbatică (Felis sylvestris). Permanent vieţuieşte mistreţul.
Acest complex reprezintă hotarul de nord al teritoriului masiv al ecosistemului de luncă a deltei
Nistrului, ce include lunci, lacuri, bălţi şi păduri rare şi aici poate fi identificat un număr mare
de specii de animale, inclusiv reproducerea speciilor rare.
Habitatele semi-naturale pe insula Turunciuc includ sectoarele braţelor Nistru şi Turunciuc,
pădurile de luncă dintre albiile râurilor şi digurile anti-viitură, bazinele interioare acvatice, pajişti,
sectoare de stufărişuri, agrocenoze şi maidane. Diversitatea biotopurilor condiţionează o
bogăţie relativ înaltă de mamifere (în total 24 de specii, 21-22 de specii pe anumite sectoare). Se
întâlnesc pe larg: iepurele, vulpea, nevăstuica, au fost înregistraţi mistreţul şi căprioara, au fost
identificate intrări ale cerbului nobil (Cervus elaphus) din pădurile de pe malul drept al Nistrului
de lângă s. Cioburciu. Pe insulă a fost observată şi specia rară – pisica sălbatică (Felis sylvestris).
Fauna liliecilor constituie 8 specii.
1.4.3.2. Păsările
Conform ultimelor date, fauna păsărilor în zona Ramsar „Nistrul de Jos” constituie pe parcursul
anului 228 de specii (mai mult de 80% din fauna păsărilor din ţară) din 17 ordine. Nemijlocit
folosesc teritoriul în diferite forme 215 specii (celelalte specii în principal trec peste el
35

36
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
în tranzit), dintre care cuibăresc 127 specii. Pentru comparaţie, datele similare actuale pentru
alte teritorii bogate din punct de vedere al păsărilor sunt următoarele: Prutul de Jos şi teritoriul
adiacent al Zonei Ramsar – 212, 178 şi 116 respectiv; Pădurea Domnească – 197,170 şi 120;
Plaiul Fagului – 161, 129 şi 104; Codrii – 158, 104 şi 78. Cel mai bogat teritoriu cheie din zona
Nistrului de Jos din punct de vedere al păsărilor, Lunca Talmaza, concurează cu aceste arii protejate
– 200, 182 şi 110.
Pe lângă o diversitate mare a landşafturilor şi biotopurilor acest lucru este asigurat şi de vecinătatea
cu zona de luncă de pe teritoriul Ucrainei şi cu bazinul de acumulare de la Cuciurgan, de
apropierea cu limanul Nistrului şi cu Marea Neagră. Aceasta reprezintă o porţiune a unei zone
mari cu o activitate înaltă de migrare a păsărilor. Aici în special de bogată este fauna păsărilor
acvatice şi palustre şi de pădure, atât de luncă cât şi de colină. Sunt numeroase şi variate păsările
de luncă, de câmp şi sinantropice.
Speciile ce utilizează nemijlocit teritoriul se divizează după ordine în felul următor: Gaviiformes
– 2; Podicipediformes – 3 (pe lângă ele 1 tranzitează teritoriul); Pelecaniformes – 3; Ciconiiformes
– 12; Anseriformes – 22 (3 tranzitează teritoriul); Falconiformes – 22 (1); Galliformes – 3;
Gruiformes –7 (1); Haradriiformes – 28 (3); Columbiformes – 4; Cuculiformes – 1; Strigiformes – 5;
Caprimulgiformes – 1; Apodiformes – 1; Coraciiformes – 4; Piciformes – 6; Passeriformes – 79 (3).
Ţinând cont de situaţia în ţară în general, sunt bine prezentate grupele ce cuibăresc, inclusiv
multe specii periclitate, cum ar fi Ciconiiformes – 11, Gruiformes – 7, Strigiformes – 5, Falconiformes
– 10.
Păsările ce se întâlnesc (folosesc acest teritoriu pentru alimentare şi odihnă) numai în timpul
migraţiei, precum şi în calitate de păsări în trecere sau ce îşi petrec vara aici sunt prezentate de
73 specii, ce iernează aici cu diferit succes– 76 specii. La un şir de specii statutul de prezenţă este
destul de schimbător în diferiţi ani, ceea ce este determinat de condiţiile vremii şi starea habitatului
la momentul respectiv.
În anii 50 ai secolului trecut aici încă mai cuibăreau Millvus milvus, Haliaeetus albicilla, Pandion
haliaetus, Aquila chrysaetos, Bubo bubo, Tadorna ferruginea. Dintre ele Millvus milvus a
dispărut din ţară şi probabil dispare şi din regiune. Există posibilitatea întoarcerii Bubo bubo.
Celelalte se întâlnesc în timpul migraţiei şi în timpul zborului. Ultimii 2-3 ani nu au fost observate
cuibărind Phalacrocorax pygmeus. La Phalacrocorax pygmeus s-au păstrat şanse mari de a
reîncepe să cuibărească, iar la Haliaeetus albicilla, Pandion haliaetus şi Tadorna ferruginea aceste
şanse sunt mult mai mici.
Fauna de vânătoare este prezentată de păsări din 5 ordine, printre care cele mai numeroase
sunt cele din ordinul Anseriformes (21 specii). Reprezentanţii ordinului Haradriiformes (şi anume
culicii) ocupă un loc mic printre trofeele de vânătoare, deşi diversitatea lor aici este destul de
înaltă (27 de specii), fazanul Phasianus colchicus se întâlneşte pe teritoriul zonei peste tot.
Dintre paserine cele mai răspândite sunt ambele specii de vrăbii, Luscinia luscinia, Sylvia
atricapilla, Sturnus vulgaris, Parus major, Fringilla coelebs, Phylloscopus collibita, Turdus merula,
Turdus philomelos, Acrocephalus arundinaceus, Emberiza citrinella, Miliaria calandra, Galerida
cristata, Alauda arvensis, Oriolus oriolus şi alte specii. Pe alocuri o concentraţie înaltă este formată
de Columba palumbus, Anthus trivialis, Motacilla flava, Upupa epops şi alte specii.
Dintre păsările răpitoare, sunt răspândite Buteo buteo, Milvus migrans, Falco tinnunculus, Accipiter
gentiles, Circus aeruginosus. Pe locurile deschise uneori se întâlneşte Falco vespertinus, iar de-a
lungul malului drept de bază al Nistrului deseori se pot observa Hieraaetus pennatus. În timpul
migraţiei ponderea majoră de păsări răpitoare stau mai mult pe locurile deschise şi bazinele acvatice.
Bufniţele sunt prezentate de Otus scops, Asio otus, Asio flammeus, Athene noctua, Strix aluco.
În perioada de cuibărire din speciile acvatice şi palustre cele mai observate sunt toate speciile
de stârci, Fulica atra, Gallinula chloropus, Ixobrychus minutus, Larus argentatus, Larus ridibundus,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Sterna hirundo, Chlidonias niger, Chlidonias hibridus, Ciconia ciconia, Phalacrocorax carbo,
Podiceps cristatus, Acrocephalus arundinaceus. Relativ mai rar se întîlnesc Anas platyrhynchos,
Aythya ferina, Himantopus himantopus, Vanellus vanellus, Actitis hypoleucos, Cygnus olor, Ciconia
nigra, Plegadis falcinellus şi relativ rare Tringa glareola, Tringa ochropus, Anas strepera, Anas
querquedula, Phalacrocorax pygmeus, cristei de dimensiuni nu prea mari şi lăcari.
Este mare diversitatea păsărilor ce folosesc teritoriul pentru alimentare, printre ele sunt pescăruşi,
chirighiţe, culici, anseriforme, precum şi Phalacrocorax carbo şi Ph. pygmeus, Plegadis
falcinellus, Ciconia ciconia, C. nigra, Platalea leucorodia etc. mulţi stârci - Ardea cinerea, A. purpurea,
Ardeola ralloides, Egretta garzetta, E. alba, Nycticorax nycticorax.
Componenţa păsărilor ce trec în timpul zborului pe aici este foarte variată. În această perioadă
aici au fost identificate aşa specii ca Anser albifrons, Branta ruficollis, Cygnus сygnus, C. olor,
Aquila chrysaetos, A. pomarina, A. clanga, destul de stabil sunt observate Hieraaetus pennatus,
Pandion haliaetus şi Pernis apivorus.
În ultimii 10-15 ani în regiunea Transnistriei de sud a fost observat faptul unor iernări neobişnuite,
inclusiv a speciilor rare. Aşa specii ca Tachybaptus ruficollis, P. cristatus, Phalacrocorax
pygmeus, Gavia stellata, Botaurus stellaris, Nycticorax nycticorax, Egretta alba, Ardea cinerea,
Porzana porzana, Rallus aquaticus, Tringa ochropus, Scolopax rusticola, Larus fuscus, Chlidonias
hybridus, Sterna albifrons, Rissa tridactyla, Motacilla alba, M. cinerea (А.А. Kunicenko A.A.,
Tiscenkov, 1999 г.). În iernile calde aceste specii pot fi prezente şi pe teritoriul zonei, deşi este
mai posibil în zona bazinului Cuciurgan.
Malul drept al Nistrului
Cele mai valoroase pentru păsările acvatice şi palustre sunt zonele umede amplasate în Lunca
Talmaza şi Lunca ţigănuşelor, amplasată alături lângă s. Palanca, lacul «Pelicanie» (s. Crocmaz),
«Unghiul Răscăeţi» (între s. Răscăeţi şi Purcari). La fel este importantă şi albia veche a Nistrului,
toate tipurile de canale şi bazine efemere amplasate în luncă. Pentru păsările răpitoare cele mai
atrăgătoare sunt spaţiile deschise cum ar fi luncile, maidanele, câmpiile, lizierele. Printre acestea
poate fi remarcată lunca Talmaza, versanţii împădurite din complexele Cioburciu-Stânca, spaţiile
deschise pe versanţi şi platou.
Sectorul Copanca-Leuntea se caracterizează printr-o înaltă diversitate şi un număr mare de
paserine şi alte păsări de pădure. Sunt prezente pentru cuibărire Accipiter gentiles, Buteo buteo,
Falco subbuteo, F. tinnunculus, Milvus migrans, Asio otus, Athene noctua, Otus scops, Strix aluco,
iar în timpul migraţiei se întîlnesc Falco cherrug, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Aquila clanga,
Columba oenas.
Sectorul Tufa-Stânca Talmaza. Pe lângă diversitatea de păsări din complexul dat, trebuie de
mai menţionat cuibărirea Hieraaetus pennatus. Sunt prezente Buteo buteo Strix aluco, Athene
noctua, Otus scops, Asio otus.
Sectorul Grădina Turcească şi Albia Veche conţin o diversitate mare de păsări de pădure şi acvatice,
printre care în diferite anotimpuri se întâlnesc speciile rare Falco cherrug, Pernis apivorus,
Aquila pomarina, Aquila clanga, Columba oenas, Egretta alba, Cygnus olor.
Sectorul Lunca Talmaza este cea mai bogată în specii. În anii favorabili se observă o concentrare
de raţe sălbatice. Aici se opreşte un număr considerabil de păsări-migranţi. Aici cuibăresc
astfel de specii rare cum ar fi Ciconia nigra, Phalacrocorax pygmeus (încă nu demult cuibărea),
Crex crex, Egretta alba. Sunt prezente Milvus migrans, Buteo buteo, Falco tinnunculus, F.subbuteo,
F. vespertinus, Accipiter nisus, A. gentiles, Asio otus, Otus scops, Athene noctua, Strix aluco, Himantopus
himantopus. În timpul migraţiei se întâlnesc multe specii de păsări răpitoare.
“Lunca ţigănuşelor” reprezintă o zonă de concentraţie în perioada de după viituri a unei
diversităţi mari de păsări acvatice şi palustre (stârci, pescăruşi, chirighiţe, cormorani, culici,
37

38
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
raţe, cocostârci). Printre acestea sunt prezente speciile rare Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis
falcinellus, Platalea leucorodia.
Sectorul Cioburciu Stânca şi Cioburciu de Munte constituie un complex unitar unde indicatorii
de diversitate şi de bogăţie a speciilor sunt înalţi. Sunt prezente Buteo buteo, Milvus migrans, Accipiter
nisus, A. gentiles, Falco subbuteo, F. tinnunculus, Asio otus, Athene noctua, Otus scops, Strix aluco.
Sectorul Olăneşti posedă o diversitate înaltă de specii, cuibăreşte Ciconia nigra. Se alimentează
prin canalele de la periferia complexului specia rară Ardeola ralloides. Sunt prezente Plegadis
falcinellus, Ciconia nigra, Milvus migrans, Accipiter nisus, Falco tinnunculus, F. vespertinus, Buteo
buteo, Otus scops, Asio otus, Strix aluco, Athene noctua.
Sectorul Aivazia posedă o faună bogată de păsări ce cuibăresc şi cele migratoare. Aici se întâlnesc
diferite specii de culici, stârci, păsări răpitoare, bufniţe, Plegadis falcinellus, Crex crex, Asio
flammeus, Ardeola ralloides, Ciconia nigra.
Mlaştina Togai în complex cu pădurea, afluenţi şi canale. Sunt prezente Plegadis falcinellus,
Ardeola ralloides, Egretta alba, Buteo buteo, Asio otus, Otus scops, Athene noctua.
Sectorul Împărăteasca se caracterizează printr-o diversitate înaltă şi prezenţa paserinelor,
sunt prezente Buteo buteo, Milvus migrans, Accipiter gentiles, A. nisus, Falco tinnunculus.
Lacul „Pelicanie” este un bazin acvatic unde le place pelicanilor (Pelecanus onocrotalus) să
se odihnească, tot aici se alimentează pescăruşii, chirighiţele, stârcii, printre care de obicei se
întîlneşte Egretta alba.
Bazinele acvatice de lângă s. Palanca sunt populate de diverse specii de păsări acvatice şi palustre.
Aici în diferite anotimpuri se întâlnesc astfel de specii cum ar fi: Ardeola ralloides, Egretta
alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor, Haliaeetus albicilla,
Pandion haliaetus.
Malul stâng
În limitele porţiunii din Transnistria a Zonei Ramsar se pot remarca două complexe ornitologice
principale: păduri de luncă inundabilă şi cel acvatic-palustru.
Pădurile de luncă inundabilă în formă de panglică. Comunitatea reproductivă a păsărilor
include un număr mai mic în comparaţie cu pădurile de luncă inundabilă principale, cei
mai numeroşi şi tipici reprezentanţi în perioada reproductivă se pot considera speciile păsărilor
cântătoare: privighetoarea Luscinia luscinia, cinteza Fringilla coelebs, silvia cu cap negru Sylvia
atricapilla, piţigoiul mare Parus major, vrabia de câmp Passer montanus, cod-roşul de pădure
Phoenicurus phoenicurus, graurul Sturnus vulgaris, pitulicea mică Phylloscopus collybita, muscarul
sur Muscicapa striata, florintele Chloris chloris, silvia de câmp Sylvia communis, piţigoiul
albastru Parus caeruleus, sfrânciocul roşietic Lanius collurio, măcăleandrul Erithacus rubecula,
mierla neagră şi cea cântătoare Turdus merula, T. philimelos, grangurul Oriolus oriolus, codobatura
albă Motacilla alba, presura galbenă Emberiza citronella, vîrtecapul Jynx torquilla, sticletele
Carduelis carduelis, pitulicea flueratoare Phylloscopus trochilus.
Sunt tipice şi cioara cenuşie Corvus cornix, coţofana Pica pica, fazanul Phasianus colchicus.
Caracteristice pentru acest complex ornitologic sunt şi speciile rare şi cu un număr redus:
gaia neagră Milvus migrans, şorecarul comun Buteo buteo, vânturelul roşu Falco tinnunculus,
şoimul rândunelelor Falco subbuteo, porumbelul gulerat Columba palumbus, ciuful pitic Otus
scops, huhurezul de pădure Strix aluco, ciocănitoarea sură Picus canus etc.
În perioada migraţiei şi popasurilor, pădurile de luncă inundabilă sunt folosite pentru odihnă
şi alimentare atât de către păsările ce cuibăresc, cât şi cele ce trec pe aici în tranzit, iată de ce în
această perioadă compoziţia de specii este cea mai bogată.
Printre păsările ce trec în tranzit pe aici pot fi menţionate: barza neagră Ciconia nigra, viesparul
Pernis apivorus (probabil că cuibăreşte în sectorul „Chiţcani”), sitarul Scolopax rusticola
(uneori iernează aici).

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Complexul ornitologic acvatic-palustru. Distribuirea acestor specii după staţii de cuibărire
se deosebeşte. Astfel pe malurile riverane cuibăresc: fluierarul de munte Actitis hypoleucos, pescăruşul
albastru Alcedo atthis, lăstunul de mal Riparia riparia, boicuşul Remiz pendulinus. Raţa
sălbatică mare Anas plathyrhinchos îşi construieşte cuiburile pe sectoarele adiacente pădurilor
de luncă şi printre rădăcinile copacilor pe malurile riverane inaccesibile.
Teritoriile palustre tipice şi lacurile cu stufăriş, rogoz şi alte plante hidrofile ale porţiunii
transnistrene ale Zonei Ramsar sunt folosite pentru construcţia cuiburilor de către: Ixobrychus
minutus, Porsana porsana, Raullus aquaticus, Gallinula chloropus, Gallinula chloropus, Acrocephalus
schonobaenus, Acrocephalus scirpaceus, Acrocephalus arundinaceus – dominant în majoritatea
sectoarelor de stufăriş, Emberiza schoeniclus etc.
Cuibărirea păsărilor limnofile pe teritoriul analizat se limitează din cauza gradului înalt de
deranjare din partea omului.
Zonele umede ale porţiunii transnistrene a Zonei Ramsar sunt pe larg folosite de către multe
specii limnofile de păsări în tranzit sau ce iernează pe acest teritoriu. Cu toate aceste, în special
pe albia fluviului sunt prezente: Gavia stellata, G. arctica, Podiceps ruficollis, Podiceps cristatus,
Cignus cignus, Mergus merganser, Mergus albellus, Pandion haliaetus.
Bazinele acvatice de diferite tipuri, stufărişurile, luncile inundabile atrag un număr mai mare de
specii: Phallacrocorax pygmeus, Ph. carbo, Botaurus stellaris, Nycticorax nycticorax, Ardeola ralloides,
Egretta alba, Е. garzetta, Ardea cinerea, А. purpurea, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia,
Ciconia ciconia, С. nigra, Anas crecca, А. querquedula, Anas clypeata, Circus aeruginosus, Gallinago
gallinago, Larus canus, L. cachinnans, L. ridibundus, Sterna hirundo, Luscinia svecica etc.
Pădurea de la Chiţcani se caracterizează printr-o diversitate foarte înaltă de specii şi un număr
mare de păsări în perioada reproductivă. Aici nu sunt dominanţi, este înalt indicele de
uniformitate a distribuirii păsărilor şi este destul de mic indexul de concentrare. Bogăţia sumară
constituie 730,7 perechi/km 2 . Subdominante în populaţia clocitoare a pădurii de la Chiţcani
sunt 24 de specii: Luscinia luscinia, Fringilla coelebs, Sylvia atricapilla, Parus major, Passer
montanus, Phoenicurus phoenicurus, Sturnus vulgaris, Phylloscopus collybita, Muscicapa striata,
Chloris chloris etc. (Tiscenkov, 2005).
Cel mai interesant şi perspectiv sector al zonei pentru asigurarea odihnei şi alimentaţiei pentru
păsările limnofile în tranzitare trebuie considerat complexul „Diculi”. Remarcăm că porţiunea
transnistreană a Zonei Ramsar are o importanţă foarte mare anume pentru speciile migratoare,
ce tranzitează şi ce iernează aici.
1.4.3.3. Reptilele şi amfibienii
Bogăţia herpetologică a Nistrului de Jos s-a format datorită diversităţii biotopice înalte a teritoriului.
O combinaţie reuşită de sectoare forestiere, râpe şi zone umede creează condiţii favorabile
pentru popularea multor specii de reptile şi amfibieni.
În prezent compoziţia amfibienilor pe sectorul dat al Nistrului numără 9 specii (Triturus
vulgaris, Triturus cristatus, Bombina bombina, Pelobates fuscus, Bufo viridis, Bufo bufo, Hyla arborea,
Rana ridibunda, Rana lessone), inclusiv 2 incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi 5 protejate
de Convenţia de la Berna. Aceste specii sunt destul de larg răspândite pe teritoriu şi formează
populaţii-nucleu.
Lista reptilelor numără 9 specii: Emys orbicularis (Lista Roşie IUCN), Lacerta agilis, Lacerta
viridis, Natrix natrix, Natrix tessellatа, precum şi patru specii incluse în Cartea Roşie a Moldovei
şi strict protejate în Europa Elaphe longissima. Elaphe quatuorlineata, Coluber caspius, Coronella
austriaca.
39

40
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Malul drept
Speciile rare de şerpi populează versanţii teraselor malului drept al Nistrului. Populaţia unuia
dintre cei mai rari reprezentanţi ai faunei şerpilor în ţară şi în Europa, şarpele-cu-patru-dungi
Elaphe quatuorlineata, în raionul sectoarelor de stepă de lângă s Răscăeţi şi complexul Cioburciu
de Munte este de bază în Moldova.
Pe sectoarele palustre Aivazia, Mlaştina Togai, Palanca etc. populează populaţii viabile ale
Emys orbicularis. Acestea sunt locurile principale de înmulţire a amfibienilor Triturus cristatus,
Bombina bombina, Hyla arborea, Pelobates fuscus, incluse în listele Convenţiei de la Berna.
Malul drept
Herpetofauna Zonei Ramsar este formată aici preponderent de complexul de amfibieni – aici
vieţuiesc tritonul cu creastă şi cel comun Triturus cristatus şi T. Vulgaris şi 7 amfibieni anuri,
precum şi 4 specii de reptile.
Cele mai numeroase sunt Rana ridibunda, R. esculenta, Hyla arborea, Bufo viridis, Lacerta
agilis şi Natrix natrix. Aceste specii de amfibieni şi reptile în complexul Chiţcani se concentrează
preponderent lângă bazinele acvatice şi în jurul acestora. Similară este compoziţia lor şi în
regiunea lacului Laptura.
În complexul Diculi herpetofauna este puţin studiată, acum sunt identificate 11 specii de
amfibieni şi reptile. Baza o constituie aceleaşi specii numeroase, la ele adăugându-se Bufо bufo,
iar din cele rare protejate - Pelobates fuscus şi Emys orbicularis. Aceeaşi compoziţie de specii este
prezentă şi pe Nistrul Vechi şi pe insula Turunciuc, unde herpetofauna este relativ uniformă pe
întreg teritoriul.
1.4.3.4. Peştii
În fauna peştilor Nistrului de Jos sunt evidenţiate până la 83 de specii (Lobcenko, Trombiţki,
Turcan, şi alţii, 2001), în prezent se înregistrează de obicei 57 specii.
Lista speciilor de peşti care nu sunt înregistrate în prezent în bazinul Nistrului numără 9 specii:
Anguilla anguilla (L.), Acipenser nudiventris (Lov.), Rutilus frisii (Nord.), Salmo trutta lebrax
(Pall.), Mylopharyngodon piceus (Rich.), Petroleuciscus boristhenicus Kessler, - Chalcalburnus
chalcoides mento (Agassiz, 1832), Ballerus ballerus (L.), Pelecus cultratus (L.) - în trecut o specie
industrială obişnuită.
Toate speciile identificate populează Nistrul. În alte bazine acvatice de obicei vieţuiesc mai
puţine specii. Cele mai răspândite specii în Nistru: Alosa kessleri pontica, Silurus glanis, Rutilus
rutilus heckeli, Leuciscus cephalus, Pelecus cultratus, Aspius aspius, Chondrostoma nasus, Cyprinus
carpio, Abramis sapa, A. brama, A. bjoerkna, Stizostedion lucioperca, Carassius auratus gibelio.
Ultimele 4 specii, în primul rând Carassius auratus gibelio, predomină în albia veche, canale
şi lacuri, împreună cu R.rutilus rutilus, Perca fluviatilis и Alburnus alburnus.
1.4.3.5. Insectele
Malul drept
O cercetare detaliată a faunei insectelor nu a avut loc, au fost cercetate doar unele grupuri reprezentative.
În calitate de un grup principal pentru complexul de zone umede a fost selectat ordinul
Ordonata. În calitate de al doilea grup a fost folosită superfamilia Apoidea, care permite
analizarea situaţiei florei şi faunei insectelor şi a habitatelor naturale şi seminaturale deficitare; pe
lângă aceasta este un taxon de resurse care trebuie să posede un statut deosebit în monitorizarea

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
biodiversităţii. În calitate de al treilea grup au fost aleşi fluturii Rhopaloсera, ce au o importanţă
estetică considerabilă; judecând după unele date (V. Emeţ, N. Emeţ, 1995), asupra bogăţiei locale
a lor de specii influenţează şi presiunea recreaţională. Al patrulea grup ţintă dar consolidat au
fost insectele rare.
Libelulele numără 35 de specii (mai mult de 60% din cele aşteptate în Moldova), ceea ce reprezintă
o concentraţie remarcabilă a bogăţiei de specii. În unele arii-nucleu ale acestei zone la
fel au fost identificate mai multe specii: complexul Lunca Talmaza – 23 (aici a fost fixat Coenagrion
mercuriale Selys), rezervaţia naturală „Mlaştina Togai” – 19, rezervaţia peisajeră „Grădina
Turcească” (sectorul unde Albia veche a Nistrului încă nu s-a uscat) – 17, meandrul mlăştinos în
apropiere de s. Purcari – 11 specii (Andreev, 1998, Andreev, Derjanschi, 2004).
În lista Apoidea , în pofida unui volum nu prea mare de studii, au fost incluse 86 de specii şi
s-a remarcat o anumită uniformitate a distribuirii numărului speciilor în familii. Această distribuire
radical se deosebeşte atât de distribuirea în fauna Europei de Est (cca. 1000 de specii),
cât şi de distribuirea şi mai neuniformă în fauna Moldovei, unde reprezentanţii familiilor mari
Megachilidae şi Anthophoridae ce preferă comunităţile la etapele avansate de succesiune a biocenozei,
sunt prezentate destul de rău. O deosebire considerabilă a listei locale – deviaţia spre
o uniformizare a taxonilor mari, demonstrează că lista este destul de incompletă şi respectiv că
bogăţia faunei locale este mult mai bogată. Cel mai mare interes în raport cu bogăţia de specii îl
prezintă complexul Cioburciu-Răscăeţi.
Cea mai mare bogăţie a reprezentanţilor Rhopalocera a fost remarcată în complexul Lunca
Talmaza şi complexul Cioburciu-Răscăeţi, ce include sectoare de stepă şi gârneţe. Ambele sectoare
au acelaşi număr de specii, totuşi Cioburciu-Răscăeţi chiar dacă are o suprafaţă mult mai
redusă, totuşi posedă mai multe specii netriviale (pentru majoritatea landşafturilor Moldovei).
În 2010 au fost efectuate studii ale stării ecosistemelor silvice, din punct de vedere al existenţei
focarelor periculoase de dăunători, inclusiv în cadrul complexelor naturale. Pe teritoriul studiat
nu au fost identificate focare de înmulţire în masă a dăunătorilor pădurii, deşi au fost înregistrate
specii de insecte (Tibicina haematodes, Melolontha melolontha, Chrysomela populi, Chrysomela
tremulae, Parthenolecanium comi, Parectopa robiniella, Galerucella luteola, Rhynchaenus alni),
capabile în anumite circumstanţe să afecteze considerabil speciile silvice.
Astfel în complexul Copanca-Leuntea la început de iunie cca. 5-10% din frunzele de stejar
pedunculat au fost afectate de Tortrix viridana. Popularea copacilor nu a avut caracter de focar,
dăunătorul a fost răspândit dispersat şi în principal pe stejarii din liziere. Dacă în anii precedenţi
în complexul Grădina Turcească au fost observate focare de fluturele alb american (Hyphantria
cunea), în 2010 aceştia nu au fost depistaţi. Mai mult ca atât, nu a fost înregistrat niciun focar
al acestui dăunător şi în alte puncte ale teritoriului studiat al Nistrului de Jos. Este interesant că
în complexul Cioburciu-Răscăeţi, chiar şi în cele mai critice şi nefavorabile pentru vegetaţie ani,
nu au fost înregistrate focare ale insectelor dăunătoare de pădure, deşi a fost înregistrată Tortrix
viridana şi Melolontha melolontha.
Sectorul Împărăteasa este amplasat într-o regiune destul de uscată şi s-au format condiţii
abiotice favorabile pentru unele specii de insecte-vătămători. Astfel în anii precedenţi copacii de
frasin au fost afectaţi considerabil de Otiorhynchus fraxini. Dar în 2010 populaţia Otiorhynchus
fraxini s-a aflat în depresie, de aceea nu au fost identificate focare.
Malul stâng
Un studiu complet al faunei insectelor pe teritoriul de pe malul stâng al Nistrului nu a fost
efectuat, au fost studiate insectele din diferite ordine.
Cele mai multe specii rare se întâlnesc în complexul Chiţcani (este porţiunea pădurii de luncă
inundabilă Chiţcani de la sectorul Chiţcani-Botna până la vila Chiţcani, unde în diferite perioade
41

42
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
de timp au fost înregistrate 31 de specii din lista operaţională a Reţelei Ecologice a Moldovei).
O diversitate mare a condiţiilor de vegetaţie şi biotopurilor au contribuit la conservarea reprezentanţilor
a 25 de specii rare (Calosoma sycophanta L., Elater ferrugineus L., Papilio machaon
L., Parnassius mnemosyne L., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Aromia moschata L., Protaetia
aeruginosa Drury, Cucujus cinnabarinus Scop., Leptidea morsei Fenton, Pontia chloridice Hb.,
Apatura metis Freyer, Argynnis pandora Den.et Schiff., Nymphalis xanthomelas Esp., Satyrium
spini Schiff., Satyrium w-album Knoch., Xylocopa violacea L., Scolia hirta Schrnk). Chiar dacă
presiunea antropogenă este înaltă, în unii ani aici destul de des se întâlnesc Oryctes nasicornis L.,
Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L.
Pe cea mai mare parte a regiunii dintre Nistru şi Turunciuc entomofauna este foarte sărăcită
în urma gradului de valorificare agricolă şi a presiunii antropogene. În afara de speciile obişnuite
de insecte, caracteristice pentru landşafturile antropogenizate, în diferite biotopuri se întâlnesc
Iphiclides podalirius L., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Anax imperator Leach., Dorcadion
equestre Laxm., Leptidea morsei Fenton, Pontia chloridice Hb., Xylocopa violacea L, toate cu un
număr destul de mic şi se întâlnesc rar.
Diculi reprezintă o localitate caracteristică pentru lunca Nistrului înmlăştinită şi cu acces
limitat, cu stufărişuri ce înconjoară lacul Diculi. Este slab studiată, dar şi la etapa dată se poate
vorbi despre valoarea acesteia şi despre necesitatea protejării ei. Aici au fost identificate un şir de
libelule, printre care unele rare Aeschna grandis L., Calopteryx splendens Harris, Anax imperator
Leach, fluturi – Iphiclides podalirius L., Leptidea morsei Fenton, Pontia chloridice Hb., precum şi
Aegosoma scabricornis Scop.
Albia veche a Nistrului. Aici au fost descoperite 9 specii de insecte incluse în lista operaţională,
printre care sunt şi rare. Pe malul albiei vechi destul de des pot fi întâlnite un şir de specii de libelule:
Anax imperator Leach., Aeschna grandis L., Calopteryx splendens Harris. Totodată, din biotopurile
vecine către malurile albiei vechi pătrund Iphiclides podalirius (L.), Xylocopa valga Gerst.
Lacul Laptura nu se deosebeşte printr-o diversitate înaltă de specii de insecte în legătură cu
un şir de cauze, principala dintre care este folosirea lacului în calitate de bazin pentru creşterea
peştilor. În biotopurile riverane au fost remarcate numai specii obişnuite de libelule.
1.4.3.6. Alte nevertebrate importante
Hidrobionţii. Diversitatea bazinelor acvatice ale Nistrului de Jos determină o bogăţie a componenţei
de specii de macronevertebrate acvatice, în fauna hidrobionţilor au fost identificate
119 de specii. Cele mai reprezentative sunt moluştele (Mollusca, 36 de specii), larve şi imago ale
gândacilor de apă (Coleoptera, 34 specii ), larvele de libelule (Odonata, 17 specii), ploşniţe de apă
(Hemiptera, 8 specii), Ephemeroptera, (8 specii) şi Trichoptera, (4 specii), lipitori (Hirudinea, 7
specii). Au fost identificaţi şi reprezentanţi ai crustaceelor (Crustacea, 4 specii) şi unele alte grupe
de macronevertebrate acvatice. Cu rari excepţii (lipitoarea medicinală Hirudo medicinalis),
numărul majorităţii speciilor este destul de mare. O deosebită atenţie trebuie acordată la astfel
de specii cum ar fi Hirudo medicinalis şi Coenagrion armatum, răspândirea şi numărul cărora
este desul de limitat.
Cele mai bogate în ceea ce ţine diversitatea biologică (taxonomică) sunt următoarele ecosisteme
acvatice în ordine descrescătoare: bălţile pe locul bazinelor acvatice ale întreprinderii
piscicole de lângă s. Palanca împreună cu canalul situat de-a lungul trasei Odesa-Ismail (64 de
specii), bazinele acvatice din Lunca Talmaza (44 de specii), albia veche a Nistrului lângă s. Copanca
şi Cremenciug (38 de specii), mlaştina Togai (27 de specii), bazinele acvatice temporare
după revărsarea Nistrului lângă s. Palanca (21 de specii), canalele fostelor sisteme de irigaţie de
lângă s. Palanca (15 specii) şi canalul colector al sistemului de drenaj în lunca Aivazia (15 specii).

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Cea mai interesantă şi bogată din punct de vedere taxonomic (53 de specii) faună a hidrobionţilor
este prezentă în bălţile fostei întreprinderi piscicole din apropiere de s. Palanca împreună cu
bazinele unde s-au dezvoltat puternic Myriophyllum, Ceratophyllum şi Hydrocharis. Sunt prezente
pe larg 6 ordine de insecte, dintre care cele mai bogate din punct de vedere taxonomic Coleoptera
– 11 specii, Odonata – 10 specii (inclusiv au fost depistate larve de Aeshna viridis, inclus în listele
Convenţiei de la Berna), Hemiptera – 6 şi Ephemeroptera – 2 specii. O diversitate biologică exclusivă
o posedă Gastropoda – 13 specii, precum şi Hirudinea – 5 specii. Se poate presupune că fauna
hidrobionţilor aici este şi mai bogată, deoarece aceste bazine acvatice practic nu sunt studiate, sunt
supuse unei presiuni antropogene slabe şi se află practic într-un regim de rezervaţie.
Pe locul doi după diversitate este hidrofauna luncii Talmaza. Aici sunt incluse: lacul Adana,
canalul de-a lungul digului de stat anti-viitură şi albia veche Doi Fraţi, într-o măsură mai mare sau
mai mică legată de Nistru. Toate trei ecosisteme se deosebesc considerabil una de alta, ceea ce a şi
condiţionat bogăţia hidrofaunei. Aici sunt multe moluşte (13 specii), libelule (5), Ephemeroptera
(5) şi lipitori (5 specii, inclusiv Hirudo medicinalis). Din cauza că aceste bazine acvatice sunt studiate
puţin, se poate presupune că diversitatea de specii a hidrobionţilor este cu mult mai mare.
Este destul de bogată şi hidrofauna albiei vechi a Nistrului lângă s. Copanca (regiunea Grădinii
Turceşti) şi s. Cremenciug. Condiţiile de creştere a hidrobionţilor în acest bazin sunt în mare
parte similare cu bălţile de lângă s. Palanca. Vegetaţia acvatică bogată, nivelul satisfăcător de încălzire
şi iluminare a apei creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea numeroaselor grupuri
de macronevertebrate acvatice. Cele mai numeroase sunt ordinele Coleoptera (9), Hemiptera (7
specii), Odonata (6), Ephemeroptera (3), precum şi moluştele (8 specii) şi lipitoarele (3 specii).
Pe mlaştina Togai bogăţia de vegetaţie acvatică creează condiţii favorabile. Deocamdată au
fost identificate 27 de specii, dintre care domină moluştele gastropode (9 specii) şi ploşniţele de
apă (5 specii). Starea ecosistemului presupune o diversitate cu mult mai înaltă de hidrobionţi.
Bazinele acvatice temporare ce sunt prezente nu mai mult de 2-3 luni, în apropiere de s.
Palanca, se formează după retragerea apelor de viitură a Nistrului şi sunt situate pe o întindere
mare de-a lungul malului drept al fluviului. Speciile hidrobionţilor prezente sunt variate – 21
specii. Sunt în special variate larvele gândacilor ce domină în raport cantitativ (9 specii) şi moluştele
(7 specii).
Hidrofauna canalelor fostelor sisteme de irigare de lângă s. Palanca (15 specii) şi a sistemelor de
canale din Aivazia (15 specii), este prezentată de specii obişnuite, numărul cărora este destul de mare.
Căpuşele. S-au înregistrat 16 specii de căpuşe ixodes din 22 specii identificate pe teritoriul
Moldovei
1.4.4. Speciile rare de animale
1.4.4.1. Mamifere
În zonă sunt prezente 6 specii din Lista Roşie Internaţională a Uniunii Internaţionale pentru
Protecţia Naturii (IUCN) şi 6 specii din Cartea Roşie a Europei. În conformitate cu Convenţia
de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice si a habitatelor naturale din Europa, 27 de specii
necesită a fi protejate, dintre ele 5 specii – necesită măsuri de protecţie a habitatelor specifice. 14
specii sunt incluse în listele Convenţiei de la Bonn despre protecţia speciilor migratoare (Chiroptera).
Sunt prezente 15 specii incluse în Cartea Roşie a Moldovei.
Malul drept
Lista Roşie Internaţională (IUCN-2010): Mustela lutreola (EN), Myotis bechsteinii, M. dasycneme,
Nyctalus lasiopterus, Lutra lutra, Nyctalus laseopterus (toate – NT). Speciile strict protejate
43

44
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
în Europa, incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi Ucrainei concomitent: Felis silvestris, Mustela
erminea, Rhinolophus hipposideros, Myotis daubentonii, Nyctalus leisleri, Nyctalus noctula,
Pipistrellus nathusii, Vespertilio murinus, Eptesicus serotinus. Speciile incluse în Cartea Roşie a
Ucrainei şi Transnistriei: Meles meles.
Malul stâng
Lista Roşie Internaţională (IUCN-2010): Myotis dasycneme Lutra lutra (NT), Speciile strict
protejate în Europa, incluse în Cartea Roşie a Transnistriei şi Ucrainei concomitent: Felis silvestris,
Rhinolophus hipposideros. Speciile incluse în Cartea Roşie a Transnistriei: Meles meles. În
total au fost înregistrate 17 specii din listele Convenţiei de la Berna, 11 dintre ele sunt incluse în
listele Convenţiei de la Bonn.
1.4.4.2. Păsări
Printre păsările ce folosesc teritoriul zonei Ramsar, 28 de specii sunt atribuite categoriilor
celor periclitate (în conformitate cu legislaţia), 57 sunt incluse în lista operaţională a reţelei ecologice,
139 sunt incluse în lista speciilor protejate ale Convenţiei de la Berna, iar 75 sunt incluse
în listele Convenţiei de la Bonn.
Malul drept
Pe teritoriu vieţuiesc în diferite perioade ale anului 31 de specii incluse în Cartea Roşie a
Moldovei. Dintre acestea 7 cuibăresc, 8 sunt vizitatori, 14 sunt migratori, 2 specii au un statut
neclar de populare. Speciile incluse în Lista Roşie Internaţională (IUCN 2010): ce cuibăresc
- Coracias garrulus, Crex crex, Falco vespertinus Phalacrocorax pygmaeus (toate – NT); migratoare
- Aquila clanga, Rufibrenta ruficollis, Falco cherrug, uneori –Anser erythropus (toate
– VU), Aythya nyroca, Circus macrourus, Gallinago media (toate – NT); vizitatori permanenţi
- Phalacrocorax pygmaeus (NT). Speciile strict protejate în Europa, preponderent incluse în
Cartea Roşie a Moldovei şi a Ucrainei concomitent: ce cuibăresc – Ciconia nigra, Crex crex,
Egretta alba (ultima este inclusă doar în Cartea Roşie a Moldovei), Hieraaetus pennatus (toate
– CR); Ardea purpurea, Ardeola ralloides, Falco peregrinus (toate – EN), F. cherrug (VU);
migratoare - Circus macrourus, C. cyaneus, Haliaeetus albicilla (toate – CR), Grus grus (EN),
Aquila pomarina, Circaeus gallicus, Pandion haliaetus (toate – VU); vizitatori permanenţi
- Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia (ambele – EN, obişnuiţi), Haemantopus ostralegus
(VU, foarte rar) etc.
Malul stâng
Pe teritoriul transnistrean al Zonei Ramsar s-au înregistrat mai multe specii rare. Lista Roşie
Internaţională (IUCN-2010): Crex crex, Phallacrocorax pygmeus, Rufibrenta ruficollis, Aythya
nyroca, Falco vespertinus, Coracias garrulous, Numenius arquata, Limosa limosa. Speciile strict
protejate în Europa, în mare parte incluse în Cărţile Roşii ale Moldovei, Transnistria şi Ucraina:
Gavia stellata, Podiceps ruficollis, Botaurus stellaris, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ardea
purpurea, Platalea leucorodia, Plegadis falcinellus, Ciconia nigra, Cygnus olor, C. cygnus, Bucephala
clangula, Mergus merganser, Pandion haliaetus, Pernis apivorus, Milvus migrans, Circus
cyaneus, C. aeruginosus, Accipiter gentiles, Haliaeetus albicilla, Falco subbuteo, Himantopus himantopus,
Asio otus, A. flammeus, Otus scops, Strix aluco, Alcedo atthis, Panurus biarmicus, Aegithalos
caudatus.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
1.4.4.3. Amfibieni şi reptile
Malul drept
Lista Roşie Internaţională (IUCN 2010): Emys orbicularis (NT). Speciile de importanţă europeană,
incluse în Cărţile Roşii ale Moldovei şi Ucrainei concomitent: Coronеlla austriaca,
Elaphe longissima, Coluber quatuorlineata, C. caspius– toate EN. Toate aceste specii, precum şi
Lacerta viridis, L. agilis, Natrix tessellata, Triturus cristatus, Bombina bombina, B. variegate, Pelobates
fuscus şi Bufо viridis trebuie protejate şi în conformitate cu Convenţia de la Berna.
Malul stâng
Lista Roşie Internaţională (IUCN 2010): Emys orbicularis (NT). Speciile Convenţiei de la
Berna: Lacerta viridis, L. agilis, Triturus cristatus, Bombina bombina, Pelobates fuscus şi Bufо
viridis. Speciile incluse în Cartea Roşie a Transnistriei Bufо bufo.
1.4.4.4. Peştii
Lista Roşie Internaţională (IUCN 2010): specie sedentară Umbra krameri (VU); specii catadrome
Acipenser guldenstadti colchicus, A. stellatus, Huso huso, Hucho hucho (toate – EN), precum şi
anadrome Zingel streber şi Zingel zingel (VU), inclus în Cartea Roşie a Ucrainei Eudontomyzon mariae
(CR). Speciile incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi Ucrainei concomitent Rutilus frisii (CR)
şi Leuciscus borysthenicus (VU). Includerea unor sectoare ale Nistrului în zona de protecţie strictă
adăugător la rezervaţia pe Turucniuc ar contribui la conservarea acestor peşti în bazinul Nistrului.
1.4.4.5. Insecte
Pe teritoriul zonei Ramsar au fost identificate 53 specii rare de insecte incluse în lista operaţională
actualizată a reţelei ecologice, plus la acestea 5 specii incluse în Cartea Roşie a Transnistriei.
Numărul speciilor de insecte incluse în Cartea Roşie a Moldovei (în conformitate cu
legislaţia) este de 16, cele incluse în listele Convenţiei de la Berna – 9, protejate în UE – 11, iar 5
au un statut de specie vulnerabilă la nivel global (lista Roşie IUCN).
Malul drept
Au fost identificate 36 de specii rare incluse în Lista Operaţională. Lista Roşie Internaţională
(IUCN 2010): Ceonagrion mercuriale Сharp., Saga pedo Pall., Onconotus servillei (F.-v.-W.),
Osmoderma eremita Scop., Morimus finereus (Mulsant) (toate VU) şi Formica rufa L. (NT). Speciile
incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi Ucrainei concomitent: Lucanus cervus L., Scolia maculata
Drury, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst., Zerynthia polyxena (toate EN),
Liometopum microcephalum Pz. (CR), Papilio machaon L. (CR), Callimorpha quadripunctaria
(VU), Iphlicides podalirius (VU). Pe lângă acestea, zona menţine speciile periclitate, care sunt
incluse în Cartea Roşie a Ucrainei, dar nu sunt incluse în Cartea Roşie a Moldovei (sunt incluse
în lista operaţională formată în cadrul elaborării Concepţiei reţelei ecologice): Anax imperator
Leach, Aromia moschata L., Anoplius samariensis Pall.,, Scolia hirta Schranck, Bombus ruderatus
F., Xylocopa violacea L. Speciile incluse doar în Cartea Roşie a Moldovei: Mantis religiosa L.,
Oryctes nasicornis L., Saturnia pyri Denis et Schiff. (EN).
Malul stâng
Lista Roşie Internaţională (IUCN 2010): Morimus finereus (Mulsant) (VU) şi Formica rufa
L. (NT). Speciile Convenţiei de la Berna şi (sau) Cartea Roşie a Europei: Cucujus cinnabarinus,
45

46
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Apatura metis, Nymphalis xanthomelas. Speciile incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi Transnistriei,
parţial şi a Ucrainei: Mantis religiosa (L.), Calosoma sycophanta L., Elater ferrugineus
(L.), Oryctes nasicornis (L.), Lucanus cervus (L.), Xylocopa valga Gerst., Scolia maculata (Drury),
Liometopum microcephalum (Pz.), Iphiclides podalirius (L.), Papilio machaon (L.), Parnassius
mnemosyne (L.), Zerynthia polyxena (Den. et Sch.). Speciile incluse în Lista Operaţională a Reţelei
Ecologice şi (sau) Cartea Roşie a Transnistriei: Anax imperator, Protaetia aeruginosa, Purpuricenus
kaehleri, , Scolia hirta (СRT), Xylocopa violacea, Dorcadion equestre, Aromia moschata,
Pontia chloridice, Satyrium pruni, S. spini, S. w-album, Thecla betulae etc.
1.4.4.6. Nevertebrate acvatice
Lista Roşie Internaţională (IUCN 2010): Hirudo medicinalis (NT). Speciile din Cartea Roşie
a Moldovei: Paramysis baeri bispinosa Martynov, Hypanis laeviuscula fragilis (Milach.), H.
pontica (Eichwald).
1.4.5. Caracteristica pădurilor
1.4.5.1. Caracteristica pădurilor de pe malul drept al Nistrului
Pe porţiunea de sud-est a Moldovei unde este amplasată Zona Ramsar „Nistrul de Jos”, gradul
de împădurire a teritoriul este de cca. 7 %. Suprafaţa totală a terenurilor din fondul forestier pe
malul drept al Nistrului ocupă 9317 ha, dintre acestea 7113,1 ha sunt terenuri ale fondului silvic
(8001 ha), aflate în gospodărirea ocoalelor silvice Talmaza, Olăneşti şi Căuşeni ale întreprinderii
silvice Tighina (Anexa 4.1, Tabel 1).
Fondul silvic, amplasat în gestiunea autorităţilor locale cuprinde 1281 ha. Cele mai mari suprafeţe
de păduri se atribuie comunelor Talmaza (394 ha), Popeasca (385 ha) şi Cioburciu (143
ha), în alte comune ele cuprind de la 20 la 86 ha.
Suprafaţa fondului acvatic, o parte fiind sub ecosistemele forestiere de-a lungul Nistrului (şi
cursurile acvatice mici), constituie 2453 ha.
În anii 2002-2009 au fost plantate cca. 260 ha de pădure, preponderent pe terenurile degradate,
aflate în gestiunea autorităţilor locale (cca. 241 ha). Unele dintre plantaţii nu s-au prins. Se
poate considera că în prezent suprafaţa fondului forestier şi a altor terenuri sub pădure constituie
mai mult de 10000 ha.
În zonă sunt prezente: (a) păduri naturale ce au suportat o intervenţie considerabilă şi după
aceasta din nou care s-au dezvoltat aproape fără ea destul de mult; (b) păduri antropogene ce au
suportat un impact al activităţii gospodăreşti şi de alt tip pe parcursul unei generaţii; (c) păduri
artificiale conform tipului celor naturale; (d-1) plantaţii de specii introduse (predomină) şi (d-2)
plantaţii de specii autohtone. La pădurile naturale trebuie atribuite, în primul rând, dumbrăvile
din stejar pedunculat şi pufos, precum şi pădurile de luncă inundabilă din plop alb şi salcie.
Teritoriile silvice ce şi-au păstrat cele mai vechi arboreturi, baza cărora constituie copacii seculari
sau copacii seculari sunt prezenţi în componenţa acestora, constituie doar 276,6 ha (4,3%
din suprafaţa acoperită de păduri). Totuşi teritoriile silvice ce şi-au păstrat comunităţi mature
de 70-90 de ani constituie 1004,3 ha (15,7% din suprafaţa acoperită cu păduri) (Tabel 1) ceea ce
relativ nu este puţin.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Tabel 1
Distribuirea pădurilor zonei după speciile predominante şi categoriile de vârstă
Specia predominantă
140
110 140
Total
%
Plop 47,6 105,7 173,3 148,5 59,9 90,2 77 702,2 11,0
Frasin 13,3 13,3 32,5 168,3 542 370,2 78,8 1218,4 19,0
Salcie 28 9 47,2 43,2 62,1 189,5 3,0
Stejar pedunculat
12,6 100,6 39,8 226,1 218,6 279,3 59,2 12 4,4 952,6 14,9
Stejar pufos 27,4 140,3 155,6 30,8 2 356,1 5,6
Glădiţă 3,6 2,6 29 63,5 115 19,7 3,9 237,3 3,7
Salcâm 201,1 1069,3 226 608,7 173,1 20,9 2299,1 35,9
Alte specii 4,9 15,5 58,4 285,7 60,9 6,3 8,5 0 0 440,2 6,9
Total 311,1 1316 559 1575,4 1353 1004,3 258,2 12 6,4 6395,4 100,0
Procent, % 4,9 20,6 8,7 24,6 21,2 15,7 4,0 0,2 0,1 100,0
Terenuri neacoperite
de păduri
- - - - - - - - - 717,7
Total 311,1 1316 559 1575,4 1353 1004,3 258,2 12 6,4 7113,1
Pădurile naturale tinere, caracteristice pentru regiunea dată după compoziţie şi structură, cuprind
1214 ha, pădurile artificiale model – 540 ha.
Din suprafaţa totală a pădurilor cca. 3420 ha (53,5%) sunt acoperite de arboreturi în care predomină
edificatorii pădurilor caracteristice pentru zona Ramsar – stejar pedunculat şi stejar pufos,
precum şi salcie, plop alb şi negru. Plantaţiile cu predominarea introducenţilor (preponderent salcâm
şi glădiţă) constituie cca. 40 % din teritoriul acoperit cu păduri. Formula generală a speciilor ce
formează pădurile 4SC2ST2FR1PL1STP. Vârsta medie generalizată a plantaţiilor este de 45 de ani.
Cca. 9% din suprafaţa pădurilor se află sub protecţie (rezervaţii naturale şi peisajere) unde conform
regimului existent, gospodărirea silvică este limitată.
Printre păduri (conform categoriilor de protecţie) predomină: (i) păduri din zonele verzi ale oraşelor
şi alte localităţi – 33,2%, (ii) păduri cu funcţii de protecţie a apelor, amplasate în lunca Nistrului
– 18,9%, (iii) păduri antierozionale, plantate pe solurile degradate, nepotrivite pentru folosirea în
circuitul agricol – 17,7%, (iv) păduri din fondul ariilor protejate de stat – 8,6% (Tabel 2).
Distribuirea pădurilor din zonă după categoriile de protecţie
47
Tabel 2
Categoriile de protecţie a pădurilor Cod Suprafaţa, ha %
Plantaţii forestiere de protecţie a apelor, amplasate în lunca
Nistrului (T ) II 1 Păduri antierozionale, plantate pe solurile degradate, nepotrivite
pentru folosirea în circuitul agricol (T ) II
1I
2E
1346,7
1256,6
18,9
17,7
Pădurile din sectoarele de păduri-parc din zonele verzi (T ) II 4A 377,7 5,3
Pădurile zonelor verzi din jurul oraşelor şi altor localităţi (T III) 4B 2361,2 33,2
1 Tipul de categorie funcţională T II – cuprinde arborete care se gospodăresc în regim special de conservare,îndreptare la
conservarea şi îmbunătăţirea calităţii lor, inclusiv restabilirea. În aceste păduri sunt prevăzute lucrări de îngrijire şi conducere,
lucrări speciae (tăieri) privind conservarea lor, iar în plantaţiile afectate – lucrări de reconstrucţie ecologică

48
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Categoriile de protecţie a pădurilor Cod Suprafaţa, ha %
Pădurile din rezervaţiile naturale (T I) 2 5C 222,7 3,1
Pădurile din rezervaţiile peisajere (T ) I 5E 206,5 2,9
Pădurile declarate monumente ale naturii (T ) I 5F 181,6 2,6
Păduri destinate pentru producerea seminţelor, conservarea
geno- şi eco-fondului silvice (T ) II
Pădurile zonelor de protecţie a obiectelor din fondul ariilor naturale
protejate (T ) III
5H 3,2 0,0
3 5L 791,9 11,1
Terenurile destinate gospodăririi silvice 364 5,2
Total: 7113,1 100,0
Pentru realizarea funcţiilor atribuite, în documentele de amenajament silvic arboreturile au
fost divizate în câteva categorii:
• „E”, (ocrotirea integrală a naturii), pentru care nu se reglementează recoltarea de produse
principale, cuprinzând arboreturile din categoriile 5C, 5E şi 5F cu suprafaţa de 610,8
ha; în aceste arboreturi sunt permise lucrări de reconstrucţie ecologică;
• „M”, (regimul de conservare deosebită), cu suprafaţa de 2985,2 ha, cuprinzând arboreturile
din categoriile funcţionale: 1I; 2E; 4A şi 5H; în aceste arboreturi sunt permise lucrări
speciale de conservare;
• „A”, codru regulat, ce presupune regenerare semincieră, este admisă şi recoltarea de produse
principale, cu suprafaţa de 3153,1 ha, cuprinzând arboretele din categoria funcţională
4B şi 5L.
Pădurile natural-fundamentale ocupă doar 22% din suprafaţa pădurilor din zonă, iar arboreturile
artificiale ocupă 47%, iar cele parţial sau total derivate – 31%. Aceşti indicatori arată o
situaţie nesatisfăcătoare. Cca. 86% din suprafeţele artificiale sunt de o productivitate redusă nu
doar din cauza necorespunderii condiţiilor de creştere (Anexa 4.1, Tabel 2), dar şi din cauza
unei selectări necorespunzătoare a speciilor, gospodăririi silvice necalitative etc. Totodată este
necesar de menţionat că 64% din suprafeţele arboreturilor artificiali cu productivitate redusă o
constituie plantaţiile cu predominarea salcâmului şi glădiţei.
Plantaţiile silvice în gestionarea autorităţilor publice locale sunt reprezentante de plantaţii de
salcâm.
Condiţiile de vegetaţie a pădurilor zonei sunt destul de dificile (Anexa 4.1, Tabel 3). Astfel
cca. 57% din suprafaţă constituie tipuri cu productivitate redusă de condiţii de creştere (carbonaţi,
deficitul de umiditate, soluri cu profiluri reduse etc.). Sectoarele cu condiţii de vegetaţie cu
o productivitate înaltă ocupă doar 4%, celelalte au o productivitate medie (39%).
Referitor la consistenţa plantaţiilor, este necesar de remarcat că 86% din suprafeţele acoperite
cu păduri au o consistenţă normală (0,61-0,8) şi una înaltă (0,81-1,0). Cele cu consistenţă redusă
şi rariştile ocupă 13,5 şi 0,5% respectiv.
2 Tipul de categorie funcţională T I prevede că arboretele respective sunt destinate ocrotirii integrale a naturii. Aceste
arborete pot fi dirijate prin măsuri de gospodărire (lucrări de îngrijire şi conducere), au un regim controlat de gospodărire.
În cazul ecosistemelor forestiere deteriorate, sunt permise lucrări de reconstrucţie ecologică, prin care se
urmăreşte realizarea de structuri de tip natural. Reconstrucţia ecologică este un proces de durată, condiţionat de
starea actuală a plantaţiilor date.
3 Tipul de categorie funcţională T III – cuprinde arborete cu funcţii speciale de protecţie, pentru care se permite în
dependenţă de panta versantului tăieri foarte intensive (selective). În unele dintre ele se pot aplica şi alte tipuri de
tăieri intensive, precum şi tăieri de înnoire

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Una dintre problemele serioase este prezenţa unei suprafeţe de plantaţii de salcâm supramaturizate
(cca. 35%). Pe lângă necesitatea de înnoire a plantaţiilor date, din cauza necorespunderii
condiţiilor de vegetaţie, majoritatea plantaţiilor de salcâm trebuie să fie supuse tăierilor de
reconstrucţie, adică înlocuirii cu specii autohtone (în special cu stejar pedunculat şi gorun). În
condiţiile şi abordările actuale în sectorul forestier, înlocuirea salcâmului cu specii autohtone
acolo unde este absolut necesar este practic o sarcină nerezolvabilă.
1.4.5.2. Caracteristica pădurilor de pe malul stâng al Nistrului
Suprafaţa totală a plantaţiilor de pădure constituie cca. 894 ha. În componenţa sectorului
Chiţcani 262 ha de pădure de plop-frasin (parcela 29 subparcela 1, parcelele 30, 33-35) cu o
vârstă de 58-95 de ani şi cca. 127 ha (parcelele 31 şi 32 şi parcela 29 cu excepţia subparcelei 1) de
culturi silvice (plop american). Se mărginesc cu plantaţiile de plop din fâşia riverană de protecţie
a apei (parcela 40) cu vârsta de 49 ha. Într-o măsură mare acestea sunt lipsite de subarboret
(conform amenajamentelor acesta este format din soc), pe alocuri sunt rărite şi întrerupte de
sectoare de luncă. Aceste arboreturi pe alocuri au fost supuse tăierilor de îngrijire şi de „tăieri
totale de igienă” (3 ha). A fost planificată crearea culturilor silvice (Anexa 4.1).
Toate plantaţiile de pe insula Turunciuc, 456 ha, au un statut de păduri riverane de protecţie a
apelor, inclusiv 152 ha de-a lungul braţului Turunciuc şi 304 pe Nistru. Ele sunt formate din plop
(preponderent plantaţii) şi salcie (păduri). În raport cu acestea se practică tăieri de îngrijire şi
„tăierile copacilor periculoşi”. Crearea culturilor silvice este planificată pe o suprafaţă de 45,5 ha.
1.4.6. Caracteristica păşunilor
1.4.6.1. Compoziţia actuală a vegetaţiei pe păşunile de stepă
În dependenţă de nivelul presiunii asupra păşunii şi de durata folosinţei păşunii, covorul vegetal
a suferit schimbări, iată de ce compoziţia fitocenotică este destul de variată. În legătură cu insuficienţa
păşunilor, pentru păşunarea vitelor se folosesc poienile gârneţelor cu vegetaţie de stepă.
• Etapele de digresie a vegetaţiei de stepă a păşunilor
• În cazul unei presiuni excesive asupra păşunilor are loc o modificare a vegetaţiei – digresia
păşunilor (sărăcirea progresivă a covorului ierbos). Procesele succesionale au loc destul
de lent, pe parcursul multor ani, vegetaţia stepelor primare de năgară-păiuş-amestec
de ierburi trece prin mai multe etape:
• Etapa de păiuş-negară-amestec de ierburi (A) - etapa iniţială, cu un covor ierbos cu un
grad redus de distrugere; este considerată o stare optimă a păşunilor naturale de stepă.
Din cauza compactării solului se reduce prezenţa năgarei, iar păiuşul devine principala
specie. Comunităţile vegetale la această etapă sunt cele mai productive, bogate din punct
de vedere floristic şi rezistente la secete.
• Etapa de păiuş (B) –covorul este distrus la un nivel moderat, domină păiuşul, speciile de
negară penată a dispărut. Are loc reducerea diversităţii floristice şi a numărului celor mai
valoroase specii furajere de amestec de ierburi şi leguminoase. Se reduce productivitatea
şi rezistenţa păşunilor la secete, creşte rolul cenotic al bărboasei.
• Etapa bărboasei (C) – covorul este distrus la un nivel mediu, specia primară, păiuşul,
este înlocuită de specia derivată de bărboasă, ce se stabileşte în locul speciilor dispărute.
Are loc înlăturarea leguminoaselor şi speciilor furajere de amestec de ierburi şi încorporarea
buruienilor şi dezvoltarea speciilor de stepă care nu sunt consumate sau sunt puţin
consumate de animale.
49

50
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
• Etapa firuţei-buruienilor (D)- covorul ierbos este puternic distrus, se formează pe sectoarele
de stepă care sunt cel mai intensiv şi îndelungat folosite. Principalele specii sunt
firuţa bulboasă şi cea angustifolie. Prima dintre acestea se dezvoltă primăvara devreme
şi la începutul verii se usucă. Aceste păşuni au o productivitate redusă pe parcursul majorităţii
perioadei de păşunare; în cazul unui număr mare de firuţe bulboase, ele pot fi
folosite primăvara devreme.
• Covorul ierbos distrus (E) –sectoare aproape fără vegetaţie unde se dezvoltă doar un
număr redus de buruiene. Astfel de locuri există în locurile de aflare îndelungată a unui
număr mare de vite.
Comunităţile sectoarelor de stepă şi păşuni de stepă înţelenite ce se întâlnesc în zona dată formează
după gradul de degradare şirul digresiv: A-1 - Festuceto (valesiaca) - Stipetа (lessingina,
tirsa) herbosa, Stipetum (pulcherrima) chamaecytidosum (austriaca); A-2 - Stipeto (ucrainica)
- Festucetа herdosa; A-3 - Stipeto (ucrainica, lessingiana) - Festucetа herbosa, Stipeto (lessingiana)
- Fesucetum herbosum, Stipeto (pulcherrima, capillata) - Festucetа herbosa; A-4 - Festucetа
herbosa; B-1 - Stipeto (capillata) - Festucetа herbosa; B-2 - Stipeto (capillata) - Festucetа; B-3 -
Poaeto (angustifolia, bulbosa) – Festucetа herbosa; B-4 - Bothriochloeto (ischaemum) - Stipetum
(lessingiana), Bothriochloeto – Festucetа herbosa; B-5 - Bothriochloeto – Festuceta; C-1 - Festuceto
– Bothriochloetа herbosa; C-2 - Bothriochloetа herbosa; C-3 - Bothriochloeta; D - Buruienoasă.
În cazul proceselor succesionale pe păşuni au loc şi alte transformări în covorul vegetal: reducerea
grosimii brazdelor, a sistemelor de rădăcini şi a adâncimii de pătrundere a lor, reducerea
rezervelor de substanţe nutritive în organele subterane şi a capacităţii de dezvoltare, a productivităţii
semincere şi a longevităţii plantelor. Pe versanţi se observă o intensificare a eroziunii acvatice
şi eoliene, are loc reducerea fertilităţii solului. Toate acestea duc la reducerea productivităţii
biologice şi a capacităţii păşunilor.
După gradul de distrugere, comunităţile păşunilor se divizează în primare şi derivate.
Comunităţile primare cu un grad de distrugere redus, şi-au păstrat principalul nucleu al
speciilor dominante şi de însoţire. În mare parte acestea sunt sectoare nu prea mari pe terenurile
nepotrivite pentru agricultură printre câmpurile arabile şi pe poienile pădurilor din stejar
pedunculat.
Comunităţile derivate. După gradul de degradare comunităţile de stepă se pot diviza în trei categorii.
a) comunităţile ce şi-au păstrat una dintre speciile dominante ale vegetaţiei primare de
stepă, dar cu înlăturarea din covorul ierbos a năgarei. Dintre cele mai răspândite specii ale comunităţilor
de stepă cel mai rezistent la păşunare este păiuşul (Festuca valesiaca), care la etapele
timpurii de degradare deţine rolul de edificator. Speciile penate de năgară (genul Stipa) sunt
foarte vulnerabile la păşunat şi nu suportă înrăutăţirea aeraţiei la compactarea orizonturilor de
suprafaţă a solului şi primele dispar din covorul ierbos. Împreună cu ele dispar cele mai gustoase
şi nutritive ierburi furajere, care sunt consumate selectiv de animale în primul rând. În locul lor
se dezvoltă plante cu calităţi nutritive reduse şi rezistente la păşunat (speciile genurilor Achillea,
Plantago, Euphorbia stepposa, Galium humifusum etc.), se înfiltrează şi se dezvoltă speciile
buruienoase şi dăunătoare, inclusiv Stipa capillata. Astfel de păşuni deseori sunt reprezentate
de comunităţi de păiuş, unde în cazul intensificării distrugerii se reduce diversitatea speciilor,
inclusiv a leguminoaselor şi a amestecului de ierburi ce se consumă bine, se intensifică existenţa
Bothriocha ischaemum, Poa bulbosa şi a ierburilor furajere nevaloroase. Cele mai caracteristice
comunităţi: (5) Festuceto (valesiaca) - Stipetа (capillata) herbosa; (6) Festuceto - Stipetа (capillata);
(7) Festuceta herbosa; (8) Bothriochloeto - Festucetа herbosa; (9) Bothriochloeto (ischaemii) -
Festucetа (valesiaca); (10) Poaeto (angustifoliа) - Festucetа (valesiaca) herbosa. Aceste comunităţi
mai des se întâlnesc pe porţiunile abrupte şi mai puţin păşunate (de obicei cele de sus), deseori
în fragmente de dimensiuni mici ce alternează cu alte comunităţi.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Păşunile de stepă aflate în această etapă ocupă cca. 35%, după calitate ele în mare parte se
apropie de cealaltă etapă. Numărul celor mai valoroase specii furajere de amestec de ierburi şi
leguminoase aici este redus, numărul de specii – 30-40 pe 100 m.p.
b) Comunităţi cu predominarea speciilor derivate prezintă următoarea etapă de degradare.
Printre ele cele mai răspândite sunt bărboasele (Bothriochloeta ischaemii) sărăcite floristic cu
predominarea printre speciile ce le însoţesc a plantelor buruienoase şi de stepă care nu sunt consumate
sau rău consumate de către animale. Comunităţile derivate cu predominarea bărboasei
prezintă una dintre ultimele şi foarte rezistente etape de digresie a păşunilor a vegetaţiei primare
de stepă. După finisarea păşunatului ele în timp de 20-25 ani se păstrează practic într-o stare neschimbată.
Comunităţile de bărboasă se caracterizează printr-o abundenţă mai redusă de specii
în comparaţie cu stepele de năgară-paiuş-amestec de ierburi, cu o participare mai mică a amestecului
de ierburi şi cu un număr mai mare a speciilor întâmplătoare şi de însoţire. Gramineele
de stepă aici nu rareori dispar din covorul ierbos, şi anume aproape complet dispare năgara
penată. Bărboasa se atribuie la ierburile furajere bune, este rezistentă la secete şi în cazul unei
presiuni slabe asupra păşunii formează brazde mari. Cu toate acestea în cazul păşunatul excesiv
brazdele secătuiesc şi devin mărunte. Suportă bine o bătătorire moderată, ceea ce o face o plantă
valoroasă de păşune. Posedă o productivitate potenţială înaltă şi după călcarea ei repede creşte
din nou. În componenţa formaţiunii Bothriochloeta (ischaemum) cele mai obişnuite comunităţi:
(11) Festuceto – Bothriochloetа herbosa; (12) Bothriochloetа herbosa; (13) Bothriochloetum.
Păşunile aflate la această etapă ocupă cca. 60% din teritoriul total al păşunilor de stepă. Numărul
celor mai valoroase specii furajere de amestec de ierburi şi leguminoase este mic, numărul
total – 25-30 pe 100 m.p.
c) Covor ierbos distrus - sectoare ale păşunilor distruse, care deseori apar la zonele periferice,
în apropiere de stâne, bazine acvatice, pe drumurile pentru cirezi. Aici practic dispar toate ierburile
furajere şi se păstrează o vegetaţie ierboasă rărită de tip buruienos.
Astfel de sectoare ocupă cca. 4% din păşuni.
1.4.6.2. Păşunile de luncă actuale
În prezent majoritatea păşunilor de luncă sunt reprezentate de comunităţi cu un set simplificat
de specii, rezistente la influenţa păşunatului, deseori conţin şi plante necomestibile şi
puţin comestibile, doar pe alocuri în sectoarele cele mai puţin accesibile pentru păşunat s-au
păstrat fragmente mici de comunităţi de luncă după compoziţia speciilor şi structură apropiate
de cele primare.
Pe unele sectoare joase nu prea mari drenate dintre versanţi şi pe lunci sunt dezvoltate în
mare parte comunităţile formaţiunii Lolietum în componenţa căreia cele mai obişnuite sunt
asociaţiile cu participarea a Poaeto (angustifolia) –Lolieta (perennis). Pe alocuri se formează
comunităţi cu predominarea Poaeta angustifolii. În condiţii similare se întâlnesc comunităţile
de Elytrigieta repentis. Pirul târâtor nu rareori reprezintă un component important al covoarelor
ierboase atât a luncilor cu diferit regim de umiditate, cât şi a celor de pârloagă de stepă şi se
consideră una dintre cele mai bune ierburi furajere, bine consumate de către toate animalele,
dar după înflorire repede se înăspreşte. Pe porţiunile mai înalte ale luncii, ce au ieşit din zona de
inundare, inclusiv pe porţiunile drenate, se întâlnesc fragmente de lunci stepizate cu predominarea
Festuca valesiaca şi prezenţa amestecului de ierburi mezofit (Salvia nemorosa, Trifolium
montanum, Мedicago falcata ş.a.).
Luncile cu Elytrigia repens, ce posedă o amplitudine ecologică extinsă, sunt sărăcite din punct
de vedere floristic şi pot ocupa porţiunile de nivel mediu ale luncilor, în care în dependenţă de
umiditate sunt reprezentate de diferite asociaţii. În variantele uscate creşte amestecul de Bromopsis
51

52
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
inermis, în cele umede - Carex melanostachya. Pirul începe să vegeteze relativ devreme, devreme
se înăspreşte, iată de ce este raţional folosirea comunităţilor cu participarea lui în calitate de
fâneţe şi de a le cosi până la înflorirea acestuia. El are o productivitate relativ înaltă, dar cel mai
des covorul ierbos format de el al comunităţilor de luncă este rărit şi afectat de păşunat.
Pe cele mai joase şi umezite porţiuni ale luncii riverane se întâlnesc comunităţi cu suprafeţe
nu prea mari de Lolieto (perennis) – Festucetum (regeliana); Еlytrigieto (repens) - Festucetum
(regeliana); Agrostidetum (gigantea, stolonifera). Luncile cu Agrostidetum (gigantea, stolonifera)
sunt amplasate pe locurile cu o umiditate înaltă şi deseori se întind în formă de fâşii înguste de-a
lungul malurilor. Împreună cu ele în condiţiile unei umezeli excesive se întâlnesc fragmente nu
prea mari de lunci cu Poa pratensis cu amestec de Trifolium montanum, T. pratense, Medicago
falcata. Ultima verigă a luncilor inundate pe termen scurt - Alopecureta arundinaceae s-au
păstrat în fragmente foarte mici pe cele mai accesibile sectoare pentru păşunat. În componenţa
lor se observă bine influenţa regimului schimbător de umezire – prezenţa în etajul al doilea a
speciilor hidrofile(Agrostis stolonifera, Trifolium hybridum, T. repens).
Sectoarele joase ale porţiunii de lângă albia fluviului, unde se formează condiţii de supraumezire
periodică sau permanentă, sunt favorabile pentru dezvoltarea luncilor înmlăştinite din
Beckmannia eruciformis, Carex melanostachya, a comunităţilor higrofitelor palustre (Thypheta,
Glycereta, Scirpeta, Phragmiteta etc.). Aceste comunităţi monodominante sărace din punct de
vedere floristic suportă o inundare foarte îndelungată, iar fragmentele acestora se întâlnesc în
zonele riverane, de-a lungul canalelor de drenaj, pe malurile lacurilor şi a albiilor vechi. Importanţa
nutritivă a acestei vegetaţii este mică din cauza calităţilor furajere a speciilor edificatoare.
Pe solurile salinizate ale luncii Nistrului se întâlnesc luncile de Puccinellietum (distans, gigantea),
iar pe depresiunile dintre ele fragmente mici de Spergularia maritima, Sueda prostrata. Pe solonceacuri
se dezvoltă variante halofile ale luncilor cu participarea Juncus gerardii, Trifolium fragiferum.
Grupările buruienoase pe solurile aluviale se caracterizează printr-un set numeros de plante
buruienoase, preponderent anuale. De regulă, ele se deosebesc printr-o calitate furajeră redusă,
productivitate mică şi nu au valoare furajeră.
Luncile păşunabile sunt prezentate de comunităţi de diferite etape de digresie a păşunilor.
A. Luncile neafectate de păşunat – se întâlnesc în formă de fragmente în sectoarele îndepărtate
puţin accesibile. B. Luncile moderat păşunate cu predominarea gramineelor de fâneaţă, în
principal Elytrigia repens, precum şi Bromopsis inermis şi Phleum pratense. C. Luncile puternic
păşunate cu un covor ierbos de păşune, în care baza o constituie Elytrigia repens şi gramineele
rezistente la păşunat Lolium perenne, pe alocuri Poa pratensis şi Agrostis stolonifera, bătătorite
până la înălţimea de 5-10 cm. Amestecul de ierburi este prezentat de speciile necomestibile
Cynoglossum officinale, Conium maculatum etc., speciile rezistente şi foarte rezistente la păşunat
Taraxacum officinale, Achillea sp., Leontodon autumnalis, Trifolium repens, T. fragiferum. D.
Lunci distruse considerabil (Polygonetum avicularisi etc.) amplasate pe soluri semigoale compactate
şi se caracterizează prin dominarea plantelor anuale, deseori necomestibile şi cu o productivitate
foarte mică, se întâlnesc în formă de fragmente.
1.4.6.3. Vegetaţia terenurilor pârloagă
Pe lângă terenurile furajere de luncă în calitate de păşuni se foloseşte şi pârloaga. Specificul
dinamicii vegetaţiei de pârloagă trebuie luat în considerare în cazul soluţionării problemei de
aplicare a măsurilor de îmbunătăţire a acestor terenuri. La înţelenire, pârloaga trece un şir de
etape, ce se deosebesc prin gradul de rezistenţă, productivitate şi calitatea furajelor:
A. Pârloage tinere (2-3 ani) sunt ocupate de comunităţi buruienoase formate preponderent
de plante anuale şi bianuale buruienoase - Erigeron annuus, E. canadensis, Lappula squarrosa,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Сentaurea diffusa, Вerteroa incana, Ceratocarpus arenarius, graminee buruienoase anuale (speciile
genului Setaria, Bromus) şi altele. Ele oferă furaje de calitate rea, potrivite doar pentru ovine.
Procesele succesionale aici au loc rapid şi peste 2-3 ani apar comunităţi din buruiene mari
multianuale, ce dau un furaj aspru de calitate joasă.
B. Pârloage de vârstă medie (5-10 ani) cu vegetaţie graminee cu rizomi. La dezvoltarea brazdelor
ele pot da fâneţe bune sau pot fi folosite în calitate de păşuni. Pe pârloagele Zonei Ramsar „Nistrul
de Jos” predomină comunităţi de pir cu amestec de Cynodon dactylon, Poa angustifolia, uneori
Lolium perenne şi amestec de ierburi buruienoase cu valoare furajeră redusă. Covorul ierbos este
rărit, plantele sunt afectate de păşunatul excesiv, iată de ce productivitate lor este reducă. Totodată
pirul pe pârloage se păstrează câţiva ani, deoarece preferă solurile afânate bine aerate, de aceea în
curând este înlocuit cu graminee cu brazde afânate. Termenele de folosire a păşunilor de pir – până
la prima jumătate a verii, mai târziu este neconsumabil, după bătătorire creşte încet.
B. Pârloagele bătrâne (mai mult de 10 ani) cu graminee în brazde multianuale. Aici schimbul
comunităţilor vegetale fără intervenţia omului are loc foarte lent. După importanţa şi valoarea
furajeră ele sunt apropiate cu tipul analogic al păşunilor naturale. Gramineele cu brazde afânate
se dezvoltă bine pe soluri necompacte şi bogate în substanţe nutritive. În locul pârloagelor de
vârstă medie vin comunităţile de raigras şi mai târziu de bărboasă. Aceste graminee se păstrează
în covorul ierbos mulţi ani şi suportă bine compactarea solului, totuşi la păşunatul suprasolicitat
are loc rărirea covorului ierbos şi se îngreunează pătrunderea altor plante furajere.
1.4.6.4. Caracterizarea generală a stării păşunilor
Păşunile de stepă sunt situate pe versanţii cu o productivitate redusă, erodate şi afectate de
alunecări, vegetaţia cărora este destul de distrusă de păşunatul iraţional (supraîncărcat); de aceea
productivitatea acestora este redusă.
Gospodăriile sunt asigurate cu păşuni inegal (Anexa 5). Şeptelul de vite şi presiunea pe păşuni
de asemenea nu este egală şi în toate gospodăriile se observă o discordanţă între acestea.
O supraîncărcare multiplă a păşunilor are loc în Copanca, Olăneşti, Cârnăţeni, Purcari; cea mai
mică este prezentă în s. Popeasca, Cioburciu şi Palanca.
Terenurile naturale furajere ocupă aproximativ 40% din suprafaţa totală a păşunilor. Dintre
acestea cca. 60% sunt amplasate pe versanţi, iar celelalte de-a lungul râuleţelor mici şi la baza
versanţilor adiacenţi. Celelalte păşuni reprezintă pârloage.
Păşunile de stepă se distribuie după etapele de digresie şi suprafaţă în modul următor.
1. Păşuni într-o stare relativ bună ce nu au nevoie de îmbunătăţirea compoziţiei de specii
a plantelor ierboase, ocupă cca. 17% din suprafaţa terenurilor furajere al teritoriului.
Dintre acestea cele cu negară-paiuşul-amestec de ierburi ocupă doar 2,4%, iar cele cu
păiuş-amestec de ierburi – 14,9%. Presiunea permisibilă asupra păşunii este de 0,3-0,35
de capete convenţionale pe ha. În mare parte aceste păşuni se află în comuna Popeasca.
2. Păşuni într-o stare satisfăcătoare (de stepă şi de luncă), ce şi-au păstrat în covorul ierbos
graminee furajere bune, dar sunt sărace în amestec de ierburi şi leguminoase, necesită
măsuri de îmbunătăţire (semănatul ierburilor furajere), ocupă mai mult de jumătate din
toată suprafaţa – cca. 50%. Presiunea accesibilă asupra păşunii este de 0,2-0,25 capete
convenţionale pe ha. Cea mai mare parte îi aparţine s. Popeasca (cca. 22%), unele mici
sectoare – satelor Cioburciu, Răscăeţi şi Tudora.
3. Păşuni într-o stare nesatisfăcătoare, cu valori furajere reduse şi ce au nevoie de o înlocuire
completă a covorului ierbos – cca. 30%.
4. Păşuni foarte distruse, ce se întâlnesc sub formă de fragmente nu prea mari aproape în
toate comunele şi pe terenurile de lângă ferme şi pe păşunile de lângă sat – cca. 5%.
53

54
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Terenurile furajere a luncilor sunt prezentate de comunităţi derivate cu predominarea Poa
angustifolia şi Lolium perenne – 27.1%, uneori cu participarea Festuca arundinacea – 12.4 % din
suprafaţa totală a terenurilor furajere.
Insuficienţa de terenuri ierboase în comune şi productivitatea redusă a multora dintre acestea
condiţionează suprasolicitarea păşunilor. Cele mai mari suprafeţe păşunabile le deţin două
comune, Popeasca (cca. 25% din suprafaţa totală a terenurilor furajere din zona Ramsar) şi
Talmaza (28,6%). Doar în comuna Popeasca predomină păşuni evident bune şi satisfăcătoare
(ce au nevoie de semănatul ierburilor), ce constituie 94,4% din suprafaţa păşunilor. În Talmaza
suprasolicitarea este mai mare, aici cele mai mari suprafeţe sunt ocupate de terenuri furajere într-o
stare nesatisfăcătoare, ce constituie 68% din suprafaţa păşunilor, celelalte – de păşuni într-o
stare satisfăcătoare. Comuna Cioburciu deţine o suprafaţă de două ori mai mică de păşuni în
stare satisfăcătoare decât Talmaza.
1.4.7. Istoria studiilor biologice
Cronica silvică. Cea mai veche menţionare a pădurilor din regiunea satului Copanca se conţine
în raportul locotenentului de flotă Şarenberg (1844), trimis pentru a găsi şi a studia pădurile
cu lemn potrivit pentru construcţia navelor. Ele au fost găsite în complexele naturale de luncă de
lângă Chiţcani – 414 de acri din suprafaţa totală de 1859 de acri, şi în pădurile de lângă Copanca
– 276 acri din suprafaţa totală de 2002 acri (G.S. Ivanov, 1970). După datele lui A. Cij (1864) în
Basarabia erau două ocoale silvice de stat – din Bender şi Hotin. Pădurile au fost foarte distruse
încă în perioada dominaţiei turceşti prin tăieri nenumărate şi păşunatul animalelor. Dumbrăvile,
permanent afectate de tăieri abuzive şi de bovine, aveau un aspect jalnic, fiind foarte rărite şi
cu vârfuri uscate. În continuare: pe locurile mai înalte, pădurile erau distruse de păscutul animalelor
şi apăreau sub formă de tufărişuri în care pe un acru de pământ era nu mai mult de o jumătate
de cub de lemn (în aceeaşi sursă). M. K. Gurskii (1875), remarca, de asemenea, o degradare
- dezorganizare totală, o creştere foarte slabă, vârfurile uscate ale „pădurilor mici de pe dealuri”
în regiunea de stepă a Basarabiei. Cauza de degradare a pădurilor el o vedea în defrişările dese
(peste fiecare 10-20 de ani), păşunatul fără restricţie a animalelor şi cositul fără măsură pe luminişuri.
O degradare puternică a gârneţurilor o relevă şi V. Şturm (1896): pe alocuri astfel de
complexe reprezintă mai degrabă o luncă cu copaci sporadici decât o pădure. V. Şturm asociază
dezvoltarea şi starea nesatisfăcătoare a gârneţurilor nu doar cu păşunatul animalelor şi cositul,
dar şi cu condiţiile nefavorabile de sol şi subsol (levigarea insuficientă a solurilor, compactarea
subsolului, ape subterane foarte adânci).
Evaluarea de mai sus a pădurilor nu are legătură directă cu teritoriul zonei Ramsar „Nistrul
de Jos”. Dar, desigur, starea deplorabilă a pădurilor de colină din trecut era prezentă şi aici. Dar
acesta nu este cel mai important lucru. Importantă este cauza care condiţionează această stare:
în primul rând, păşunatul animalelor, cositul, tăierile nereglementate. Este importantă şi concluzia
lui V. Şturm că unul din motive este şi situaţia nesatisfăcătoare a solurilor şi subsolurilor
şi (adăugăm) condiţiile climaterice. Acesta este fundalul pe care au loc toate celelalte lucruri.
Pentru evaluarea stării pădurilor pe teritoriul zonei este interesantă „Harta vegetaţiei RSS
Moldovenească, cu includerea teritoriului Ucrainei dintre Nistru şi Prut”, prezentată de V.N. Andreev
(1957) în lucrarea „Arborii şi arbuştii din Moldova”. Pe hartă în locul unui singur masiv
Copanca-Leuntea sunt arătate mai mult de 20 de sectoare separate. Este evident, că unirea lor
într-un masiv silvic unic a avut loc mai târziu, atunci când la scară largă a avut loc împădurirea
terenurilor erodate. Alt contur şi respectiv altă suprafaţă avea şi sectorul Cioburciu de Munte şi
sectoarele din lunca inundabilă a Nistrului. Pe hartă se evidenţiază cu contur accentuat nu doar
sectorul Lunca Talmaza, dar şi sectorul la sud de Olăneşti şi masivul Chiţcani ş.a.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Un studiu detaliat al dumbrăvii de colină (gârneţurilor) a fost efectuat de către L.P. Nicolaeva
(1963). Ea arată că gârneţul de pe malul drept al Nistrului se întâlneşte începând cu s. Olăneşti,
raionul Căuşeni până la s. Oniţcani, raionul Dubăsari. Referindu-se la un şir de cercetători (N.K.
Ghenko, 1988, N.I. Bihovscaia, 1987, S.S. Potoţkaia, 1902) L.P. Nicolaeva constată, că despădurirea
deosebit de intensă a fost efectuată în a doua jumătate a sec. XIX, atunci când pădurile erau
distruse cu scopul utilizării terenurilor eliberate pentru mărirea suprafeţelor cultivate.
Conform datelor prezentate de L. P. Nicolaeva (1963) şi de G. S. Ivanov (1970) prima amenajare
a pădurilor de colină a fost efectuată între anii 1860-1861. Toate plantaţiile rărite de stejar
şi cele cu vârfuri uscate au fost împărţite în parchete pentru a fi tăiate o dată la un deceniu.
Toate cele menţionate mai sus se referă şi la dumbrăvile de colină de pe teritoriul zonei Ramsar.
Confirmare reprezintă instrucţiunile cuprinse în lucrarea scrisă de L.P Nicolaeva, despre faptul
că pe drumul de la Akkerman (astăzi Belgorod - Dnestrovsk) spre Bender, lângă s. Tuzla deja la
mijlocul sec. XIX nu mai rămăsese nicio urmă de dumbravă.
Printre alte studii, consacrate pădurilor de pe teritoriul zonei, trebuie menţionată lucrarea
lui C. R. Vitko (1966), în care sunt prezentate datele despre studiul ecologiei în dumbrăvile de
gârneţuri din sudul Moldovei. Lucrarea lui T. S. Gheideman „Dumbrăvile din stejar pufos din
Moldova” (1970), care rezumă multiplele studii ale autorilor republicani şi străini inclusiv şi
asupra gârneţurilor, care creşteau în regiunea Copanca – Olăneşti. T. S. Gheideman consideră,
că gârneţurile Moldovei, aflate la extrema de nord-est a arealului dumbrăvilor hemixerofile
mediteraneene, reprezintă cea mai stepizată în procesul degradaţiei antropologice şi cea mai
săracă în specii mediteraneene versiune geografică de formaţiuni de pădure din stejar pufos.
Pădurile de gârneţuri, care s-au dezvoltat în condiţii de secetă şi de lipsă de umiditate subterană,
pe solurile de tip cernoziom, se caracterizează printr-un regim de apă specific al plantelor, care
de secole s-au asociat în sinuzii şi fitocenoze naturale şi care s-au adaptat la ritmul şi complexul
condiţiilor climatice negative ale raionului în care se dezvoltă. Acesta reprezintă un etalon
natural deja verificat pentru crearea plantaţiilor artificiale de protecţie a solului şi a apelor din
sudul Moldovei. De aceea, sectoarele de gârneţuri actual existente trebuie să fie protejate ca nişte
plantaţii naturale unice a unui tip de păduri care degradează şi dispare de pe faţa pământului.
I. P. Kravciuk, V. N. Verina şi I. M. Suhov au propus, în lucrarea lor consacrată patrimoniului
natural al Moldovei (1973), să fie luate sub protecţie strictă sectoarele peisajelor naturale de
pe teritoriul zonei „Nistrul de Jos”. Acestea sunt sectoarele din lunca Nistrului – „Adagia” şi
„Grădina Turcească”, albia veche a Nistrului cu lungimea de 33,5 km, gârla şi sectorul de pădure
de luncă inundabilă de lângă satul Copanca, de asemenea şi tot masivul de pădure Copanca –
Leuntea, cu suprafaţa de 1874 ha. Totodată, s-a propus de a lua sub protecţia statului şi arborii
seculari din sectorul „Crocmaz” – trei stejari castaneifolii de 80 de ani şi un stejar pedunculat cu
vârsta de 200 de ani.
În anul 1967 B.P. Leontiev a studiat şi a descris în lucrarea „Parcurile Moldovei”, Parcul din
Leuntea de lângă s. Grădiniţa. Parcul şi-a păstrat şi până în prezent trăsăturile sale caracteristice,
însă are nevoie de reconstrucţie (restaurare).
Ivanov G. S. împreună cu alţi autori în culegerea „Pădurea de la Hârbovăţ” (1970) a descris
experienţa a mai multor ani de împădurire a stepei în Pădurea de la Hârbovăţ, care începând cu
1870 reprezintă baza desfăşurării experimentelor. Lucrarea prezintă în mod clar cauzele crizelor
caracteristice culturilor de stejar şi altor specii în condiţii de secetă; au fost propuse măsuri de
prevenire a acestora, inclusiv şi la etapa de cultivare silvică (amplasarea punctată, întreruptă cu
scopul de a asigura spaţiu şi, în consecinţă, o mai mare asigurare cu umiditate şi posibilitate de
dezvoltare a stejarului) şi la tăierile de îngrijire (formarea plantaţiilor cu 2 nivele, care creează
posibilitatea ca stejarul să-şi formeze o coroană cât mai mare). A fost analizat şi procesul de creştere,
productivitatea culturilor de stejar, salcâm alb, glădiţă, frasin şi nuc. Concluziile obţinute
55

56
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
sunt incontestabil valabile şi pentru alte păduri din sud – pentru gârneţuri, inclusiv şi cele de pe
teritoriul zonei.
Au fost efectuate studii voluminoase şi de succes şi de către Staţia experimentală silvică moldovenească
referitor la selecţia şi tehnica agricolă de cultivare a plopilor hibrizi (Nikanorov G.
M,, 1970) în ocolul silvic experimental din Hârbovăţ din lunca inundabilă a Nistrului în rezervaţia
„Gura-Bâcului”. Constatările, desigur, sunt valabile şi pentru condiţiile luncii inundabile de
mai la sud – pentru ocolurile silvice din Talmaza şi Olăneşti. Din păcate, în procesul de punere
în aplicare a recomandărilor pentru înmulţirea soiurilor (hibride) de plop s-au admis abateri.
Intensificarea proceselor de degradare a plantaţiilor forestiere din ultimii ani se datorează reglării
fluxului Nistrului. S-au schimbat condiţiile de umiditate, a scăzut nivelul apelor subterane
şi a nivelului apei în albia veche. Plantaţiile preexploatabile, exploatabile şi trecute de vârsta exploatabilităţii
nu sunt în stare să-şi modifice sistemul radicular format, ceea ce determină o scădere
a stabilităţii şi, prin urmare duce la uscare şi degradare. Maiaţchi N. I. a elaborat un proiect
de reconstruire a plantaţiilor degradate din „Grădina Turcească”, care a fost aprobat de Consiliul
ştiinţifico-tehnic al Agenţiei „Moldsilva”. Proiectul includea o etapă pregătitoare - diferite tipuri
de tăieri – de regenerare, tăieri sanitare rase, tăieri sanitare selective, rărituri târzii. În cazul
ultimelor două în plantaţii se aleg nişte luminişuri şi se fac nişte ochiuri cu diametrul de 30 -35
m din contul speciilor de la etajul doi– aceste locuri sunt destinate creării culturilor de stejar.
Există şi o experienţă de creare a plantaţiilor de protecţie de tip perdea şi masiv în zona de sud
a Moldovei (Zîcov, 1973, 1977, Paladiiciuc, 1986, Pinciuc, 1986 ş.a.).
Flora şi vegetaţia. Studiul florei şi vegetaţiei Transnistriei de Jos s-a desfăşurat în cadrul studierii
regiunii dintre Nistru şi Prut în decursul unei perioade destul de îndelungate (mai mult
de 200 ani). Informaţii fragmentare despre floră sunt expuse în lucrările lui N. K. Sredinskii
(1872-1873), Lipskii V. I. (1889, 1894), Şmalhausen M. I. (1895), Tr. Savulescu, T. Rayss (1924,
1926, 1934). Studii mai detaliate ale teritoriului s-au efectuat în perioada sovietică (V.N. Andreev,
1957; T.K. Gorîshina, 1969 KR Vitko, 1984; TS Gheideman, V.A.Chirtoca, 1975; T.S. Gheideman,
L.P. Nikolaeva, 1975, 1986, T. S. Gheideman, 1980; N. V. Smirnova-Garaeva, 1975, 1980;
G.A. Şabanova, 1989, etc.) Totuşi, nici acestea nu au fost orientate spre studierea zonei Nistrului
de Jos în întregime. Rezultatele studiului vegetaţiei sunt expuse în lucrările lui Okinşevici N.
(1905), Pacioskii I. K. (1914), Gheideman T. S. (1964) Smirnov-Garayeva N.V. (1975, 1980).
T. S. Gheideman şi V. A. Chirtoca (1975) au oferit o scurtă sinteză despre ferigile care populează
bazinele acvatice ale Nistrului de Jos. Microfitobentosul albiei vechi a Nistrului, a bazinelor
Nistrului de Jos şi a braţului Turunciuc a fost studiat de Zubcu V.I. (1980), Danilov I.E.
(1989), V. Şalari V. M., Bolea L. G., Yaloviţkaia N. I. (1973). Cu părere de rău, starea albiei vechi
a Nistrului şi a altor bazine acvatice interne s-a schimbat foarte mult de atunci.
A fost identificată componenţa florei, s-a analizat compoziţia floristică generală şi a speciilor
rare de plante vasculare (Şabanova G. A., Izverscaia T. D., 2000, 2001, 2004), s-au analizat
problemele de conservare a diversităţii floristice şi fitocenotice a Transnistriei de Jos (Şabanova
G. A., Izverscaia T. D., Negru A. G., 2001), s-a elaborat o argumentare ştiinţifică pentru crearea
ariei protejate în lunca Talmaza (Andreev A. V., Izverscaia T. D., Jurminskii S. D., 1999), au
fost evaluate pericolele care ar ameninţa componentele diversităţii parcului naţional „Nistrul
de Jos” în curs de creare (Andreev A. V., Gorbunenco P. N., Izverscaia T. D. ş.a., 2004), s-au
analizat obiectele cheie ale agrobiodiversităţii din Zona Ramsar „Nistrul de Jos” (Andreev A. V.,
Gorbunenco P. N., Derjanschi V. V., Jurminskii S. P., Izverscaia T. D ş.a., 2005). S-a efectuat un
studiu complex al florei şi vegetaţiei de stepă a Nistrului de Jos (Şabanova G. A., Ţurcanu V. F.,
Izverscaia T. D., Derjanschi V. V., ş.a., 2005, 2007). A fost investigată starea actuală a păşunilor
de stepă din raioanele sudice ale Republicii Moldova (Izverscaia T. D., Ghendov V. S., Sîrodoev
G. N., 2009). A fost făcută o analiză a transformărilor peisajere de pe teritoriul zonei Nistrului de

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Jos, a fost evaluat gradul de transformare a ariilor naturale, a teritoriului arat excesiv şi cu multe
comunităţi de stepă şi de luncă foarte degradate, utilizate pentru păşunatul nereglementat. Au
fost elaborate propuneri pentru optimizarea organizării peisajului (Izverscaia T. D., Şabanova G.
A., Sîrodoev G. N., Ghendov V. S., 2009).
Vertebratele terestre. La sfârşitul secolului XIX Nistrul de Jos era un teritoriu vast de zone
umede, care se întindea de la Bender până la gura Nistrului (Davidovici, 1879), unde se întâlneau
multe raţe, lebede, gâşte, culici, pelicani. Conform descrierilor lui Davidovici S. V., zonele
umede ale Nistrului reprezentau un adevărat regat al vânatului acvatic.
Primele date ştiinţifice ale ornitofaunei Transnistriei au fost prezentate în lucrarea unuia dintre
pionerii studierii multilaterale a naturii raioanelor de sud ale Imperiului Rus - A. Nordman (1840),
iar apoi în studiul lui Radakov V. N. (1881), care se referea la raioanele Dubăsari şi Bender. Pe acest
teritoriu au fost colectate 72 specii de păsării şi s-au făcut anumite observaţii vizuale.
O contribuţie mare în studierea faunei sudului Basarabiei, inclusiv şi a cursului inferior al fluviului
Nistru, au adus (aproape 10 lucrări) şi studiile lui Brauner A. A. (sf. sec. XIX – anii 30 ai sec
XX). Comunicatul său numit „Zoologia agricolă” (Odesa, 1923), a fost luată de către succesorii
săi în calitate de punct de referinţă în istoria studierii mamiferelor mărunte. În această lucrare,
probabil din greşeală, autorul menţionează chiţcanul de apă (Neomys fodiens) în locul chiţcanului
mic de apă (N. anomalus) care trăia în această regiune. În lucrările lui A. I. şi F. F. Ostermanov, de
asemenea se conţin informaţii cu privire la speciile din cursul inferior al Nistrului.
A treia perioadă a început în anul 1940. Datorită cercetărilor ecologico-faunistice ale lui Puzanov
I. I. şi Nazarenco L. F. ornitofauna Nistrului de Jos a fost destul de bine studiată (mai mult
de 20 lucrări). Chiar şi în anii ’40 aici puteau fi văzute un număr mare de păsări, menţionate încă
de Davidovici, inclusiv lopătarul (Platalea leucorodia), ţigănuşul (Plegadis falcinellus şi diferiţi
stârci (Averin, 1971).
Din anul 1956 fauna vertebratelor Republicii şi în special a acestei regiuni a fost cercetată de
către colaboratorii Institutului de Zoologie al Academiei de Ştiinţe din Moldova. Rezultatele au
fost publicate în câteva zeci de articole ale academicianului I. M. Ganea, profesorilor I. V. Averin,
G. A. Uspenskii, M. N. Lozan ş.a. În lucrările lui Corcimar N.D. (1962, 1969) sunt prezentate
date referitor la biologia bursucului(Meles meles), a jderului de pădure (M. martes) şi de piatră
(Martes foina). În studiile efectuate de M. N. Lozan şi G. A. Uspenskii (1966), G. A. Uspenskii
(1972) referitor la mamiferele de vânătoare sunt amintite 10 specii de animale de pradă, inclusiv
jderul de pădure, hermelina (Mustela erminea), vidra (Lutra lutra), nurca europeană (Mustela
lutreola) şi pisica sălbatică (Felis silvestris), ulterior incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova.
Date referitor la rozătoare, inclusiv şi cele din zonă, se găsesc în monografiile lui Lozan M. N.
(1970, 1971). Articole actuale despre mamifere sunt foarte puţine. Fauna de lilieci din pădurea
Chiţcani şi din lunca Talmaza a fost studiată de Bondarenco A. M. (2006).
După demararea procesului de regulare a regimului Nistrului, a desecării şi arării zonelor
umede în anii ’50 ai sec. XX, au avut loc schimbări drastice în fauna păsărilor. Totuşi încă se mai
întâlnea într-un număr mare Aythya nyroca şi Netta rufina, raţe de râu. Din 30 de specii de culici
care se întâlneau aici, îşi făceau cuiburi 6 (Averin, 1971), dintre care cuibărirea speciilor Limosa
limosa şi Numenius arquata nu mai este observată în prezent.
Reducerea teritoriului zonelor umede (începutul anilor ’60) a dus la o micşorare drastică a
bogăţiei faunei, totuşi a fost observată cuibărirea a astfel de specii rare precum: Haliaeetus albicilla,
Pandion haliaetus, Podiceps grizegena, Platalea leucorodia, Plegadis falcinellus, Falco herrug,
Columba oenas. De atunci au început să dispară Bubo bubo, Aquila chrysaetus, Circaetus gallicus,
Columba livia, Falco naumanni, Neophron percnopterus; foarte rar se mai observa Gyps fulvus,
Aegipius monachus (Averin, 1971). O importanţă mare pentru fauna păsărilor Nistrului de Jos
l-au avut zonele umede extinse cândva în cursul de jos al Răutului, unde îşi aveau habitatul o
57

58
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
mulţime de păsări acvatice şi de mlaştină. În rezultatul desecării zonelor umede au avut loc
perturbări chiar şi în direcţia torentului migranţilor de toamnă, care s-a deplasat spre sud-vest
(Uspenschii, 1968).
În general, datele despre păsări până în anii ’70 ai secolului trecut se limitau la ornitologia
agricolă sau erau legate de fauna de vânătoare. Mai târziu aceste informaţii au fost completate
din contul studiilor migraţiei păsărilor. Este cunoscut faptul privind micşorarea drastică a numărului
păsărilor de pradă şi a bufniţelor. De exemplu, în anii ’70 densitatea populaţiei bufniţelor
constituia 2, a acvilei–pitici – 70-90, a şoimului-de-dumbravă – 12 perechi/100 km 2 ; la sfârşitul
anilor ’70 densitatea şoimului-de-dumbravă constituia deja 0,8 perechi/km 2 (Zubcov, 1983).
Mai târziu şoimul-de-dumbravă şi bufniţa nu se mai întâlneau cuibărind, la fel ca şi ţigănuşul şi
altele, dar au apărut cormoranul-mic şi stârcul galben (Ganea, Zubcov, 1983).
Informaţiile de mai târziu despre păsările Nistrului de Jos erau, de asemenea, sumare (Jurminschii,
1992, 1998, 1999, Cunicenco, 1999, ş.a.). Acestea conţin date despre cuibăritul stârcului-galben
şi a egretei-mari, berzei negre, cormoranului mic, şi despre observarea acvilei-pitice,
şoimului călător, ţigănuşului, lopătarului, pelicanilor, ş.a. Cu toate acestea până recent studii
complete despre fauna păsărilor nu au fost realizate, în deosebi în ceea ce priveşte paserinele.
Pe teritoriul zonei în diferite anotimpuri au fost observate 142 de specii de păsări (Jurminschii,
1998), inclusiv 54 de specii paserine cuibărind. Studiul ornitofaunei zonei din iunie 1999, a descoperit
pe meandrele dintre satele Talmaza şi Crocmaz 95 specii de păsări. Cele de bază erau:
Parus major, Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Phylloscopus collibita, Columba palumbus, Sturnus
vulgaris, Phoenicurus phoenicurus, Emberiza citronella, Alauda arvensis, Motacilla alba, M.
flava, Anthus pratensis, Carduelis carduelis, Miliaria calandra (Jurminschii, 1999). Pe meandrele
acoperite de vegetaţie naturală, au fost remarcate de la 10 la 47 de specii, în timp ce pe meandrele
cu teren agricol cultivat (câmp, păşune, livadă) au fost înregistrate respectiv 16, 17 şi 22
de specii. Pe meandrele de pădure, în funcţie de complexitatea structurii pădurilor, s-au evidenţiat
de la 10 la 36 de specii. Pe meandrele cu pajişti şi cu iazul gospodăresc piscicol abandonat
s-au identificate 47 de specii, cele mai multe dintre ele fiind păsări ale complexului palustru. Pe
mlaştina Togai şi în împrejurimile sale s-au înregistrat 39 specii de păsări. Dintre speciile rare la
cuibărit au fost remarcate Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Cygnus olor, Ciconia nigra, Egretta
alba, Hieraaetus pennatus, pe teritoriul adiacent al Ucrainei - Ardeola ralloides.
De la mijlocul anilor ’90 ai secolului XX până în prezent ornitofauna porţiunii transnistrene a
Zonei Ramsar „Nistrul de Jos” a fost studiată de: A.M. Arhipov (1996, 2002 2002b, 2003, 2005);
A.M. Arhipov, G.V. Fesenko (2005); A.A. Kunicenko, A.A. Tişcenkov (1999, 2000, 2001); A.A.
Tişcenkov (1998, 2001, 2002, 2004, 2005); A.A. Tişcenkov, A.A. Aptekov (2001); A.A. Tişcenkov,
D.V. Medvedenko (2001); . A.A. Tişcenkov, P.V. Gorohovski, A.A. Storojenko şi coautori (2005);
A.A. Tişcenkov, S.I. Filipenko şi coautori (2006); N.A. Romanovici, A.A. Tişcenkov (2008).
După Brauner primele date despre herpetofauna Nistrului de Jos se pot găsi în lucrările lui Didusenko
(1959), dar mai detaliat aceasta a început să fie studiată în anii 70 ai secolului XX (Tofan,
1970, 1972, 1975). În aceste lucrări este dată o revizuire a tuturor speciilor de reptile şi amfibieni
ale regiunii în întregime, dar informaţii despre distribuirea teritorială nu au fost concretizate. Nu
există detalizări nici în cartea „Reptilele şi amfibienii Moldovei” (Popa, Tofan, 1982).
Mai detaliat răspândirea reptilelor se studiază din anii 80. S-a stabilit că în regiunea Nistrului
de Jos vieţuiesc 11 specii, dintre care majoritatea sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii.
O comparaţie cu primele date despre herpetofauna Nistrului de Jos ce se conţin în catalogul
Muzeului Teritoriului Basarabean (1907-1912), permite de a remarca reducerea bogăţiei de specii
pe multe sectoare. Astfel, în apropiere de Bender din 6 specii ce se întâlneau aici au rămas
doar 2 (Natrix nattrix şi N. tesselata). Pe teritoriul zonei au fost identificate refugii ale speciilor
rare Elaphe longissima şi Coronella austriaca, de exemplu lângă satele Copanca şi Răscăeţi cu o

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
densitate medie de 10 unităţi/ha; sunt destul de obişnuite pentru acest sector speciile Lacerta
viridis, L. agilis, Natrix natrix, N. tesselata (Ţurcanu, 1997, 1998). Popularea Vipera ursini în regiunea
Nistrului de Jos nu a fost demonstrată, Elaphe quatuorlineata a fost remarcată doar lângă
satele Răscăeţi şi Purcari (Ţurcanu, 1999).
Informaţii despre amfibieni sunt şi mai puţine. Este cunoscut faptul că pe teritoriul zonei
vieţuiesc 11 specii. Cele mai răspândite dintre acestea sunt: Bufo viridis, Hyla arborea, complexul
Rana ridibunda - R. esculenta (Ţurcanu, 1999). În legătură cu neclaritatea înţelegerii de către
diferiţi specialişti a statutului sistematic, au fost devalorizate şi aşa fragmentare datele despre
răspândirea unor câtorva specii de broaşte.
În 2008 a fost publicată lucrarea „Despre hotarul de sud al răspândirii hibridului Rana esculenta
(Ranidae, Anura, Amphibia) pe teritoriul Ucrainei şi Moldovei: datele ADN-citometriei
(Borkin şi alţii, 2008), unde sunt prezentate datele despre popularea speciilor complexului dat
şi pentru teritoriul zonei Ramsar. Tot atunci a apărut şi lucrarea O.S. Bezman-Moseiko (2008)
„Despre compoziţia herpetofaunei Transnistriei (datele preliminare)”, unde este prezentată informaţia
despre răspândirea herpetofaunei întregii regiuni, inclusiv regiunea luncii Nistrului.
În total despre fauna vertebratelor Nistrului de Jos s-au publicat mai mult de 90 de lucrări.
Nevertebrate. Datele privind evaluarea stării entomofaunei şi valorii habitatelor pentru menţinerea
insectelor zonei Ramsar „Nistrul de Jos” sunt destul de fragmentare. Literatura entomologică
de bază, inclusiv privind teritoriile de-a lungul Nistrului este dedicată studiului vătămătorilor
plantelor agricole şi entomofagilor în agrocenoze.
Regiunea pădurii de la Gârboveţ, amplasată pe cumpăna apelor a porţiunilor gurilor afluenţilor
de dreapta a jumătăţii de sus a Nistrului de Jos – râurile Bâc şi Botna intră în componenţa
sectorului de stepă basarabean, pentru care este caracteristică abundenţa speciilor balcanice, ce
cu toate acestea nu trec spre est, iar elementele mediteraneene aproape că lipsesc (Medvedev,
1957). Dar această raionare se bazează pe câteva familii de gândaci. Puţin mai la nord în lunca
Nistrului printre coleopterele altor taxoane, din contra, au fost identificate nu numai elemente
europene, dar şi mediteraneene şi pontice (Neculiseanu, 1998). Barsov (1070) afirma că în componenţa
fluturilor (Lepidoptera) aici predomină speciile mediteraneene, iar cele vest-europene
şi balcanice sunt puţine. Strianova (1970) remarcă că printre nevertebratele terestre în lunca din
apropiere de s. Grigoriopol (porţiunea de sus a Nistrului de Jos, malul drept) sunt prezente un
şir de specii găsite în pădurile Moldovei centrale şi de nord, dar ele lipsesc în apropiere de or. Tiraspol
(mijlocul cursului de jos, malul stâng). În ansamblu aceasta poate însemna că în raionul
Bender (malul drept) – Tiraspol concomitent traversează hotarele latitudinale şi meridionale de
răspândire a speciilor. Aceasta este demonstrat şi de datele lui Poiras (1998) privind gărgăriţa
Apionidae: complexele Apionidae ale podişului transnistrean (de-a lungul Nistrului de Mijloc)
şi câmpiei Nistrului de Jos se deosebesc foarte mult (30% din totalul speciilor), în pofida prezenţei
pronunţate de-a lungul Nistrului de Mijloc a xerofitelor auribiotice şi mezofitelor de stepă.
Toate acestea duc la o înţelegere a cauzelor bogăţiei înalte de specii în regiunea Nistrului de
Jos, dar pentru un prognostic a prezenţei speciilor rare nu prea oferă multe lucruri.
Materiale privind fauna albinelor (Apoidea) a habitatelor amplasate de-a lungul Nistrului de
Jos sunt divizate în mai multe articole (Andreev etc. 1986, 1988, 1989, 1991а, 1991b), deşi acestea
constau în mare parte din colecţii neregulate, sau se referă la polenizatorii culturilor agricole.
Cu toate acestea, conform acestor date se observă că fauna malului stâng al Nistrului de Jos este
sărăcită, deoarece aici sunt puţine habitate naturale. Pentru justificarea măsurilor de protecţie a
faunei au importanţă următoarele concluzii:
– în agrolandşaft doar un număr anumit de habitate naturale sunt capabile în deplină măsură
să menţină bogăţia de specii a staţiunii recipiente (Andreev, 2009);
– diversitatea de specii în habitatele întinse (de tip trenă) este mai redusă decât într-o
59

60
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
configuraţie compactă (Andreev et al., 1993), ce este demonstrat şi de alţi autori (Baz,
Garcia-Boyero, 1995) în raport cu fluturii.
Date fragmentare despre libelulele Nistrului de Jos există în primele lucrări serioase privind
acest grup în Moldova (Brauner, 1912, Bezvali, 1932), atunci când existau condiţii mai favorabile
de existenţă. Aceste lucrări nu oferă informaţii despre bogăţia faunei locale.
Dintre lucrările contemporane pot fi menţionate articolele A.V. Andreev (1998) şi A.V. Andreev
şi V.V. Derjanschi (2004a). În zona „Nistrului de Jos” au fost identificate 33 specii; în
sectorul Lunca Talmaza se cunosc 23 de specii, în rezervaţia naturală „Mlaştina Togai” – 19, în
rezervaţia peisajeră „Grădina Turcească” – 17, pe meandrul mlăştinos în apropiere de Purcari
– 11 specii. Este arătat în comparaţie cu alte arii naturale protejate mari, că aceasta este o concentraţie
remarcabilă de specii Odonata.
Fauna insectelor ortoptere nu a fost studiată special, este cunoscut articolul L. Kotomina şi N.
Alexandrova (2003), ce se referă la ortopterofauna din împrejurimile or. Tiraspol.
Date fragmentare (de exemplu despre Lucanus cervus L. în lunca de lângă s. Talmaza) privind
diverse familii pot fi găsite în lucrările S.I.Medvedev şi D.S. Şapiro (1957), B.P. Adaşkevici (1972)
- Carabidae, Staphilinidae, V.G. Ostaficiuk (1971) – Elateridae. Coleopterofauna Nistrului de
Jos a fost special studiată de un şir de autori: Maţiuk V.A: (2005) – familia Carabidae; Kotomina
L.V. şi Şeşniţan S.S. (2008, 2009, 2010) – diverse familii, în principal Carabidae, Hydradephaga
и Hidrophilidae; Poiras A., Veresceaghin B. şi Calestru L. (2008) – familiile Chrysomelidae и
Curculionidae.
Informaţii privind lepidopterele Nistrului de Jos s-au publicat foarte puţin (Andreev, Derjanschi,
1999 şi 2004). Date fragmentare despre unele specii de himenoptere se întâlnesc în lucrările
V.M. Ermolenko şi S.G. Plugaru (1973), Sinelisciova V.A. (1973), dar în principal atenţia a
fost acordată studiului himenopterelor parazitare.
Macronevertebratele acvatice ale zonei practic nu sunt studiate, majoritatea studiilor realizate
se referă nemijlocit la fluviul Nistrului (Ecosistemul Nistrului de Jos în condiţiile impactului antropogen
intensificat, 1990), hidrofauna altor tipuri de bazine acvatice practic nu este studiată.
Într-o lucrare scurtă (Neculiseanu et al., 1993) se conţin date generalizate despre răspândirea
speciilor rare de insecte din Moldova, în baza unor date segmentare şi parţial învechite. Ultimele
publicaţii unde parţial sunt indicate distribuirea şi răspândirea animalelor şi plantelor rare ale
regiunii sunt Cartea Roşie a Moldovei (2001) şi Cartea Roşie a Transnistriei (2009).
Estimarea importanţei zonei „Nistrului de Jos”. Cele mai complete date despre fauna şi flora,
diversitatea asociaţiilor de plante şi tipurile de fitocenoze ale comunităţilor silvice şi ierboase au
fost obţinute pe parcursul ultimilor 12 ani, în principal, în cadrul proiectelor Societăţii Ecologice
„BIOTICA”, dedicate studierii şi conservării biodiversităţii bazinului Nistrului:
Elaborarea concepţiei restaurării fluviului Nistrul (cu suportul Fondului MacArthur,
1998-1999),
– Conservarea zonelor umede ale Nistrului de Jos (Convenţia Ramsar, 2001-2002),
– Conservarea biodiversităţii ecosistemelor deltei Nistrului de Jos (Fondul Global de Mediu
şi Banca Mondială, 2002-2005),
– Conservarea speciilor periclitate de şerpi şi restaurarea habitatelor de stepă (Societatea
zoologică de la Frankfurt, 2004),
– Elaborarea planului de management pentru Lunca Talmaza şi conservarea speciilor de
lilieci (Fondul Michael Otto, 2005).
Unele evaluări importante ale deplasării climaterice au fost efectuate în cadrul proiectului
UNDP (Fondul Ecologic de Mediu) „Modelarea schimbărilor climatice”.
Principalul document de evaluare este schema informaţională (2003) amplasată pe pagina web
(http://ramsar.wetlands.org/Database/Searchforsites/tabid/765/language/en-US/Default.aspx) a

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Convenţiei Ramsar a zonelor umede Ramsar (Information Sheet on Ramsar Wetlands – RIS).
Argumentarea ştiinţifică a creării parcului naţional „Nistrul de Jos” (Andreev, Gorbunenko,
Jurminschii, Izverskaia şi alţii, 2004) conţine evaluări mai actuale ale faunei, florei şi a speciilor
rare, ce demonstrează priorităţile zonei în raport cu ariile protejate mari din Moldova.
1.5 Populaţia şi folosinţa terenurilor
1.5.1. Administrarea de stat şi populaţia
Teritoriul de pe malul drept al zonei se situează în limitele a două raioane administrative.
Satele Popeasca, Talmaza, Cioburciu, Răscăeţi, Purcari, Olăneşti, Crocmaz, Tudora şi Palanca
intră în componenţa raionului Ştefan-Vodă; iar Copanca, Plop-Ştiubei, Cârnăţeni şi Grădiniţa
– în raionul Căuşeni. Primarii satelor împreună cu consiliile locale constituie autorităţile de
nivel administrativ întâi, care deţin controlul asupra terenurilor publice locale, inclusiv şi asupra
fondului de rezervaţii, păşuni ş.a. Terenurile agricole, în mare parte sunt în proprietate privată;
aceste terenuri sunt administrate de proprietari mari de terenuri, de întreprinderi care deţin
terenuri proprii şi arendate şi de producători agricoli mici. Autorităţile locale de nivelul întâi se
supun consiliului raional şi preşedintelui consiliului raional. În acelaşi timp aceste organe îşi îndeplinesc
obligaţiunile în conformitate cu Legea privind administraţia publică locală. Principalele
terenuri forestiere se atribuie la întreprinderea silvică Tighina, care se află în subordonarea
Agenţiei „Moldsilva”. Populaţia constituie circa 50 mii de oameni.
Teritoriul de pe malul stâng al Nistrului este amplasat, în principal, în limitele insulei Turunciuc,
ale cărei terenuri se află în subordonarea consiliilor săteşti ale satelor Glinoe, Crasnoe
şi Nezavertailovca; o parte din terenuri aparţin consiliului sătesc Cremenciug. Preşedinţii consiliilor
săteşti şi consiliile locale constituie autorităţi administrativ de nivelul întâi, care deţin
terenurile publice locale. Autorităţile locale de nivelul întâi se subordonează consiliului raional
şi preşedintelui acestuia. Terenuri forestiere fac parte din ocolul silvic Slobozia (ins. Turunciuc)
şi Chiţcani, subordonate Organului silvic central din Transnistria. Insula nu este populată, iar
populaţia s. Cremenciug este de circa 1000 oameni.
1.5.2. Transportul
Zona Ramsar „Nistrul de Jos” este amplasată în partea de sud-est a Moldovei şi are hotar
comun cu regiunea Odesa din Ucraina. Hotarul său estic trece pe fluviul Nistru, iar graniţa cu
Ucraina începe de la s. Purcari. Hotarul de nord trece pe şoseaua de-a lungul râului Botna, iar
cel de vest – pe traseul Chişinău – Căuşeni – Belgorod- Dnestrovsk cu ramificaţii spre Odesa.
Teritoriul zonei este accesibil din orice oraş mare din regiune.
Traficul internaţional. Aeroporturile sunt situate în Chişinău şi Odesa, gările feroviare –
în oraşele Chişinău, Bender, Tiraspol, Odesa. Porturi maritime se găsesc în oraşul Odesa şi
Belgorod-Dnestrovsk. Gări auto sunt în oraşele Chişinău, Bender, Tiraspol, Odesa, Belgorod-
Dnestrovsk, Căuşeni, Cahul. Gara auto din Ştefan-Vodă are o importanţă locală. Legătura dintre
aceste oraşe şi localităţile de pe teritoriul zonei este făcută de către autobusele de rută.
Rutele interurbane de autobuse: Copanca – Bender, Copanca – Tiraspol, Copanca – Chişinău,
Talmaza – Tiraspol, Talmaza – Bender, Talmaza – Chişinău (prin Plop-Ştiubei, Grădiniţa,
Cîrnăţeni), Cîrnăţeni – Chişinău, Cioburciu – Chişinău, Răscăeţi – Chişinău, Olăneşti – Chişinău,
Olăneşti – Tiraspol, Olăneşti – Bender, Chişinău – Tudora.
Rutele interurbane (transfrontiere) de autobuse: Talmaza – Odesa, Odesa – Chişinău, Chişinău
– Belgorod-Dnestrovsk, Olăneşti – Odesa.
61

62
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Rutele raionale de autobuse: Copanca – Căuşeni (Căuşeni, Plop-Ştiubei, Leuntea), Cîrnăţeni
– Căuşeni, Răscăeţi – Ştefan-Vodă;
Satele raionului Căuşeni. Copanca: rute interurbane de autobuse – Copanca – Căuşeni, Copanca
– Bender, Copanca – Tiraspol, Copanca – Chişinău. Cîrnăţeni: Cîrnăţeni – Căuşeni şi o
rută Cîrnăţeni – Chişinău; ruta tranzit Talmaza – Chişinău. Plop-Ştiubei: tranzit Talmaza – Chişinău.
Grădiniţa şi Leuntea: tranzit Talmaza – Tiraspol, Talmaza – Bender şi Talmaza – Chişinău.
Satele raionului Ştefan Vodă. Talmaza: Talmaza – Tiraspol, Talmaza – Bender, Talmaza –
Odesa, Talmaza – Chişinău. Popeasca: tranzit Odesa – Chişinău, Chişinău – Belgorod–Dnestrovsk.
Cioburciu: Cioburciu – Chişinău. Răscăeţi: Răscăeţi – Chişinău, Răscăeţi – Ştefan Vodă.
Purcari: tranzit spre Chişinău, Odesa, Bender. Olăneşti: Olăneşti – Chişinău, Olăneşti – Odesa,
Olăneşti – Tiraspol, Olăneşti – Bender. Crocmaz: tranzit spre Chişinău şi Odesa. Tudora: Chişinău
– Tudora, precum şi rutele tranzit spre Chişinău şi Odesa. Palanca: rute internaţionale de
tranzit spre Chişinău şi Odesa, etc.
În afară de mijloacele de transport enumerate mai sus, în Moldova este bine dezvoltată deservirea
pasagerilor cu ajutorul microbuzelor, care urmează aceleaşi rute ca şi autobusele şi permit
transportarea spre orice localitate din Moldova. Există posibilitatea de a utiliza autoturismele,
chiar şi de a le arenda de la agenţii corespunzătoare.
Durata călătoriei până la teritoriul zonei Ramsar „Nistrul de Jos”. O călătorie din Chişinău
spre teritoriul zonei cu autobuzul durează 3-4 ore, utilizând un autoturism – 1,5-2 ore, cu un microbuz
de rută – circa 2-3 ore. Din Odesa până la teritoriul zonei cu autobusul se ajunge în 2-3
ore (în dependenţă de timpul petrecut la controlul vamal şi la verificarea paşapoartelor la trecerea
frontierei de stat dintre Moldova şi Ucraina), cu un autoturism – 1-2 ore. Din Tiraspol, cu autobusul,
se poate ajunge pe teritoriul zonei în timp de 2-3 ore, cu ajutorul unui autoturism – 1,5-2 ore
(în dependenţă de timpul petrecut la controlul vamal la trecerea frontierei administrative).
Descrierea schemelor drumurilor pe teritoriul zonei „Nistrul de Jos” şi specificul lor. Traseul
principal Chişinău – Căuşeni – Belgorod-Dnestrovsk reprezintă hotarul de vest al zonei,
unde lângă fiecare localitate se află câte o intersecţie dotată cu indicatoare cu denumirea acesteia
şi distanţa până la centrul său. Între localităţi trece un drum intern, care asigură o legătură directă
între ele fără necesitatea de a ieşi la traseul de bază, acest drum traversează centrul satelor,
trecând pe lângă clădirile administrative ale comunelor, situate pe teritoriul zonei. Excepţie de la
regulă o face satul Popeasca, a cărui amplasare se află nemijlocit pe traseului principal.
Posibilitatea transportării interne a turiştilor şi a altor vizitatori pe teritoriul zonei. Din
motiv că lungimea zonei este de 58 km, iar lăţimea maximă e de circa 30 km, este destul de comodă
transportarea vizitatorilor cu ajutorul căruţelor cu cai, călare pe cai, cu bicicletele şi pe jos.
Organizarea rutelor de acest gen în anotimpul cald este comodă şi chiar atrăgătoare atât pentru
turişti, cât şi pentru administraţia zonei. Vizitatorii principali ai zonei vor fi locuitorii din oraşe.
Pentru aceştia, elementele exotice, cum ar fi călătoria cu căruţa sau călare pe cal reprezintă
distracţii adăugătoare; în acelaşi timp administraţia zonei are posibilitatea de a implica populaţia
locală în organizarea acestor tipuri de rute, asigurând un venit adiţional acestor persoane.
Distanţa dintre localităţile din componenţa zonei este de circa 7 km. Timpul petrecut pe jos pe
teritoriu în lungime este în medie de 12 ore, cu bicicleta – 6 ore.
Starea drumurilor. Traseele centrale din oraşele Chişinău, Tiraspol, Bender, Odesa şi Belgorod-Dnestrovsk
se află într-o stare relativ bună. Drumurile interne dintre localităţile zonei sunt
într-o stare deplorabilă, în pofida dorinţei administraţiei locale de a le menţine în funcţiune.
Rezolvarea problemei doar la nivel local ar necesita foarte mult timp.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
1.5.3. Istoria culturilor
În zona Nistrului de Jos sunt prezente foarte multe monumente arheologice – atât pe malul
drept, cât şi pe cel stâng al Nistrului. Numărul total al monumentelor descoperite şi studiate
până la începutul anului 2004 în zonă era de 116. Numărul lor poate fi dublat luând în consideraţie
includerea în registru a curganelor.
Omul a valorificat această zonă încă în epoca paleoliticului, cele mai vechi monumente datează
cu circa 30 mii de ani în urmă şi sunt prezente aproape lângă fiecare localitate din zonă.
În mai multe cazuri (Cioburciu, Tudora) numărul monumentelor este chiar mai mare. Monumentele
acestei ere se referă la astfel de fenomene culturale, precum epioriniacul (Răscăeţi) şi
gravetianul de est (Cioburciu 1, Tudora 1).
Următoarea epocă, în care zona Nistrului de Jos a fost dens populată, este eneoliticul tîrziu (4
mii ani î.e.n.), care este reprezentat de monumente ale variantei Folteşti-Usatovo din faza târzie
a culturii Cucuteni-Tripoli (Purcari, Tudora 2). Aici se găsesc atât locuinţe vechi, cât şi multe
curgane de această cultură (partea cea mai mare, totuşi, deja au fost descoperite prin săpături
arheologice). Cele mai multe curgane sunt prezente în Olăneşti.
Epoca bronzului (3-2 mii ani î.e.n.) este reprezentată în principal de curgane, care se referă
aproape la toate culturile cunoscute ale acestei regiuni (cultura Iamna, cultura catacombelor,
cultura ceramicii, Sabatinovca). Cea mai abundentă este la fel zona Olăneşti, precum şi Palanca
(unde a fost descoperit şi un grup de locuinţe ale culturii Sabatinovca).
În epoca fierului timpuriu (1 mie î.e.n. – secolul V e.n.) monumentele arheologice ale zonei
sunt la fel reprezentate în mare parte de curgane. Acestea, în principal, aparţin diferitor grupe
de sciţi şi sarmaţi. Îndeosebi se remarcă pentru acea vreme necropole ale sciţilor târzii în s.
Glinoe şi Cioburciu de pe malul stâng al Nistrului (unde a fost descoperită o aşezare destul de
interesantă). Posedă un interes deosebit pentru specialişti şi necropola sarmaţiană din Talmaza.
La fel printre monumentele epocii fierului timpuriu trebuie menţionate: necropola getică din
Olăneşti, aşezarea-orăşel getic din Tudora, aşezarea greco-barbare în Tudora şi Copanca; precum
şi un şir de tezaure – Răscăeţi (sciţii) şi îndeosebi tezaurul de la Olăneşti, unde printre altele
a fost descoperit sfeşnicul din templul Artemidei din Efes. Prezintă interes şi aşezările culturii
Poieneşti-Lukaşevka în Purcari.
Cultura Cerniahovsk (secolul 3-4 e.n.), de încheiere a epocii fierului timpuriu este reprezentată
de un număr foarte mare de monumente în general pe teritoriul Moldovei şi în special în
zona Nistrului de Jos. Cele mai reprezentative aşezări sunt Tudora 9 şi Palanca 7.
Monumentele arheologice ale evului mediu (sec. 6-17 e.n.) sunt reprezentate de slavi, cultura
antică rusească, balcano-dunăreană, diferite grupuri de nomazi (pecenegi, cumani), monumente
ale timpurilor hoardei de aur, iar apoi moldoveneşti timpurii. Printre acestea cele mai interesante
sunt aşezările slave de lângă s. Răscăeţi şi aşezarea culturii balcano-dunăreană Tudora 3.
Majoritatea satelor au fost fondate în secolele XV-XVI
1.5.4. Folosinţa terenurilor
1.5.4.1. Malul drept al Nistrului
Cifrele principale referitor la folosinţa terenurilor sunt prezentate în Tabelul 3 (datele privind
folosinţa terenurilor pentru fiecare localitate sunt date în Anexa 4). Terenurile în proprietate
privată cuprind 28041 ha, terenurile proprietate publică – 10875 ha, terenurile în proprietatea
statului– 10875 ha. Terenurile silvice în proprietatea statului se află în administrarea întreprinderii
pentru silvicultură Tighina din componenţa Agenţiei „Moldsilva”.
63

64
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Tabel 3
Informaţie privind folosinţa terenurilor în zona Ramsar, raioanele Căuşeni şi Ştefan Vodă
Tipurile de terenuri Suprafaţa totală Tipurile de terenuri Suprafaţa totală
I. terenuri agricole: 25066 II. terenurile localităţilor: 3770
incl: teren arabil 19649 incl: teren arabil 1408
livezi 1805 livezi 117
viţă de vie 3007 viţă de vie 1102
pârloagă 467 păşuni 0
drumuri 24 drumuri şi pieţe 480
construcţii 84 construcţii şi ogrăzi 445
păşuni 30 alte terenuri 224
III. Terenuri industriale 430 VI. Terenurile fondului de rezervă 6643
incl: drumuri 302 incl: teren arabil 519
construcţii 128 livezi 13
IV. Terenurile fondului silvic 9282 viţă de vie 20
incl: proprietate de stat 8001 păşuni 2658
proprietatea localităţilor 1281 construcţii 447
V. Terenurile fondului acvatic 2453 livezi de nuc 20
incl.: proprietate de stat 2451 livezi de dud 55
proprietate privată 2 alte terenuri 1770
Suprafaţa totală 47645 drumuri 1141
Suprafaţa totală a terenurilor naturale, semi-naturale şi acvatice constituie cca. 14969 ha sau
31,14% din suprafaţa totală a ţării.
1.5.4.2. Malul stâng al Nistrului
Suprafaţa totală a terenurilor exploatate, aflate în administrarea s. Chiţcani – Cremenciug
constituie 4822 ha. Terenurile agricole constituie 4251 ha, inclusiv terenuri arabile – 3525 ha
şi culturi multianuale – 676 ha (grădini – 656 ha, vii - 20 ha), păşuni – 50 ha, fâşii de arbori şi
arbuşti de protecţie a câmpurilor– 57 ha.
Terenuri înmlăştinite – 6 ha; bazine acvatice – 223 ha, inclusiv lacuri – 12 ha; drumuri – 103
ha; construcţii – 96 ha; terenuri afectate – 86 ha. Terenurile silvice ale Fondului silvic de stat în
limitele zonei constituie 389 ha.
Terenurile agricole sunt date în arendă pe termen lung micilor producători agricoli. Principalele
direcţii de folosinţă a acestor terenuri sunt: grădinăritul, legumicultura, grădinăritul şi
păşunatul.
În structura terenurilor arabile, teritoriul arabil irigat constituie nu mai mult de 7% din
suprafaţă. Principala sursă de irigare este fluviul Nistru. Sistemul de irigare este de tip deschis.
Acesta include o serie de staţii de pompare, bazine de acumulare, canale magistrale (în unele
cazuri acestea sunt capitale – betonate) şi o reţea de canale de irigare temporare, ce alimentează
cu apă câmpurile. Sistemul a fost construit în formă de maşini de stropire de diferit tip. În prezent
principala metodă de irigare este irigarea prin picurare şi stropirea cu ajutorul maşinilor de
volum mic de tip bobină.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Malurile canalelor reţelei de irigare temporare sunt îmburuienate. Pe canalele magistrale necapitale
(nebetonate), de regulă se dezvoltă desişuri de stufăriş cu hamei. În locurile de acumulare
permanentă a apei pentru irigare, precum şi a apei din precipitaţiile de toamnă-iarnă şi
cu aflarea apelor subterane aproape de suprafaţă, se observă fenomene ce conduc la formarea
comunităţilor vegetale ale habitatelor umede.
Suprafaţa totală a terenurilor din zona Ramsar „Nistrul de Jos”, pe insula Turunciuc constituie
5697,2 ha, dintre care terenuri agricole – 5077,2 ha, inclusiv terenuri arabile – 4885 ha şi culturi
multianuale – 250 ha; alte terenuri (drumuri ş.a.) constituie 21,2 ha. Terenurile silvice ale Fondului
silvic de stat – 390 ha, terenuri înmlăştinite – 230 ha.
Terenurile agricole se folosesc preponderent în calitate de terenuri arabile, aflate în arendă pe
termen lung în proprietatea producătorilor agricoli mici. Principalele tipuri de folosinţă agricolă
a porţiunii teritoriului Zonei Ramsar „Nistrul de Jos”, amplasat pe insula Turunciuc, sunt
grădinăritul şi păşunatul.
În structura terenurilor arabile, terenurile irigate constituie nu mai mult de 5% din suprafaţă.
Sistemul de irigaţie este de tip închis şi se foloseşte doar de unii producători agricoli. Preponderent
canalele reţelei temporare de irigaţie reprezintă desişuri cu buruiene. În unele dintre ele se acumulează
apa din precipitaţiile de toamnă-iarnă, ceea ce duce la prezenţa de durată a apei şi la formarea
comunităţilor de vegetaţie tipice habitatelor umede. Plantaţiile multianuale (livezile) în mare parte
sunt decontate pentru a fi scoase şi se folosesc în calitate de păşuni, dar sunt prezente şi plantaţii noi.
În structura suprafeţelor cultivate de pe Turunciuc predomină cerealele (80%): culturile de
toamnă – grâu, orz şi triticale; culturile de primăvară – grâu şi orz. Porumbul şi floarea-soarelui
ocupă 15%, ierburile multianuale (lucerna) – nu mai mult de 5%. În ultimii ani a fost aplicată o
nouă cultură tehnică – inul. Legumele din cauza distrugerii sistemului de irigaţie, preţul ridicat
la apă, lipsa tehnicii de irigare practic nu sunt crescute.
Rotaţia culturilor agricole ştiinţific argumentată (asolamentul) în sensul clasic pe terenurile
arabile ale zonei nu se aplică. În cel mai bun caz culturile se amplasează după criteriul „cel mai
bun predecesor” în asolamentele pe terenuri mici de rotaţie scurtă.
Deoarece lipsesc schemele raţionale de asolament, restabilirea fertilităţii solului are loc preponderent
pe cale naturală (parţial din contul resturilor miriştilor şi fâneţelor), deoarece aplicarea
îngrăşămintelor organice nu se efectuează. Sistemul de aplicare a îngrăşămintelor include
aplicarea îngrăşămintelor în timpul semănatului (de regulă, se folosesc îngrăşămintele cu fosfor
– superfosfat dublu în norma de 10-15 kg s.a./ha) şi apoi aplicarea la fertilizarea culturilor cerealiere
cu îngrăşăminte cu azot (soluţie de uree (NH 2 ) 2 CO – 30 %), ceea ce permite mărirea
conţinutul de proteină în bobul de grâu.
Prezenţa producerii ecologic pure. Având în vedere că în zonă culturile agricole sunt produse
practic fără aplicarea îngrăşămintelor, aplicarea minimală a pesticidelor şi erbicidelor de către
producătorii agricoli (de regulă mici), producţia zonei se poate considera ca ecologic sigură.
Acest fapt se datorează nu culturii ecologice a producătorilor, dar preţului înalt al produselor
de protecţie a plantelor. Deţinătorii de terenuri mari ce lucrează în baza schemelor intensive
de producere a culturilor agricole tind să respecte tehnologiile de creştere, în special în ceea ce
priveşte măsurile de protecţie a plantelor. Din cauza lipsei unui control de aplicare a substanţelor
chimice de protecţie a plantelor, sunt posibile cazuri de depăşire a concentraţiei maxime admisibile
în produsele crescute.
1.6 Programe existente de administrare
Nu există programe unitare de administrare ecologică a zonei, cu excepţia regulamentelor
cadru ale zonelor protejate – a zonei Ramsar şi a ariilor peisajere şi naturale ce sunt incluse în ea.
65

66
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Amenajamentele silvice determină principalele direcţii ale administrării pe terenurile aflate
în folosinţa întreprinderii pentru silvicultură „Tighina”, a Agenţiei ”Moldsilva”, inclusiv în categoria
unităţilor teritoriale silvice protejate, locurile de desfăşurare şi tipul tăierilor de diversă
destinaţie, plantaţiile forestiere etc.
Există un Plan de acţiuni în domeniul protecţiei mediului înconjurător, aprobat de Consiliul
Raional Ştefan Vodă din 29.09.2005, care se referă la întreg raionul şi care stabileşte principalele
direcţii de administrare (împădurire, protecţia apelor ş.a.). Partea acestuia, dedicată biodiversităţii,
conţine următoarele compartimente:
„Reevaluarea planului general de amenajare a teritoriului”: elaborarea Reţelei Ecologice Raionale
cu scopul de a optimiza raportul dintre ecosistemele naturale şi cele antropizate.
„Extinderea ariilor naturale protejate”: organizarea rezervaţiilor naturale de luncă şi stepă
noi – 47 ha din componenţa sectorului forestier „Împărăteasca”, din s. Crocmaz şi 2 ha pe stânca
Răscăeţi.
„Restabilirea şi protecţia ecosistemelor naturale”: restabilirea şi protecţia ecosistemelor valoroase
de luncă şi stepă: „La Baltă”(45,5 ha) satul Palanca; „Nistrul chior” (54 ha, s. Talmaza),
„Hârtop” (5,87 ha) s. Răscăieţi.
Compartimentul „Restabilirea şi protecţia ecosistemelor seminaturale” include subdiviziunile:
– crearea oazelor biocenotice în ecosistemele agricole şi a celor de recreaţie – crearea zonei
de agrement „Hamza” (59 ha) s. Purcari şi „La locul popii” (Cioburciu).
– restabilirea şi perfecţionarea managementului păşunilor comunale: Tudora – 27 ha, Olăneşti
– 24, Răscăeţi – 67, Popeasca – 40, Purcari şi Cioburciu – cîte 20, Palanca şi Talmaza
– cîte 30 ha (în total – 258 ha).
Compartimentul „Valorificarea terenurilor degradate şi slab productive” include subcategoriile:
– împădurirea terenurilor degradate: în s. Cioburciu – 22 ha, Răscăeţi – 8,9, Tudora – 33, Popeasca
– 73, Crocmaz – 31, Palanca – 5, Purcari – 23, Talmaza – 100 ha (în total 295,9 ha);
– crearea fîşiilor riverane de protecţie a bazinelor acvatice: în s. Răscăeţi – 3.9 ha, Cioburciu
– 6, Palanca – 3, Popeasca – 5.5, Purcari – 3.4, Talmaza – 5, Tudora – 1 ha (în total 27,8 ha).
Compartimentul „Reducerea degradării solurilor agricole” conţine următoarele subdiviziuni:
– restabilirea fâşiilor forestiere de protecţie a terenurilor agricole şi plantarea celor noi în: s.
Crocmaz – 8 ha, Cioburciu – 30, Talmaza – 36, Tudora – 10, Popeasca – 40, Răscăeţi – 4,
Olăneşti – 23, Palanca – 4, Purcari – 20 ha (în total 175 ha).
– restabilirea spaţiilor verzi şi crearea pădurilor comunale, inclusiv:
• restaurarea spaţiilor verzi: în s. Cioburciu – 0.4 ha, Crocmaz – 3.2, Olăneşti – 0.8 ha,
Palanca – 1.3, Popeasca – 0.2, Purcari – 0.85, Răscăeţi – 0.2 ha, Talmaza – 5.59, Tudora
– 1.33 ha (în total 13.87 ha);
• crearea pădurilor comunale: în s. Răscăeţi – 1 ha, Talmaza – 20 ha, Palanca – 5 ha (în
total 26 ha).
Compartimentul „Restabilirea fertilităţii solurilor degradate” include subdiviziunile:
– elaborarea măsurilor de restabilire a fertilităţii solurilor: în Răscăeţi – 10 ha, Popeasca –
5, Talmaza – 15 ha (în total 30 ha);
– recultivarea terenurilor degradate (cariere, alunecări, terenuri sub construcţii demolate
etc.): în s. Olăneşti – 15 ha, Răscăeţi – 5, Talmaza – 20, Tudora – 2. Popeasca – 5, Cioburciu
– 2 ha (în total 49 ha).
– elaborarea şi implementarea programelor antierozionale pentru terenurile din: Cioburciu
– 1807 ha, Cromcaz – 447, Olăneşti – 920, Palanca – 159, Popeasca – 1590, Purcari
– 374, Răscăeţi – 514, Talmaza – 1772, Tudora – 296 ha (în total 7879 ha).
În afară de asta, Planul prevedea elaborarea şi aplicarea programelor de luptă cu tăierile ilegale
a pădurilor şi alte acţiuni de braconaj, educarea ecologică a populaţiei şi atragerea acesteia în

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
realizarea sarcinilor de protecţie a mediului, inclusiv în acţiuni de înverzire, săptămîni sanitare,
taberele ecologice de vară (pentru tineret), festivaluri etc. Unele dintre aceste activităţi au fost
deja realizate, inclusiv şi datorită Mişcării Ecologice din Ştefan Vodă.
1.7 Turismul
Zona Ramsar „Nistrul de Jos” include toate componentele necesare pentru organizarea activităţii
turistice cu un spectru destul de larg de direcţii, cum ar fi turismul exotic şi ecologic,
agroturismul şi drumurile vinului, turismul balnear şi cel sportiv, odihna de vară, etc.
Trăsăturile de bază ale teritoriului le constituie: frumuseţea peisajului, bogăţia lumii animale
şi vegetale, obiectele istorice valoroase, posibilitatea de a descoperi tradiţiile şi obiceiurile naţionale,
de a degusta cele mai bune sorturi de vinuri din Moldova şi altele, precum şi vecinătatea
oraşelor şi accesibilitatea.
Teritoriul zonei pe întreaga lungime este amplasat de-a lungul fluviului Nistru, ceea ce extinde
considerabil posibilităţile activităţii turistice în aspectul organizării diferitor tipuri de odihnă
pe malul apei sau asociate cu deplasarea pe apă.
Zona nu este destinată doar pentru păstrarea, reabilitarea şi studierea naturii, dar şi pentru
stimularea dezvoltării economice şi sociale a localităţilor de pe acest teritoriu. De aceea ideea
creării condiţiilor de dezvoltare a activităţii turistice este atractivă pentru populaţia locală. Turismul
permite stimularea şi susţinerea activităţilor de restabilire a naturii, amenajare a teritoriului
etc., precum şi soluţionarea problemelor dificile legate de colaborarea zonei cu centrele
raionale şi cu localităţile din componenţa acesteia.
Pentru realizarea programului de dezvoltare a turismului pe teritoriul zonei se evidenţiază
patru raioane turistice, fiecare dintre care îşi dezvoltă direcţia sa de bază pentru organizarea
activităţii turistice, în conformitate cu caracteristica regiunii.
Raionarea turistică.
Raionul turistic „A” cu centrul coordonator în satul Talmaza. Direcţiile de bază: organizarea
odihnei de vară, organizarea excursiilor în timpul anului şcolar, a activităţilor de educare ecologică,
traseelor sportive. Raionul este cel mai bogat în puncte de observaţie a lumii animale şi
vegetale. Localităţile care intră în componenţa raionului: Copanca, Plop-Ştiubei, Leuntea, Grădiniţa,
Cârnăţeni, Popeasca, Talmaza, Cioburciu, Rascaieţi, Rascaieţii Noi.
Potenţialul raionului şi factorii favorabili. Teritorii forestiere mari, iazuri de păduri şi gospodării
piscicole, albia veche a Nistrului, fluviul Nistru, monumente ale naturii, rute tradiţionale
ale turismului acvatic, unicul prag al Nistrului din Moldova (locul obişnuit de desfăşurare
a întrecerilor privind tehnica turismului acvatic). Posibilităţi bune de organizare a excursiilor
interesante în natură, se dispune de trei tabere de vară pentru copii (funcţionează una în satul
Cârnăţeni, una dintre cele mai bune din Moldova, pe fonul deficitului de tabere de odihnă pentru
tineri şi adolescenţi). În acest raion sunt prezente de asemenea şi fabrici vinicole, ferma de
creştere a fazanilor.
Raionul turistic „B” cu centrul în satul Olăneşti. Direcţia de bază: organizarea odihnei populaţiei
din sudul Moldovei (de tip Vadul lui Vodă, cu căsuţe, plajă şi infrastructură corespunzătoare).
Localităţile din componenţa raionului: Purcari, Viişoara, Olăneşti.
Potenţialul raionului şi factorii favorabili. Plajă de dimensiuni mari în zona de odihnă, amplasată
mai sus de satul Olăneşti pe cursul fluviului Nistru şi doar are tangenţă cu teritoriul localităţii (o
zonă specializată de odihnă în sudul Moldovei lipseşte). În comuna Purcari se află fabrica care produce
vinul uneia dintre cele mai bune mărci comerciale din Moldova, cunoscută peste hotare. Raionul
are capacitatea de a asigura aproape în întregime alimentaţia turiştilor cu producţie locală.
67

68
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Raionul turistic „C” cu centrul în satul Tudora. Direcţia de bază: organizarea excursiilor şi a
altor activităţi turistice pentru turiştii străini în colaborare cu parcul naţional în proces de creare
de pe teritoriul Ucrainei. Localităţile ce intră în componenţa raionului: Crocmaz, Tudora, Palanca.
Potenţialul raionului şi factorii favorabili. Experienţa şi legăturile, dobândite în timpul excursiilor
ecoturistice, desfăşurate în cooperare cu colegii ucraineni pentru turiştii străini în regiunea
satului Palanca. În satul Crocmaz se găseşte o fermă de creştere a cailor de rasă, iar practic
pe malul Nistrului, în satul Tudora se află o fabrică vinicolă. În apropierea satului Palanca se află
o fostă gospodărie piscicolă cu un teritoriu vast, unde se planifică să fie organizate rute turistice
cu elemente de vânătoare şi pescuit; în Palanca se află un hotel pentru 30 persoane cu sistem de
canalizare şi apă caldă.
Raionul turistic „D” cu centrul în satul Slobozia. Direcţia de bază: organizarea excursiilor pe
teritoriul zonei şi a altor activităţi recreative cu punctul de pornire în Tiraspol, sau organizarea
traseelor sportive pe teritoriul zonei începând cu fluviul Nistru.
Localităţi : Chiţcani Cremenciug, şi cele de pe malul stâng: Slobozia. Cioburciu, Glinoe,
Crasnoe, Corotnoe şi Nezavertailovca.
Potenţialul raionului şi factorii favorabili. O parte se află pe căile de tranzit Tiraspol – Nezavertailovca
– Dnestrovsc, sau Nezavertailovca – Troiţcoe – Beleaevka – Maiaki (parcul naţional
„Nijnednestrovckii”) – Odesa. Aici se găseşte muzeul „Butâlca” cu un hotel bun în s. Ternovka
lângă Tiraspol, uzina „Kvint” din Tiraspol, monumentul de arhitectură peisajeră în s. Slobozia,
podurile peste in. Turunciuc şi punctele turistice pe insulă. O altă porţiune se află pe traseul
sportiv tradiţional pe Nistru. Pe drumul care duce spre s. Copanca şi Cremenciuc, lângă s. Slobozia
există un bac.
Remarcă: Direcţiile de bază nu exclud alte tipuri de activitate turistică. Punctele de observaţie
a naturii vii, în special a păsărilor există în toate raioanele.
Turismul actual
Pe teritoriul zonei Ramsar, în urma activităţilor de creare a Parcului naţional „Nistrul de Jos”,
pe teritoriul Moldovei are loc un proces durabil de creare a condiţiilor pentru găzduirea turiştilor,
în special a celor numiţi „turişti-VIP”.
Astăzi deja sunt primiţi vizitatori şi se organizează odihne costisitoare la fabrica vinicolă din
s. Purcari (hotel, sală de degustare, zonă de odihnă) şi la gospodăria vânătorească „Fazanul de
argint” aflat între satele Talmaza şi Grădiniţa, precum şi la fabrica familială vinicolă de lângă s.
Crocmaz (a început să fie construită în 2007). Până la demararea activităţilor de creare a parcului
naţional, între anii 2002 – 2005 în niciuna din aceste întreprinderi nu se desfăşurau asemenea
activităţi. Pe teritoriul de influenţă a zonei condiţii prielnice pentru găzduirea turiştilor există
la fabrica vinicolă „Carahasani-Vin” în satul Carahasani (din păcate, întreprinderea se află în
proces de faliment).
Toate aceste obiecte turistice au legătură cu „drumul vinului” (în special fabrica „Purcari
vin”). Anume pentru această ramură în Ştefan Vodă se creează condiţii: a fost reconstruit drumul
de importanţă internaţională, alături de el este o cafenea cu camere de baie, staţii de alimentare
cu combustibil, magazine şi hotele mici în centrul raional Ştefan Vodă. În cadrul proiectului
au fost evidenţiate încă două trasee vinicole, care se află în proces de dezvoltare şi de creare
a condiţiilor pentru găzduirea turiştilor. Traseele includ fabricile vinicole din satele Grădiniţa
(creat în 1538), Talmaza, Crocmaz şi Tudora, precum şi în Carahasani.
În Transnistria toate condiţiile necesare se găsesc în s. Ternovka în muzeul vinului „Butîlka”
(proprietar – Korzun Grigorie) într-un complex turistic unic pentru turiştii-VIP, unde există şi
posibilitatea de a găzdui la preţuri minime şi alte categorii de turişti. Pe teritoriu se află două săli
de degustare, un teren de tenis, bazin, hotel, un restaurant pentru 25 de persoane şi o colecţie

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
numeroasă de băuturi alcoolice din toată lumea concentrate într-o construcţie cu 6 etaje în formă
de butelie, în care se organizează excursii cu genericul ”vinul şi alte băuturi alcoolice tari în
culturile lumii”.
O completare importantă pentru organizarea rutelor pe teritoriul transnistrean al zonei,
precum şi a rutelor organizate pe ambele maluri ale Nistrului, o reprezintă următoarele obiecte
turistice: Cetatea Bender, Memorialul ostaşilor căzuţi în Bender, fabrica de vinuri şi coniac
„Kvint”, hotelurile din Tiraspol şi Bender.
Sfera socială a turismului. Pe teritoriul zonei sunt două tabere de odihnă lângă s. Cârnăţeni şi
Talmaza pe malul drept al Nistrului şi o tabără pentru copii pe malul Nistrului între satele Chiţcani
şi Cremenciug de pe porţiunea transnistreană, care intră în posesia staţiunii tinerilor turişti
din oraşul Tiraspol. Taberele sunt într-o stare bună şi anual găzduiesc copii încă din timpurile
sovietice, cu excepţia taberei recent reconstruite de lângă Talmaza.
Dintre traseele turismului sportiv, de obicei, sunt folosite cele de apă pe Nistru: două trasee
tradiţionale „Bender – Zatoca (Ucraina)” şi „Bender – Dnestrovsk (Bazinul de acumulare Cuciurgan)”.
În ultimul timp pe acestea călătoresc, de regulă, cei entuziasmaţi de aşa tip de sport
din Moldova, inclusiv partea transnistreană, precum şi vizitatori din Ucraina şi alte câteva ţări
europene cum ar fi Polonia.
Turismul rural, în pofida caracterului său atractiv în regiunea dată, este slab prezentat. Actualmente
găzduieşte turişti străini Pavel Ţăranu din satul Cioburciu. Începând cu 2005 el a
găzduit cetăţeni ai diferitor ţări europene (Grecia, Germania, Anglia, Suedia, Finlanda etc.), deşi
el practic nu este în stare să asigure găzduirea tuturor doritorilor, de aceea, deseori este nevoit
să refuze.
Prin teritoriul zonei Ramsar „Nistrul de Jos” trec trei rute strategice: cea acvatică pe întreaga
lungime a fluviului Nistru şi cele două autostrăzi internaţionale Chişinău – Odesa (prin Bender
şi Tiraspol, sau prin Anenii Noi, Căuşeni şi Ştefan Vodă), ceea ce se răsfrânge favorabil asupra
perspectivelor de diversificare a produsului turistic existent. În legătură cu distanţa mică dintre
obiectele turistice, sunt posibile diferite combinaţii de programe de odihnă şi de excursii. Acest
fapt măreşte considerabil posibilităţile ofertelor turistice pe teritoriul zonei Ramsar „Nistrul de
Jos” pentru diverse categorii de turişti.
1.8 Iniţiative de dezvoltare a ariei protejate
Iniţiativa de creare a unei zone protejate a fost propusă de administraţia locală şi de comunitate
în anii ’90 ai secolului trecut. În cadrul proiectului Fondului Global de Mediu sub coordonarea
Băncii Mondiale (2002 - 2005) „Conservarea biodiversităţii în ecosistemul Nistrului de
Jos” a fost elaborată concepţia de creare a parcului naţional şi într-o măsură considerabilă a fost
realizată pregătirea pentru aceasta, inclusiv a fost întreprins un şir de măsuri pentru mărirea
posibilităţilor persoanelor locale interesate.
Instituirea parcului naţional „Nistrul de Jos” în Moldova este prevăzută de patru hotărâri
aprobate de Parlament, iar legislaţia Ucrainei prevede crearea parcului naţional «Nijnednestrovsk»,
şi mai apoi – a unui parc naţional transfrontalier. Importanţa de protecţie a naturii din
zona Ramsar Nr. 1316 este recunoscută la nivel internaţional. Moldova până acum a pierdut
ocazia de a lua decizii de creare a parcului naţional, în timp ce „Nistrul de Jos” ar putea deveni
o rezervaţie a biosferei, primul pe cursul Nistrului şi a doua în regiunea zonelor umede litorale
ale Mării Negre.
69

70
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Partea 2. EVALUAREA SITUAŢIEI ŞI CONCLUZII DE BAZĂ
2.1 Importanţa teritoriului
Teritoriul conţine variate biotopuri de luncă inundabilă. Deosebit de importante sunt albiile
vechi ale Nistrului de diferite vârste, importante pentru păsări şi altă faună a zonelor umede.
Pădurile vechi de plop, care aproape că nu s-au păstrat în Europa, menţin numeroase specii
protejate de lilieci. Pădurile de luncă de frasin reprezintă un ecosistem de importanţă paneuropeană,
iar luncile cu ierburi înalte reprezintă un ecosistem foarte deficitar în regiune.
Toate acestea sunt parte integrală a luncilor Nistrului de Jos, amplasate în zona
transfrontalieră.
Ecosistemele de stepă ale zonei Ramsar „Nistrul de Jos” sunt reprezentate de 6 din 22 tipuri
de biotopuri naturale şi seminaturale şi, mai sunt legate de încă două identificate pe acest
teritoriu. Ele sunt cele mai rare şi mai valoroase habitate ale plantelor, insectelor antofile şi ale
şerpilor. Ele includ comunităţi de stepă de luncă şi stepă veritabilă. După numărul de asociaţii
predomină diverse variante de Festuceto (valesiaca) – Stipeta şi Stipeto – Festuceta (valesiaca), iar
în habitatele bine păstrate prevalează considerabil comunităţile de Festuceto (valesiaca)– Stipeta
cu Stipa tirsa, S. pulcherrima, S. capillata, S. lessingiana, S. ucrainica. În baza acestora s-au format
cele mai răspândite biotopuri deschise seminaturale de colină ale teritoriului – păşunile (de
obicei Festuceto (valesiaca)-Bothriochloeta (ischaemum) şi Bothriochloeta (ischaemum).
Suprafaţa totală a ecosistemelor pure de stepă păstrate sau uşor regenerabile atinge 1000 ha,
aceasta este unul dintre cele mai mari grupuri de sectoare de stepă păstrate în ţară. Unele sectoare
de stepă sunt incluse în arii-nucleu mari, iar altele în mare parte pot fi unite de către reţeaua
ecologică care concomitent are un rol stabilizator pentru terenurile cultivate. În cazul restabilirii
unui aspect normal al agriculturii va apărea posibilitatea îmbunătăţirii multor păşuni de stepă,
ceea ce ar mări capacitatea teritoriului din punct de vedere al biodiversităţii.
Pădurea curtină semiaridă (din stejar pufos Quercus pubescens) cu poieni de stepă – gârneţe
– principalul biotop natural al teritoriilor de colină ale zonei Nistrului de Jos, care formează o diversitate
floristică şi faunistică. Au fost identificate comunităţile Quercetum (pubescens) cornoso (mas) –
cotinosum (coggygria), Quercetum (pubescentis) stepposum, Quercetum (pubescens) herbosum. Dumbrăvile
semiaride cu stejar pedunculat (Quercus robur), inclusiv cu ecotipul de sud al acestuia este
cel de-al treilea tip de biotopuri naturale legate cu stepa, cu participarea căreia se formează lizierele.
Pe locul biotopurilor naturale s-au format două tipuri derivate de biotopuri, care parţial păstrează
ecosistemele şi componentele de stepă. Acestea sunt desişurile de arbori şi arbuşti naturale
şi artificiale (numeroşi arbuşti cu amestec de stejar, frasin şi salcâm alb) pe versanţi abrupţi
- habitat important al păsărilor şi şerpilor, la fel şi plantaţiile silvice complexe din Quercus
robur, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, Ulmus, Tilia argentea, Robinia pseudacacia, Armeniaca
vulgaris, Cerasus avium.
Sunt extrem de variate elementele de landşaft, dintre care se evidenţiază sistemul de meandre
arcuite ale Nistrului şi ale albiei vechi a acestuia (s-a păstrat pe o lungime de 32 km). Pe teritoriul
zonei sunt cunoscute cca. 100 de monumente arheologice.
Graţie complexităţii teritoriului, în prezent aici sunt înregistrate numeroase specii rare de
plante, nevertebrate şi vertebrate; este foarte mare diversitatea păsărilor: 80% din fauna păsărilor
ce se întâlnesc în Moldova, 72% din speciile de mamifere ce vieţuiesc în ţară, sunt foarte multe
specii rare de nevertebrate.
Teritoriul este dinamic în ceea ce priveşte regimul hidrologic, se caracterizează prin apariţia
de noi habitate acvatice şi palustre şi degradarea altora, apariţia şi, într-o măsură mai mică, dispariţia
sectoarelor dezvoltării naturale în zonele umede valorificate în scopuri agricole.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Acţiunile pe teritoriul zonei trebuie îndreptate spre protecţia complexelor naturale, defragmentarea
şi consolidarea, restabilirea şi extinderea ecosistemelor naturale, uneori – reglementarea
proceselor ce au loc în ele. Conservarea celor mai bune exemple ale naturii, inclusiv
landşafturi, habitate, ecosistemele şi specii, precum şi crearea condiţiilor ce ar contribui la
valorificarea durabilă a terenurilor în comunităţile locale şi pentru principalii utilizatori de
resurse naturale, trebuie să fie principalele priorităţi. Acest fapt nu doar va mări stabilitatea
landşafturilor naturale şi tradiţionale, dar şi a ecosistemelor bazate pe agricultură, importante
pentru biodiversitate, după cum prevede Strategia Paneuropeană de conservare a diversităţii
biologice şi peisajere.
Aceasta va asigura conservarea valorilor diversităţii biologice caracteristice teritoriului aflat
la zona de interferenţă a trei regiuni biogeografice şi două biomuri zonale:
sectoarele asociaţiilor primare de stepă, tipice pentru stepele regiunii Azov-Marea Neagră,
cum ar fi Festuceto (valesiaca)-Stipeta (lessingiana) herbosa, Festuceto (valesiaca)-Stipeta
(tirsa) herbosa şi Festuceta herbosa, ce includ până la 80 de specii pe 100m 2 ;
gârneţuri formate din fâşii forestiere de Quercus pubescens şi poieni de stepă – un tip deosebit
de vegetaţie de silvostepă, tipic pentru silvostepa dunăreană, dar care practic a dispărut;
multe specii de stepă aflate pe cale de dispariţie, inclusiv incluse în Cartea Roşie, cum ar
fi: Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Convolvulus lineatus L., Crambe tataria Sebeok,
Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit., endemicul regiunii de nord-vest al Mării de
Negre Astragalus dasyanthus Pall. etc.
populaţia a 36 specii rare de insecte (16 dintre ele fiind incluse în Cartea Roşie a Moldovei,
5 – în Lista Roşie Internaţională IUCN), majoritatea din ele vieţuiesc exclusiv (Saga
pedo L. Onconotus servillei (F.-v.-W.), şi Scolia hirta Schranck) sau preponderent (Bombus
argillaceus F., B. ruderatus F., Iphiclides podalirius L., Mantis religiosa L., Papilio machaon
L., Scolia maculata Drury) în habitatele de stepă, precum şi o concentraţie remarcabilă a
speciilor Odonata;
Cel mai valoros complex de habitate ale speciilor de şerpi aflate pe cale de dispariţie (Coluber
caspius, Coronilla austriaca, Elaphe longissima, E. quatuorlineata), precum şi care au
o importanţă mare pentru alte reptile protejate în Europa (în total 8);
Un teritoriu important al unei faune variate de păsări, folosit de 11 specii din Lista Roşie
Internaţională IUCN, 28 de specii din Cartea Roşie a Moldovei, 139 specii din listele
Convenţiei de la Berna şi 75 – din lista Convenţia de la Bonn;
O faună bogată de mamifere, inclusiv 6 specii din Lista Roşie Internaţională IUCN şi 15
specii din Cartea Roşie a Moldovei, 27 specii protejate în conformitate cu Convenţia de
la Berna, inclusiv 5 ce necesită măsuri de protecţie a habitatelor specifice, precum şi o
concentraţie mare de specii (14) şi multe specii de lilieci.
Teritoriul include un obiect de importanţă naţională în proces de degradare, starea căruia este
foarte importantă pentru populaţia locală – Nistrul Orb (vechi), precum şi un obiect de importanţă
internaţională, Lunca Talmaza, starea căreia este instabilă.
Teritoriul este vulnerabil la influenţa antropogenă. În acelaşi timp, schimbările climatice şi a
regimului hidrologic al Nistrului pun în pericol o porţiune din terenurile agricole.
Teritoriul posedă un potenţial turistic înalt, posibil mai mare decât în unele teritorii mai puţin
transformate din regiune.
2.2 Obiectivele perspective de gestiune
Formarea regimului de protecţie a zonei Ramsar în corespundere cu zonarea acesteia, protecţia,
menţinerea şi restabilirea complexelor naturale, a landşafturilor şi obiectelor natural-istorice.
71

72
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Consolidarea administrării, folosirii şi restabilirii resurselor naturale, îndreptată spre conservarea
diversităţii biologice şi peisajere în ansamblu cu dezvoltarea durabilă a economiei.
Conservarea habitatelor şi comunităţilor naturale tipice pentru regiunea Transnistriei de Jos,
a diversităţii floristice, faunistice, cenotice şi genetice a acestora, în special a speciilor aflate pe
cale de dispariţie la nivel mondial, european şi naţional.
Îmbunătăţirea regimului hidrologic al teritoriului din contul restabilirii şi reglementării conexiunii
principalelor sisteme naturale (Nistrul) şi transformate (Nistrul Orb, Lunca Talmaza,
teritoriile din meandrele Nistrului şi adiacente la Turunciuc).
Realizarea măsurilor pentru formarea unei bogăţii şi diversitate de specii maximale în complexele
teritoriale naturale şi pe teritoriu în întregime, restabilirea şi dezvoltarea resurselor ecosistemelor
de stepă, a măsurilor speciale legate de grupurile vulnerabile şi obiective de animale
şi plante, în special speciile rare şi atrăgătoare.
Formarea sistemelor de teritorii din terenurile ierboase naturale, seminaturale şi artificiale
reconstruite, inclusiv din contul extinderii suprafeţei, asigurând restabilirea biodiversităţii şi
durabilităţii funcţionării ecosistemelor de stepă, mărirea productivităţii acestora în calitate de
păşuni şi rezervaţii genetice.
Restabilirea comunităţilor silvice naturale şi formarea raportului dintre plantaţiile naturale şi
artificiale, care să fie acceptabil din punct de vedere al biodiversităţii şi producţiei silvice, ţinând
cont de schimbările climatice; lupta cu speciile agresive invazive, crearea şi/sau reconstrucţia
zonelor de lizieră şi completarea cu specii silvice fructifere şi de pomuşoare.
Trecerea la o administrare durabilă a resurselor forestiere, în corespundere cu standardele europene
internaţionale şi atingerea echilibrului dintre scopurile pe termen scurt, pe termen mediu
şi cele pe termen lung de gospodărire silvică, ţinând cont de sarcinile de protecţie a naturii
şi eficienţa economică, folosirea progresivă a beneficiilor economice de la valorile nelemnoase
a pădurilor.
Atenuarea consecinţelor schimbărilor climatice, defragmentarea ecosistemelor naturale şi
îmbunătăţirea bazei agroecologice prin formarea pe teritoriul zonei a reţelei ecologice a Moldovei
ca sector al reţelei ecologice paneuropene (în particular a coridorului biologic nistrean de
importanţă internaţională), întru realizarea legislaţiei naţionale şi internaţionale.
Crearea unui teritoriu echilibrat din punct de vedere geosistemic, unde ponderea ecosistemelor
naturale şi seminaturale, precum şi a ecosistemelor artificiale gestionate ca şi cele naturale, să
crească de la aproximativ 30% până la 35-40% din teritoriu.
Promovarea dezvoltării justificate din punct de vedere economic şi ecologic a agriculturii şi
folosinţei durabile a resurselor agrobiodiversităţii, contribuirea la conservarea solurilor şi, pe
cât e posibil, la restabilirea covorului de sol, menţinerea sistemului de activităţi antierozionale.
Dezvoltarea turismului social şi comercial, stimularea cu ajutorul lui a dezvoltării ecologice
pe teritoriul Zonei Ramsar şi în zona adiacentă.
Susţinerea informaţională a direcţiilor importante din punct de vedere ecologic şi social de
dezvoltare a teritoriului, trecerea la folosirea durabilă a resurselor naturale pe el, inclusiv prin
intermediul popularizării cunoştinţelor despre natură şi plaiul natal, dezvoltarea colaborării, în
primul rând, cu parcul natural naţional „Nijnednestrovsk” (Ucraina).
Obiectivele strategice, ce au o deosebită importanţă pentru diversitatea biologică şi conservarea
valorilor acesteia în context internaţional:
Formarea reţelei ecologice locale şi a fragmentului coridorului ecologic de nivel internaţional
al reţelei ecologice paneuropene, ce include ecosisteme silvice, ierboase şi palustre;
crearea sistemului de fâşii forestiere şi a coridoarelor ecologice pentru conectarea sectoarelor
silvice într-o reţea unitară, îmbunătăţirea parametrilor agroecologici ai teritoriului,
protecţiei solurilor şi a reţelei hidrologice locale.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Reconstrucţia ecologică a Nistrului Orb şi în Lunca Talmaza pentru reglarea regimului
hidrologic.
Crearea unui aspect atrăgător al teritoriului şi atragerea investiţiilor pentru dezvoltarea
turismului şi a altor tipuri de activităţi legate de acesta pentru locuitori.
Crearea şi dezvoltarea instrumentelor de colaborare între populaţia locală, autorităţile
locale şi reprezentanţii businessului, susţinerea cooperării populaţiei în domeniile legate
de folosinţa durabilă a resurselor naturale.
Crearea parcului naţional „Nistrul de Jos” ca organ de realizare a acestor obiective, iar
după aceasta a rezervaţiei biosferei, de preferinţă – transfrontalier.
2.3. Probleme de management
2.3.1. Starea actuală a administrării obiectelor naturale şi valorilor natural-istorice ale zonei
În prezent o protecţie şi administrare integrală a teritoriului lipsete. Pădurile de pe cumpăna
apelor sunt protejate în rezervaţiile naturale „Copanca” (167 ha) şi „Leuntea” (30 ha). Lunca Talmaza
include o rezervaţie de resurse de soluri (200 ha); rezervaţiile naturale pe luncă – „Pădurea
Olăneşti” (108 ha) şi „Mlaştina Togai” (50 ha) – sunt amplasate pe două meandre ale Nistrului.
Rezervaţia peisajeră „Grădina Turcească” (224 ha) ocupă două meandre ale albiei vechi. Există
trei monumente ale naturii nu prea mari (paleontologice) câte 2 ha fiecare. În conformitate cu
Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, ariile naturale protejate funcţionează în
conformitate cu regulamentele-cadru ale ariilor protejate, care sunt divizate în regulamente-cadru
pentru ariile protejate corespunzătoare (de exemplu rezervaţii naturale sau monumente ale
naturii, etc.). regulamentele concrete pentru fiecare arie protejată în baza regulamentelor cadru
trebuie să fie instrumentele de gestionare pentru fiecare arie protejată după cum este prevăzut
în legislaţia corespunzătoare. Din păcate, astfel de regulamente sau recomandări individuale
lipsesc şi preponderent regulamentele-cadru nu sunt aplicate.
Pe malul stâng al Nistrului ariile naturale protejate ale zonelor umede sau silvice sunt prezentate
doar de rezervaţia ihtiologică „Turunciuc”, deşi sunt argumente şi obiecte pentru a fi incluse
în fondul rezervaţiilor protejate (de exemplu insula Diculi).
Un nivel anumit de protecţie este oferit teritoriilor forestiere care sunt gestionate de serviciile
silvice în conformitate cu interesele aceloraşi întreprinderi silvice. Fâşia riverană de protecţie a
apelor constituie în lăţime până la 100 m de la malul Nistrului sau de la linia meandrelor, dar
poate fi limitată de către digul de stat anti-viitură. Aici se interzice: păşunatul, agricultura arabilă
şi construcţiile, cu excepţia construcţiilor speciale şi trebuie aplicate amenajamente silvice speciale.
Preponderent autorităţile locale sunt responsabile pentru respectarea regimului în această
fâşie împreună cu proprietarii terenurilor. Realizarea acestor responsabilităţi are loc doar parţial.
Practica arată că nimeni nu este răspunzător pentru starea a astfel de obiecte cum ar fi monumentele
arheologice.
În prezent lipseşte un organ ce ar administra zona sau unităţile teritoriale mari (de exemplu
malul drept sau malul stâng al Nistrului).
2.3.1.1. Resursele umane (cadrele)
În prezent statutul zonei nu presupune un stat de personal pentru această arie protejată. La
persoanele ce realizează o gestiune de protecţie a naturii se atribuie personalul tehnic al ocoalelor
silvice Căuşeni, Talmaza şi Olăneşti, precum şi aparatul central al întreprinderii pentru silvicultură
„Tighina”. Numărul total al personalul tehnic implicat în acest proces constituie 48 de
73

74
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
persoane (Tabel 4). Pe malul stâng sarcinile similare sunt realizate de către personalul ocoalelor
silvice Slobozia şi Chiţcani ale gospodăriei silvice.
Tabel 4
Serviciul tehnic al întreprinderii pentru silvicultură „Tighina” ce realizează activităţi de protecţie
a naturii
Personal
Aparatul întreprinderii
Subdiviziunile
Ocolul silvic
Căuşeni 1
Ocolul silvic
Olăneşti
Ocolul silvic
Talmaza
Inginer 5 5
Şef al ocolului silvic 1 1 1 3
Şef adjunct al ocolului silvic 1 1 1 3
Maistrul silvic 1 3 3 7
Pădurar 1 14 15 30
Total 5 4 19 20 48
Personalul indicat (serviciul silvic) are sarcini şi responsabilităţi determinate (de către Codul
silvic, Regulamentul serviciul silvic etc.) privind gestionarea fondului silvic şi acvatic. Serviciul
silvic organizează şi realizează nemijlocit măsurile privind folosirea, restabilirea, paza şi protecţia
pădurilor, precum şi administrarea gospodăriei cinegetice.
Principalele sarcini ale serviciului silvic sunt:
a) prevenirea, depistarea şi suprimarea încălcării legislaţiei silvice şi cinegetice;
b) organizarea şi efectuarea nemijlocită a pazei fondurilor forestier şi cinegetic;
c) folosirea raţională a resurselor silvice şi cinegetice.
Factorii de decizie ai serviciului silvic au dreptul, în limitele competenţei lor:
a) să exercite controlul departamental asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei
fondurilor forestier şi cinegetic din subordine;
b) să constate contravenţii, să întocmească procese-verbale privind încălcarea legislaţiei
silvice şi cinegetice şi să le trimită spre examinare instanţei de competenţă;
c) să intenteze acţiuni în justiţie pentru repararea prejudiciului cauzat fondurilor forestier
şi cinegetic;
d) să reţină şi să ridice în vederea sechestrării produsele silvice şi cinegetice obţinute în mod
ilicit;
e) în caz de existenţă de date suficiente privind încălcarea legislaţiei silvice sau a regulilor
şi termenelor de vânătoare să exercite controlul obiectelor şi al mijloacelor de transport
şi să ridice în vederea confiscării, în modul stabilit, de la contravenient produsele
silvice şi cinegetice, uneltele cu care s-a comis încălcarea şi actele aflate asupra lui;
f) să poarte şi să folosească arma de serviciu şi mijloacele speciale.
Unor categorii de angajaţi ai serviciului silvic li se eliberează ciocane silvice pentru exercitarea
funcţiilor de control, precum şi pentru marcarea arborilor destinaţi extragerii în conformitate
cu legislaţia în vigoare. Ciocanele silvice au regimul mărcilor şi al sigiliilor. Tiparele acestora
se înregistrează de autoritatea silvică centrală şi se legalizează notarial.
1 Este indicat doar personalul ce se referă la teritoriul zonei Ramsar
Total

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Conducerea generală a serviciului silvic este exercitată de către autoritatea silvică centrală
(Agenţia Moldsilva), iar pe malul stâng al Nistrului – de către ministerul resurselor naturale şi
controlului ecologic.
Controlul asupra respectării regimului se realizează de către subdiviziunile inspectoratului de
stat al raioanelor Căuşeni şi Ştefan-Vodă.
2.3.1.2. Infrastructura şi echipamentul
În prezent la infrastructura de administrare a zonei pot fi atribuite doar construcţiile ocoalelor
silvice subordonate întreprinderii pentru silvicultură „Tighina”. Majoritatea construcţiilor
se află într-o stare satisfăcătoare şi constituie 23 de unităţi. Pe lângă acestea, în perspectivă, în
regiunea zonei sunt prevăzute construcţia a încă 9 cordoane silvice. Numărul şi categoria construcţiilor
existente amplasate în regiunea zonei sunt indicate în tabelul 5.
Tabel 5
Numărul şi categoria construcţiilor existente ale întreprinderii pentru silvicultură „Tighina”
amplasate în regiunea zonei
Categoriile construcţiilor Ocolul silvic Căuşeni
Subdiviziunile
Total
1 Ocolul silvic Olăneşti
Ocolul silvic
Talmaza
Oficiul ocolului silvic 1 1 2
Cordon silvic 1 5 9 15
Secţia de prelucrare a lemnului 2 2
Alte tipuri de secţii 1 1 2
Clădiri locative 1 1
Alte construcţii 1 1
Total 1 7 15 23
2.3.2. Principalele pericole şi direcţii de administrare
2.3.2.1. Procesele şi pericolele actuale ce pot afecta ecosistemele naturale şi seminaturale
2.3.2.1.1. Procesele de pierdere a biodiversităţii ecosistemelor naturale
Ecosistemele silvice de luncă
Starea actuală. În trecut lunca era acoperită de păduri, preponderent de dumbrăvi cu copaci
potriviţi pentru confecţionarea corăbiilor cu amestec de plop alb şi frasin. În prezent pădurile
seculare deosebit de valoroase cu o regenerare bună semincieră şi sectoarele sălbatice greu de
trecut ce au un aspect de pădure virgină s-au păstrat doar în fragmente. Chiar dacă gradul de
1 Sunt indicate doar construcţiile ce se referă la teritoriul zonei.
75

76
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
împădurire a teritoriului luncii este destul de mare, suprafaţa pădurilor naturale este redusă.
Predomină pădurile derivate cu provenienţă din lăstari de plop alb (78%), ce se dezvoltă în
condiţii modificate de umezire, se caracterizează printr-o productivitate destul de redusă. Arboreturile
sunt slăbite, sărăcite, cu o structură afectată şi care sunt invadate de specia invazivă
Acer negundo. Regenerarea semincieră a speciilor de bază este foarte redusă. Stejarul este prezent
în exemplare unitare, ceea ce limitează rolul lui în regenerarea semincieră. O parte considerabilă
este ocupată de pădurile derivate de frasin, formate pe locul de tăiere a arboreturilor
fundamentale. Sunt prezente focare de uscare, care probabil sunt legate de regimul acvatic, dar
parţial au un caracter natural, determinat de etapa succesiunii. Tăierile contribuie la slăbirea
ecosistemelor silvice, reducerea capacităţii de stabilizare şi protecţie. Restabilirea prin intermediul
tăierilor de regenerare deseori nu corespunde condiţiilor concrete de creştere. În trecut
se creau preponderent plantaţii de o singură specie, în special din frasin şi plop hibrid, stejar
pedunculat, salcie albă şi chiar şi glădiţă şi aronic (anii 60-70). Deseori în componenţa lor este
o prezenţă considerabilă de Acer negundo.pe sectorul de pe malul stâng al Nistrului printre
cele mai tinere păduri predomină plantaţiile artificiale, de exemplu din plop hibrid şi canadian.
Plantaţiile de o singură specie distrug landşaftul, reduc considerabil diversitatea biologică şi
afectează stabilitatea masivului forestier în întregime. Plantaţiile sunt tăiate la vârsta de 30-35 de
ani pentru pregătirea lemnului în scopuri industriale şi sunt restabilite în aceleaşi scopuri. Sunt
deficitare locurile favorabile pentru vieţuirea speciilor rare de animale, în special adăposturile
pentru lilieci. Deficitul se intensifică în urma tăierilor copacilor cu crengi uscate şi scorburoşi,
extragerii copacilor căzuţi. Deseori etajul de subarboret lipseşte, sunt puţine liziere de calitate
satisfăcătoare, ceea ce limitează numărul copitatelor şi altor animale. Este practicat păşunatul,
deseori excesiv de animale în păduri.
Procesele apărute în urma unei politici silvice neadecvate de durată în trecut şi deficitul
acesteia în prezent:
– înlocuirea arboreturilor fundamentale cu cele derivate, în rezultatul indicării inadecvate
a măsurilor silvice şi slăbirea ulterioară a arboreturilor în urma unei înmulţiri preponderent
vegetative:
– reducerea critică a producţiei seminciere de calitate înaltă din cauza dispariţiei arborilor
de provenienţă semincieră şi regenerarea plantaţiilor cu material de calitate genetică redusă;
– înrăutăţirea stării sanitare datorită pătrunderii şi înmulţirii active a arţarului american în
arboreturile pădurilor naturale;
– înmulţirea de mai departe a speciilor buruienoase, înlocuirea speciilor multianuale şi reducerea
productivităţii covorului ierbos din pădure, reducerea resurselor furajere pentru
copitatele sălbatice;
– reducerea critică a ponderii arborilor bătrâni scorburoşi şi a altor arbori folosiţi în calitate
de adăposturi de lilieci, mamifere răpitoare şi păsări carnivore;
– reducerea componenţii de specii şi numărului populaţiilor de chiroptere şi a altor mamifere
protejate în regiune şi în lume, în special în cadrul tăierilor în timpul iernii;
– reducerea funcţiilor pădurilor de protecţie a apelor şi naturii.
Ecosistemele silvice de pe terase
Starea actuală. Predomină arboreturile de provenienţă din lăstari sau mixtă, slăbite în rezultatul
tăierilor multiple, cu modificarea compoziţiei de specii şi structurii. Regenerarea prin
lăstari a speciilor edificatoare constituie 67%, inclusiv stejarul pedunculat – 54%, stejarul pufos
– 99,4%. Cauza este în aplicarea necorespunzătoare a măsurilor de gospodărire silvică (tăierile
de îngrijire, tăierile de regenerare, tăierile de înnoire, contribuirea la regenerarea naturală etc.)

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
şi productivitatea semincieră redusă a arboreturilor slăbite de stejar. Structura pădurii este distrusă:
deseori este slab pronunţată structura verticală, lipseşte sau este rărit subarboretul, dar
sunt sectoare cu o dezvoltare excesivă a arbuştilor, este redus rolul etajului ierbos. Ecosistemele
de silvostepă naturală considerabil sunt înlocuite: introducenţii (salcâm alb, pin negru, nuc, mai
rar glădiţă etc.) predomină în 40% din plantaţii. Fragmentele de păduri naturale deseori sunt
înconjurate de aceste plantaţii, uneori conţin mulţi arbori de introducenţi (în primul rând arţarul
american spontan pătruns şi mai rar ailantul). O astfel de împădurire duce la modificarea
regimului de iluminare în gârneţe şi în consecinţă se reduce numărul populaţiilor sau dispar
speciile tipice de stepă. În rezultatul practicii de gospodărire silvică, salcâmul începe să se manifeste
la fel ca o specie agresivă invazivă. Suprafaţa poienilor de stepă din gârneţe este redusă din
cauza împăduririi în masă ce a avut loc în anii 60-70 ai secolului trecut. Se practică o păşunare
nereglementată a vitelor, preponderent pe poieni şi liziere, tot acolo are loc cositul nesistematic,
iată de ce compoziţia floristică este modificată, iar covorul ierbos este degradat şi îmburuienit.
Procesele determinate de politica silvică inadecvată de durată şi nerespectarea legislaţiei:
- intensificarea degradării gârneţelor şi pădurilor de stejar pufos şi pedunculat, uscarea
stejarului şi frasinului, în unele plantaţii artificiale a salcâmului alb;
- slăbirea şi excluderea regenerării naturale a pădurii (autosemănat) în rezultatul afectării
răsăririi şi dezvoltării copacilor tineri în urma păşunatului intensiv, compactării solului,
dezvoltării pe sectoarele luminoase a ierburilor buruienoase cu brazde dense;
- expansiunea în covorului ierbos de pădure a speciilor anuale buruienoase şi semi-buruienoase
şi înlocuirea de către acestea a speciilor multianuale ce formează ecosistemele de
stepă, degradarea lizierelor şi poienilor;
- dispariţia stepelor de luncă devenite rare, a multor specii mediteraneene rare, reducerea
ulterioară a numărului negării Stipa dasyphylla (Lindem.) Trautv., a speciilor de primăvară
devreme şi rare de plante, cum ar fi Crocus reticulates Stev. ex Adams, Hyacinthella
leucophaea (C.Koch) Schur, Ornithogalum refractum Schlecht., Pulsatilla ucrainica (Ugr.)
Wissjul. etc.;
- distrugerea habitatelor valoroase ale speciilor rare de şerpi şi insecte în complexele naturale
“Cioburciu de Munte” şi în special “Copanca-Leuntea”, pericolul de dispariţie a
micropopulaţiei de Elaphe quatuorlineata şi afectarea populaţiei acestui şarpe în ţară;
- reducerea resurselor furajere pentru copitatele sălbatice, răspândirea bolilor şi transmiterea
paraziţilor de la animalele domestice la cele sălbatice;
Ecosistemele de stepă
Starea actuală. Terenurile de stepă preponderent ocupă versanţii abrupţi afectaţi nepotriviţi
pentru fi araţi, adică pantele abrupte, uşor distructibile, cu râpe, deseori afectate de alunecări de
teren. Ele sunt modificate puternic de păşunat. Cauzele înrăutăţirii covorului ierbos sunt: păşunatul
excesiv (normele capacităţii păşunilor nu se respectă), nerespectarea termenilor de păşunare
şi lipsa sistemului acestora, folosirea păşunilor concomitent de diferite tipuri de vite, lipsa
îngrijirii păşunilor şi a perioadelor de odihnă pentru restabilirea covorului ierbos. Păşunile de
stepă în a doua jumătate a verii sau mai devreme simt un deficit mare de umiditate şi se usucă, se
intensifică acut deficitul de furaje. Sectoarele cu resturi de stepe primare, cu o pondere redusă a
participării negării şi amestecului de ierburi ce o însoţeşte, s-au păstrat preponderent pe poienile
şi lizierele gârneţelor şi a dumbrăvilor uscate. Ele sunt prezentate preponderent de comunităţi
derivate, în care predomină bărboasa (Botriochloa ischaemum) şi păiuşul (Festuсa valesiaca),
iar pe porţiunile de la baza versanţilor care sunt mai umede – firuţa (Poa angustifolia) şi pirul
(Elytrigia repens). Unele specii de plante şi animale sunt limitate în răspândire, populaţiile sunt
77

78
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
nenumeroase. Există un deficit de locuri favorabile pentru habitarea reptilelor şi amfibienilor şi
potrivite pentru păsările ce cuibăresc pe sol printre ierburi. Reducerea bogăţiei faunei deseori
este legată de deficitul de ecosisteme semi-aride de tranzit de calitate satisfăcătoare. Acest deficit
este intensificat de pregătirile dezordonate de fâneţe, păşunatul animalelor şi tăierile structurilor
de lizieră ale pădurilor pe sectoarele limitrofe stepei.
Procesele ce pun în pericol diversitatea biologică şi agricultura, înlăturarea cărora concomitent
este legată cu dezvoltarea economică locală şi activitatea privind protecţia naturii:
- reducerea în covorul ierbos, până la dispariţie, a ponderii negării penate, amestecului
de ierburi şi leguminoaselor (principalii fixatori ai azotului atmosferic), ceea ce duce la
păstrarea în covorul ierbos aproape doar a gramineelor şi a speciilor buruienoase;
- reducerea productivităţii comunităţilor din contul trecerii dominării la formele mai puţin
productive ce se maturizează mai devreme;
- simplificarea de mai departe a structurii comunităţilor, reducerea numărului şi pierderea
speciilor rare de plante, trecerea unui şir de specii obişnuite la categoria celor rare, dezvoltarea
în masă a buruienilor, a speciilor cu tulpini dure şi care nu se folosesc de animale;
- reducerea stabilităţii păşunilor, capacităţii de restabilire a fertilităţii solului, rărirea covorului
până la dispariţia totală a productivităţii biologice, reducerea funcţiei antierozionale
şi intensificarea eroziunii;
- reducerea habitatelor, înrăutăţirea calităţii acestora din cauza supracompactării solului
de către animale şi mâncarea de către acestea a plantelor aproape până la baza porţiunii
aeriene, reducerea numărului şi diversităţii herpetofaunei, nevertebratelor şi păsărilor în
urma acestui fapt, precum şi distrugerea de către animale şi a câinilor ce însoţesc cirezile
şi turmele.
- pierirea păsărilor şi a ouălor în rezultatul cositului nesistematic în perioada de cuibărire
(mai-iunie) şi distrugerea şerpilor în timpul pregătirii fânului;
- dezvoltarea pe terenurile abandonate a arbuştilor şi buruienilor, ce nu permit vieţuirea
speciilor de păsări, ce cuibăresc şi ce colectează alimentarea de pe sol;
- reducerea numărului, răspândirii şi dispariţia probabilă în viitor a speciilor vulnerabile
Convolvulus lineatus L., Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Stipa dasyphylla (Lindem.)
Trautv. S. pennata L. S. pulcherrima C. Koch, S. tirsa Stev., S. ucrainica P. Smirn. etc.
Ecosistemele de luncă
Starea actuală. Cu excepţia unor puţine locuri, luncile s-au păstrat în fragmente mici împrejmuite
de păduri şi plantaţii, precum şi de-a lungul canalelor de irigare şi valurilor anti-viitură. În
trecut în luncă erau răspândite diverse variante de comunităţi de luncă veritabilă şi înmlăştinită,
ce formau fertilitatea solului. Ele s-au păstrat pe i. Diculi, iar în alte locuri luncile sunt prezentate
de comunităţi derivate, floristic sărăcite de graminee şi rogoz. Peste tot sunt răspândite doar variantele
antropogene de comunităţile Elytrigieta repentisi. Din punct de vedere teritorial predomină
luncile umede cu ierburi înalte; luncile jilave şi înmlăştinite sunt prezentate în fragmente
mici în depresiuni. Cauzele: excluderea celei mai mari porţiuni a luncii Nistrului din regimul de
inundări, cositul incorect, păşunatul excesiv şi păşunatul în condiţii umede, bătătorirea luncilor
folosite pentru mersul animalelor în apropiere de digul de stat şi canalele de irigare.
Procesele ce pun în pericol diversitatea biologică şi agricultura, legate de modificarea regimului
de inundare şi nivelul apelor subterane, dar cel mai mult – de activitatea agricolă:
- simplificarea de mai departe a structurii comunităţilor şi reducerea în covorul ierbos,
până la dispariţie, a ponderii leguminoaselor (principalii fixatori ai azotului atmosferic)
şi reducerea legată cu acest fapt a diversităţii florei şi nevertebratelor;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
- dezvoltarea în masă a buruienelor, speciilor necomestibile şi cu tulpini aspre, reducerea
vitalităţii principalelor specii, a productivităţii şi valorii nutritive a covorului ierbos;
- reducerea stabilităţii covorului ierbos şi capacităţii acestuia la auto-restabilire, extinderea
sectoarelor cu vegetaţie bătătorită şi transformarea luncilor în mlaştini înnămolite;
- distrugerea echilibrului acvatic şi degradarea structurii orizonturilor superioare ale solului:
înmlăştinirea sau uscarea solului, supracompactarea, formarea moviliţelor şi degradarea
covorului ierbos în urma aratului pe sol umed;
- reducerea bazei furajere a faunei folositoare;
- reducerea numărului nevertebratelor, în special al aeroplanctonului şi micşorarea numărului
de chiroptere în legătură cu reducerea resurselor de alimentare;
- înrăutăţirea calităţii habitatelor, reducerea locurilor de cuibărire, de adăposturi şi de alimentare
pentru păsări, a numărului de amfibieni şi reptile;
- reducerea numărului şi diversităţii păsărilor în timpul cositului în perioada cuibăririi
(mai-iunie), din cauza deranjului exagerat, distrugerea ouălor de către om, animale, câini
şi pisici sălbătăcite, distrugerea şerpilor în timpul pregătirii fânului;
- transmiterea paraziţilor şi îmbolnăvirilor de la animalele domestice la cele sălbatice.
Lumea animală a zonei Ramsar
Starea actuală. Condiţiile de existenţă a lumii animale a Nistrului de Jos sunt atât de dinamice,
încât creează pericole pentru bogăţia ei, chiar dacă apar noi habitate din contul abandonării
terenurilor inundabile şi înmlăştinite. În acelaşi timp, unele impacturi serioase (tăierile ilegale,
tăierile sanitare puţin argumentate, politica creată în ţară de formare a plantaţiilor pe baza introducenţilor,
inclusiv în locurile unde nu se poate de făcut aceasta, exploatare nesistematică a
păşunilor şi fâneţelor, arderea resturilor vegetale de pe câmpuri) au un caracter distrugător sistematic.
Are loc şi braconajul (de exemplu cu folosirea laţurilor) şi folosirea incorectă a resurselor
cinegetice, nihilismul legislativ al vânătorilor privilegiaţi.
Pericolele legate de teritoriul zonei în întregime, inclusiv în rezultatul activităţii nelegale
permanente în fâşiile riverane de protecţie a apelor:
- reducerea resurselor viabile pentru multe specii în urma degradării habitatelor şi reducerea
productivităţii ecosistemelor;
- înmulţirea ineficientă a resurselor cinegetice, apariţia formelor hibride ale pisicii sălbatice
şi domestice, a porcilor domestici şi sălbatici;
- deranjul animalelor sălbatice în perioada înmulţirii în majoritatea masivelor silvice, ce
duce la reducerea numărului de animale;
- înrăutăţirea stării populaţiei de chiroptere şi a altor mamifere, păsări şi reptile vulnerabile;
- reducerea diversităţii lumii animale şi vegetale a luncii în general, în legătură cu dispariţia
multor specii rare;
- un pericol potenţial este capturarea ilegală a unor reprezentanţi ai lumii animale (de
exemplu vidra şi unele lipitori), ce afectează înmulţirea naturală a acestora.
Resursele cinegetice
Condiţie. Cultura insuficientă a administrării, evaluarea inadecvată a numărului unor reprezentanţi
ai faunei şi evaluarea incorectă a folosinţei probabile a resurselor sunt caracteristice
obişnuite ale gospodăriei cinegetice. Legislaţia cinegetică imperfectă, interesele ignorante ale
deţinătorilor de terenuri private şi specificul de gospodărire cinegetică în ariile protejate de stat.
Amenajamentele cinegetice pe teritoriul zonei nu au fost efectuate.
79

80
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Pericolele legate de nivelul de reglementare a vânătoarei în ţară, înlăturarea cărora este legată
cu dezvoltarea ariilor protejate cu regimuri reale de protecţie pe baza planurilor de folosinţă:
- distrugerea reprezentanţilor faunei cinegetice, lipsa creşterii sau creşterea insuficientă a
resurselor cinegetice;
- lipsa sau nivelul inadecvat al rentabilităţii vânătoarei de elită;
- conflictul dintre interesele populaţiei locale şi vânători, în primul rând cei veniţi.
2.3.2.1.2. Factorii naturali prognozaţi şi procesele începute legate cu ei
Fragmentarea complexelor şi ecosistemelor naturale
Factorul peisajer. Ecosistemele naturale forestiere şi ierboase în mare parte sunt izolate şi
prezentate de teritorii cu suprafeţe de la câteva hectare până la puţin mai mult de o mie de hectare.
Ele sunt înconjurate de terenuri arabile extinse şi plantaţii artificiale, deseori sunt îndepărtate
unul de altul. Presiunea antropogenă mare într-o măsură considerabilă a contribuit la distrugerea
şi degradarea ecotonilor (ce posedă caracteristici deosebite de sectoare marginale ale ecosistemelor)
şi vegetaţiei de stepă, răspândirea comunităţilor sinantropice. Este slab şi sistemul de
fâşii forestiere, inclusiv cele riverane de protecţie a apelor, în special în treimea sudică de colină
a zonei. Toate acestea considerabil reduc schimbul genetic între populaţiile nenumeroase izolate,
în special a animalelor mari şi puţin mobile, plantelor şi animalelor rare, de exemplu şerpii,
legate de habitatele de stepă. Aceasta se referă şi la multe alte specii, la care succesul răspândirii
şi valorificării teritoriilor noi au un caracter probabil şi/sau legat de pieirea şi instalarea locală
a populaţiilor. Fragmentarea preîntâmpină restabilirea ecosistemelor de stepă şi luncă, unde se
reduce şi chiar se stopează păşunatul şi folosirea arabilă.
Procesele ce ameninţă în urma fragmentării populaţiilor şi comunităţilor, au un caracter
statistic, reflectat într-o degradare treptată, neexactitate a timpului şi caracterului în formă de
avalanşă de apariţie a consecinţelor:
- dificultatea critică pentru unele specii de migrare şi schimb genetic, încrucişarea apropiată
înrudită (inbriding) şi degradarea genetică chiar până la pieirea speciilor rare (de
exemplu şarpele cu patru dungi, şarpele cu abdomen galben, şarpele lui Esculap, jderul
de pădure, plante rare ce cresc în grupuri mici);
- dispariţia speciilor nenumeroase în urma probabilităţii reduse de încrucişare (insecte
rare cum ar fi Sago pedo şi plante foarte rare);
- reducerea diversităţii biologice şi potenţialului de autoreglare şi stabilităţii ecosistemelor
forestiere;
- reducerea rolului plantaţiilor silvice în protecţia solului, entomofagilor şi polenizatorilor,
de atenuare a extremelor meteo şi a microclimei câmpurilor şi livezilor.
Încălzirea globală şi regională a climei
Factorul climatic. În condiţiile încălzirii globale şi intensificării aridităţii teritoriului Moldovei
(reducerea sumei anuale de precipitaţii şi/sau distribuirea inegală pe parcursul anului,
precum şi creşterea temperaturii anului), în anii apropiaţi se poate aştepta venirea perioadei
secetoase în perioada a doua jumătate a verii-toamna. Se vor intensifica secetele, în special atmosferice,
se presupune intensificarea şi îndesirea fenomenelor meteorologice extreme, inclusiv
a averselor, reducerea asigurării cu umiditate a teritoriului şi reducerea nivelului apelor subterane.
Încălzirea climei duce la micşorarea debitului sumar al Nistrului, va modifica regimul
viiturilor şi pericolele legate de acesta – se va intensifica evaporarea şi înrăutăţirea regimului de
umiditate. Se va mări variaţia hotarelor bazinelor acvatice, se va reduce termenul de funcţionare

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
a biotopurilor acvatice temporare în luncă, se pot reduce numărul acestora. Reducerea debitului
sumar al fluviului şi aridizarea progresivă pot înrăutăţi subit situaţia ecologică pe teritoriul zonei
în întregime, să grăbească degradarea ecosistemelor zonelor umede vulnerabile şi a pădurilor
de luncă, să ducă la reducerea/dispariţia speciilor de plante şi animale ale ecosistemelor de colină
sensibile la insuficienţa de umiditate. Toate acestea vor reduce productivitatea vegetaţiei şi
bazinelor acvatice, bogăţia de furaje pentru animale, spaţiul lor vital. În acelaşi timp, ultimii ani
au demonstrat viituri extremale mai dese, ce în trecut aveau loc o dată la mai mult de 10 ani.
Consecinţele negative se vor intensifica şi prin faptul că normele şi regulile regimului forestier
actual nu sunt adaptate la modificările natural-climatice ce au loc, precum şi din cauza deficitului
cadrului legal pentru ecosistemele ierboase de folosinţă comună.
Procesele ce pot afecta ecosistemele de stepă şi resursele acestora, legate de intensificarea
procesului complex de deşertificare:
- modificarea condiţiilor de vegetaţie – intensificarea aridităţii, posibil critică pentru năgară-păiuş-amestec
de ierburi;
- modificarea treptată a vegetaţiei care devine mai adaptabilă la deficitul de umiditate, reducerea
populaţiilor plantelor rare şi a habitatelor speciilor cu parametri înguşti ai condiţiilor
naturale potrivite din cauza posibilii distrugeri a habitatelor, datorită fenomenelor
meteorologice extremale;
- reducerea şi dispariţia sectoarelor de luncă la hotarele cu sectoarele de stepă în luncile
mici, înrăutăţirea condiţiilor de vegetaţie în biotopurile de stepă;
- reducerea productivităţii terenurilor furajere naturale ce depinde de umiditatea atmosferică
şi intensificarea pericolului de deficit al furajelor în perioada secetoasă a anului;
- reducerea funcţiei de protecţie a naturii şi anti-erozionale a covorului ierbos cu reducerea
suprafeţei şi numărului de sectoare cu vegetaţie de stepă în urma spălării de către averse a
terenurilor cu pericol de eroziune chiar şi până la pierderea totală a solului pe unele sectoare.
- apariţia pericolului de aprindere întâmplătoare a vegetaţiei uscate şi a incendiilor (inclusiv
în urma activităţii omului).
Procesele ce afectează ecosistemele de silvostepă, legate cu înrăutăţirea condiţiilor de vegetaţie
în urma schimbării regimului de temperatură şi a celui hidrologic, modificarea caracterului
şi perioadei de cădere a precipitaţiilor, înteţirea probabilă a degradării covorului ierbos:
- reducerea considerabilă a productivităţii biologice şi a stabilităţii plantaţiilor silvice (şi
a stării unui şir de specii), în special cu regenerare din lăstari (stejar, frasin, etc.) sau cu
predominarea introducenţilor (salcâm alb, posibil glădiţa etc.);
- intensificarea înlocuirii speciilor autohtone de către introducenţii agresivi cu amplitudine
ecologică largă, tolerante la aridizare, cum ar fi ailantul, arţarul american;
- mulţi copaci căzuţi în urma furtunilor şi vânturilor din cauza fenomenelor meteorologice
extreme (furtuni de praf, viscole, uragane, îngheţuri), incendii;
- reducerea biodiversităţii şi simplificarea comunităţilor din cauza micşorării numărului
de specii mezofile şi hidrofile de arbori- arbuşti şi ierburi;
- apariţia posibilă a speciilor agresive şi buruienoase, necaracteristice anterior acestui teritoriu.
Procesele ce afectează ecosistemele de pădure (inundabilă) şi de luncă, legate cu modificarea
regimului hidrologic - inundări cu o prezenţă a apei de mai lungă durată, decât sunt capabile să
suporte comunităţile de vegetaţie. Are loc intensificarea oscilaţiilor nivelului apelor subterane
şi deplasarea hotarelor aşezării lor, modificarea caracterului căderii precipitaţiilor, intensificarea
activităţilor erozionale-acumulative a viiturilor de averse. Atenuarea consecinţelor acestor
81

82
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
activităţi nu poate avea loc fără reglarea regimului de alimentare cu apă, ce l-ar apropia spre
unul natural. Pericole:
- modificare aspectului peisajer al masivelor silvice;
- intensificarea impactului stresant al fenomenelor meteorologici extreme (uragane, îngheţuri,
etc.) asupra ecosistemelor, ce poate duce la căderea în masă copacilor în urma
furtunilor şi vânturilor;
- intensificarea înnămolirii şi uscării unei părţi din ecosistemele bazinelor de luncă, afectarea
vegetaţiei şi animalelor acvatice şi palustre;
- uscarea stejarului, frasinului şi plopului hibrid în plantaţiile silvice, ce nu corespund naturii
ecologice a habitatelor acestora;
- slăbirea de mai departe a stabilităţii comunităţilor silvice, în primul rând acelor de provenienţă
din lăstari, ce se dezvoltă în condiţii de vegetaţie a pădurilor necorespunzătoare,
uscarea pădurilor de frasin pe sectoarele joase ale luncii inundate pe termen lung, înrăutăţirea
stării pădurilor mature şi în special al celor seculare de plop;
- intensificarea înlocuirii speciilor autohtone de către arţarul american agresiv – introducent
cu o amplitudine ecologică largă, tolerant la aridizare;
- oscilarea condiţiilor de vegetaţie a luncilor de diferit nivel, ce duce la înrăutăţirea condiţiilor
pentru lunci inundate pe termen scurt şi cele pe termen lung, la schimbul rapid al comunităţilor
în serie şi îmbunătăţirea condiţiilor pentru speciile pionere şi buruienoase rezistente;
- intensificarea procesului de salinizare a solurilor de luncă inundabilă şi extinderea suprafeţelor
comunităţilor halofice;
- reducerea potenţialului solurilor, înrăutăţirea condiţiilor pentru biota solului, precum şi pentru
saprofagi, ce se alimentează cu lemn mort, dispariţia posibilă a unor specii vulnerabile;
- degradarea ecotopurilor, extinderea suprafeţelor comunităţilor pionere pe depunerile
aluviale noi, inclusiv pe luncile înnămolite;
- înrăutăţirea situaţiei epidemiologice din cauza apariţiei condiţiilor favorabile pentru microorganismele
patogene, creşterea posibilităţii de epizootie, inclusiv a celor deosebit de
periculoase (de exemplu turbarea);
- reducerea atractivităţii regiunii din punct de vedere al dezvoltării turismului;
- reducerea funcţiilor de protecţie a naturii şi estetice a pădurilor şi calităţilor de protecţie
a fâşiilor riverane de protecţie a apelor;
Procesele ce afectează animalele ecosistemelor silvice, ierboase şi acvatice, legate de reducerea
productivităţii şi modificarea ritmurilor de dezvoltare a vegetaţiei sau a regimului bazinelor interne:
- schimbarea termenelor fenologice de dezvoltare a plantelor (în principal înflorirea şi
fructificarea) sub influenţa încălzirii este capabilă să conducă la afectarea parametrilor
spaţial-temporari ai nişelor ecologice ale nevertebratelor;
- simplificarea compoziţiei şi structurii vegetaţiei se va reflecta asupra bogăţiei de specii şi
diversităţii nevertebratelor, iar reducerea numărului de insecte în etajul ierbos va determina
reducerea numărului, de exemplu, a reptilelor, inclusiv a şerpilor rari;
- fenomenele extreme pot duce (în special în perioada de iarnă) la un deficit local de furaje
vegetale pentru păsări, la reducerea numărului şi diversităţii lor;
- activizarea dăunătorilor şi agenţilor patogeni în cazul încălzirii în timpul iernii cu creşterea
numărului de zile fără îngheţuri şi o îngheţare mai slabă a solului;
- reducerea de mai departe a numărului copitatelor, reducerea numărului de animale de
pradă, în special a bursucul şi altor mustelide, reducerea compoziţiei de specii a chiropterelor
în legătură cu reducerea diversităţii şi abundenţei bazei furajere, în special în
pădurile inundabile;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
- creşterea vulnerabilităţii liliecilor în timpul tăierilor copacilor, din cauza prădătorilor şi
paraziţilor datorită creşterii coloniilor şi intensificarea factorilor de deranj, în legătură cu
deficitul adăposturilor potrivite;
- reducerea bazei furajere pentru animalele de păşunat;
- sărăcirea componenţei existente a speciilor ce cuibăresc (în special din contul speciilor rare
Ciconia nigra, Crex crex, Egretta alba, Phalacrocorax pygmeus, Himantopus himantopus,
Falco subbuteo, Falco vespertinus, Crex crex, Ciconia nigra, culici etc.) pînă la nivelul de bază;
- reducerea numărului populaţiilor grupurilor şi speciilor compoziţiei de bază, ce folosesc
resurse bogate şi stabile - Fulica atra, Gallinula chloropus, Podiceps cristatus, majoritatea
stârcilor, Buteo buteo, Milvus migrans, Fringilla coelebs, porumbeii, turturelele, unele
ciori, pescăruşi, paseriforme mici;
- sărăcirea populaţiei de păsări, reprezentată de păsările de pe teritoriile limitrofe ce se
alimentează aici, cele migratoare, vizitatori periodici sau rari;
- reducerea resurselor biologice, supraîncălzirea apei, uscarea bazinelor inundabile şi reducerea
respectivă a numărului până la dispariţia multor specii de hidrobionţi, deoarece
unele grupuri de animale nevertebrate (unii amfibionţi, oligoghete, lipitoare şi moluşte),
depun cocoane, ouăle sau icrele în zona riverană sau chiar mai sus de marginea apei;
- reducerea conţinutului de oxigen şi poluarea biogenă a bazinelor acvatice din contul înmulţirii
în masă a algelor cu „înflorirea” ulterioară a apei, nu rareori însoţită de sufocarea
peştilor şi altor animale acvatice;
- dispariţia unui şir de specii de peşte în complexele naturale şi pierderea importanţei potenţiale
a „Luncii Talmaza” pentru depunerea icrelor speciilor fitofile ale Nistrului;
- simplificarea structurii comunităţilor hidrobionţilor şi reducerea diversităţii de specii a
acestora, a numărului populaţiilor multor specii până la reducerea celor rare.
2.3.2.1.3. Problemele obiectelor deosebit de valoroase şi resurselor legate de acestea.
Albia veche a Nistrului (Nistrul Orb)
Condiţii. Albia veche reprezintă cel mai mare bazin acvatic natural din ţară, care conţine
rezerve piscicole bogate şi este utilizat pentru irigare. Este un habitat al multor păsări, al unor
specii rare de plante, insecte, peşti, mamifere şi păsări. La momentul actual este foarte înnămolit,
în partea de nord pe o lungime considerabilă canalul este îngustat până la 10 m, iar apoi practic
se egalează cu pământul. Totuşi, pe cea mai mare parte a teritoriului, lăţimea albiei ajunge la 80
m, iar cea mai lată parte atinge circa 120 m. Pe alocuri albia este întreruptă de diguri artificiale;
pe teritoriile unde acestea au fost nu o dată reconstruite s-au format bancuri întinse de nisip; pe
alocuri între satele Leuntea şi Copanca albia este plină cu pământ, în urma alunecărilor de teren.
La moment este prezent un alt proces de alunecare. Regimul fâşiei riverane de protecţie a apelor
(lăţimea 20 m) nu se respectă în mare parte pe întreaga distanţă. De aceea capacitatea albiei s-a
micşorat considerabil. Datorită faptului că apa nu mai circulă, iar adâncimea albiei s-a micşorat,
acest ecosistem viu, dar foarte vulnerabil, s-a transformat într-un şir de bazine acvatice cu
condiţii de putrefacţie. Suprafaţa de acumulare a apei este de numai 113 km 2 , nu are afluenţi
permanenţi şi puternici, la fel nu sunt nici curenţi subterani. Mărirea suprafeţei oglinzii apei are
loc numai în perioadele ploioase şi atunci când nivelul apei fluviului Nistru este ridicat. Apele
de viitură nimeresc câteodată în albia veche datorită unui canal nu prea mare săpat de către
locuitorii s. Talmaza, dar acest lucru permite intrarea apelor doar în timpul inundaţiilor mari.
Nistrul Orb avea o importanţă mare pentru irigarea culturilor agricole în lunca întinsă şi
pentru dezvoltarea unei economii rurale foarte profitabile. În prezent suprafaţa terenurilor cu
culturi irigabile s-a micşorat de câteva ori, deoarece posibilităţile de alimentare electrică cu apă
83

84
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
din albia de bază a Nistrului sunt limitate de condiţiile de piaţă şi de cele ale utilizatorilor de apă;
uneori Guvernul finanţa alimentări sporadice cu apă din Nistru, însă irigarea din Nistrul Orb
reprezintă o practică obişnuită.
Calitatea solurilor, care pot fi irigate din Nistrul Orb necesită o atenţie deosebită. Conform
ultimelor evaluări6 , solurile aluviale răspândite în zonă, conţin puţin humus (1,4-1,5%) şi nu sunt
bogate în substanţe nutritive, totodată au un conţinut mare de nămol – până la 70-80%. Deşi nu se
relevă carbonaţi vizibili, conţinutul de săruri solubile în aceste soluri este înalt (mai mult de 1%),
izvorul de salinizare a lor sunt apele subterane mineralizate de la adâncimea de 1-1,5m.
Cu toate acestea în stratul superior conţinutul de humus atinge câteodată şi 5%. Drenajul şi
prelucrarea consecventă a acestor soluri duce la schimbări importante structurale şi de umiditate,
la descompunerea accelerată a resturilor vegetale, mărirea activităţii microflorei aerobe şi,
în rezultat, creşte fertilitatea solului. În pofida conţinutului mare de săruri, lucru care ar putea
fi legat de problemele de drenaj, fapt ce condiţionează stagnarea apelor şi mărirea cantităţii de
sare în urma evaporării, totuşi majoritatea probelor de sol sunt evaluate drept soluri cu risc mic
de salinizare. Riscul de sodificare a solurilor la fel este nu prea mare. În rezultat aceste soluri nu
sunt considerate salinizate.
Evaporarea anuală a apei de pe suprafaţa solului măreşte rapid conţinutul de săruri. Solurile
suferă de compactare, fapt ce condiţionează redistribuirea umidităţii, pierderi în structura solului,
care seamănă mai mult cu nămol, cu crăpături atunci când se usucă. Acest efect ar putea
fi legat de problemele de drenaj şi de folosirea apelor din Nistrul Orb înnămolit pentru cea mai
mare parte a luncii învecinate şi din canalele de drenaj. Calitatea joasă a apei a dus la schimbarea
proprietăţilor solului, adică la un dezechilibru dintre sodiu şi calciu. Schimbările climatice măresc
riscul de salinizare, în special pe teritoriile din partea de jos a luncii, aflate în proprietatea s.
Cioburciu, acolo unde sunt mai răspândite sectoare supraumezite.
Venirea apei de viitură din fluviu (precum s-a întâmplat în 2010) favorizează diluarea şi îmbunătăţirea
calităţii apei în albia veche. Restabilirea legăturii permanente cu fluviul ar rezolva,
în mare măsură, problemele Nistrului Orb, mai ales în cazul măririi capacităţii de acumulare
– curăţarea, prin îndepărtarea nămolurilor acumulate împreună cu alte impurităţi. Acest lucru
ar îmbunătăţi cardinal posibilităţile de irigare, de restabilire a rezervelor piscicole şi a biodiversităţii,
de retenţie a apelor subterane şi a rezervelor de apă potabilă în fântânile satelor învecinate
(deoarece lipsesc curenţi subterani importanţi).
Nistrul Orb poate primi stabil apă din fluviu prin scurgere liberă, deoarece nivelul suprafeţei
solului pe tot teritoriul învecinat este aproape de nivelul albiei cursului principal al fluviului. Din
punct de vedere geologic albia Nistrului Orb este stabilă şi procesul de evoluţie a meandrelor
este inactiv. Unicul proces care are loc este sedimentarea materiei lutoase şi limitarea progresivă
a scurgerii Nistrului Orb. Acumularea apelor în albia veche va favoriza funcţionarea bună a
bazinelor cu apă săpate, utilizate în trecut de populaţia din regiunea Nistrului de Jos, care deja
au apărut iarăşi în unele locuri (Purcari). Nistrul Orb se învecinează cu rămăşiţele meandrelor
vechi, unul dintre care (iazul Laptura) poate fi unit din nou.
Pericole în cazul menţinerii situaţiei existente:
- înnămolirea şi fragmentarea în continuare a albiei, scăderea potenţialului de acumulare, întratât
încât chiar şi şuvoaiele apelor de viitură n-ar putea îmbunătăţi situaţia;
- dezvoltarea procesului de putrefacţie pe toate sectoarele acestuia şi înmlăştinirea albiei rămase;
- imposibilitatea de irigare din albia veche, chiar şi după intrarea apelor de viitură;
6 Environmental and Social Impact Assessment of Central Irrigation System Projects in the Nistru River Basin
in Moldova, Proposed for MCC Funding. MWH AMERICAS, Inc. 2010

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
- salinizarea spontană a solurilor condiţionată de un drenaj insuficient, în special pe sectoarele
irigate din Nistrul Orb şi din canalele de drenaj;
- micşorarea veniturilor agricultorilor şi abandonarea terenurilor;
- reducerea în continuare a importanţei bazinului acvatic pentru cuibăritul păsărilor din complexul
palustru din cauza reducerii resurselor şi lipsa locurilor stabile pentru cuibărit;
- pierderea treptată a valorilor biodiversităţii, inclusiv şi a speciilor rare de plante şi animale care
încă s-au păstrat pe acest teritoriu;
- pierderea importanţei Nistrului Orb ca obiect natural unic, foarte atrăgător pentru turişti.
Pericolele potenţiale ce pot apărea după reconstruire:
- mărirea suprafeţei apei poate favoriza formarea mlaştinilor în depresiuni, unde exploatarea
terenurilor arabile nu mai poate fi posibilă dacă nu vor fi pompate apele şi nu vor fi
săpate bazine de acumulare a apei;
- în unele locuri mărirea suprafeţei apelor poate favoriza acumularea de săruri minerale,
cum s-a întâmplat şi în trecut, mai ales în cazul unei stări rele a sistemului de drenaj;
- în procesul de exploatare intensivă a sistemelor de producere în baza irigării există pericolul
de poluare a Nistrului Orb, a sistemului de drenaj şi posibil a albiei principale a
Nistrului cu îngrăşăminte minerale alcalinizate şi spălate;
- implementarea acestor sisteme creează pericolul de utilizare intensivă a pesticidelor,
transportarea lor aeriană în fluviu cu urmările respective asupra resurselor acvatice, precum
şi trecerea lor prin lanţurile alimentare în obiectele naturale importante din zona
dată, a parcului naţional natural Nijnednetrovsk, etc.
Lunca Olăneşti-Crocmaz
Condiţii. Condiţiile de sol şi hidro-edafice ale luncii sunt asemănătoare cu cele ale luncii, în care
este amplasat Nistrul Orb, dar sunt mai dinamice, deoarece nivelul solului este mai jos decât nivelul
Nistrului, iar nivelul apelor subterane variază mai puternic, deseori atingând suprafaţa solului.
Intensitatea de inundare a rocilor sedimentare atinge 20-30 m, adâncimea apelor subterane
variază între 0.3 şi 5-7 m. Oscilaţiile nivelului apelor subterane de cele mai multe ori nu sunt mai
mari de 1m, deşi pot atinge şi 2 m. Între stratul superior şi cel inferior există o legătură hidraulică
nemijlocită, de aceea nivelurile apelor subterane de aici se stabilesc la aproximativ aceeaşi
cotă. Având un coeficient de filtrare mai mic, sedimentele faciesului de luncă inundabilă filtrează
apa mai lent atunci când nivelul apei fluviului Nistru scade, ceea ce condiţionează reţinerea
ei în depresiunile reliefului în această perioadă şi formarea de sectoare înmlăştinite în lunca
inundabilă. De aceea uneori diferenţa de cote a nivelurilor poate atinge 1 -1,5m.
Apele cel mai puţin mineralizate, cu o componenţă prevalent de hidrocarbonaţi, se întâlnesc în
partea riverană a luncii inundabile. Mai aproape de versant sunt prezenţi sulfaţi şi cloraţi. Factorul
de bază care determină nivelul apelor subterane în lunca inundabilă este oscilarea debitului fluviului.
Doar în timpul viiturilor mari sau în perioada de cădere îndelungată a precipitaţiilor, apele de
ploaie ajung la cele subterane şi modifică nivelul acestora, chiar şi până la unirea lor cu apele de
suprafaţă, care se acumulează pe depresiunile luncii inundabile. Dar acest fapt nu condiţionează
schimbarea componenţei de săruri a rocilor şi a solurilor, ci doar duce la deplasarea sărurilor pe
secţiuni. Ridicarea periodică a nivelului apelor subterane condiţionează salinizarea orizonturilor
de sol, reflectându-se asupra stării vegetaţiei. Reieşind din situaţia semănăturilor din anul 2010,
viiturile de proporţii din 2008 şi 2010 au spălat straturile subterane şi solurile, dar nu este clar cât
de stabil este acest efect. Irigarea din canale va avea şi în continuare un efect negativ.
În perioada de valorificare a luncii a fost formată o reţea de canale de drenaj, pentru scăderea
nivelului era pompată apa din canalul de acumulare în fluviu, proces care a fost întrerupt din
85

86
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
cauza trecerii la economia de piaţă. În dependenţă de relief, teritoriul luncii se împarte în 4 zone.
Primele trei se află pe terenurile agricole.
1. Zona unei agriculturi foarte riscante, unde nivelul mediu al apelor subterane se situează
la adâncimea de 40-60 cm, apele se ridică regulat la suprafaţă, formând o perioadă îndelungată
de umezire a solurilor.
2. Zona tampon, amplasată la cota de 1,5 m mai sus de nivelul mediu al apelor subterane
(cotele absolute ale nivelului de sol în această regiune este de 0,90-1,10m). Conform normativelor
agrotehnicii pentru solurile din lunca Nistrului această cotă este una de limită
pentru agricultură; teritoriul este inundat periodic: în perioadele cu nivel ridicat al apelor,
nivelul apelor subterane se ridică până la 0 – 30 cm de la suprafaţa solului.
3. Terenuri relativ prielnice pentru agricultură.
Întreaga luncă are o importanţă considerabilă pentru conservarea biodiversităţii, chiar şi terenurile
prelucrate, unde, de exemplu, pe canalele acestora îşi găsesc hrană stârcii. În centrul ei
se află sectorul Aivazia, în care, la mijlocul primei decade a acestui secol pe sectorul mlăştinos
al ei, mărginit de terenuri saline, se afla o zonă de dezvoltare naturală ocupată de trestie şi lunci,
precum şi o fâşie de lunci de-a lungul canalului de acumulare. Acest sector era foarte bogat în
specii rare, iar conform criteriilor, corespundea ariilor-nucleu ale reţelei ecologice locale. În
Aivazia se află cel mai jos punct al ţării. În anul 2010 aceste terenuri din fondul de rezervă al
primăriei erau, în mare parte, ocupate de porumb.
Pericolele actuale:
- degradarea solului, posibil nu întotdeauna stabilă;
- pierderi ale biodiversităţii, mai ales ale speciilor vulnerabile, prezenţa cărora necesită crearea
ariilor protejate (Rezoluţia Convenţiei a VI de la Berna, 1998);
- pierderea atractivităţii obiectului natural şi turistic important.
Insula Turunciuc
Condiţii. Pe insulă există suprafeţe destul de mari de soluri de luncă (Anexa 2) cu semne de
salinizare şi un nivel înalt de aşezare a apelor subterane, precum şi sectoare înnămolite-mlăştinoase
ale solurilor ameliorate, care se întorc la starea lor iniţială. Acestea sunt soluri cu o fertilitate
redusă şi cu factori care limitează posibilitatea de producţie agricolă, şi anume, gradul de salinizare
şi înmlăştinire. Locurile cu procese pronunţate de înmlăştinire ar trebui să fie puse sub observaţie
(Anexa 2) şi necesită planificarea unor activităţi în susţinerea proceselor naturale, a unui regim de
protecţie şi de exploatare. Însă în prezent aceste sectoare sunt folosite de către arendaşi şi proprietari
în calitate de terenuri arabile. Printre sectoarele care trebuie supuse monitorizării, se evidenţiază
grupa T4-T6 în sectorul natural Baj şi cele din vecinătate, adică acolo unde mai sunt şi alte
probleme (Administrarea ecosistemelor acvatice şi a resurselor acestora în capitolul 2.3.2.2.1). În
acelaşi timp condiţiile sunt dinamice şi pe insulă, de exemplu, un sector înmlăştinit de aproximativ
25 ha s-a format pe meandrul dintre sectorul natural Saga şi hotarul cu Ucraina în limitele teritoriului
zonei, considerată optimă pentru exploatare agricolă nelimitată.
Pericole în cazul dezvoltării situaţiei actuale:
- degradarea solului, posibil nu peste tot stabilă;
- timp pierdut care ar fi trebuit dedicat creării unui nou tip de producere mai importantă
şi mai durabilă.
Lunca Talmaza
Condiţii. Valoarea teritoriului este determinată de mai mulţi indicatori, fiecare din ei fiind
suficient pentru a recunoaşte importanţa ei deosebită:

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
- reprezentativitatea zonei cu bucle ale fluviului aproape închise, tipice pentru bazinul de
nord-vest al Mării Negre, cu braţuri moarte formate de cursul schimbător al fluviului şi
cu alte formaţiuni umede;
- prezenţa pădurilor vechi de plop în perioada de climax, tip care s-a păstrat foarte puţin
în Europa, o parte a cărora se află în condiţii de vegetaţie, ce au asigurat dezvoltarea
comunităţilor de plop pe parcursul a mai mult de 40 de ani de la începutul înrăutăţirii
regimului acvatic legat de debitul Nistrului;
- prezenţa pădurilor inundabile bătrîne de frasin, tip de păduri răspândit preponderent în
Europa de Vest, unde acestea sunt incluse în habitatele naturale, ale căror protecţie necesită
alocarea unor zone speciale de protecţie;
- prezenţa unor comunităţi importante de Salvinia natans şi Trapa natans – specii strict
protejate de către Convenţia de la Berna, de asemenea existenţa unei populaţii numeroase
de relict terţiar Vitis sylvestris (toate aceste trei specii sunt înscrise în Cartea Roşie);
- menţinerea multor specii de păsări vulnerabile şi pe cale de dispariţie din Lista Roşie
Internaţională (IUCN - 2010), din care fac parte cele care cuibăresc - Crex crex (NT),
periodic Phalacrocorax pygmaeus (NT) şi migratoare, cum sunt Branta ruficollis (VU),
Anser erythropus (VU), Aythya nyroca, Circus macrourus, Haliaeetus albicilla (toate NT),
precum şi 17 specii din Cartea Roşie a Moldovei şi a Ucrainei (în mare parte înscrise
concomitent în ambele), dintre care 3 cuibăresc;
- prezenţa multor altor specii din Lista Roşie Internaţională, cum sunt nevertebratele –
Ceonagrion mercuriale Charp. (VU) şi Hirudo medicinalis (LR), amfibieni - Hyla arborea
(NT), mamifere răpitoare - Mustela lutreola (EN) şi Lutra lutra (NT), chiroptere Myotis
dasycneme (VU) şi Nyctalus laseopterus (NT), precum şi multe specii din Cartea Roşie a
Moldovei şi a Ucrainei – vertebrate – 5, insecte – 9, moluşte (relicte Ponto-Caspice) – 2;
- o bogăţie mare de vertebrate care include 200 de specii de păsări, dintre care aproximativ
110 cuibăresc, 52 de specii de mamifere, circa 10 specii de amfibieni şi reptile, în pofida
faptului că teritoriul complexului este nu prea mare;
- cea mai mare concentraţie de specii de libelule (Odonata) din ţară – 23 de specii, ceea ce
reprezintă 54% din cele înregistrate vreodată în Moldova şi 62% de specii, prezenţa cărora
este confirmată în prezent;
- o deosebită bogăţie de chiroptere în context european: din 21 de specii de lilieci care vieţuiesc
în Moldova, în luncă sunt înregistrate 14 dintre care 12 strict protejate în Europa
şi 6 înscrise în Cartea Roşie a Moldovei şi Ucrainei; probabil, în raport cu speciile incluse
în lista internaţională a speciilor vulnerabile, numărul de Nyctalus laseopterus şi Myotis
dasycneme ar trebui considerat esenţial;
- complexul este amplasat pe o arteră principală de migrare şi este utilizată de către păsări,
multe dintre care sunt rare.
Condiţii deosebite ale complexului natural. În partea de vest, complexul este separat de terenurile
agricole ale satelor Talmaza şi Cioburciu de digul anti-viitură, construit la începutul anilor
’70, precum şi de un canal, ce se întinde de-a lungul lui, înnămolit în partea de nord. Cea mai
mare parte a complexului, pe perimetrul porţiunii de nord şi de est, este separată de fluviul Nistru,
cu excepţia meandrelor, de către un dig interior, construit în anii ’60 ai secolului trecut. Profilul
longitudinal al digului este ondulat, creasta barajelor se află, pe unele sectoare, mai jos decât orizonturile
determinate ale apei de la 0,1m până la 0,6m, care sunt posibile o dată în 100 ani, iar în
locurile de trecere peste dig până la 0,5 m (profilul longitudinal şi cel transversal se anexează).
Starea tehnică a digului, destinat protecţiei terenurilor luncii inundabile de la 1% din viiturile
Nistrului cu o înălţime critică, este nesatisfăcătoare, nu a fost înfăptuită întărirea acestuia. Digul
împiedică atât inundarea rezervaţiei, cât şi retragerea apelor în urma viiturilor puternice.
87

88
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Există un deficit de viituri, care ar putea inunda cea mai mare parte a luncii, de a asigura cu
apă bazinele temporare şi de a face posibilă funcţionarea potenţialelor bazine acvatice. Reducerea
debitului total al fluviului, cu o tendinţă de micşorare a numărului de ridicări a nivelului apei
din fluviu suficiente pentru (a) o inundare parţială; (b) ridicarea nivelului apelor subterane; (c)
alimentarea subterană a bazinelor acvatice, în special a celor temporare. În pofida faptului că digul
vechi intern se distruge treptat, oricum acesta limitează considerabil atât suprafaţa inundată,
cât şi viteza de intrare a apei (de suprafaţă şi prin intermediul infiltrării) pe teritoriu în timpul
inundărilor moderate. Influenţa rămăşiţelor de terasament va fi deosebit de lungă durată, iar
îndepărtarea ei de către om este foarte complicată atât din punct de vedere economic, cât şi din
punct de vedere ecologic.
În rezultat, pe parcursul a 40 de ani a avut loc deplasarea hotarelor nivelurilor apelor subterane.
Astfel, situaţia pădurilor s-a schimbat în cea mai mare parte a teritoriului. Schimbările
de durată şi de înălţime a revărsărilor, de asemenea şi a nivelului apelor care ating sistemul
radicular format, au modificat condiţiile de vegetaţie a unor specii de bază. Adaptarea este mai
probabilă în 2 cazuri: în primul rând în condiţiile de frontieră în care schimbarea regimului de
umiditate a fost deosebit de lent şi însoţit de modificarea paralelă a parametrilor de creştere a
masei radiculare; în al doilea caz, la dezvoltarea în partea superioară a coamei fluviului, unde
deficitul relativ de umezeală s-a format chiar de la începutul dezvoltării speciilor de arbori iubitori
de umezeală (salcie, plop).
Cu toate acestea, prezenţa digului intern nu previne inundarea teritoriului în timpul revărsărilor
mari. Atunci are loc staţionarea apelor intrate pe o durată de până la câteva luni, în timp
ce termenul limită de inundaţie naturală la diferite ecosisteme variază de la 10 şi mai puţine zile
(de exemplu plantaţii cu participarea stejarului, frasinului şi ulmului) până la 15 (plantaţiile de
plop) sau 30 de zile (luncile umede, sălcişurile). Din motiv că în digul ce desparte canalul este
montată o ţeavă cu clapetă în apropiere de locul unirii cu Nistru, parţial sunt preîntâmpinate pericolele
cauzate de aceasta, dar totuşi ţeava nu face posibilă reglarea, precum şi retragerea apelor
revărsărilor mici. În timpul marilor inundaţii din 2008 şi 2010, clapeta nu a fost deschisă sau a
fost imposibilă deschiderea ei pe parcursul a 2 luni, de aceea inundaţia a durat mai mult timp,
ce a influenţat enorm asupra tuturor ecosistemelor, inclusiv cele acvatice (oscilări puternice ale
hotarelor duce la pieirea organismelor răspândite pe sectoarele ce se uscau).
Procesele care ameninţă biodiversitatea, (inclusiv resursele silvice) preîntâmpinarea cărora
este legată de reglarea regimului de alimentare cu apă, care ar fi apropiat de cel natural.
- fracţionarea zonelor inundate în sectoare mici şi, ca rezultat, reducerea regularităţii viiturilor
pe suprafeţe tot mai mari.
- continuarea deplasării arealelor nivelurilor apelor subterane, însoţită de micşorarea rezistenţei
comunităţilor silvice, mai ales a celor cu provenienţă din lăstari, în zone neadecvate
de creştere cu mărirea vulnerabilităţii arboreturilor mature de plop alb cu sistem radicular
de suprafaţă.
- distrugerea în masă a mono-plantaţiilor de frasin, de către gărgăriţe, care apar în condiţiile
unui deficit de umiditate.
- fracţionarea biotopurilor umede, înnămolirea bazinelor acvatice, reducerea numărului de
bazine acvatice temporare şi a suprafeţei totale a zonelor umede.
- dezvoltarea în masă în bazinele acvatice şi pe maluri a vegetaţiei acvatice dense (afundate,
neafundate şi plutitoare), reducerea numărului multor populaţii.
- micşorarea diversităţii habitatelor animalelor, a suprafeţelor de cuibărit, a resurselor trofice şi
de camuflare pentru păsările complexului palustru, înrăutăţirea condiţiilor de existenţă a amfibienilor,
reptilelor şi probabil a mamiferelor, scăderea capacităţii complexului în întregime.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
- slăbirea legăturii dintre populaţia locală a păsărilor migratoare cu teritoriul, sărăcirea componenţei
de specii şi micşorarea numărului de păsări migratoare stabilite aici şi cele ce se
alimentează aici.
- înrăutăţirea condiţiilor de existenţă a ecosistemelor acvatice, simplificarea structurii comunităţilor
de hidrobionţi, reducerea diversităţii de specii ale acestora condiţionate de reducerea
numărului de specii mezofile şi higrofile, dispariţia speciilor rare şi transformarea celor
obişnuite în rare.
- reducerea productivităţii ecosistemelor acvatice, micşorarea diversităţii şi abundenţei nutreţurilor
pentru toate vertebratele, în special reducerea resurselor de hrană pentru lilieci.
- uscarea plantaţiilor sădite fără a ţine cont de relieful teritoriului şi distrugerea unei mase
de hidrobionţi, care s-au răspândit din bazinele acvatice permanente în timpul staţionării
apelor după viituri foarte puternice.
- pieirea multor animale şi degradarea vegetaţiei în perioada inundaţiilor de lungă durată.
Specificarea amănunţită a condiţiilor şi a pericolelor pentru Lunca Talmaza se află în planul
de management (disponibil pe situl www.biotica-moldova.org) pentru acest complex natural,
realizat de SE BIOTICA şi transmis Ministerului Mediului.
2.3.2.2. Problemele de administrare a resurselor şi a teritoriului
2.3.2.2.1. Problemele de administrare a resurselor naturale şi factorii de degradare condiţionaţi
de ele
Administrarea ecosistemelor de pădure şi de silvostepă şi a resurselor acestora
Condiţii. Totalitatea legilor care reglementează administrarea şi utilizarea resurselor silvice
(Codul Silvic, Legea privind protecţia mediului înconjurător, Legea cu privire la resursele
naturale, Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, Legea cu privire la zonele şi
fâşiile de protecţie a râurilor şi bazinelor de apă ş.a.) conţin foarte puţine prevederi referitoare
la responsabilitatea organelor de stat şi a persoanelor cu funcţie de răspundere, conţine neclarităţi
care permit interpretarea contradictorie. Reglementarea normativ-legală privind arenda
pădurilor nu este adecvată pentru un teritoriu protejat de folosinţă multifuncţională, iar în
cazul arenzii în zonele riverane de protecţie a apelor şi construcţia gardurilor este în contradicţie
cu legislaţia. Nu se respectă regimul de supremaţie a actelor legislative. Este evident şi
deficitul de mecanisme de îndeplinire şi a indicatorilor de raportare privind realizarea legislaţiei
în domeniul protecţiei naturii. Ignorarea legislaţiei oglindeşte un deficit de cunoştinţe
juridice ale persoanelor cu funcţie de răspundere. Sunt slab dezvoltate mecanismele economice-financiare
de realizare a politicii silvice. Actele normative de administrare şi de exploatare
a resurselor silvice nu ţin cont de standardele managementului durabil al gospodăriei silvice.
Este încălcat regimul de exploatare a poienelor şi lizierelor complexului de silvostepă. Lipsesc
norme speciale de administrare pentru zonele cu statut de protecţie a naturii, mai ales pentru
ecosistemele ierboase. Amenajamentele silvice şi exploatarea silvică tradiţional neglijează
aspectele biodiversităţii, foarte puţin se iau în consideraţie valorile nelemnoase ale pădurilor.
Stabilirea activităţilor de exploatare a pădurilor se bazează pe determinarea istorică a condiţiilor
de dezvoltare silvică, schimbările acestora se iau în consideraţie foarte puţin; unele măsuri
importante nu sunt rentabile din punct de vedere economic. Tăierile de igienă se efectuează
în baza unor percepţii învechite, care nu iau în consideraţie conservarea biodiversităţii. Potenţialul
de recreare a terenurilor silvice este reglementat în măsură foarte slabă din punct de
vedere legislativ şi este utilizat deosebit de puţin.
89

90
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Pericolele legate de abordările sectoriale înguste ale silviculturii, cu predominarea intereselor
pe termen scurt, dar cu urmări pe termen lung:
- nerespectarea unui regim de utilizare neistovitoare şi de regenerare a resurselor silvice
condiţionată de neeficienţa controlului de stat şi departamental;
- realizarea unor activităţi în contradicţie cu regimul de protecţie în pădurile riverane de
protecţie a apelor;
- distrugerea pădurilor seculare cu importanţă deosebită de protecţie a naturii, tăierea copacilor
mari cu coroane rămuroase, distrugerea genofondului silviculturii;
- crearea plantaţiilor silvice pe sectoare bogate din punct de vedere floristic cu vegetaţie
ierboasă şi distrugerea comunităţilor ierboase valoroase;
- înlocuirea de mai departe a arboreturilor fundamentali cu plantaţii derivate de o singură
specie, inclusiv de introducenţi, sărăcirea şi înrăutăţirea stării plantaţiilor;
- utilizarea materialului săditor care nu corespunde condiţiilor silvice şi crearea arboreturilor
simplificate şi care îmbătrânesc repede;
- reducerea posibilităţilor de utilizare a produselor silvice nelemnoase condiţionate de subestimarea
actuală;
- rezolvarea neeficientă a conflictului dintre exploatarea silvică şi necesităţile de conservare
a biodiversităţii;
- distrugerea arborilor scorburoşi, uscaţi în picioare, celor cu vârfuri uscate şi a arborilor
cu scoarţa stratificată şi extragerea arborilor mari doborâţi de furtună, care nu implică
avantaje economice deosebite şi de obicei nu are nicio importanţă sanitară, dar distruge
habitatele multor specii protejate;
- reducerea numărului unui şir de animale, multe dintre care se află în pericol de dispariţie,
inclusiv insecte, reptile şi amfibieni, mamifere şi păsări din cauza unui deficit acut de
adăposturi şi substrat natural.
Gestionarea ecosistemelor de stepă şi de luncă şi a resurselor acestora
Condiţii. Agricultura se află într-o stare de criză care se caracterizează, printre multe altele,
printr-o destructurare şi o piaţă neformată. Lipseşte o strategie de ieşire din criză şi o administrare
corespunzătoare la nivel de ţară. Normele legislative de utilizare a resurselor de păşune şi
a fâneţelor (Hotărârea Guvernului nr. 667 din 23.07.2010 privind aprobarea Regulamentului
privind păşunatul şi cositul) din punct de vedere juridic nu sunt suficiente, deoarece conţin părţi
neclare, şi se referă la drepturile de proprietate doar la nivel de act normativ, dar nu şi de lege; se
respectă puţin. Aproape că nu se realizează măsuri de susţinere şi de reconstrucţie a păşunilor.
Există un deficit general de gestionare a resurselor ierboase naturale, iar regimul de exploatare
este iraţional, în mare parte, lipsesc sisteme argumentate de păşunat. Suprafeţele păşunilor şi
capacitatea lor de a suporta presiuni sunt insuficiente pentru şeptelul actual, ceea ce este condiţionat
de faptul că vitele nu mai sunt ţinute în grajduri, precum şi de lipsa păşunilor semănate.
Factorii care provoacă degradarea biodiversităţii de stepă şi a resurselor acesteia, precum şi
productivitatea slabă a vitelor, influenţa cărora poate fi parţial înlăturată printr-o administrare
corectă la nivel local:
- în rezultatul excesului deplasării vitelor, a crescut presiunea asupra solului, care la rândul
ei a determinat afectarea ecosistemelor ierboase şi a mărit viteza degradării acestora;
- vitele care pasc duc foame fără nutreţ adiţional (mai ales pe timp de secetă), în acelaşi
timp luncile sunt slab exploatate pentru aprovizionarea cu furaj.
- are loc dezvoltarea speciilor de arbori şi arbuşti pe unele sectoare care în trecut erau
deschise de stepă inaccesibile pentru exploatare şi, de asemenea, are loc înmlăştinirea

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
sectoarelor de luncă din cauza lipsei totale a unui păşunat sau cosit moderat;
- pe terenurile abandonate sau pe cele luate sub protecţie e posibilă mezofilizarea covorului
ierbos al comunităţi de stepă, condiţionată de lipsa totală a păşunatului şi cositului;
- un păşunat distrugător, nu întotdeauna ilegal, formează un stereotip durabil de iresponsabilitate;
- aratul ilegal al păşunilor şi al terenurilor pârloagă, utilizate ca păşune;
- transmiterea paraziţilor şi agenţilor patogeni de la animalele domestice la cele sălbatice.
Gestionarea ecosistemelor acvatice şi a resurselor acestora
Condiţii. Mediul social economic face dificilă aplicarea restricţiilor în utilizarea bazinelor
de apă şi a vieţuitorilor acestora pentru necesităţile populaţiei locale. Practic lipseşte controlul
asupra pescuitului, utilizării altor hidrobionţi pe lacurile care nu au un proprietar privat. Pe
malurile lacurilor are loc păşunatul şi aratul ilegal. Nu întotdeauna coincid interesele populaţiei,
ale unor proprietari de afaceri în domeniul pisciculturii şi cele ale organizaţiilor responsabile
de protecţia bazinelor de apă şi a terenurilor limitrofe; exploatarea resurselor de apă se face fără
un control, în contradicţie cu interesele pe termen lung ale conservării biodiversităţii. Pescuitul
comercial în Nistru şi-a pierdut importanţa sa economică din cauza unui număr mic de peşte
destinat pescuitului (cauza constă în faptul că s-au păstrat foarte puţine locuri prielnice pentru
depunerea icrelor, iar peştele care se ridică din liman pentru a depune icrele este pescuit
încă în Ucraina), totuşi pe Nistru există braconajul peştelui. La aceasta contribuie şi deficitul
de cunoştinţe juridice şi ecologice ale populaţiei locale şi ale conducerii administrative. Printre
cauzele principale de degradare şi o sursă de pericol este necorespunderea regimurilor acvatice
cu sistemul construcţiilor hidro-tehnice. Ele au fost construite cu scopuri diferite, în condiţii
economice şi tehnice care diferă foarte mult în prima, a două şi ultima treime ale secolului 20, o
parte sunt exploatate (digurile de protecţie de stat), altele nu sunt necesare (diguri inter-gospodăreşti
în meandrele care nu aveau sau şi-au pierdut importanţa lor agricolă) ori s-au defectat
(sisteme subterane de drenaj, canale ce captează apele, ecluze). O parte din ele nu sunt îngrijite,
de exemplu drenajele deschise. Totodată se schimbă caracteristicile debitului cursului principal
de apă – Nistrul şi al bazinului acvatic principal – Nistrul vechi, nemaivorbind de organismele
mici de apă. Acest complex de probleme specifice se studiază aici succint. Un factor deosebit este
schimbarea raportului între posibilităţile tehnice şi economice pe de o parte şi puterea schimbărilor
naturale pe de altă parte. În secolul trecut prima parte a fost mai puternică, în secolul
actual este dificil deocamdată de a face previziuni în acest sens. Însă viiturile din 2008 şi 2010 au
oferit posibilitatea de a reflecta asupra faptului dacă este posibil de a mări barajele anti-viitură
sau ar fi mai eficient de schimbat abordarea faţă de apele viiturilor. Trebuie menţionat faptul că
protecţia acestor valuri de plantaţiile riverane este slăbită în multe locuri, acolo unde plantaţiile
sunt afectate (predomină arboreturi simplificate cu consistenţă redusă – 0,4-0,5).
Factorii care provoacă degradarea sau care condiţionează riscuri pentru obiectele mari:
- pericolele şi problemele legate de degradarea Nistrului vechi sunt studiate în capitolul
special 3.1.6.;
- pericolele şi problemele ce determină regimul din Lunca Talmaza, au fost studiate în
capitolul special 3.1.6;
- pericolele şi consecinţele legate de valorificarea sectoarelor în cotiturile bruşte ale Nistrului,
pe de o parte, şi viiturile extreme pe de alta :
• spălarea şi aşezarea valurilor anti-viitură pe insula Turunciuc, în special pe malul
drept al Nistrului;
• distrugerea semănăturilor pe sectoarele împrejmuite de diguri (grupul de meandre
mai jos de podul Răscăeţi – sectorul Căzăceşti şi Baj, etc.);
91

92
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
• formarea lacurilor pe aceste terenuri datorită restabilirii legăturii prin intermediul
apelor subterane, deoarece nivelul solului este mai jos decât nivelul fluviului;
• inundarea temporară a drumurilor E-87 şi M-15, condiţionată de acumularea apelor,
fapt creat de barajul de pe ultimul meandru de pe teritoriul Moldovei.
- pericole şi probleme legate de regimul hidrologic şi sistemele de drenaj, pe de o parte,
şi stoparea pătrunderii apelor viiturilor pe terenuri, după ce în luncă au fost construite
baraje, pe de altă parte:
• formarea sectoarelor de salinizare şi migrarea sărurilor pe terenurile arabile;
• exploatarea neeficientă a acestor sectoare condiţionată de productibilitatea slabă a
creşterii culturilor de câmp şi piaţa defectuoasă;
• degradarea terenurilor din cauza drenajului distrus şi lipsei de monitoring;
• o valorificare agricolă repetată, temporară a unor sectoare în proces de dezvoltare
naturală care deja menţin unele specii rare protejate.
- pericole şi probleme legate de imposibilitatea de administrare a apelor viiturilor, care pătrund
în lunca îndiguită (cum a fost în 2008 pe terenurile satelor Talmaza şi Cioburciu):
• inundarea prea îndelungată a unor sectoare mari de luncă;
• o perioadă îndelungată a prezenţei apelor de viitură, în special în mezo- şi micro-depresiunile
reliefului (de exemplu pe insula Cuţa);
• moartea în masă a peştilor, îndeosebi a puietului de peşte.
- uscarea periodică a lacului Laptura (cum a fost până nu demult), ridicarea sărurilor din
straturile salinizate spre suprafaţă şi salinizarea bazinului de apă.
Factorii care provoacă distrugerea habitatelor, a biodiversităţii şi a resurselor acesteia:
- îngrădirea fragmentelor albiei vechi;
- reducerea funcţiilor de protecţie a fâşiilor riverane de protecţie a apelor, poluarea bazinelor
de apă cu substanţe chimice alogene şi organice;
- pescuitul cu ajutorul plaselor pe Nistru, în canale şi în locurile de revărsare, care duc la
pierirea vidrelor, nurcilor şi a păsărilor care se cufundă;
- pescuitul cu undiţe electrice micşorează rezervele de peşte neindustrial bun pentru hrana
animalelor;
- poluarea bazinelor de apă cu deşeuri menajere şi eutroficarea.
Gestionarea resurselor de sol şi fitotehnia
Condiţii. Lipsesc planurile locale de dezvoltare a teritoriului, inclusiv planuri de dezvoltare
peisajeră şi de măsuri antierozionale, sunt foarte puţine mijloace pentru o planificare, proiectare
şi control corespunzător asupra stării solurilor. Are loc o creştere a suprafeţelor de soluri erodate,
care ocupau în anii 80 cca. 1/3 din suprafaţă şi care s-au mărit până în 2005 de aproape 1,5 ori.
Lipseşte controlul în domeniul protecţiei solului din partea Statului şi a administraţiei locale.
Una din cauze constă în faptul că legislaţia nu prevede un mecanism de control şi o obligaţie de a
lua măsuri. Altă cauză este aceea că în Moldova practic lipseşte un asolament corect, deoarece la
baza lui stau culturile furajere perene, iar condiţiile de piaţă nu stimulează creşterea animalelor
(în foarte puţine locuri s-au păstrat mijloace de curăţare a seminţelor acestor culturi). Mulţi fermieri
nu au nici cele mai elementare cunoştinţe ecologice în domeniul agriculturii. Se realizează
foarte puţine activităţi antierozionale şi fitoameliorative. La teritoriile cu un pericol de alunecări
de teren trebuie atribuite versantul de dreapta cu alunecări străvechi spre braţul mort al Nistrului
în partea de nord a c. Talmaza şi sectorul de terasă dintre sectoarele Stânca Cioburciu şi
podul de lângă s. Răscăeţi. Mai sus pe versantul dinspre c. Talmaza destul de activ se dezvoltă
o eroziune de râpă. Este încălcat regulamentul de prelucrare a solului, îndeosebi pe terenurile

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
proprietarilor mici, iar în cele mari deseori este folosită tehnica grea ce compactează solul. Pe
majoritatea câmpurilor îngrăşămintele organice nu sunt folosite, iar cele minerale se folosesc
doar la semănare în cantităţi mici. Foarte puţin se realizează deservirea agrochimică (date noi
despre humus, fosfor, azot şi alţi parametri ai solului aproape că lipsesc). Aprecierea bonităţii
solului este bazată pe contururile lui mari şi de aceea nu întotdeauna corespund calităţilor reale
ale terenurilor proprietarilor mici, deseori nu oglindeşte tabloul real ala calităţii terenurilor,
deoarece este bazată pe datele agrochimice cu 25-30 ani în urmă. Unele sectoare privatizate şi
prelucrate sunt amplasate pe fâşia riverană de protecţie a apelor, unde cultivarea lor este ilegală.
Protecţia plantelor nu funcţionează ca sistem la nivel local.
Pericolele legate de nivelul de dezvoltare rurală şi economică în ţară, atenuarea lor fiind
posibilă în cazul unei politici coordonate a administraţiei publice locale:
- scăderea fertilităţii şi micşorarea biodiversităţii solurilor care condiţionează viteza de formare
a solurilor, trăsăturile caracteristice chimice şi fizice ale solurilor;
- valorificarea în continuare a terenurilor neperspective, ce împiedică extinderea suprafeţei
de păşuni, reconstrucţia ecologică a teritoriilor păşunabile cu productivitate mică, limitează
posibilitatea de excludere temporară din exploatare sau reducerea presiunii;
- activizarea procesului de alunecări de terenuri în cadrul versanţilor de alunecări străvechi
şi a eroziunii liniare pe versanţii abrupţi, activizarea spălării plane în zonele versanţilor cu
păşunat intensiv al vitelor;
- reducerea suprafeţei terenurilor agricole şi a sectoarelor de stepă din cauza extinderii
terenurilor erodate şi salinizate, a râpelor şi a alunecărilor de teren;
- neimplementarea măsurilor împotriva exploatării distrugătoare a terenurilor şi reducerea
fertilităţii solurilor din cauza posibilităţilor mici de control din partea serviciilor de
stat şi a organelor de administrare locală;
- aplicarea nu întotdeauna argumentată a pesticidelor, lipsa unei posibilităţi de luptă eficiente
cu răspândirea dăunătorilor;
- aplicarea foarte redusă a schemelor agroecologice de producere, lipsa aproape totală pe
piaţă a producţiei certificate pure;
- lipsa unui sistem şi a inspecţiei de stat în domeniul sortimentului de culturi crescute,
creşterea dependenţei de pieţele străine ale seminţelor;
- pierderea producerii unei producţii de legume de calitate gustativă înaltă şi a soiurilor
vechi de viţă-de-vie, ce reduce potenţialul de piaţă pentru stabilirea specialităţilor tradiţionale
garantate (Legea Nr. 66 din 27.03.2008)
- creşterea în continuare a sărăcirii populaţiei, care duce la creşterea tensiunii sociale şi la
posibilitatea de apariţie a conflictelor în cazul reglementării exploatării terenurilor.
Problemele legate de situaţia social-economică a populaţiei:
Condiţii. În sate veniturile sunt legate în primul rând de folosinţa resurselor naturale şi
în acelaşi timp este foarte mare cota parte de populaţie cu venituri mai mici decât minimul
de existenţă, există un deficit de locuri de muncă, fapt care dă naştere unui nihilism juridic
şi provoacă distrugerea obiectelor naturale. Problemele legate de încălzirea caselor provoacă
o exploatare ilegală şi excesivă a pădurilor; gazificarea satelor a diminuat parţial acest factor,
dar creşterea peste măsură a preţului gazului, din nou provoacă defrişări nelegitime. Culegerea,
uneori în masă, a plantelor medicinale (ruscuţa, siminoc, stânjenel, soc, sunătoare etc.) şi a
plantelor decorative (ghiocei, celnuşa, iris, etc.), pomuşoarelor şi ciupercilor, aproape că nu este
reglementată. Vânătoarea ilegală, dimpotrivă, este o distracţie, în special pentru oamenii bogaţi.
Se practică, în principiu, recreări şi turism neorganizat, predominant în locuri naturale cu
93

94
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
comunităţi bine păstrate şi de la periferiile acestora. Pe o parte din teritoriu zonele de frontieră
ale biotopurilor de diferit tip (zonele de lizieră, malurile bazinelor de apă ş.a.) sunt sărăcite,
distruse şi poluate, deoarece sunt supuse îndeosebi influenţei antropogene. Dar anume aceste
habitate în formă de panglică sunt foarte importante atât din punct de vedere al diversităţii şi al
numărului multor specii de animale care le populează, cât şi pentru activităţile recreative.
Pericolele, de obicei spontane pe cea mai mare parte a teritoriului, lichidarea cărora necesită
o susţinere a dezvoltării social-economice şi o muncă activă cu populaţia:
- consolidarea influenţei negative a sectorului tenebru asupra populaţiei locale;
- conflictele cu populaţia locală din cauza interdicţiei de a paşte animalele domestice pe
locurile interzise de legislaţia în vigoare, şi ca rezultat al reglementării păşunatului;
- încălcarea regimului de protecţie (în rezervaţii, pe fâşiile riverane de protecţie a apelor),
reducerea atractivităţii zonei şi reducerea biodiversităţii, condiţionată de un păşunat ilegal
al animalelor a microbraconajului;
- reducerea rezervelor de specii de plante medicinale şi decorative, îndeosebi a celor ce
înfloresc timpuriu;
- nimicirea speciilor protejate de lege, care devin rare din cauza reducerii cantităţii şi numărului
populaţiei, pierderile diversităţii genetice şi pieirii;
- distrugerea adăposturilor şi a locurilor de dezvoltate (trunchiuri voluminoase în proces
de putrezire ale arborilor, pe care deseori se aprind ruguri, vreascuri şi crenguţe uscate)
ale multor specii rare;
- reducerea biodiversităţii, cauzată de micşorarea resurselor trofice de faună în rezultatul
distrugerii vegetaţiei pe poieni şi pe malurile bazinelor de apă, a pescuitului, culesului
ciupercilor, pomuşoarelor, ierburilor şi a fructelor, bătătoririi solului şi a poluării;
- neglijarea intereselor ecologice, sociale şi economice ale generaţiilor viitoare ce se exprimă
printr-un sabotaj conştient al acţiunilor de conservare a naturii;
- un pericol potenţial este încălcarea regimului zonelor de protecţie, îndeosebi a zonei de
protecţie strictă (A) şi a zonei tampon de reconstrucţie ecologică (B).
2.3.2.2.2. Probleme de amenajare a teritoriului, gestionarea patrimoniului natural-istoric şi
a resurselor turistice, pericolele legate de acestea
Probleme de amenajare a teritoriului şi susţinere a culturii
Condiţii. Pe teritoriul zonei şi în apropiere, graţie societăţii civile şi cu susţinerea administraţiei
locale, au fost create muzee etnografice locale remarcabile, case ale meşterilor populari,
la fel au fost create şi nişte parcuri nu prea mari, iar în localităţile amplasate pe drumul înspre
zonă este un muzeu al naturii local unicat în ţară, un monument reprezentativ al arhitecturii
peisajere. În acelaşi timp pentru întreţinerea unor obiecte şi restaurarea altora nu lipsesc doar
mijloace financiare, dar şi atenţie; unele obiecte turistice cu caracter cultural-istoric, câteodată
şi ecologic, se află într-o stare deplorabilă. Chiar dacă în unele sate se găsesc mijloace pentru a
câştiga concursul pentru cel mai amenajat sat din ţară, în alte localităţi rurale nu este rezolvată
problema gunoiştilor neautorizate. În unele cazuri autorităţile raionale se străduiesc după posibilităţi
să îmbunătăţească starea drumurilor care leagă satele cu traseul principal, dar drumurile
din alte sate sunt o mărturie despre o lipsă totală de grijă elementară faţă de acest aspect.
Pericole şi probleme caracteristice localităţilor rurale din Moldova:
- distrugeri ale valorilor culturale, câteodată în fază incipientă (precum în parcul Cioburciu,
raionul Slobozia, pe malul stâng al Nistrului);

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
- mijloace insuficiente pentru susţinerea adecvată a tradiţiilor culturale (muzee locale ş.a.)
precum şi distrugerea acestora în cazul în care entuziaştii care le-au creat şi susţinut le
părăsesc;
- poluarea mediului înconjurător cu deşeuri, în special cele rezistente;
- pierderea resurselor potenţiale, fapt condiţionat de impresiile negative ale turiştilor şi ale
vizitatorilor de rang înalt;
- ignorarea obiectelor atrăgătoare de către operatorii turistici din cauza drumurilor nesatisfăcătoare,
în primul rând reducerea posibilităţilor celei mai mobile şi stabile grupe –
rute de o singură zi.
Probleme de conservare a patrimoniului natural, istoric şi cultural
Condiţii. Legea privind ocrotirea monumentelor este imperfectă: neglijează principiul acţiunii
directe şi principiul precauţii, este declarativă din punct de vedere al realizării responsabilităţii
organelor de stat, nu conţine criterii clare şi face trimiteri la noţiuni incerte apriori referitoare
la monumentele istoriei şi arheologiei antice. În acelaşi timp au loc încălcări directe ale
acestei legi. Deşi monumentele arheologice se distrug inevitabil în urma activităţii gospodăreşti
a omului, precum şi din cauza proceselor naturale cum ar fi eroziunea, multe pierderi ar putea
fi evitate. Pe drum spre zona dată, într-un centru raional, există o biserică medievală, construită
într-un stil deosebit, care s-a constituit în perioada dominaţiei turceşti, aspectul căreia este
distrus din cauza unei restaurării nepricepute şi neterminate. Pe porţiunea zonei de pe malul
drept al Nistrului sunt cunoscute 3 monumente paleontologice aparţinând aceleiaşi perioade
geologice, două din ele au fost descoperite în râpele teraselor de jos. Aceste materiale, localizarea
în zona gurii fluviului şi existenţa râpelor foarte mari pe terasele superioare presupun probabilitatea
unor noi descoperiri importante pe teritoriul foarte puţin studiat. Autorităţile locale nu
cunosc îndeajuns şi nu au grijă de patrimoniul natural istoric, iar posibilităţile lor sunt limitate.
Acţiunile de bază care duc la distrugerea patrimoniului naţional natural – istoric:
- exploatarea microcarierelor nesancţionate destinate extragerii lutului şi nisipului;
- plantarea pădurilor pe teritoriul aşezărilor antice şi orăşelelor străvechi (rădăcinile distrug
stratul cultural ca şi aratul);
- săpăturile banditeşti ale monumentelor istorice, mai ales cu utilizarea detectorului de metal;
- săpături legale necalitative, cu utilizarea metodelor învechite sau/şi fără deţinerea documentelor
corespunzătoare;
- o cultură joasă a lucrărilor de restaurare în ţară şi mijloace insuficiente pentru a le înfăptui.
Problemele dezvoltării turismului, a infrastructurii şi a asigurării informaţionale
Condiţii. Fenomenul „Moldova necunoscută” se poate considera stabilit, fiindcă până la realizarea
proiectului în procesul căruia a fost elaborat planul actual de management, agenţiile
de turism aproape că nu ştiau nimic despre potenţialul de recreare al teritoriului. Asigurarea
informaţională aproape că lipseşte. Este simptomatică lipsa ofertelor şi a rutelor desfăşurate pe
teritoriul studiat propuse din raionul maritim mare de odihnă din regiunea Odesa.
Reţeaua de drumuri şi altă infrastructură, deservirea tehnică şi cea turistică sunt nedezvoltate,
deşi a avut loc un progres considerabil de la început anilor 2000 (au apărut complexele de
recreare de la combinatul de vinuri din s. Purcari şi „Fazanul de argint”, Cafeneaua de lângă şosea
pe segmentul Popeasca – Palanca, câteodată cu un anturaj destul de atrăgător, hotelul casnic
a lui Pavel Ţăranu).
Este necesară o diversificare a ofertelor existente, în particular, prin mărirea perioadei de
cazare a vizitatorilor. Acest fapt este greu de obţinut, dacă preţurile serviciilor oferite sunt prea
costisitoare pentru diferite categorii de turişti şi în mare măsură nu se ţine cont de necesitatea
95

96
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
de diversificare a produsului propriu (fotografiere, ţintire cu arcul, plimbare în echipajul cu cal,
vizitarea gospodăriilor tradiţionale ale populaţiei locale), alte distracţii în complexele date sau în
afara lor. Toate obiectele turistice participă puţin la procesul de valorificare a turismului de primire
a vizitatorilor şi aproape că nu se utilizează primirea în masă a turiştilor, în primul rând din
cauza lipsei ofertelor integrale şi complexe destinate de pe acest teritoriu. Acest lucru este influenţat
considerabil şi de lipsa încăperilor potrivite pentru turişti. Totodată nu sunt destui ghizi.
Pericole legate de deservirea limitată pentru categoria cea mai numeroasă de vizitatori:
- dezvoltare insuficientă a ofertei turistice;
- formarea lentă a curentului de vizitatori şi pierderea veniturilor;
- aşteptări nesatisfăcute ale businessului local şi ale altor părţi cointeresate.
Condiţii. Amenajarea şi întreţinerea necorespunzătoare a drumurilor folosite în scopuri silvice.
Lipsa unei experienţe de utilizare a potenţialului turistic al ecosistemelor silvice, precum şi
deficitul unei abordări constructive a liderilor şi persoanelor juridice ce exploatează teritoriile
silvice. Lipsesc actele legale şi un sistem de control fe ar reglementa recreaţia.
Pericole legate de formarea sistemului de deservire pentru vizitatori, poartă un caracter
temporar în condiţiile unor activităţi adecvate ale organelor de stat:
- intensificarea proceselor de eroziune a solului şi degradarea ecosistemelor silvice în rezultatul
întreţinerii nesatisfăcătoare a drumurilor de pădure şi lărgirea lor necontrolată
din contul teritoriilor silvice;
- reducerea reacţiei operative la încălcarea regimului de protecţie, apariţia incendiilor de
pădure, a incidentelor legate de siguranţa personală a vizitatorilor ş.a.;
- poluarea zonelor naturale, îndeosebi a pădurilor, cu gunoi aruncat de vizitatori;
- neobţinerea avantajelor economice de la utilizarea netradiţională a ecosistemelor de pădure
şi limitarea posibilităţilor investiţiilor financiare în activităţi de restabilire.
Turismul dezorganizat
Condiţie. Are loc preponderent în comunităţile naturale bine păstrate şi în împrejurimi.
Pe teritorii mari malurile bazinelor acvatice, lizierele şi poienele pădurilor, precum şi alte zone
de frontieră ale biotopurilor sunt distruse din cauza acţiunii antropogene, dar anume ele sunt
importante din punct de vedere al conservării potenţialului de recreare, precum şi pentru menţinerea
diversităţii şi a numărului multor specii de păsări şi nevertebrate atrăgătoare. În locurile
tradiţionale de odihnă a populaţiei este înaltă presiunea recreativă asupra ecosistemelor silvice.
Pericole apărute din cauza lipsei unei activităţi de protecţie şi a dificultăţilor de organizare
a regimului de protecţie, care au un caracter permanent în ariile protejate:
- deranjarea animalelor sălbatice în perioada de înmulţire;
- reducerea biodiversităţii ecosistemelor din cauza distrugerii microhabitatelor (trunchiurile
mari în proces de putrefacţie ale arborilor, pe care deseori se fac ruguri, vreascuri şi
crenguţe uscate);
- micşorarea resurselor trofice ca urmare a distrugerii vegetaţiei poienelor şi a malurilor
obiectelor acvatice, a pescuitului, a culesului de ciuperci, pomuşoare, plante şi fructe;
- reducerea numărului populaţiilor locale de specii decorative, medicinale şi a celor rare;
- colectarea speciilor rare mari de insecte în calitate de suvenire sau pentru colecţionare;
- distrugerea pădurilor în rezultatul acţiunilor zilnice, condiţionate de lipsa educaţiei (culturii)
odihnei în sânul naturii, bătătorirea solului, poluarea locurilor de odihnă.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
2.3.2.2.3. Problemele gestionării administrative
Problemele administrativ-teritoriale
Condiţii. Prezenţa pe teritoriu a organizaţiilor şi întreprinderilor, cu activitate asemănătoare,
dar cu diferită apartenenţă departamentală şi cu scopuri economice diferite. Sunt posibile
probleme în relaţiile cu Agenţia de Stat „Moldsilva”, care administrează teritoriile silvice, în particular,
personalul local al serviciilor silvice nu este pregătit suficient pentru îndeplinirea sarcinilor
noi. Unii reprezentanţi ai sistemului politic de stat au posibilitatea de a influenţa asupra
administraţiei locale în interese proprii. Competenţele organelor locale ale puterii centrale şi
ale administraţiei publice locale sunt insuficient divizate şi determinate în domeniul gestionării
şi utilizării resurselor naturale. Nu există planuri complexe echilibrate de dezvoltare a regiunii
care ar include componente ecologice, sociale şi economice. Posibilităţile economico-financiare
ale administraţiei locale sunt limitate, ceea ce împiedică atât îndeplinirea funcţiilor de protejare
a naturii, cât şi atragerea specialiştilor în gestionarea acestei direcţii. În ţară nu este un sistem
fiscal diferenţiat, care ar stimula o exploatare a naturii raţională şi durabilă şi ar sancţiona o
utilizare ilegală a resurselor naturale, aflată în afara sistemului fiscal. Totalitatea legilor şi actelor
normative în vigoare împiedică sancţionarea eficientă a contravenienţilor, inclusiv şi urmărirea
lor penală din partea organelor protecţiei mediului ambiant.
Consecinţele care formează un complex de pericole şi procese potenţiale cu acţiune
permanentă:
- lipsa totală sau parţială a controlului de respectare a regimului de protecţie în fondul
ariilor naturale protejate de stat;
- conflicte interdepartamentale, referitoare la asigurarea regimurilor corespunzătoare şi
îndeplinirea activităţilor economice, planificarea necoordonată şi desfăşurarea unor măsuri
contradictorii;
- deficitul de acţiuni eficiente în vederea conservării şi dezvoltării resurselor naturale, îndeplinirea
nesatisfăcătoare a măsurilor planificate pentru păstrarea şi dezvoltarea lor;
- conflicte în legătura cu recrearea pe teritoriile silvice, piedici artificiale pentru persoanele
care doresc să investească mijloace financiare în afacerile turistice;
- exploatarea naturii este inadecvat introdusă în sistemul de relaţii economice, nu există
stimulente pentru proprietari şi deţinători de terenuri pentru a utiliza raţional resursele
naturale de bază, fără a le epuiza şi păstrând biodiversitatea ca un fundament al vieţii;
- un deficit de coordonare a acţiunilor care ar împiedica degradarea terenurilor, ce subminează
bazele de existenţă a populaţiei rurale într-un viitor nu prea îndepărtat;
- coordonarea insuficientă a acţiunilor administraţiilor locale, proprietarilor şi deţinătorilor
de terenuri ce activează în limitele teritoriilor naturale integrale;
- respectarea nesatisfăcătoare a legislaţiei cu privire la protecţia mediului, recidivism ecologic;
- neîncrederea populaţiei şi dezvoltarea în continuare a nihilismului juridic;
- influenţa corupţiei;
Instabilitatea politică
Condiţii. Instabilitatea politică în regiune, în general, creează un climat nefavorabil pentru
dezvoltarea activităţii turistice. Conflictul nerezolvat dintre autorităţile de la Chişinău şi cele de
la Tiraspol nu atât se răsfrânge asupra lor cât măreşte numărul de probleme ale populaţiei şi ale
agenţilor economici. O particularitate importantă care ar putea fi folosită pentru atragerea unui
turism organizat, mai ales pentru turiştii străini, este lipsa unui pericol real pentru viaţa şi sănătatea
vizitatorilor şi a turiştilor. Această posibilitate nu este îndeajuns valorificată. Instaurarea
regimurilor de conservare a valorilor naturale şi istorice, dezvoltarea cooperării multilaterale şi
97

98
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
a turismului depinde de aleşii locali şi de cei raionali – de convingerile lor politice şi ambiţii. Se
observă o dependenţă a instituţiilor de stat de profil şi a agenţilor economici de politica Chişinăului
şi cea a Tiraspolului. Lipsesc acte normative şi legislative coordonate şi apte de a dezvolta
turismul pe ambele maluri ale Nistrului. Se observă condiţii imprevizibile pentru o colaborare
stabilă în plan economic, social şi ecologic ce depind de hotărârile strategice ale structurilor
de conducere din Chişinău şi Tiraspol. Regimul de trecere a hotarelor administrative pentru
cetăţenii atât a ţărilor din regiune, cât şi a celor din străinătate nu este prea binevoitor pentru
colaborarea transfrontalieră (în turism, alte afaceri, etc.).
Pericolele pe care autorităţile sunt apte de a le regla indiferent de starea politică:
- tergiversarea şi evitarea de a da răspunsuri, chiar şi refuzul direct al funcţionarilor de a
colabora din considerentele şi simţul siguranţei personale;
- posibilitatea apariţiei piedicilor în colaborarea agenţilor economici de pe ambele maluri;
- înrăutăţirea regimului, la punctele de frontieră şi pierderea timpului, care nu este compatibil
cu noţiunea de recreare şi planificare a rutei;
- profitul pierdut din cauza inactivităţii rutelor circulare care leagă malul drept, malul
stâng şi Ucraina.
2.3.3. Direcţiile prioritare de administrare
Direcţiile prioritare de administrare a complexelor naturale de pe teritoriul zonei Ramsar sunt
determinate de specificul stabilit de exploatare a terenurilor şi conţinutul celor mai păstrate elemente
ale peisajului natural. În general, acest fapt ar putea fi reprezentat printr-un sistem de zonare de bază:
• În cele mai păstrate şi valoroase ecosisteme silvice şi de stepă (o zona care necesită o
protecţie strictă) trebuie să fie implementate măsuri pentru o protecţie strictă şi limitarea
la maximum a accesului, este necesară efectuarea monitorizării şi a studiilor, precum şi
organizarea unor activităţi de conservare a componenţei vegetale autohtone.
• pe terenurile care necesită o activitate economică strict limitată (deoarece deţin un statut
de protecţie special, valoare biologică potenţială înaltă sau se află în vecinătate cu sectoare
deosebit de valoroase) sunt necesare măsuri de restabilire a ecosistemelor naturale de
stepă, luncă, pădure şi de mlaştină. Aceste măsuri includ acţiuni îndreptate spre păstrarea
stării şi componenţei comunităţilor în zona supusă unei protecţii stricte, pentru care
plantaţiile zonei date sunt un fel de tampon specific.
• pe terenurile care necesită o oarecare limitare a activităţii economice sau a accesului oamenilor,
măsurile trebuie să fie îndreptate spre utilizarea reglementată, inepuizabilă şi
eficientă a tuturor resurselor naturale; unele obiecte necesită o reconstrucţie ecologică.
• pe toată cealaltă suprafaţă agenţii economici ar trebui să menţină o exploatare raţională şi
nedistrugătoare a resurselor economice, o creştere social-economică în cadrul activităţii
pentru o dezvoltare stabilă.
Pentru conservarea valorilor naturale şi natural-istorice, îmbunătăţirea stării ecosistemelor şi
o stabilizare ecologică a teritoriului, pentru o apropiere de o stabilitate economică şi ridicare a
atractivităţii, direcţiile de bază sunt :
- introducerea regimurilor de protecţie în conformitate cu zonarea şi realizarea lor pe terenurile
silvice;
- reconstrucţia ecologică treptată a ecosistemelor acvatice (Nistrul vechi) şi a regimurilor
(Lunca Talmaza, unele meandre ale Nistrului) în zona de luncă inundabilă;
- protejarea şi restabilirea comunităţilor de stepă pe sectoarele cu statut special de protecţie
şi reconstrucţie ecologică;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
- crearea coridoarelor ecologice, care ar conecta complexele naturale de bază şi dezvoltarea sistemelor
de fâşii forestiere şi de arbuşti de protecţie, pentru a asigura legătura populaţiilor de
animale şi plante, îmbunătăţirea microclimatului pe teritoriile agricole şi protecţia apelor;
- aducerea şeptelului de animale care pasc la posibilităţile terenurilor de păşune, transferarea
animalelor rămase la întreţinerea în grajduri şi utilizarea asolamentelor cu ierburi
multianuale;
- reconstrucţia terenurilor de păşune în vederea ridicării productivităţii şi a diversităţii
biologice, de asemenea extinderea lor din contul sectoarelor care şi-au pierdut productibilitatea,
mai ales a celor degradate;
- implementarea în activitatea gospodăriei silvice a principiilor şi mijloacelor de exploatare
naturală complexă, introducerea măsurilor de protecţie a valorilor naturale şi a unei recreări
argumentate din punct de vedere economic în sistemul de planificare şi îndeplinire
a lucrărilor gospodăriei silvice;
- crearea în sfera sistemului de exploatare a naturii, a sistemului de interacţiune între administraţia
locală şi principalii deţinători de terenuri (privaţi şi de stat) cu atragerea populaţiei
în luarea deciziilor;
- dezvoltarea producerii produselor alimentare în baza schemelor agroecologice, certificarea
lor la nivel naţional şi internaţional;
- organizarea creşterii produselor agricole de calitate deosebită în baza creşterii animalelor
pe păşuni şi dezvoltarea turismului cu utilizarea acestui product şi a sectoarelor de stepă
pentru recreare;
- desfăşurarea organizării teritoriilor agricole în complex cu cele silvice, reieşind din regimul
nou de protecţie şi din principiile şi standardele exploatării forestiere durabile complexe;
elaborarea unui plan de dezvoltare a teritoriului;
- formarea în continuare de condiţii pentru dezvoltarea turismului, atrăgând businessul
local şi creând condiţii pentru creşterea lui, inclusiv prin menţinerea unei concurenţe
civilizate;
- promovarea pe pieţele externe a producţiei agricole şi a industriei prelucrătoare, precum
şi a produsului turistic de o calitate înaltă, folosind brandul ariilor protejate şi a altor specificaţii
geografice;
- influenţa activă a administraţiei locale şi colaborarea acesteia cu organele de drept pentru
păstrarea patrimoniului natural şi istoric;
- activităţi de informare în rândurile populaţiei, care ar spulbera miturile despre ariile protejate
unde totul este interzis, îndreptate spre patriotism şi înţelegerea obiectivă a lucrurilor.
Ordinea în lista acestor direcţii nu corespunde obligatoriu ordinii realizării, iar multe măsuri
pot fi realizate treptat şi împreună cu alte activităţi.
2.3.4. Dificultăţile de administrare
Lipseşte un mecanism legal şi financiar de realizare a activităţilor privind conservarea valorilor
diversităţii biologice pe terenurile fondului silvic, precum şi un sistem de atragere şi stimulare
a populaţiei locale de a realiza lucrările corespunzătoare sau pentru crearea şi reconstrucţia
plantaţiilor antierozionale.
Legislaţia fiscală nediferenţiată nu posedă un sistem de stimulări şi reţineri în raport cu folosirea
istovitoare a resurselor biodiversităţii (sol, vegetaţie şi animale), iar organele fiscale sunt
izolate de sarcinile de protecţie a naturii.
Deficitul de experienţă de colaborare între structurile de stat, în special a teritoriilor administrative
învecinate, precum şi de experienţă de efectuare a unor activităţi importante de protecţie
99

100
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
a naturii în comunităţile locale sau la autorităţile locale, insuficienţa de cunoştinţe corespunzătoare.
Lipseşte interacţiunea între administraţia locală ce administrează teritoriile locale şi utilizatorii
importanţi ai resurselor biologice în domeniul gestionării şi folosirii resurselor silvice,
pedologice şi altele.
Deficitul de cunoştinţe şi mijloace la autorităţile locale pentru gestionarea teritoriului cu
obiecte importante din punct de vedere ecologic, sunt puţini specialişti în domeniul gestionării
resurselor naturale şi turismului. Nu există un sistem de instruire ecologică ca sistem de transmitere
a cunoştinţelor, în special în organele de putere. La toate acestea se adaugă şi migrarea
specialiştilor tineri la lucru peste hotare.
Dificultăţile de asigurare a regimurilor de protecţie pentru teritoriile silvice, din cauza următoarelor:
• folosinţa silvică tenebră şi corupţia care sunt caracteristice pentru ţările Europei de Est,
Caucaz şi Asia Centrală (fapt recunoscut în documentele internaţionale), şi în particular,
în Moldova (Planul Naţional de acţiuni în cadrul programului FLEG);
• deficitul resurselor energetice disponibile, satisfacerea necesităţilor populaţiei în combustibil
preponderent (60-70%) din contul lemnului, inclusiv obţinut ilegal;
• un procent mare de populaţie săracă şi/sau ce obţin venituri în rezultatul folosirii şi exploatării
resurselor naturale (colectarea speciilor de plante medicinale şi decorative, braconajul
şi alte acţiuni ilegale);
O aplicare slabă a legislaţiei în raport cu:
• administrarea teritoriilor
• deţinătorii de terenuri ce nu respectă responsabilităţile de protecţie a calităţii solurilor,
• sau ocupă terenurile publice (de stat, comunale) ce au o importanţă pentru protecţia naturii
• sau folosesc apă nepotrivită pentru irigare
• autorităţile locale şi organele de stat ce nu aplică legislaţia în vigoare în mod potrivit;
• în particular, în raport cu controlul conţinutului în produse a substanţelor periculoase
pentru sănătatea oamenilor.
În natură au loc procese complicate (deseori negative) nereglamentate sau slab reglementate
de provenienţă naturală sau antropogenă. Comunitatea şi autorităţile nu pot şi nu tind întotdeauna
să le evalueze şi să le ia în consideraţie în administrare. În acelaşi timp, sunt complicate
chiar şi sarcinile particulare, dar naturale pentru zona Ramsar, cum ar fi crearea condiţiilor
pentru cuibărire şi alimentare stabilă pentru speciilor rare şi de resurse de păsări.
Garanţii reduse de realizare a măsurilor de atenuare a prejudiciilor asupra mediului şi reconstrucţia
ecologică a teritoriului, inclusiv monitorizarea, controlul de stat şi public. Înţelegerea
redusă a influenţei stilului de gospodărire şi (ne)respectarea cerinţelor de protecţie a naturii
asupra situaţiei economice, deficitul intereselor pe termen lung.
În condiţiile legale existente interesele actuale ale principalelor persoane juridice şi fizice ce
realizează gospodărirea silvică, contravin intereselor pe termen lung ale silviculturii şi sarcinilor
de conservare a diversităţii biologice.
Documentele ce reglementează activitatea silvică nu conţin indicatori de corespundere a ei
sarcinilor de conservare a diversităţii biologice, cât şi intereselor pe termen lung al silviculturii.
Procesul de revizuire şi elaborare a normelor şi regulilor legate de administrarea şi gospodărirea
ecosistemelor silvice în scopuri de asigurare a unei folosiri mai largi a potenţialului bioproductiv
şi ecosistemic al pădurilor, cât şi a adaptării lor la schimbările natural-climatice ce au
loc, se află la etapa incipientă.
Aproape o lipsă totală de recomandări/tehnologii accesibile privind înlăturarea introducenţilor
agresivi (arţarul american, ailantul) pe fonul necesităţii reconstrucţiei plantaţiilor silvice

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
101
cu o stabilitate redusă sau slăbite extinse. Identificarea suprafeţelor afectate de dăunători şi îmbolnăviri
este în dezvoltare permanentă, iar căile existente de luptă şi metodologia aprobată de
monitorizare sunt puţin eficiente, sunt învechite şi necesită o revizuire totală.
Deficitul de componente stabilizatoare ale landşaftului în jurul terenurilor agricole, ceea ce
îngreunează reconstrucţia teritoriului.
Problemele teritoriale ale folosinţei terenurilor agricole, în particular în raport cu:
- schimbul terenurilor în scopurile planificării în domeniul protecţiei naturii şi reconstrucţiei,
- excluderea din circuitul economic a terenurilor slab productive (îndepărtate, erodate,
înmlăştinite, salinizate) sau modificarea caracterului de folosinţă a lor;
- stoparea folosirii nelegale.
Aflarea în proprietate privată a majorităţii terenurilor aflate în jurul sectoarelor silvice, fapt ce
îngreunează considerabil procesul de crearea a coridoarelor ecologice.
Lipseşte un mecanism eficient de stopare a folosirii arabile a terenurilor neproductive şi cu
pericol de eroziune, ceea ce împiedică crearea de noi păşuni şi fâneţe.
Există un deficit de resurse financiare pentru planificarea şi realizarea măsurilor de îmbunătăţire
a terenurilor aflate în proprietate publică, a măsurilor antierozionale şi anti-alunecări de
teren, în general al reconstrucţiei ecologice.
O parte de terenuri din cadrul fâşiei riverane de protecţie a apei (comuna Cioburciu) au fost
privatizate ilegal şi se folosesc în agricultură; pasivitatea autorităţilor locale şi deficitul de terenuri
de rezervă potrivite pentru prelucrarea agricolă, împiedică soluţionarea problemei.
În ţară lipseşte practica de reglementare specială a regimului de asigurare cu apă a teritoriului
cu destinaţie specială de protecţie a naturii.
Lipseşte un mecanism legal clar de folosire a terenurilor de păşune, ceea ce împiedică reglementarea
păşunatului şi controlul autorităţilor locale asupra stării păşunilor, şi susţine folosinţa
nesistematică a terenurilor naturale şi degradarea acestora.
Situaţia social-economică împiedică introducerea măsurilor restrictive pentru folosirea păşunilor
de către păturile sărace ale populaţiei.
Există tradiţia de aducere în masă a vitelor acasă pentru a fi mulse, dar lipseşte practica de reglementare
după termene şi norme ale presiunii păşunatului şi menţinerea în grajduri, precum
şi organizarea mulsului vitelor cornute mari pe păşuni.
Terenurile păşunabile deseori sunt izolate ceea ce împiedică aplicarea sistemelor raţionale de
păşunare, iar îndepărtarea de la locurile de menţinere a animalelor creează diverse incomodităţi.
Lipseşte practica de reconstrucţie a terenurilor ierboase de diferit tip, sistemul de planificare
a ei şi atragerea populaţiei locale pentru astfel de lucrări.
Pe teritoriul Moldovei este foarte limitat asortimentul şi producerea seminţelor de ierburi
furajere, există un deficit de material natural calitativ pentru restabilirea păşunilor după metoda
de agrostepă sau reconstrucţia în habitate naturale.
Condiţiile de piaţă existente nu stimulează o agricultură durabilă, în particular aplicarea asolamentelor
şi zootehniei corecte, bazate pe menţinerea în grajduri a animalelor cornute şi altor
animale mici.
Lipseşte o reglementare de stat a pieţii, îndreptată spre înlăturarea dezechilibrelor de piaţă şi
formarea marketingului pentru fermieri.
Situaţia economică nesatisfăcătoare a teritoriului şi deficitul acut de capital circulant la fermieri.
Deficitul monitorizării de stat şi mecanismelor de informare a persoanelor de decizie şi a
comunităţii după indicatorii de administrare a agriculturii (ne)durabile.

102
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Deficitul de cunoştinţe agricole, în particular în ceea ce priveşte tehnologiile agricole şi ale irigaţiei.
Tradiţiile de recreare şi agricultură, fără o atitudine grijulie faţă de resursele naturale şi neglijând
considerentele economice şi ecologice pe termen lung.
Legislaţia în vigoare în domeniul turismului stopează dezvoltarea acestuia, în special în regiunile
rurale. Structurile de control, folosind imperfecţiunea legilor şi actelor normative, îngreunează
activitatea agenţilor economici, se ocupă cu extorcarea banilor.
Evaluarea incorectă a economiei turismului la reprezentanţii puterii, se analizează venitul
probabil al agentului economic şi nu se ia în consideraţie fluxul de mijloace adus de turişti pe
teritoriu (în localitate).
Experienţa de atragere a turiştilor şi investiţiilor în industria turismului, inclusiv pentru soluţionarea
problemelor ecologice, lipseşte. În conformitate cu stereotipurile create în ţară, la elaborarea
produselor turistice, business-ul se orientează în principal la segmentul consumatorilor
cu venituri mari, nu se ia în considerare faptul cât e de mare acest segment şi nu se atrage atenţia
la alte segmente. Aceasta, pe de o parte, măreşte venitul pierdut, iar pe de altă parte stopează
dezvoltarea infrastructurii pentru turismul în masă.
2.3.5. Statutul legal
Statutul legal al zonei Ramsar necesită o colaborare eficientă dintre diferite persoane cointeresate,
ceea ce este destul de dificil în condiţiile unui teritoriu complex mare, dezvoltării socialeconomice
slabe şi lipsei experienţei.
Gestionarea este îngreunată şi de lipsa unui organ sau organe special instituite pentru aceasta.
Realitatea este că administrarea pe malul drept al Nistrului şi pe malul stâng în prezent este
realizată de sinestătător.
Statutul internaţional al porţiunii zonei de pe malul stâng al Nistrului deocamdată nu este
clară în legislaţia în vigoare al Transnistriei.
Lipseşte un mecanism de raportare privind administrarea zonei pe malul stâng al Nistrului.
2.4. Planul de zonare
2.4.1 Principiile zonării
• Zona de protecţie strictă (A) – include teritorii deosebit de importante pentru protecţia
diversităţii biologice şi peisajere, inclusiv complexele naturale etalon - 1801,89 ha
(1685,39 ha – zona А pe malul drept şi 116,5 ha pe malul stâng al Nistrului.
În componenţa zonei sunt propuse sectoare puţin modificate de activitatea umană, îndepărtate
şi greu accesibile (sau dificil de a fi parcurse), iată de ce sunt potrivite pentru auto-dezvoltare
şi asigurarea unei conservări sigure.
Criteriile de identificare a teritoriilor pentru a fi incluse în Zona A:
− tipicitatea şi raritatea obiectului natural;
− vârsta înaintată a arboretului şi păstrarea structurii şi componenţei naturale a acestuia,
− prezenţa multor specii protejate (Lista Roşie Mondială IUCN-20067 , Listele europene (ale
Convenţiei de la Berna şi ale Convenţiei de la Bonn), Cărţile Roşii ale Moldovei şi Ucrainei,
ţinând cont de amplasarea zonei);
7 Lista roşie internaţională – IUCN-2010; Listele Europene – Lista speciilor strict protejate a Convenţiei de la Berna - BC,
Lista speciilor Convenţiei de la Bonn – BM, Cartea Roşie a Moldovei – CRM, Cartea Roşie a Ucrainei – CRU, Cartea
Roşie a Transnistriei - CRT.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
103
− prezenţa permanentă a congregaţiilor de păsări ale complexului acvatic şi palustru.
− posibilităţile reale de respectare a regimului propus de protecţie.
Pentru teritoriile împădurite ale zonei sunt identificate două subzone:
- de arii protejate - păduri seculare cu o structură naturală şi sectoare înmlăştinite valoroase;
- de reconstrucţie prealabilă, unde sunt necesare măsuri de igienă pentru intensificarea participării
speciei principale silvoformante – stejarului, înlăturarea speciilor străine sau susţinerea
ecosistemelor ierboase.
În zona А este permis accesul populaţiei locale (cu excepţia ariilor protejate) pentru colectarea
pomuşoarelor, ciupercilor, vreascurilor şi uscăturilor mici; realizarea cercetărilor şi monitorizării;
vizitarea de către grupuri mici de turişti (3-5 persoane); colectarea materialului semincier
a speciilor lemnoase.
În subzona reconstrucţiei prealabile sunt permise măsuri silvice pentru menţinerea structurii
naturale şi asigurarea dezvoltării naturale, pe sectoarele ierboase – cositul stepelor, luncilor şi
stufărişului conform unor scheme speciale şi înlăturarea arbuştilor. Alte activităţi sunt interzise.
• Zona tampon de bază (B) - 3561,5 ha (3029,5 ha pe malul drept şi 532 ha pe malul
stâng) şi include:
- teritorii cu cele mai tinere păduri naturale, ce şi-au păstrat caracteristicile şi aspectul
tipic, precum şi plantaţiile silvice model, ce corespund după compoziţie şi structură pădurilor
naturale – 2763,4 ha;
- ecosisteme ierboase deosebit de valoroase cu vegetaţie de stepă şi de luncă.
Criteriile de identificare:
− tipicitatea şi raritatea obiectului natural;
− prezenţa multor specii protejate (Lista Roşie Mondială IUCN, Listele europene, Cărţile
Roşii ale Moldovei şi Ucrainei, ţinând cont de amplasarea zonei);
− posibilităţile reale de respectare a regimului propus de protecţie.
Zona presupune o dezvoltare naturală a ecosistemelor sau o implicare/ modificare în compoziţia
şi structura arboretului cu scopul menţinerii şi/sau asistenţei în restabilirea pădurilor naturale, precum
şi folosinţa durabilă a resurselor silvice şi ierboase în conformitate cu planul de management.
Pentru zona B sunt identificate două zone funcţionale
- zona de auto-restabilire, unde implicarea în dezvoltarea ecosistemelor este reglementată
de planul de management şi normativele de folosinţă durabilă;
- de asistenţă în restabilirea (reconstrucţia) ecologică prin intermediul:
• creării condiţiilor pentru intensificarea rolului speciei principale silvoformante şi speciilor
ce îi însoţesc pe aceştia, în special contribuind la regenerarea prin seminţe;
• înlăturarea speciilor secundare, preponderent înlocuind arţarul şi frasinul prin stejar
şi înlocuirea treptată a pădurilor derivate de arţar prin cele de stejar;
• înlăturarea speciilor străine;
• împiedicarea înlocuirii tipului de ecosistem (preîntâmpinarea creşterii în masă a speciilor
de copaci şi arbuşti şi acumulării periculoase a resturilor vegetale) pe teritoriile
neforestiere;
În zona В este permis accesul populaţiei locale şi colectarea; realizarea cercetărilor şi monitorizării,
vizitarea temporară de către grupuri de turişti (după specificaţiile obiectelor); gospodărirea
silvică stabilită de planul de management; activităţi de reconstrucţie şi menţinere; păşunatul
şi cositul în corespundere cu normativele stabilite în planul de management; vânătoarea în perioada
permisă, cu excepţia celei de primăvară.

104
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
În zona В, în scopurile conservării biodiversităţii, este interzisă înlăturarea resturilor masive
uscate de copaci în afara normativelor de folosinţă durabilă, stabilite de planul de management;
distrugerea copacilor scorburoşi şi a arboretului uscat în picioare; păşunatul şi cositul nenormat;
construcţia cu excepţia punctelor de observaţie; menţinerea în grajduri a animalelor agricole şi
de alt tip; alte activităţi ce pot distruge patrimoniul natural şi cultural.
• Zona tampon cu activitate economică şi recreativă reglementată (C) 10079 ha (7891,8
ha pe malul drept şi 1199 ha pe malul stâng), dintre care 9441,6 ha în limitele complexelor
naturale şi 637,5 ha ale păşunilor izolate).
În zona C sunt incluse sectoarele silvice, de stepă şi de luncă care nu au fost incluse în zonele
A şi B, precum şi unele bazine acvatice. Pentru toate acestea în planul de management sunt
stabilite tipurile de folosinţă, sunt recomandate modificarea caracterului acesteia (de exemplu
înlocuirea folosinţei în calitate de păşune prin folosinţa în calitate de fâneaţă) sau sunt introduse
unele restricţii. În zona C mai sunt incluse unele teritorii care corespund după regim zonei B,
cu excepţia excluderii limitărilor în ceea ce priveşte prezenţa vizitatorilor şi turiştilor.
Zona C este destinată folosinţei economice durabile, implementată pe baza planurilor autorităţilor
silvice şi administraţiei locale după schemele stabilite de acestea, aprobate de către
autoritatea centrală de protecţie a mediului înconjurător.
În total zonele cu un regim reglementat de folosinţă şi protecţie constituie 15442,4 ha (Desenele
2 şi 3 color).
• Zona economică (D) – teritoriul ce nu a fost inclus în zonele A, B şi C, unde se poate
realiza orice activitate în conformitate cu legislaţia ţării.
2.4.2. Zonarea, caracteristica generală a zonelor
Zona A cu T 0 (subzona de arii protejate – 475,9 ha) şi T I (subzona de reconstrucţie – 701,3
ha) include cele mai valoroase plantaţii sau 17% de păduri gestionate de Agenţia „Moldsilva”
de pe teritoriul dat, unde predomină (426,1 ha sau 39,3%) stejarul pufos şi stejarul pedunculat
(ocupă 54,6% şi 43,4% corespunzător). Cca. 34% sunt ocupate de plantaţiile de frasin, unde
ponderea stejarului (preponderent cel pedunculat) constituie 10-30%. Sunt prezente şi plopişuri
şi sălcişuri.
Valoarea şi complexitatea arboreturilor, incluse în zona sunt condiţionate, printre altele, şi de
caracteristicile de vârstă, care se află între 50 şi 140 de ani. Cea mai mare pondere o au arboreturile
cu vârstă de 51-90 ani (68%), apoi cu 91-110 de ani (11,4%) şi cele cu 111-140 ani (1%).
În zonă predomină plantaţiile fundamentale (57,2%). Plantaţiile derivate parţial sau total
constituie 34,7%, iar cele artificiale – 8,1%.
Zona include şi un fragment al fluviului şi malurile limitrofe (cca. 183,8 ha), în limitele
complexului „Lunca Talmaza”, în principal într-o serie de meandre ale Nistrului şi fragmentul
Turunciucului de la prag până la s. Glinoe – 11 ha (rezervaţia ihtiologică) sectoare
înmlăştinite ale mlaştinii Togai – 47,2 ha, Unghiul Răscăeţi – 44,4 ha, o parte a insulei Diculi
– 43 ha.
Dintre sectoarele silvice la subzona de rezervaţii pe malul stâng al Nistrului este atribuit sectorul
de 7,5 ha al sectorului Vilei silvice Chiţcani.
În limitele zonei A la subzona de reconstrucţie preliminară sunt incluse şi sectoarele deosebit
de valoroase ale ecosistemelor, conservarea biodiversităţii şi a calităţilor principale ale cărora în
condiţiile actuale necesită o intervenţie permanentă cu elemente de folosinţă: stepe (Complexul de
colină Popeasca – 202,4 ha); lunci – pe i. Diculi – 55 ha; sectoare de stufăriş ale complexului Tudora
– Palanca (index XIII.A.2. în planul de zonare) – 432,4 ha, „Nucleul Aivazia” (X.A.4-1) – 8,1 ha.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
105
Zona B cu T I şi T II include 2763,4 ha sau 38,8 % ale pădurilor gestionate de Agenţia „Moldsilva
(Anexa 4). Cealaltă suprafaţă este ocupă de ecosisteme ierboase valoroase (325,7 ha).
În această zonă în special predomină plantaţiile de salcâm 27,4 % (756,1 ha), plantaţiile de
frasin ocupă 20,3% (562 ha), plantaţiile de stejar pedunculat - 16,7% (462 ha) şi stejar pufos -
3,4% (92,8 ha), plop - 8,2% (225,4 ha) şi glădiţă - 7,6% (211 ha). Vârsta plantaţiilor din zona В se
află în limitele 5-110 ani. Cea mai mare pondere o au arboreturile în vârstă de 51-90 ani (41,1%),
apoi cele cu vârsta de 11-30 ani (29%), şi cele de 31-50 ani (17,8%).
În zonă predomină plantaţiile artificiale (39,8%). Plantaţiile fundamentale cu diversă productivitate
constituie 22,3%, iar cele derivate parţial sau complet – 37,9%.
Pe porţiunea de pe malul stâng al Nistrului la această zonă sunt atribuite: o parte a vilei
silvice Chiţcani (391 ha), partea de sud a insulei Cuţa (43,3 ha), canalul dintre acesta şi i. Diculi
şi sectorul limitrof pe i. Diculi (43 ha), precum şi sectorul sudic înmlăştinit al sectorului
Saga (98 ha).
Zona С cu T II include 3172,5 ha sau 44,6% din pădurile Agenţiei „Moldsilva” din limitele
zonei (Anexa 4). În această zonă predomină plantaţiile din salcâm alb (54,3%), stejar (11,6%),
plop (9,9%) şi frasin (9,7%). Celelalte 14,5% sunt ocupate de plantaţii de arţar, nuc etc. în limitele
zonei vârsta plantaţiilor constituie 1 an - 140 ani. Cea mai mare pondere o au arboreturile cu
vârsta de 31-50 ani (36,9%) şi cele cu 11-30 ani (38,2%).
Conform stării actuale, pădurile zonei C preponderent sunt prezentate de plantaţii artificiale
(68,9%), incluzând 87,7% cu productivitate redusă. Plantaţiile parţial sau complet derivate constituie
doar 20,9%, cele fundamentale – 10,2%.
O parte din plantaţiile silvice sunt atribuite zonelor riverane de protecţie a apelor de-a
lungul Nistrului în sectorul pădurii Chiţcani – Complexul „Lunca Talmaza” şi pe insula
Turunciuc.
Păşunile ocupă 988,3 ha, celelalte sunt preponderent terenuri desecate cu sistemul de canale
din lunca Olăneşti-Crocmaz.
Zona D
În afara complexelor naturale studiate din limitele zonei se află plantaţii nu prea mari antierozionale
(ocolul silvic Talmaza şi Olăneşti, fondul silvic al primăriei). Tot aici se află 238 ha de
pădure din ocolul silvic Căuşeni în afara complexelor naturale desemnate, care trebuie studiate
şi evaluate. În prezent regimul ce corespunde zonei B este stabilit pentru o suprafaţă de 48,6 ha
şi zonei C – 189,4 ha.
2.4.3. Complexele naturale
I. Complexul „Copanca-Leuntea”
Amplasarea. Raionul Ştefan-Vodă, între satele Copanca şi Leuntea, pe versanţii spre lunca
albiei vechi a Nistrului
46° 41' 9" Lat N 29° 34' 5" Long E

106
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zone. 2376,2 ha, inclusiv 1920,6 ha de teritorii silvice.
Complexul include trupul de pădure “Copanca-Leuntea” şi păşunile adiacente lui.
Altitudinea absolută: 147 m
Trăsăturile fizice:
Descrierea generală Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 70 km spre sud-este de
geografică
Chişinău, la 12 km de la Tiraspol în limitele câmpiei Bâcului de jos.
Relief Cumpăna apelor Nistrului şi r. Botna, precum şi primii versanţi ai luncii r. Botna
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului fl. Nistru, în limitele luncii Nistrului şi afluentului de
dreapta a lui – r. Botna
Descrierea generală Compusă din nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului
geologică
herson – stratul meotic
Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei cu altitudine joasă, formată din argile şi aleurite cu cernoziomuri
obişnuite şi carbonatice pe argile nisipoase viguroase de pădure
Principalele tipuri de ecosisteme
Pădurile amplasate pe versanţi şi cumpenele apelor sunt prezentate de plantaţii silvice şi arboreturi
naturale, multe dintre care sunt cu o structură şi reproducţie afectată, precum şi de
sectoare preţioase de comunităţi de stejar pufos (Querscus pubescens) cu regenerare semincieră.
Tipurile de formaţiuni silvice: Stejărete pure de stejar (61,3%) şi stejărete pure de stejar pufos
(38,7%). Vârsta medie: 33 ani. Formula speciilor edificatoare de păduri: 5SC2ST2STP1DT
1. Pădure semiaridă curtină de stejar (Quercus pubescens)
2. Dumbrăvi semiaride de stejar (Quercus robur)
3. Desişuri naturale şi artificiale de arbori şi arbuşti
Plantaţii artificiale
4. Plantaţii forestiere cu o structură complexă
5. Plantaţii de salcâm
6. Plantaţii de pin Pinus pallasiana
Comunităţile ierboase sunt prezentate de 2 biotopuri:
7. Comunităţi de stepă pe poieni
8. Păşuni de stepă
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte
ZoobentosHerpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 283 6 9 97 34 8
Completitudinea datelor (în %) 80 60 70 80 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 4 4 4 8 1
Lista IUCN 1 2 4
Cartea Roşie a Europei 1 2
Listele Convenţiei de la Berna 2 7 69 16 8
Listele Convenţiei de la Bonn 20 8 8
Directiva Habitat, Anexa II 2 2 2
Directiva Habitat, Anexa IV 1 7 9
Directiva Păsări 20
Lista operaţională 17 1 4 26 2
Protejate de lege (CR, EN, VU) 11 4 3 26 5 4

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
107
Exemple de specii rare de plante: Amygdalus nana L., Asparagus tenuifolius Lam., Cerastium
ucrainicum Pacz. ex Klok., Colchicum triphyllum G. Kunze, Crambe tataria Sebeok, Crocus reticulatus
Stev. ex Adam, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst.
et Kit., Medicago rigidula (L.) All., Erodium ciconium (L.) L`Her. и др.
Speciile caracteristice şi rare de animale.
Insecte - exemple de speciii rare: Lucanus cervus L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphiclides
podalirius L., Zerynthia polyxena Den. et Sch. Herpetofauna: Lacerta viridis, Bufo viridis,
Hyla arborea, Natrix natrix. Exemple de speciii rare: Zamenis longissimus, Coronella austriaca.
Păsări. Preponderent Păsări леса: Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Parus major, Turdus philomelos,
Carduelis chloris, Emberiza citrinella etc. Exemple de speciii rare: Falco vespertinus, Coracias
garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Falco cherrug,
Hieraaetus pennatus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex
araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis,
Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela
nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus pygmaeus, Plecotus
austriacus, Eptesicus serotinus. Exemple de speciii rare: Felis silvestris, Myotis mystacinus,
Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus.
Proprietatea terenurilor. 1920,6 ha de teritorii silvice se află în proprietatea statului (Întreprinderea
pentru silvicultură Tighina). Păşunile aparţin comunelor Plop-Ştiubei şi Leuntea.
Starea generală. S-au păstrat comunităţi cu vârsta de 60-100 de ani de stejar
pufos: Quercetum(pubescens) cornoso-cotinosum, Quercetum(pubescens) stepposum,
Quercetum(pubescens) herbosum, sunt prezente poieni şi liziere stepizate mărunte. În trecut
pădurile aproape în întregime erau prezentate de comunităţi de stejar pufos. În prezent răspândirea
arboreturilor fundamentale se limitează la 28,3% din suprafaţa teritoriului, totodată
80% sunt de provenienţă din lăstari. Reducerea suprafeţelor a demarat la mijlocul anilor 60
ai secolului trecut din cauza unui management silvicol antiecologic, atunci când au fost tăiate
sectoare importante de păduri naturale şi înlocuite cu plantaţii artificiale de specii exotice (cca.
56% din plantaţii) – preponderent de salcâm alb şi într-o măsură mai mică glădiţă, pin negru şi
nuc negru; plantaţiile artificiale ocupă 33,5% din teritoriul acoperit cu păduri al complexului,
majoritatea dintre care sunt de o productivitate redusă, ceea ce demonstrează nişte condiţii de
creştere necorespunzătoare (selectarea nereuşită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitatea
şi calitatea tăierilor silvice etc.).
Valoarea socială şi economică
Teritoriul poate fi folosit în calitate de rezervaţie genetică, precum şi pentru vizitarea de către
turişti cu scopul de a face observaţii şi poze a peisajului şi speciilor rare (în perioada de dezvoltare/înflorire
în masă) de plante şi animale, se pot organiza plimbări nocturne prin pădure
cu ascultarea sunetelor liliecilor folosind detectoare cu ultrasunet şi capturând chiropterele cu
plase. Unele specii de animale (paricopitatele, iepurii, vulpile, fazanii, porumbeii) reprezintă
obiectul vânătoarei amatoare.
Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, nelemnoase
fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu
legislaţia în vigoare:
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 629, mii lei;
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 28,4 mii;
- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 604,4 mii lei;
- total venituri – 1262,2 mii lei.

108
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Zona А - I.А. (I.А.1.- I.А.5.)
Suprafaţa şi descriere succintă. 352,6 ha. Zona este prezentată de 5 elemente: I.А.1. «Terase
superioare» – subparcela 6K (22 ha); I.А.2. «Gârneţele Copanca» – subparcelе 23E, 23K, 26D,
26I, 26J, 26K, 26V, 27A, 27B, 27F, 27J, 27K, 28D, 28I, 28J, 28O, 37J, 38A, 38B, 38E, 38F, 38G, 38I
(159,2 ha); I.А.3. «Dumbravа din Copanca» – subparcelе 29K, 29M, 29P, 29Q, 30A, 36B, 36G,
36J, 36K, 36H, 37C, 37E (77,8 ha); I.А.4. «Subparcelele de stejar» – subparcelе 33N, 34C, 34E,
34G, 34N, 35E, 35F, 35G (33 ha); I.А.5. Fondul silvic– subparcelе 12I, 12L, 15C (60,4 ha).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto
fauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 187 4 7 61 26 8
Completitudinea datelor (în %) 80 70 80 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 3 2 3 1
Lista IUCN 1 2
Cartea Roşie a Europei 1 2
Listele Convenţiei de la Berna 6 40 16 8
Listele Convenţiei de la Bonn 9 8 8
Directiva Habitat, Anexa II 1 2 1
Directiva Habitat, Anexa IV 6 9 8
Directiva Păsări 14
Lista operaţională 15 1 3 13 4 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 9 2 2 13 4
Exemple de specii rare.
Plante - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crocus reticulatus Stev. ex
Adam, Crambe tataria Sebeok, Colchicum triphyllum G. Kunze, Amygdalus nana L., Asparagus
tenuifolius Lam., Dianthus leptopetalus Willd. Doar în cursul inferior al Nistrului se întîlneşte în
Moldova Medicago rigidula (L.) All. и Erodium ciconium (L.) L`Her.
Animale. Insecte: Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphiclides podalirius L., Lycaena virgaureae
L., Formica rufa L. Herpetofauna: Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Păsări: Pernis
apivorus. Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii.
Starea generală. Teritoriul include cele mai valoroase sectoare de vârstă înaintată de păduri
naturale din stejar pufos. Se întâlnesc poieni stepizate cu participarea năgarei primare Festuceto-
Stipetum (ucrainica) herbosum.
Zona В - I.В. (I.В.1.- I.В.5.)
Suprafaţa şi descriere succintă. 774,5 ha. Într-o mare măsură aceste subparcele au aceleaşi
caracteristici ca şi sectoarele propuse a fi incluse în zona A. Indicarea zonei tampon este legată
atât cu conservarea diversităţii biologice, cât şi cu necesitatea de a proteja sectoarele supuse unei
protecţii strice de la expansiunea de mai departe a culturilor silvice de introducenţi. În condiţiile
masivului silvic puternic modificat, zona are în acest caz un sens primar. Iată de ce pentru
păstrarea integrităţii ei şi asigurarea restabilirii pădurii de tip primar şi din punct de vedere a
unităţii gestionării în zonă sunt incluse fragmente mici de salcâm. Din punct de vedere al faunei,
sectoarele zonei В.1-2. se deosebesc puţin de sectoarele А.1-4. Sectorul В.1 este limitrof
sectorului А.1. Sectorul В.2. uneşte înconjurând sectoarele А.2-4. Zona este prezentată de 5
elemente: I.В.1. «Zona de tampon ale Teraselor superioare», suprafaţa– 44,5 ha (parcela 6, cu

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
109
excepţia subparcelei 6K) cuprinde 4 sectoare; I.В.2. «Zona de tampon ale rezervaţiilor naturale
Leuntea şi Copanca», suprafaţa–187,3 ha (parcela 8, 11, 12 (cu excepţia I, L), 20 (D, E, V2, G),
21 (D, E); I.В.3. «Zona de tampon unificator», suprafaţa– 353,8 ha, include 10 subdiviyiuni mai
mici; I.В.4. suprafaţa– 112,8 ha (subparcela 32A-S; 33A-L; 34 (cu excepţia C, E, G); 35A-C, J, K,
N, P); I.B.5. suprafaţa– 76,1 ha (parcela 31).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto
fauna
Păsări Mamifere
Lilieci
Total 199 3 8 61 30 8
Completitudinea datelor (în %) 80 60 80 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 1 3 3 1 1
Lista IUCN 1
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 1 6 40 16 8
Listele Convenţiei de la Bonn 9 8 8
Directiva Habitat, Anexa II 1 1 2
Directiva Habitat, Anexa IV 1 6 9 8
Directiva Păsări 14
Lista operaţională 7 3 13 5 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 5 3 2 13 4
Exemple de specii rare
Plante - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum
(Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit. и др.
Animale. Insecte: Zerynthia polyxena Den. et Sch., Iphiclides podalirius L., Lucanus cervus L.
Herpetofaunaetofauna: Zamenis longissimus. Păsări: Pernis apivorus. Mamifere: Felis silvestris,
Myotis mystacinus, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii.
Starea generală. Comunităţi de stejăret cu corn şi scumpie Quercetum (pubescens) cornosocotinosum,
stejăret stepizat Quercetum (pubescens) stepposum şi stejăret cu amestec de ierburi
Quercetum (pubescens) herbosum s-au păstrat în formă de fragmente mici afectate. Plantaţiile
de salcâm alb ocupă sectoare nu prea mari, dar salcâmul activ intervine în compoziţia pădurilor
naturale, pe poieni şi liziere. Comunităţile zonelor menţin conservarea populaţiilor de specii
rare de plante şi animale, numărul cărora deseori este îngrijorător.
Zona С - I.С. (I.С.1.- I.С.5.)
1249,1 ha. În zonă este inclusă partea principală a trupului de pădure Copanca-Leuntea,
inclusiv a rezervaţiei naturale „Copanca” şi două păşuni adiacente: I.C.1. Partea principală
a trupului de pădure (809,6 ha); I.C.2. Păşunile comunei Plop-Ştiubei pe marginea de vest
a pădurii (325 ha); I.C.3. Istmul dintre zona А.3. şi А.4 cu teritoriile tampon ale acestora
(o parte a parcelelor 29, 30, 36), cu suprafaţa de 74,3 ha; I.C.4. Păşunea comunei Leuntea
lângă marginea de sud a pădurii (18 ha); I.C.5. Marginea de sud a complexului Copanca-
Leuntea (22,2 ha).

110
Valoarea floristică şi faunistică
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere
Lilieci
Total 203 7 97 34 6
Completitudinea datelor (în %) 80 50 80 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 1 7 1
Lista IUCN 4
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 4 67 16 6
Listele Convenţiei de la Bonn 20 8 6
Directiva Habitat, Anexa II 1 2
Directiva Habitat, Anexa IV 4 7 6
Directiva Păsări 18
Lista operaţională 7 1 13 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 26 2
Exemple de speciii rare.
Plante - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok. и др.
Animale. Herpetofauna: Coronella austiaca. Păsări: Falco vespertinus, Coracias garrulus,
Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Falco cherrug, Hieraaetus
pennatus. Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.
Starea generală. Pe majoritatea teritoriile pădurea naturală este înlocuită de plantaţii de salcâm,
sunt prezente mici incluziuni ale culturilor de stejar pedunculat şi pin negru. Păşunile se
folosesc cu depăşirea presiunilor permisibile.
«GRĂDINA TURCEASCA» - II
Localizarea Raionul Ştefan Vodă, întreprinderea pentru silvicultură Tighina, ocolul silvic
Talmaza (parcelele 3-5)
46° 40' 50" Lat N 29° 36' 5" Long E
Suprafaţa şi descriere succintă. 251 ha (212 ha al fondului silvic). Complexul include rezervaţia
peisajeră „Grădina Turcească” cu ecosistemele de păduri de luncă şi braţul mort al Nistrului.
Altitudine 4-6 м
Structura fizică
Descrierea generală Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 70 km spre sud-este de
geografică
Chişinău, la 12 km de la Tiraspol în limitele câmpiei Bâcului de jos.
Relief Lunca ridicată a Nistrului
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului fl. Nistru,
Descrierea generală geolo- Compusă din nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului
gică
herson – stratul meotic
Caractreristica landşaf- Regiunea de landşaft a câmpiei cu terase a Nistrului de Jos, Lunca extinsă a fl.
tului
Nistru, cu soluri de luncă, înnămolite-mlăştinoase de luncă, pe alocuri cu păduri
de plop şi salcie şi sectoare de pajişti şi bălţi de luncă

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
111
Principalele tipuri de ecosisteme.
Biotopuri acvatice
1. Biotopul albiei vechi a fluviului Nistru (ape stătătoare în albia meandrată cu adîncimi
variabile)
Păduri de luncă. Tipuri de formaţiuni silvice: Şleauri de luncă – 100%. Vârsta medie: 50 ani.
Formula speciilor edificatoare: 6PLA3FR1ST. Pădurile sunt prezentate de 2 biotopuri
2. Păduri riverane.
3. Păduri aluviale şi cu dominarea frasinului
Plantaţii artificiale
4. Plantaţii artificiale monodominante de Quercus robur, Fraxinus excelsior, Ulmus carpinifolia.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 158 6 30 17 99 24 10
Completitudinea datelor (în %) 80 70 70 70 80 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 4 4 3 9 1
Lista IUCN 2 1 2 1 1
Cartea Roşie a Europei 2 1 1 1
Listele Convenţiei de la Berna 2 1 9 65 14 10
Listele Convenţiei de la Bonn 28 10 10
Directiva Habitat, Anexa II 2 2 4 1
Directiva Habitat, Anexa IV 10 10 10
Directiva Păsări 25
Lista operaţională 8 6 5 31 4 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 7 4 3 25 6
Exemple de specii rare: Epipactis purpurata Smith, Euonymus nana Bieb. - relict, Salvinia
natans (L.) All., Trapa natans L., Veratrum nigrum L., Vallisneria spiralis L., Utricularia
vulgaris L.
Speciile caracteristice şi rare de animale
Insecte – exemple de specii rare: Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., Elater ferrugineus
L., Callimorpha quadripunctaria Poda. Hidrobionţi. Faună banală caracteristică pentru bazine
acvatice de acest tip. Domină ploşniţele de apă Notonecta glauca, Ilyocoris cimicoides, Ranatra
linearis, gândacii de apă şi larvele lor – Cybister laterimarginalis, Ilybius ater, Haliplus immaculatus,
precum şi moluştele Viviparus viviparus, Anodonta piscinalis şi libelulele (larvele)
Sympecma fusca и Calcolestes (Lestes) viridis. Herpetofauna. Specii obişnuite: Lacerta viridis,
Natrix natrix, Hyla arborea. Exemple de specii rare: Emys orbicularis. Păsări. O diversitatea
mare de specii de pădure şi acvatice şi palustre, inclusiv rare. Preponderent se întîlnesc păsările
de pădure: Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Parus major, Turdus philomelos, Carduelis chloris,
Emberiza citrinella etc., ale complexului acvatic şi palustru- Podiceps cristatus, Fulica atra, Ixobrychus
minutus, Galinulla chloropus. Exemple de specii rare: Falco vespertinus, Pernis apivorus,
Aquila pomarina, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Cygnus cygnus. Mamifere.
Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula,
Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus,

112
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius,
Nyctalus noctula, Nyctalus leisleri, Pipistrellus pygmaeus, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus pipistrellus,
Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus, Myotis daubentonii. Exemple de speciii rare: Felis
silvestris, Myotis mystacinus, Myotis dasycneme.
Proprietatea terenurilor. Terenurile se află în proprietatea statului (Întreprinderea pentru
silvicultură Tighina).
Starea generală. S-au păstrat păduri succesionale cu un divers grad de distrugere din plop
alb Populetum (alba) rubosum, precum şi comunităţi prezente doar în regiunea Nistrului de Jos
de Fraxineto (excelsior)-Populetum (alba) ulmosum); pe alocuri este prezent stejarul pedunculat.
Comunităţile cu dominarea Fraxinus din fâşia riverană există într-un diapazon îngust de condiţii
şi sunt protejate în Europa; aici ele pot avea şi provenienţă artificială. Cca. 90% din păduri
sunt de provenienţă din lăstari, cele fundamentale constituie 56%, derivate – 33%, plantaţiile
artificiale – 11%. Populaţiile locale ale speciilor rare Euonymus nana Bieb., Epipactis purpurata
Smith. şi Veratrum nigrum L., ce se dezvoltă pe teritoriul complexului la hotarul de sud al arealului,
numărul cărora este îngrijorător. Nistrul Orb – biotop cu o vegetaţia acvatică destul de
diversă, ce se dezvoltă în masă în perioada viiturilor înalte, malurile şi sectoarele cu ape mici
sunt acoperite cu comunităţi de mlaştină ierboasă.
Valoarea socială şi economică
Vizitarea de către turişti cu scopul de a face observaţii şi poze a peisajului şi speciilor rare (în
perioada de dezvoltare/înflorire în masă) de plante şi animale, se pot organiza plimbări nocturne
prin pădure cu ascultarea sunetelor liliecilor folosind detectoare cu ultrasunet şi capturând
chiropterele cu plase. Unele specii de animale (paricopitatele, iepurii, vulpile, fazanii, porumbeii)
reprezintă obiectul vânătoarei amatoare.
Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, nelemnoase
fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu
legislaţia în vigoare:
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 69,6 mii lei;
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 3,1 mii;
- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 66,8 mii lei;
- total venituri – 139,5 mii lei.
Zona A - II.A. (II.A.1.- II.A.2.)
Suprafaţa şi descriere succintă.
50,1 ha. Include 2 sectoare de pădure naturală: II.A.1. (15 ha ale fondului silvic) – porţiunea
îndepărtată ale parcelei 3 - 3U; II.A.2. (35,1 ha) - parcela5 subparcelele S, V şi W.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 75 5 8 92 24 10
Completitudinea datelor (în %) 80 70 80 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 3 1 5 1
Lista IUCN 1 2 1 1
Cartea Roşie a Europei 1 1 1
Listele Convenţiei de la Berna 1 4 59 14 10
Listele Convenţiei de la Bonn 23 10 10
Directiva Habitat, Anexa II 2 1 4 1
Directiva Habitat, Anexa IV 5 10 10
Directiva Păsări 21
Lista operaţională 1 1 3 24 4 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 1 20 6
113
Exemple de specii rare
Plante - Clematis vitalba L.
Animale. Insecte: Callimorpha quadripunctaria Poda, Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., Elater
ferrugineus L. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Falco vespertinus, Pernis apivorus, Falco cherrug,
Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Myotis dasycneme.
Starea generală. Include 2 sectoare de păduri seculare naturale (95-100 ani), cu un grad redus
de afectare, pe alocuri sălbatice. In plopişuri domină evident plopul alb (9PA1Dt, 10PLA).
A fost identificat un fragment de frăsiniş, unde stejarul pedunculat ocupă 20% din arboret (8Fr-
2StP) – probabil cea mai mare prezenţă în pădurile de luncă de pe Nistrul de Jos.
Zona В - II.В. (II.В.1.- II.В.3.)
Suprafaţa şi descriere succintă.
102,2 ha, inclusiv 62,2 ha de teritoriu forestiere. Include Braţul mort al Nistrului (40 ha) pe
întreg teritoriu, inclus în II.В.3. şi 2 sectoare de păduri naturale: II.В.1. 24,3 ha al fondului silvic
– partea meandrului superior, cu excepţia zonei А; II.В.2. - 37,9 ha al fondului silvic – parcela 5
în meandrul inferior al Braţului mort.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto
fauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 108 5 30 14 92 24 10
Completitudinea datelor (în %) 80 70 70 80 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 2 4 2 5 1
Lista IUCN 2 1 2 1 1
Cartea Roşie a Europei 2 1 1 1
Listele Convenţiei de la Berna 2 1 7 59 14 10
Listele Convenţiei de la Bonn 23 10 10
Directiva Habitat, Anexa II 2 2 4 1
Directiva Habitat, Anexa IV 8 10 10
Directiva Păsăriа 21
Lista operaţională 6 1 4 24 4 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 4 2 20 6

114
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Exemple de specii rare.
Plante - Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L., Veratrum nigrum L.
Animale. Insecte: Callimorpha quadripunctaria Poda, Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis
L., Elater ferrugineus L. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Falco vespertinus, Pernis apivorus,
Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Mamifere: Felis silvestris, Myotis
mystacinus, Myotis dasycneme.
Starea generală. Include sectoare ale pădurilor naturale de diferită vârstă. Cele mai valoroase
sunt comunităţile cu vârsta de 99 ani cu dominarea plopului alb (9PLA1DT) şi frasinului
(8 FR1ST1ULC). În adâncimea apei şi pe suprafaţa acesteia ale braţului mort al Nistrului s-a
format o vegetaţie acvatică bogată (Lemnetum minoris, Certophylletum demersi, Myrophylleto
(spicata)-Potamogetonetum (pectinati), Salvinetio (natans)-Spirodeletum (polyrrhiza), aici au fost
identificate acumulări importante de specii rare - Salvinia natans (L.) All. şi Trapa natans L.,
malurile şi porţiunile cu ape mici sunt ocupate de comunităţile Phragmitetum australisi, Typhaetum
angustifoliae, Schoenoplectetum tabernaemontani, Schoenoplectetum lacustris, Bolboschoenetum
maritimi. Pe sectoare desul de întinse braţul mort este puternic înnămolit sau s-a uscat în
întregime şi pe locul lui s-a dezvoltat vegetaţie acvatică-palustră şi de luncă.
Zona С - II.С. (II.С.1.-II.С.3.)
Suprafaţa şi descriere succintă. 98,7 ha. Include teritoriile silvice ale parcelelor 3-5. la marginea
parcelei 5 se află un loc tradiţional pentru odihna copiilor – tabăra scauţilor.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 114 1 17 17 92 22 9
Completitudinea datelor (în %)
70
70 70 80 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 4 3 5 0
Lista IUCN 2 1 2 1
Cartea Roşie a Europei 2 1 0
Listele Convenţiei de la Berna 2 9 59 13 9
Listele Convenţiei de la Bonn 23 10 9
Directiva Habitat, Anexa II 2 3 0
Directiva Habitat, Anexa IV 10 9 9
Directiva Păsăriа 21
Lista operaţională 8 1 5 24 3 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 7 3 20 5
Exemple de specii rare.
Plante - Epipactis purpurata Smith, Euonymus nana Bieb., Salvinia natans (L.) All., Trapa
natans L., Veratrum nigrum L.
Animale. Insecte: Catocala sponsa L. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Falco vespertinus,
Pernis apivorus, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Mamifere: Felis
silvestris, Myotis mystacinus.
Starea generală. Include păduri inundabile de vârstă diferită cu dominarea plopului alb
(9PLA1DT, 9PLA1ST, 9PLA1FR), frasin (7FR3ULC, 6FR3ST1DT), ulm (7ULC3FR, 6ULC-
3FR1PLA), precum şi plantaţii artificiale, în unele predomină speciile florei naturale – stejarul

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
115
pedunculat (9ST1GL), frasinul (9FR1DT). Teritoriul este folosit pentru odihna locuitorilor locali
şi păşunatul vitelor casnice. Unele fragmente ale Nistrului orb în afara sectorului sunt puternic
înnămolite sau uscate, în legătură cu acest fapt este necesară reconstrucţia pentru a adânci
albia şi a asigura conexiunea cu fluviul.
Complexul «TUFA-STÂNCA TALMAZA» - III
Amplasare. Raionul Ştefan-Vodă, în împrejurimile satelor Talmaza şi Grădiniţa
46° 38` 37`` lN 29° 37` 6`` Long E
Suprafaţa şi descriere succintă. 930.49 ha (teritorii silvice – 595 ha). Cuprinde sectoarele
nu prea mari „Valea Stânei”, „Tufa”, „Stânca Talmaza” dintre satele Leuntea şi Talmaza, precum
şi sectorul “Moara Veche”, amplasată de-asupra satului Talmaza şi care are în primul rând o importanţă
antierozională. Este inclusă şi păşunea adiacentă sectorului “Moara Veche” din partea
de sud.
Altitudinea absolută: 136 – 149 m
Structura fizică
Descrierea generală
geografică
Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 70 km spre sud-este de
Chişinău, la 19 km de la Tiraspol, sectorul de vest de pe câmpia Bâcului de Jos,
sectorul de est din cadrul câmpiei Cogâlnicului
Relief Cumpăna apelor Nistrului şi Babei şi versanţilor de dreapta a Nistrului
Bazinele acvatice Porţiunea de Jos a bazinului Nistrului
Descrierea generală geolo- Compusă din nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului
gică
herson – stratul meotic
Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei de altitudine joasă, formată din argile şi aleurite cu cernoziomuri
obişnuite şi carbonatice pe argile nisipoase viguroase de pădure
Principalele tipuri de ecosisteme.
Pădurile amplasate pe versanţi şi cumpăna apelor, sunt prezentate de comunităţi naturale, dar
cu o structură şi reproducţie afectată de vârste înaintate în diapazonul 65-100 ani. S-au păstrat
sectoare valoroase de pădure din stejar pufos (Querscus pubescens) de provenienţă semincieră
cu poieni de stepă şi cu specii rare pentru Moldova. Tipuri de formaţiuni silvice: Stejărete pure
de stejar – 89,2%; Şleauri de luncă – 6,6%; Stejărete pure de stejar pufos – 4,2%.. Vârsta medie:
38 ani. Formula speciilor edificatoare: 4SC2ST2FR1STP1DT.
1. Curtine semiaride de stejar (Quercus pubescens)
2. Dumbrăvi semiaride de stejar (Quercus robur)
3. Desişuri naturale şi artificiale de arbori şi arbuşti pe versanţi abrupţi.
Plantaţii artificiale
4. Plantaţii forestiere cu o structură complexă.
5. Plantaţii de salcâm.
6. Plantaţii de Pin Pinus pallasiana .
Comunităţile ierboase ale poienilor sunt prezentate de 2 biotopuri:
7. Comunităţi de stepă pe poieni
8. Păşuni de stepă..

116
Valoarea floristică şi faunistică
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 330 6 9 103 21 7
Completitudinea datelor (în %) 80 70 70 80 80 70
Cartea Roşie a Moldovei 1 6 2 8 1
Lista IUCN 2 1 4 0
Cartea Roşie a Europei 1 0
Listele Convenţiei de la Berna 2 6 73 12 7
Listele Convenţiei de la Bonn 22 0 7
Directiva Habitat, Anexa II 4 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 7 6 7
Directiva Păsări 19
Lista operaţională 18 6 3 27 4 1
Protejate de lege(CR, EN, VU) 10 6 2 29 3
Exemple de specii rare de plante: Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Amygdalus
nana L., Asparagus officinalis L., Asparagus tenuifolius Lam., Cerastium ucrainicum Pacz. ex
Klok., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Amygdalus nana L., Goniolimon besserianum (Schult.)
Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit.
Speciile caracteristice şi rare de animale
Insecte - exemple de specii rare: Cerambyx cerdo L., Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L.,
Morimus finereus Muls., Callimorpha quadripunctaria Poda, Xylocopa valga Gerst. Herpetofaunaetofauna:
Specii caracteristice: Lacerta viridis, Natrix natrix, Hyla arborea, Bufo viridis. Exemple
de specii rare: Emys orbicularis, Zamenis longissimus. Păsări. Sunt caracteristice sunt speciile de
pădure, luncă şi câmp, printre care predomină paserinele mici. Păsările de pădure de spaţii deschise
sunt reprezentate divers. În timpul migraţiei se întâlnesc diverse specii ale diferitor grupuri
taxonomici. Exemple de specii rare: Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis apivorus, Aquila
chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Falco cherrug, Hieraaetus pennatus, Circus cyaneus,
Columba oenas. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus,
Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys
glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis,
Mustela putorius, Nyctalus noctula, Pipistrellus pygmaeus, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus.
Exemple de specii rare: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.
Proprietatea terenurilor. 595,6 ha acoperite de vegetaţiei silvică se află în proprietatea statului
(Întreprinderea pentru silvicultură Tighina). Păşunea se află în proprietatea comunei Talmaza.
Starea generală. S-au păstrat sectoare compacte de dumbrăvi din stejar pedunculat şi pufos
cu poieni stepizate, ce prezintă valoare ca rămăşite ale complexelor de pădure-poieni (gârneţe)
răspândite pe larg în trecut. Dumbrăvile se deosebesc după ponderea de participare a stejarului
pufos şi pedunculat (5St4Stp1Sc, 3St6Stp1Dt, 8Stp2Ar, 9St1Dt, 7St2FR1Dt, 8Stp2Ar). Mai mult
de jumătate din păduri (60%) sunt de provenienţă din lăstari. Pe larg sunt răspândite cenozele
derivate (24,8%), în care predomină frasinul (5Fr2Stp1Ar1St1Dt, 7Fr2St1Dt, 9Fr1Dt, 6FR4Ulc)
sau ulmul (5Ulc4Fr1Dt, 7Ulc2Fr1Dt, 5Ulm2Stp2Fr1Ar, 8Ulc2Fr, 9Ulc1Dt). Suprafeţe destul
de mari de păduri au fost tăiate şi înlocuite cu plantaţii de specii autohtone (45%) şi introducenţi
(55%) – preponderent de salcâm alb, precum şi de glădiţă şi pin (unele au atins vârsta

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
117
exploatabilităţii arboretului – cca. 60 ani), precum şi plantaţii de frasin, ulm şi plop alb; ultimul
este caracteristic pentru habitatele inundabile. În ansamblu, pădurile fundamentale ocupă doar
7,7%, plantaţiile artificiale – 67,5%. Practic toate arboreturile au productivitate reducă (93% din
plantaţii), ceea ce indică la nişte condiţii de creştere improprii, dar şi la nivelul de gospodărire
necorespunzător (selectarea nereuşită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitatea
şi calitatea tăierilor silvice etc.). Cca. 10% constituie plantaţii cu consistenţă redusă şi rărişurile;
în unele plantaţii este prezent agresivul arţar american (Acer negundo). Poieni cu variante antropogene
ale stepei primare. Păşunea prezintă o pârloagă bătrână (10-12 ani).
Valoarea socială şi economică
Teritoriul poate fi folosit în calitate de rezervaţie genetică, precum şi pentru vizitarea de către
turişti cu scopul de a face observaţii şi poze a peisajului şi speciilor rare (în perioada de dezvoltare/înflorire
în masă) de plante şi animale, se pot organiza plimbări nocturne prin pădure
cu ascultarea sunetelor liliecilor folosind detectoare cu ultrasunet şi capturând chiropterele cu
plase. Unele specii de animale (paricopitatele, iepurii, vulpile, fazanii, porumbeii) reprezintă
obiectul vânătoarei amatoare.
Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, nelemnoase
fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu
legislaţia în vigoare:
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 195,4 mii lei;
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 8,8 mii;
- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 187,6 mii lei;
- total venituri – 391,8 mii lei.
Zona А - III.А. (III.А.1.- III.А.6.)
Suprafaţa şi descriere succintă.
131,5 ha din fondul silvic. Zona este prezentată de 6 elemente: III.А.1. «Dumbrava Valea Stânei» -
subparcela 49С şi 49I (19,4 ha); III.А.2. «Dumbrava Tufa» - subparcela 51F (16,2 ha); III.А.3. «Stânca
Nistrului Vechi» - subparcelele 41I, 41U, 41V; 42A, 42B, 42H (65,9 ha); III.А.4. Subparcela 44F,
44G, 44I, (3,8 ha), III.А.5. Subparcelele 44S, 44V; 46B (6,6 ha). III.А.6. Subparcela 43А (19,5 ha).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 272 5 7 103 19 7
Completitudinea datelor (în %) 80 60 80 80 70
Cartea Roşie a Moldovei 1 5 1 8 1
Lista IUCN 2 4 0
Cartea Roşie a Europei 0
Listele Convenţiei de la Berna 2 4 73 11 7
Listele Convenţiei de la Bonn 22 8 7
Directiva Habitat, Anexa II 3 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 4 6 7
Directiva Păsări 19
Lista operaţională 18 2 27 4 1
Protejate de lege(CR, EN, VU) 10 5 1 29 3

118
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Exemple de specii rare.
Plante - Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Asparagus officinalis L., Asparagus tenuifolius
Lam., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Amygdalus
nana L., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit.
Animale. Insecte: Cerambyx cerdo L., Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., Morimus finereus
Muls., Xylocopa valga Gerst. Herpetofaunaetofauna: Zamenis longissimus. Păsări: Aquila
clanga, Falco cherrug, Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos,
Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus, Circus cyaneus, Columba oenas. Mamifere: Felis silvestris,
Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.
Starea generală. Teritoriul include sectoare cu vârste de 65-100 de ani de păduri naturale de
stejar pufos şi stejar pedunculat (5St4Stp1Sc, 6Stp3St1Dt), precum şi pădurile de frasin cu amestec
de stejar pufos şi pedunculat (5Fr2Stp1Ar1St1Dt, 7Fr2St1Dt, 9Fr1Dt). Se întîlnesc poieni
mici de stepă cu participarea năgarei Stipa pennata – edificatorul stepei primare, în componenţa
covorului ierbos s-au păstrat specii tipice de stepă şi rare de plante.
Zona В - III.В. (III.В.1.- III.В.6.)
Suprafaţa şi descriere succintă. 136,1 ha. Este destinată pentru protecţia zonei A şi restabilirea
pădurilor şi poienilor naturale. Teritoriul uneşte şi înconjoară sectoarele de protecţie strictă
III.А. Zona este prezentată de 4 elemente III.В.1. «Zona tampon Valea Stânei», amplasată în
apropiere de sectoarele de protecţie strictă III.А.1., include subparcelele 49H (0,9 ha); III.В.2.
Ocupă sectoarele 48V şi 48W (6,4 ha). III.B.3. „Zona tampon Valea Stânei” uneşte sectoarele
zonei de protecţie strictă III.A.4. şi III.A.5., include teritoriile silvice ale parcelei 44 (E, D, K,
N, O, P) (13,3 га); III.В.4. „Zona tampon Stânca Talmaza” uneşte sectoarele zonei de protecţie
strictă ale sectorului, include parcela 41, cu excepţia zonei A, cu suprafaţa de 38,4 ha; III.B.5.
„Zona tampon Stânca Talmaza” uneşte sectoarele din zona de protecţie strică şi include parcela
42, în afară de zona „, cu suprafaţa de 24,3 ha; III.B.6. teritoriul parcelei 51 (29,6 ha)
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto-
Păsări Mamifere Lilieci
fauna
Total 200 8 97 16 7
Completitudinea datelor (în %) 80 60 80 80 70
Cartea Roşie a Moldovei 1 6 0
Lista IUCN 1 4 0
Cartea Roşie a Europei 1 0
Listele Convenţiei de la Berna 5 68 10 7
Listele Convenţiei de la Bonn 20 0 7
Directiva Habitat, Anexa II 1 0
Directiva Habitat, Anexa IV 6 6 7
Directiva Păsări 17
Lista operaţională 8 3 26 4 1
Protejate de lege(CR, EN, VU) 7 2 27 3
Exemple de specii rare.
Plante - Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Crocus reticulatus
Stev. ex Adam, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn.
Animale. Păsări: Aquila clanga, Falco cherrug, Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis
apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus. Herpetofauna: Zamenis longissimus.
Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
119
Starea generală. În zonă sunt incluse pădurile naturale variate după compoziţie şi structură
(8Stp2Ar, 7Ulc2Fr1Dt, 5Ulm2Stp2Fr1Ar, 5Fr4Ulc1Dt, 8Stp1St1Dt, 7St2FR1Dt, 10Stp), unele conţin
şi introducenţi (3FR3Stp3Sc1Ar, 6Fr3Sc1Ar); suprafeţe considerabile sunt ocupate de plantaţii
de pădure de diversă vârstă (10Gl, 8Gl1St1Fr, 8Mo1Pla1Dt, 10Pl, 9Mo1Sc, 10Sc, 8Gl2Sc, 6Sc4Gl).
Se întâlneşte un număr nu prea mare de poieni de stepă cu participarea edificatorilor stepelor primare
năgara Stipa pennata şi stepele derivate cu un amestec de ierburi bogat.
Zona С - III.С. (III.С.1.- III.С.5.)
Suprafaţa şi descriere succintă. 662.89 ha. Este destinată pentru protecţia zonei B şi folosire
economică. Zona include terenuri cinegetice (231 ha) ale Asociaţiei vânătorilor şi pescarilor
împreună cu ferma de creştere a fazanilor (parcela 50), precum şi un monument de arhitectură
peisajeră «Leuntea» (21,49 ha). Zona este prezentată de 6 elemente cu suprafaţa totală de 410, 4
ha: III.С.1. «Valea Stânei», suprafaţa– 213,8 ha (parcelele 44-48 şi parţial 49 (cu excepţia zonei
A); III.С.2. 5 ha, include teritoriile silvice ale parcelei 44 (subparcelele H, J, M); III.С.3. 24,1
ha – fragmente de plantaţii rărite preponderent de introducenţi în parcela 40; III.С.4. 0,3 ha–
subparcela silvică a parcelei 51V; III.С.5. 79,2 ha – sectorul silvic „Moara Veche”; III.C.6. 88 ha,
păşunea învecinată trupului de pădure «Moara Veche» din partea de sud.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 234 3 7 97 21 6
Completitudinea datelor (în %) 80 70 80 80 70
Cartea Roşie a Moldovei 3 1 6 1
Lista IUCN 4 0
Cartea Roşie a Europei 1 0
Listele Convenţiei de la Berna 5 68 12 6
Listele Convenţiei de la Bonn 20 6 6
Directiva Habitat, Anexa II 2 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 6 6 6
Directiva Păsări 17
Lista operaţională 5 2 26 4
Protejate de lege(CR, EN, VU) 5 3 1 27 2
Exemple de specii rare
Plante - Asparagus officinalis L., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Cerastium ucrainicum
Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn.
Animale. Insecte: Lucanus cervus L., Xylocopa valga Gerst., Callimorpha quadripunctaria
Poda. Herpetofauna: Zamenis longissimus. Păsări: Falco vespertinus, Coracias garrulus, Hieraaetus
pennatus, Aquila clanga, Falco cherrug, Circus cyaneu. Mamifere: Felis silvestris, Myotis
mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.
Starea generală. Vegetaţia este prezentată preponderent de plantaţii de salcâm alb, glădiţă,
nuc, de culturi de stejar peduncular de diversă vârstă (10Sc, 9Sc1Dt, 8Gl2Sc, 10Gl, 10NU, 10Pl,
10St). Păşunea prezintă o pârloagă bătrână cu un covor ierbos de calitate redusă din cauza bătătoririi
şi prezenţei buruienilor.
Complexul «Lunca Talmaza» - IV
Amplasare. Raionul Ştefan-Vodă, lunca Nistrului dintre satele Talmaza şi Cioburciu
46° 38' 58" Lat N 29° 45' 9" Long E

120
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Suprafaţa şi descriere succintă. 1686.48 ha (1126 ha de teritorii silvice – trupul de pădure
“Lunca Talmaza”). Include 3 sectoare: 1. Trupul de pădure „Lunca Talmaza” amplasat pe o cotitură
mare a Nistrului cu câteva meandre adânci (include o rezervaţie de resurse). 2. Primul
meandru al fluviului (se învecinează cu trupul de pădure mai sus pe cursul apei) în prezent este
abandonat şi periodic inundabil. Aceste sectoare intră în componenţa comunei Talmaza. 3. O
parte a sectorului care se atribuie comunei Cioburciu, parţial se află în fondul silvic, parţial – în
componenţa terenurilor agricole, ce nimeresc sub regimul de folosinţă limitată de pe fâşia riverană
de protecţie .
Altitudinea absolută: 1,4 – 9 m
Structura fizică
Descrierea generală Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 80 km spre sud-este de Chi-
geografică
şinău, la 22 km de la Tiraspol în limitele porţiunii de nord-est a câmpiei Cogâlnic
Relief Lunca înaltă a Nistrului
Bazinele acvatice Porţiunea de jos a bazinului Nistrului
Descrierea generală Compusă din nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului
geologică
herson – stratul meotic
Caracteristica landşaftului
Lunca Nistrului de Jos cu soluri de luncă, înnămolite-mlăştinoase, păduri inundabile
şi mlaştini ierboase
Principalele tipuri de ecosisteme.
Biotopuri acvatice
1. Fluviul - ecosistemul segmentului Nistrului.
2. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică). Ecosistemul
acestor zone umede posedă cea mai mare diversitate din contul bogăţiei de specii
de alge (1300 de specii şi subspecii), precum şi datorită vegetaţiei acvatice superioare, fitoşi
zooplankton; ponderea “familiile:genuri_specii” este 1:4:10 ce demonstrează o originalitate
înaltă. Această diversitate este conservată în primul rând în Lunca Talmaza.
3. Canale, permanent şi temporar legate cu fluviul.
4. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă – desişuri în masă de
broscăriţă. Suprafaţa acvatică deseori aproape în totalitate este acoperită de lintiţă şi salvinie
Păduri de luncă. Tipuri de formaţiuni silvice: Stejărete pure de stejar – 0,2%; Şleauri de luncă
– 61,3%; Plopişuri pure de PLA – 30,6%; Amestecuri de plop şi salcie -7,9%. Vârsta medie: 39
ani. Formula speciilor edificatoare: 4PLA4FR1PLN1SA. Sunt prezentate de 3 biotopuri:
5. Păduri riverane.
6. Formaţiuni de salcie.
7. Comunităţi de specii arbuşti de Salix (S. triandra şi S. purpurea.) pe malurile bazinelor
acvatice şi locurile cu păstrarea de durată a bălţilor.
8. Păduri aluviale cu dominarea frasinului.
Plantaţii artificiale
9. Plantaţii artificiale monodominante de Populus alba, P. nigra, Quercus robur, Fraxinus
excelsior.
Vegetaţia ierboasă este prezentată de comunităţi de luncă (inundabile, umede şi jilave) şi
mlaştini ierboase (vegetaţie palustră):
10. Lunci inundabile cu ierburi înalte.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
11. Păşuni de luncă.
12. Păşuni umede şi bălţi.
13. Desişuri de trestie.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 290 19 45 14 200 54 14
Completitudinea datelor (în %) 80 80 60 80 95 80 85
Cartea Roşie a Moldovei 4 12 2 20 8 2
Lista IUCN 2 2 1 6 5 3
Cartea Roşie a Europei 2 2 1 1 5 4
Listele Convenţiei de la Berna 2 5 8 119 28 14
Listele Convenţiei de la Bonn 30 13
Directiva Habitat, Anexa II 3 2 4 3
Directiva Habitat, Anexa IV 2 1 9 15 14
Directiva Păsări 22
Lista operaţională 7 19 1 4 45 16 7
Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 10 2 29 9
121
Exemple de specii rare de plante: Nymphaea alba L., Salvinia natans (L.) All., Trapa natans
L., Vitis sylvestris C.C.Gmel.
Speciile caracteristice şi rare de animale
Hidrobionţi - exemple de specii rare: Hirudo medicinalis. Insecte - exemple de specii rare:
Mantis religiosa L., Coenagrion mercuriale Charp., Lucanus cervus L., Callimorpha quadripunctaria
Poda, Iphiclides podalirius L., Saturnia pyri Denis et Schiff., Zerynthia polyxena Den. et
Sch., Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst. Herpetofauna: Specii caracteristice: Natrix
natrix, Natrix tessellata, Hyla arborea, Bufo viridis. Exemple de specii rare: Emys orbicularis.
Păsări. Sunt caracteristice păsările de pădure, luncă, acvatice şi de câmp, printre care predomină
paserinele mici. Cele mai bogate şi variate sunt păsările complexului de pădure, acvatic-palustru
şi de luncă. Deseori se întâlnesc diverse specii de stârci, ciocănitori, bufniţe, fazani. În timpul
migraţiilor sunt prezenţi culici, raţe, răpitori. Exemple de specii rare: Aquila clanga, Aytha
nyroca, Coracias garrulous, Phalacrocorax pygmeus, Falco vespertinus , Pernis apivorus, Aquila
chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus, Pandion haliaetus, Circus cyaneus, Ardeola
ralloides, Ciconia nigra, Cygnus olor, Cygnus cygnus, Crex crex. Mamifere. Specii caracteristice:
Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius,
Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus,
Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Nyctalus
leisleri, Pipistrellus pygmaeus, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus pipistrellus, Plecotus austriacus,
Myotis mystacinus. Pentru teritoriul dat sunt caracteristici şi chiropterele care preferă să se instaleze
în apropiere de apă şi teritoriile de vânătoare legate de apă, cum ar fi Myotis daubentonii
şi Myotis dasycneme. Sectoarele deschide de pădure sunt folosite în calitate de teritorii de vânătoare
de către speciile sinantrope de chiroptere, cum ar fi Eptesicus serotinus şi Pipistrellus kuhlii.
Exemple de specii rare: Felis silvestris, Myotis dasycneme, Nyctalus lasiopterus.
Proprietatea terenurilor. 1126 ha acoperite de vegetaţie silvică se află în proprietatea statului
(Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina”). Păşunile aparţin comunelor Talmaza şi Cioburciu.

122
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Starea generală. Partea predominantă a teritoriului este acoperită de păduri de luncă, periodic
inundabile în perioada viiturilor, predominată comunităţilor formaţiunilor Populeta (alba)
- 9Pla1Sa, 7Pla1Pa2Ulv, 7Pla3Fr, 7Pla2Fr1Dt, 6Pla1Pa2Fr1Ulv, 5Pla1Pa2Fr2Ulv, 4Pla4Fr2Ulv,
5Pla3Fr2Ulv, Saliceta (alba) - 8Sa2Pla, 8Sa2Fr, 6Sa3Pla1Ulv, 7Sa1Ulv1Pla1Dt, 5Sa4Pla1Dt, 5Sa-
4Pla1Dt şi Fraxineta - 8Fr1Pla1Ulv, 8Fr2St, 8Fr2Ulv, 7Fr2Ulv1Pla, 7Fra1Pla1Sa1Dt, 7Fr2Ulv1Dt,
6Fr1Ulv1St2Pla, 6Fr2Pla2Ulv, 5Fr4Pla1Dt, 4Pla3Fr2Ulv1Sa, 4Fr2Ulv3Pla1Sa, precum şi
de plantaţii de specii autohtone Populus alba, Quercus robur, Fraxinus excelsior, Ulmus laevis şi
intoducenţi - Populus hybridus, Gleditsia triacanthos. Multe sectoare de pădure conţin Acer negundo,
participarea lui în arboreturi variază între 10-100% - 10Ara, 8Ara1Pla1Fr, 7Ara2Pla1Dt,
7Ara2Fr1Pla, 5Pla3Fr2Ara, 4Fr3Ara2Ulv, 5Pla2Fr2Ara1Ulv, 6Sa2Pla1Ulv1Ara. Cca. 77 % din
arboreturi sunt de provenienţă din lăstari. Pădurile fundamentale constituie doar 16,1%, derivate
– 63,2% (aproape jumătate au productivitate redusă). Jumătate (58,8%) din păduri şi plantaţii
au productivitate redusă, ceea ce indică la nişte condiţii de creştere şi la lucrările silvice necorespunzătoare
(selectarea nereuşită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitatea şi
calitatea tăierilor silvice etc.), cca. 13% constituie plantaţii cu consistenţă redusă şi rărişuri. Sunt
prezente plantaţii de introducenţi, preponderent din specia agresivă Acer negundo, ponderea
căruia nu este mare (cca. 2%).
Se întâlnesc sectoare sălbatice greu de trecut, cu un subarboret dens, cu arbori doborâţi
de vânt şi furtună. Coroana pădurii deseori este închisă, şi totodată în pădure sunt multe poieni
şi lunci. Este mare întinderea lizierelor, ce măreşte considerabil capacitatea biotopurilor. Pe
teritoriul trupului de pădure sunt multe lunci, sectoare înmlăştinite şi bălţi, ocupate exclusiv
de vegetaţie ierboasă – acvatică, umedă, jilavă şi mlăştinoasă; astfel de comunităţi s-au păstrat
în sectoarele îndepărtate ale masivului silvic, inaccesibile pentru păşunat. Sunt sectoare mari
mlăştinoase cu o suprafaţă de apă extinsă. Sunt multe bazine de apă, de la mici deseori ce se
usucă până la lacul Adana (cca. 30 ha) şi buclele albiei vechi ale Nistrului ce au păstrat o anumită
legătură cu principalul curs al fluviului. În regiunea sectorului de la Nistru se desprinde
braţul acestuia, Turunciuc. Prin pădure, de-a lungul Nistrului şi pe marginea opusă, separând
câmpurile, trec valurile de pământ anti-viitură, pe marginile cărora din partea luncii inundabile
se întind canale umplute cu apă. Biotopurile numeroase ale complexului menţin o floră şi faună
bogată. Aici este concentrată cea mai mare diversitate de specii de păsări ale întregii zonei Ramsar
„Nistrul de Jos”, inclusiv şi numeroase specii rare. O valoarea înaltă o au şi insectele protejate
la nivel internaţional, european şi naţional. Au fost înregistrat 22 specii de libelule (50% din cele
cunoscute în Moldova), printre care cea mai rară este Gomphus flavipes Pz..
Valoarea socială şi economică
Păstrarea în calitate de rezervaţie genetică. Complexul este un obiect turistic valoros, unde se
pot face observaţii şi poze ale peisajului, pădurilor inundabile tipice şi speciilor rare (în perioada
de dezvoltare/înflorire în masă) de plante şi animale, printre care cele mai frumoase sunt păsările.
Se pot organiza plimbări nocturne prin pădure cu ascultarea sunetelor liliecilor folosind
detectoare cu ultrasunet şi capturând chiropterele cu plase. Colectarea plantelor medicinale şi
producţiei nelemnoase a pădurii. Luncile din cadrul sectorului trebuie folosite în calitate de
fânaţuri. Multe specii de animale (paricopitatele, iepurii, vulpile, fazanii, porumbeii) reprezintă
obiectul vânătoarei amatoare.
Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, nelemnoase
fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu
legislaţia în vigoare:
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 369,4 mii lei;
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 16,7 mii;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
123
- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 354,7 mii lei;
- total venituri – 740,8 mii lei.
Zona А - IV.A. (IV.A.1.)
Suprafaţa şi descriere succintă. 440.2 ha. IV.А.1. «Nucleul Talmaza» include 3 teritorii:
IV.А.1-1. Terenuri ale fondului silvic din limitele comunei Talmaza şi partea cea mai mare a
lacului Adana - parcelele 58L; 59 (subparcelele D, J); 64 (subparcelele C, D, E, F, N2, V1); 65G;
66 (subparcelele A, B, D, E, H, J), suprafaţa129,8 ha; IV.А.1-2. Terenuri ale fondului silvic din
limitele comunei Cioburciu, ramura de jos a lacului Adana şi rezervorul amplasat la sud de
Adana– parcelele 67N1, V5; 68 (subparcelele B, D, E, J, Т); 69 (subparcelele A, F, J, K, M, V); 70
(subparcelele I, L, M); 71 (subparcelele J, M, N, O, P, Q, R), cu suprafaţa de 126,6 ha и IV.А.1-3.
sectorul Nistrului - (183,8 ha, fondul acvatic).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 134 9 45 14 106 54 14
Completitudinea datelor (în %) 80 60 80 80 80 85
Cartea Roşie a Moldovei 3 7 2 12 8 2
Lista IUCN 2 2 1 3 5 3
Cartea Roşie a Europei 2 1 1 5 4
Listele Convenţiei de la Berna 2 4 8 38 28 14
Listele Convenţiei de la Bonn 20 13
Directiva Habitat, Anexa II 3 2 4 3
Directiva Habitat, Anexa IV 1 1 9 15 14
Directiva Păsări 22
Lista operaţională 6 3 1 4 16 16 7
Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 5 2 19 9
Exemple de specii rare
Plante - Vitis sylvestris C.C.Gmel., Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L.
Animale. Insecte: Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphlicides podalirius L., Lucanus cervus
L., Mantis religiosa L., Saturnia pyri Denis et Schiff., Zerynthia polyxena Den. et Sch. Hidrobionţi:
Hirudo medicinalis. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Aquila clanga, Pernis apivorus,
Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus. Mamifere: Felis silvestris, Myotis
dasycneme, Nyctalus lasiopterus.
Starea generală. «Nucleul Talmaza» - unul dintre cele mai valoroase sectoare din Moldova
cu comunităţi unice de păduri de luncă, unde sunt prezente arboreturi seculare de plop alb.
Vegetaţia lemnoasă naturală este prezentată de următoarele formaţiuni - Populetа(alba),
Salicetа(alba), Fraxineta (sunt protejate în Europaе) şi includ comunităţi de Populetum
(alba) - rubosum, Populetum (alba) - chaerophyllosum (temulum), Populetum (alba)
- convallariosum, Fraxineto - Populetum (alba) - ulmosum, Saliceto - Populetum
(alba) – herbosum (состав древостоя 9Pla1Dt, 9Pla1Fr, 9Pla1Sa, 7Pla1Pa2Ulv,
7Pla3Fr, 7Pla2Fr1Dt, 6Pla1Pa2Fr1Ulv, 5Pla1Pa2Fr2Ulv, 5Pla3Fr2Ulv, 5Pla4Fr1Dt,
4Pla4Fr2Ulv), sălciş jilav de salcie albă – Salicetum inundatum şi Salicetum (alba) rubosum –
(10Sa, 8Sa2Pla, 7Sa2Pla1Dt, 7Sa1Ulv1Pla1Dt, 6Sa3Pla1Ulv, 5Sa4Pla1Dt). Frăsiniş umed, în Moldova
este caracteristic pentru Nistrul de jos, - 6Fr3Pla1Ulv, 7Fr1Pla1Sa1Dt, 7Fr2Ulv1Dt, 10Fr,
9Fr1Dt, 7Fr2St1Dt, 9Fr1Dt, 6Fr3Pla1Dt, 7Fr1St1Pla1Sa, 6Fr2Pla2Sa, 5Fr3St2Ulv, 7Fr2Pla1Ulv,

124
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
4Fr4Pla2Ulv, 5Fr5Pla, 6Fr3Pla1Ulv, 4Fr4Ulv2Pla, 6Fr3Ulv1Pla, 8Fr2Pla). Teritorii mari sunt
ocupate de plantaţii monodominante de Quercus robur, Salix alba, Fraxinus excelsior, Populus
hybrida. Poienile de pădure sunt acoperite cu lunci, pe sectoarele unde apa este prezentă pe o
durată îndelungată se dezvoltă mlaştinile ierboase.
Zona В - IV.В. (IV.В.1.- IV.В.2.)
Suprafaţa şi descriere succintă. 342,4 ha. Se atribuie la 2 comune. Comunei Talmaza îi
aparţin 5 sectoare: IV.В.1. Sectoarele 58Q şi 58T (6,7 ha); IV.В.2. Parcela 58 (subparcelele C, E,
G, I, J, N), suprafaţa 22,9 ha; IV.В.3. «Bălţile păsărilor» - Parcelele 61 (subparcelele A, E, F, G,
N1, N2, N3) şi 64 (subparcelele B şi N1), suprafaţa31,4 ha; IV.В.4. Fondul silvic– parcelele 61
(subparcelele L, M şi N), 62 (subparcelele А, B, С, D, E, G, H, I, J, L, K, O) şi 63 (subparcelele A
şi C), suprafaţa 85,9 ha; IV.В.5. Fondul silvic–parcela 64 (subparcelele K şi V2), suprafaţa 16,5
ha; Comunei Cioburciu - 4 sectoare: IV.В.6. Fondul silvic - parcela 69 (subparcelele B, C, D, E,
H, G, I), suprafaţa16 ha; IV.В.7. Fondul silvic - parcela 69 (subparcelele L, N, O, P, Q, R, R1, S,
T, U, W, X), suprafaţa 27,4 ha; IV.В.8. Fondul silvic - parcela 67 (subparcelele B, J, L, M) şi 70 (în
afara zonei A), suprafaţa 78 ha; IV.В.9. uneşte IV.В.9-1. Sectorul Nistrului pe meandrul „Doi
Fraţi” (27,9 ha), IV.В.9-2. Fondul silvic– parcela 71 (subparcelele Е, F, G, H, I, K, L), suprafaţa
23 ha şi IV.В.9-3. O bucată din malul de-a lungul meandrului „Doi Fraţi” în parcela 70 (2 ha). La
zonă este atribuit IV.В.10. Digul (15 ha), ce se întinde prin sector de-a lungul liniei meandrului.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 138 6 14 90 29 13
Completitudinea datelor (în %) 70 75 80 80 85
Cartea Roşie a Moldovei 1 2 2 9 4 2
Lista IUCN 3 3 3
Cartea Roşie a Europei 1 1 3 3
Listele Convenţiei de la Berna 1 8 59 19 13
Listele Convenţiei de la Bonn 22 13 13
Directiva Habitat, Anexa II 2 3 2
Directiva Habitat, Anexa IV 1 9 13 13
Directiva Păsări 19
Lista operaţională 1 2 4 26 8 6
Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 2 2 29 8
Exemple de specii rare
Plante - Vitis sylvestris C.C.Gmel.
Animale. Insecte: Carabus clathratus L., Oryctes nasicornis L., Saturnia pyri Denis et Schiff.
Păsări: Falco vespertinus, Crex crex, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila
clanga, Hieraaetus pennatus, Pandion haliaetus, Ciconia nigra. Mamifere: Felis silvestris, Myotis
dasycneme, Nyctalus lasiopterus.
Starea generală. S-au păstrat fragmente nu prea mari de păduri inundabile, ce includ arboreturi
de 70-90 ani, cu dominarea plopului alb - Populetum (alba) - rubosum, Populetum
(alba) - chaerophyllosum (temulis), Populetum (alba) - convallariosum, Fraxineto -
Populetum (alba) - ulmosum, Saliceto - Populetum (alba) – herbosum - 8Pla2Fr,
7Pla3Fr, 6Pla2Sa1Fr1Dt, 6Pla4Fr, 5Pla3Fr2Ulv, 4Pla3Fr2Ulv1Sa, 5Pla3Fr1Ar1Ulv,
pe unele sectoare se observă Acer negundo (5Pla3Fr2Ara, 5Pla2Ara2Ulv1Fr,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
125
7Ara2Pla1Dt); în condiţiile mai umere sunt răspândite sălcişurile - comunităţile Salicetum
inundatum (8Sa1Dt1Pla, 5Sa4Pla1Dt). Frăsinişuri umede de formaţiunea Fraxineta se deosebesc
de compoziţia arboretului (9Fr1Ulv, 8Fr1Pla1Ulv, 6Fr2Pla2Ulv, 5Fr5Pla, 5Fr4Pla1Dt, 5Fr-
3St2Pla). Sunt sectoare unde pădurea este înlocuită de monoculturi de stejar şi frasin sau de
introducenţi – plop hibrid (10Pln) şi glădiţă (9Gl1Dt). Poţiunea cea mai mare a teritoriului este
ocupată de bălţi şi lacuri mici permanente sau temporare cu vegetaţiei palustră a diferitor formaţiuni.
Este bine prezentată vegetaţia de luncă de diferite tipuri.
Zona С - IV.C. (IV.C.1.- IV.C.9.)
Suprafaţa şi descriere succintă. 878,38 ha. Include 9 teritorii, care sunt divizate în subdiviziuni
mai mici. Comuna Talmaza: IV.С.1. Primul meandru al fluviului şi fâşia riverană de
protecţie a apelor ce uneşte sectorul „Lunca Talmaza” şi păşunile vecine (89,17 ha), inclusiv
IV.C.1-1. Fondul de rezervă a primăriei Talmaza în meandrul Nistrului (43,75 ha), IV.C.1-2.
Teritoriul fondului acvatic; înconjoară meandrul şi se întinde pe mal până la sectorul „Lunca
Talmaza”, incluzând şi sectoarele de luncă mai sus pe cursul apei de la meandru (5,72 ha);
IV.C.1-3. Fâşia rărişului de plop cu covor ierbos bătătorit, amplasat între meandru şi trupul de
pădure, mărginită de digul de stat anti-viituri şi teritoriul fondului acvatic (22,56 ha); IV.C.1-4.
Păşunea primăriei Talmaza (17,14 ha). IV.С.2. Include teritorii silvice ale sectorului şi terenuri
ale primăriei Talmaza, suprafaţa totală 241,37 ha: IV.С.2-1. Parcelele silvice 59 (subparcelele A,
A1, C, B), 61 (subparcelele B, C, D, H, I, J, K, V1), 62 (subparcelele F, M, N, P, Q, R), 64 şi 65,
cu suprafaţa de 207,9 ha; IV.C.2-2. Fondul de rezervă a primăriei Talmaza (33,47 ha). IV.С.3.
– Teritoriile silvice (83,5 ha) – parcela 58 şi 59 (subparcelele Е, F). IV.С.4. Include 2 teritorii
(212,93 ha): IV.С.4-1. - (63,03 ha) partea Rezervaţiei de resurse «Complex de soluri aluvionare,
carbonatate, cernoziomice, de fâneaţă, mlăştinoase şi înămolite ale zonei basarabene de stepă»
(200 ha) şi IV.С.4-2. Fondul silvic al sectorului (149,9 ha) – Parcelele 60 şi 63. La ramificarea lui
Turunciuc de la cursul principal al Nistrului este amplasată o staţionare turistică şi s-a păstrat
un stejar pedunculat cu diametrul mai mare de 1,5 m, conform estimărilor de o vârstă de cca.
300 de ani. IV.С.5. Pădurile parcelei 66 (16,4 ha): IV.С.5-1. Sectorul 66С (5,1 ha), IV.С.5-2.
Sectoarele 66F şi 66G (9,7 ha), IV.С.5-3. Sectorul 66I (1,6 ha). IV.С.6. Pădurile din parcela 64
(subparcelele G, H, I, J, R1), suprafaţa 6.7 ha.
Comuna Cioburciu: IV.С.7. Suprafaţa 75,5 ha, include: IV.C.7-1. Păduri cu suprafaţa de 56,7
ha (Parcelele 67, 68); aici este amplasat un cordon silvic şi un punct de observaţie asupra lumii
vegetale şi animale; IV.C.7-2. Zona de expropriere ale liniilor electrice de tensiune înaltă
(7,3 ha); IV.C.7-3. Fondul silvic– sectorul 67V1 (1,8 ha); IV.C.7-4. Teritoriile silvice ale parcelelor
67V2, 68 F, G, H, I, cu suprafaţa de 9,7 ha. IV.C.8. Uneşte 5 teritorii (113,45 ha): IV.C.8-1. – parcela
71 (subparcelele A, B, C) cu suprafaţa de 4,7 ha; IV.C.8-2. Parcelele71 (subparcela D), 72 şi 73 –
48,9 ha; IV.C.8-3. Braţul mort tânăr din meandrul „Doi Fraţi” (11,7 ha, fondul acvatic); IV.C.8-4.
Terenuri în proprietate privată ale comunei Cioburciu - 30 ha; IV.C.8-5. Terenuri ale comunei Cioburciu
(18,15 ha) amplasate în limitele fâşiei riverane de protecţie a apelor în semi-bucla braţului
mort şi lângă el. IV.С.9. include canalul şi păşunea cu o suprafaţă totală de 39,36 ha, digul de stat
anti-viitură şi sectorul „Lunca Talmaza”. IV.C.9-1. Canalul inclus în fonul acvatic (24 ha). IV.C.9-
2. Păşunea comunei Talmaza (9 ha). IV.C.9-3. Păşunea comunei Cioburciu (6,36 ha).

126
Valoarea floristică şi faunistică
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto-
Păsări Mamifere Lilieci
fauna
Total 239 5 45 9 72 30 10
Completitudinea datelor (în %) 80 60 75 80 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 3 4 6 3
Lista IUCN 2 1 2
Cartea Roşie a Europei 2 1 2
Listele Convenţiei de la Berna 2 4 42 15 10
Listele Convenţiei de la Bonn 30 20 10
Directiva Habitat, Anexa II 2 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 11 10
Directiva Păsări 21
Lista operaţională 5 2 1 2 20 6 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 3 20 5
Exemple de specii rare
Plante - Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L., Nymphaea alba L.
Animale. Insecte: Bombus argillaceus Scop., Papilio machaon L., Xylocopa valga Gerst., Scolia
maculata Drury. Hidrobionţi: Hirudo medicinalis. Păsări: Crex crex, Aythya nyroca, Egretta
alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Circus pygargus, Asio flammeus, Phalacrocorax pygmeus,
Ardeola ralloides, Cygnus olor, Cygnus cygnus. Mamifere: Felis silvestris, Nyctalus leisleri, Pipistrellus
nathusii.
Starea generală. Vegetaţia zonei este variată – păduri de luncă cu dominarea plopului alb
şi frasinului, în unele a fost înregistrată specia agresivă, arţarul american. Plantaţiile artificiale
includ atât specii autohtone, cum ar fi frasinul - 10Fr şi stejar pedunculat- 10St, precum şi de
introducenţi – plopul hibrid 10Pln şi glădiţa9Gl1Dt. În stratul de apă a Adanei, depresiunea
umplută cu apă, precum şi în canale şi pe bălţile neadânci se dezvoltă vegetaţia acvatică unele
populaţii mari de specii rare – salvinia şi nucul de apă. În 1999 în canal creştea 2 curtine de
Nymphaea alba L. Pe locurile cu ape neadânci este dezvoltată vegetaţia acvatică şi palustră cu
dominarea trestiei, pe periferie – luncile mlăştinoase, jilave şi umede cu un covor ierbos nestabil
– în anii uscaţi se dezvoltă în masă Elytrigia repens, în anii umezi – Agrostis şi speciile genului
Carex. Pe nivelele mai înalte ale luncii se întâlnesc fragmente ale luncilor veritabile de formaţiunile
Elytrigieta repensi, Poaeta pratensisi şi Poaeta trivialisi cu un amestec de ierburi destul de
bogat. Pe teritoriul exclus din zona de inundare cu apele de viitură şi pe locul terenurilor arabile
abandonate se dezvoltă vegetaţia de luncă cu un amestec mare de specii pionere hidrofile şi
buruienoase. Luncile umede şi jilave cu un regim variabil de umezire care sunt suprapăşunate şi
includ comunităţi ale formaţiunilor Lolieta perenisi, Elytrigieta repensi, mai rar Poaeta pratensisi,
Agrostideta stoloniferae. Amestecul de ierburi este prezentat de specii necomestibile cu frunze
jos şi ruderale. În faţa digului pe un sector neinundabil cu o lăţime de 10-15 m s-au format lunci
veritabile, flora cărora numără mai mult de 100 de specii. Se folosesc pentru păşunat şi mişcarea
vitelor casnice.
Complexul de colină «POPEASCA» - V
Amplasare. Raionul Ştefan-Vodă, la sud de satul Popeasca
46 35 13 lN 29 34 6 Long E

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
127
Suprafaţa şi descriere succintă. 648,7 ha. Include o râpă mare, maluri line acoperite cu comunităţi
de stepă. În jur sunt amplasate plantaţii de culturi silvice, preponderent de salcâm alb.
În complex sunt incluse păşunile comunei Popeasca.
Altitudinea absolută: 65-197 м
Structura fizică
Descrierea generală Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 75 km spre sud-este
geografică
de Chişinău, la 27 km de la Tiraspol în limitele porţiunii de nord-est a câmpiei
Cogâlnic
Relief Cumpăna apelor Nistrului şi r. Babei, precum şi primii versanţi ai luncii r. Nistrului
(a fluentului de dreapta, r. Ştiubei)
Bazinele acvatice Partea de jos a Nistrului
Descrierea generală
geologică
Caracteristica landşaftului
Compusă din nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului
herson – stratul meotic; nisipuri, argile, calcare ale substratului nou rusesc al
stratului ponţian al Pliocenului; argile de culori diferite cu straturi de alurite ale
orizontului tvardiţian al substratului bospor al stratului ponţian al pliocenului
Câmpia Tvardiţei situată cu altitudine joasă, formată din argile şi aleurite cu
cernoziomuri obişnuite şi carbonatice pe argile nisipoase viguroase de pădure
Principalele tipuri de ecosisteme.
Comunităţile ierboase sunt prezentate de 3 biotopuri
1. Sectoare ierboase naturale (stepe) uscate – unul dintre cele 2 fragmente de stepă din ţară
păstrate cel mai bine.
2. Păşuni de stepă.
3. Păşuni de luncă.
4. Plantaţii artificiale.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 356 14 9 39 22
Completitudinea datelor (în %) 70 60 90% 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 3 8 3 1 1
Lista IUCN 2 1
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 2 5 33 6
Listele Convenţiei de la Bonn 8
Directiva Habitat, Anexa II 1 2
Directiva Habitat, Anexa IV 2 7
Directiva Păsări 7
Lista operaţională 20 14 3 13 4
Protejate de lege(CR, EN, VU) 10 7 3 11
Exemple de specii rare de plante: Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis
L., Astragalus albidus Waldst. et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Bellevalia sarmatica
(Georgi) Woronow, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Convolvulus lineatus L., Crocus reticulatus
Stev. ex Adams, Helichrysum arenarium (L.) Moench.

128
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Speciile caracteristice şi rare de animale
Insecte – exemple de specii rare: Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon
L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst., Scolia
maculata Drury. Păsări. Sunt caracteristice păsările ale biotopurile deschise. Exemple de specii
rare: Circus cyaneus L. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex
araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis,
Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela
nivalis, Mustela putorius. Exemple de specii rare: Felis silvestris.
Proprietatea terenurilor. Terenurile comunei Popeasca.
Starea generală. Cel mai valoros sector de stepă de pe teritoriul zonei cu vegetaţie primară
de luncă şi de stepă veritabilă cu dominarea sau cu participarea considerabilă în covorul ierbos
a năgarei Stipа pulcherrimae şi Stipа lessingiana cu un amestec de ierburi bogat. În lunca râuleţului
Frasin s-a format o luncă bogată floristic de graminee-amestec de ierburi. Sectorul de stepă
este mărginit de plantaţiile antoerozionale de salcâm şi pin. Păşunile de stepă sunt acoperite cu
comunităţi de bărboasă, păiuş şi năgară, iar cele amplasate în lunca vâlcelei – de Lolium perenne
L. şi Festuca regeliana Pavł. Pe teritoriul complexului au fost înregistrate numeroase specii rare
de plante, insecte şi păsări.
Valoarea socială şi economică
Poate fi folosită ca o bancă de seminţe a principalelor specii de stepă primară, de plante de
stepă rare şi pe cale de dispariţie. Teritoriul poate de vizitat de către turişti cu scopul de a face
observaţii şi poze a peisajului de stepă şi speciilor rare (în perioada de dezvoltare/înflorire în
masă) de plante şi animale, în special păsări – prădători mari, bufniţe şi specii rare. Sectorul
cu stepă primară trebuie folosit în calitate de fânaţuri cu regulamentul de cosire de o dată la 4
ani. Păşunile urmează să fie folosite în continuare în baza unui păşunat reglementat. Speciile
ce vieţuiesc aici de Coturnix coturnix, Phasianus colchicus sunt obiecte ale vânătoarei amatoare.
Zona А - V.А.1.
Suprafaţa şi descriere succintă. 202,4 ha. Include o râpă mare, maluri line acoperite cu comunităţi
de stepă.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto-
Păsări Mamifere Lilieci
fauna
Total 335 11 9 39 22
Completitudinea datelor (în %) 70 90% 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 3 7 3 1 1
Lista IUCN 1 1
Cartea Roşie a Europei
Listele Convenţiei de la Berna 1 5 33 6
Listele Convenţiei de la Bonn 8
Directiva Habitat, Anexa II 2
Directiva Habitat, Anexa IV 1 7
Directiva Păsări 7
Lista operaţională 20 5 3 13 4
Protejate de lege(CR, EN, VU) 10 6 3 11

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
129
Exemple de specii rare
Plante - Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Astragalus albidus
Waldst. et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Cerastium
ucrainicum Pacz. ex Klok., Convolvulus lineatus L., Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Helichrysum
arenarium (L.) Moench.
Animale. Insecte: Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon L., Callimorpha
quadripunctaria Poda, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst., Scolia maculata Drury.
Herpetofauna: Elaphe quatuorlineata Boie, Colubercaspius Gmelin; Păsări: Circus cyaneus L.
Mamifere: Felis silvestris L.
Starea generală. Teritoriul include comunităţi valoroase de stepă primară cu dominarea sau
cu participarea importantă în covorul ierbos a năgarei - Stipetum (pulcherrima) chamaecytidosum
(austriaca), Stipeto (lessingiana)-Fesucetum herbosum, Bothriochloeto (ischaemum)-Stipetum
(lessingiana), Festuceto (valesiaca)-Stipeta (pulcherrima) herbosa şi variante antropogene
ale lor, sectoare mici sunt ocupate de comunităţi derivate de bărboasă cu un amestec de ierburi
bogat. Aici au fost înregistrate numeroase specii rare de plante, insecte şi păsări.
Zona B - V.B.1.
Suprafaţa şi descriere succintă. 80,4 ha. Include sectorul V.В.1. – plantaţii antierozionale de
introducenţi, ce înconjoară zona A şi o izolează de terenurile agricole vecine, uneşte V.В.1-1. –
sector de vest (14,1 ha) şi V.В.1-2. – sectorul de est (66,3 ha).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto
fauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 35 2 5 39 22
Completitudinea datelor (în %) 50 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 1 1 1 1
Lista IUCN
Cartea Roşie a Europei
1
Listele Convenţiei de la Berna 1 4 33 6
Listele Convenţiei de la Bonn 8
Directiva Habitat, Anexa II 2
Directiva Habitat, Anexa IV 1 4
Directiva Păsări 7
Lista operaţională 1 1 13 4
Protejate de lege (CR, EN, VU) 1 1 11
Exemple de specii rare
Plante - Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow
Animale. - Insecte: Zerynthia polyxena Den. et Sch. Păsări: Circus cyaneus L. Mamifere: Felis
silvestris.
Starea generală. Teritoriul este acoperit de plantaţii antierozionale de salcâm alb şi pin negru,
în zona de lizieră sub perdeaua rărită a cărora se infiltrează speciile de stepă din zona A
este inclusă în zona reconstrucţiei ecologice pentru înlocuirea treptată cu arboreturi de specii
ale florei autohtone, caracteristice pentru ecotopul dat – stejar pufos şi forma sudică a stejarului
pedunculat.

130
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Zona С - V.С. (V.С.1.- V.С.2.)
Suprafaţa şi descriere succintă. 365,9 ha. Zona include: V.С.1. – plantaţii antierozionale de
introducenţi (43,8 ha), amplasate spre nord de zona A a hotarului teritoriilor de stepă în direcţia
Nistrului sunt slab valoroase in punct de vedere al menţinerii biodiversităţii. În complex sunt
incluse păşunile comunei Popeasca С(Р)8, С(Р)9 и С(Р)10, (322.1 ha) - V.С.2.: de sud (V.С.2-
1.), cu suprafaţa de 134,7 ha şi de nord (V.С.2-2.), cu suprafaţa de 187,4 ha.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Total
Completitudinea datelor (în %)
Cartea Roşie a Moldovei
Lista IUCN
Cartea Roşie a Europei
5
Listele Convenţiei de la Berna
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
4
Directiva Habitat, Anexa IV
Directiva Păsări
Lista operaţională
Protejate de lege(CR, EN, VU)
4
Păsări Mamifere Lilieci
Exemple de specii rare
Plante - Adonis vernalis L.,
Animale. Insecte: Ameles decolor Charp., Formica rufa L. Păsări: Circus cyaneus L. Mamifere:
Felis silvestris.
Starea generală. Păşunea С(P).8. Este ocupată de comunităţi derivate de stepe de luncă cu
dominarea Bothriochloa ischaemum (abundenţa 4) şi cu o participare importantă în covorul
ierbos a Poa angustifolia, Stipa capillata, Euphorbia stepposa, Artemisia austriaca, Plantago lanceolata,
Centaurea diffusa, Eryngium campestre. Compoziţia floristică – 34 specii. Acoperirea
proiectivă: 75-80%, înălţimea covorului ierbos: 5–7 cm, abundenţa de specii : 25–30 specii pe
100 m2 . Specii de graminee: 7, leguminoase: 4, amestec de ierburi: 21. Specii buruienoase: 13,
plante dăunătoare: 5, otrăvitoare: 3. Rezistenţa la păşunatul speciilor dominante: 3, gradul de
distrugere a păşunii este medie. Pe depresiuni şi la bazele versanţilor dominarea trece la asociaţia
Lolietum. Păşunile afectate mediu sunt de calitate bună, dar aproape că lipsesc speciile comestibile
de amestec de ierburi şi leguminoase. Cauzele – suprapăşunatul, nerespectarea termenilor
de început, continuitate şi sfârşit al păşunatului, păşunatul nesistematic de diferite specii de
animale. Sectorul are nevoie de odihnă şi îmbunătăţire (înlăturarea buruienelor, plantaţiilor puţin
comestibile şi otrăvitoare, semănatul leguminoaselor). După restabilire poate fi folosită în calitate
de păşune devreme, iar după ce bărboasa atinge un nivel potrivit pentru păşunare (înălţime de 10-
15 cm) – ca păşune târzie cu finisarea păşunatului cu 15-20 zile până la venirea îngheţurilor stabile
de toamnă. Este de dorit folosirea teritoriului pentru sistemul de menţinere a vitelor în grajduri.
Păşunea С(P).9. Include 4 sectoare apropiate după compoziţie, ocupate de comunităţi derivate
de stepă de luncă cu dominarea Stipa capillata şi Festuca valesiaca şi cu participarea importantă
a Thymus marschallianus, Poa angustifolia, Bromopsis inermis, B. riparia, Koeleria cristata,
Agropyron pectinatum, Euphorbia stepposa , Achillea setacea, Medicago lupulina, Melilotus

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
131
officinalis, Artemisia austriaca, Asperula cynanchica. Compoziţia floristică – 43 specii, inclusiv
specia rară Adonis vernalis L. Acoperirea proiectivă – (70)80–85%, înălţimea covorului ierbos -–
40–45cm, abundenţa speciilor – 39 specii pe 100 m 2 . Specii de graminee: 12, leguminoase: 6, speciile
amestecului de ierburi: 21. Specii buruienoase: 11, dăunătoare: 4, otrăvitoare: 2. Specii protejate:
1. Rezistenţa speciilor dominante la păşunat: 3 şi 2. Păşune cu un grad de afectare mediu şi cu o
calitate medie. În componenţa covorului este mare ponderea (până la 30%) a speciilor necomestibile
şi buruienoase. Cauzele – suprapăşunatul, nerespectarea termenelor de început, continuitate
şi finisare a păşunatului, păşunatul nesistematic de diferite specii de animale. Este dificil de a
organiza păşunatul din cauza eterogenităţii sectoarelor cu diferite termene de păşunare. Pe unii
versanţi covorul ierbos este prezentat de asociaţia Bothriochloeto-Festucetum, acoperirea proiectivă
75-80%, abundenţa de specii 35 pe 100 m 2 . Teritoriul are nevoie de măsuri de îmbunătăţire a covorului
ierbos (semănatul leguminoaselor) şi reducerea numărului de năgara Stipa capillata. Sectorul
după îmbunătăţire poate fi folosit în calitate de păşune bună de la mijlocul primăverii.
Păşunea С(P).10. cu stepe de luncă: А. Asociaţia Bothriochloetum ischaemii. Acoperirea proiectivă:
75–80%, înălţimea covorului ierbos: 5–7 cm, abundenţa de specii: 25–30 specii pe 100
m 2 , abundenţa speciilor dominante 4. Specii de graminee: 7, leguminoase: 4, amestec de ierburi:
21. Speciile buruienoase: 13, plante dăunătoare: 5, otrăvitoare: 3. Rezistenţa speciilor dominante
la păşunat: 3, păşune cu un grad de afectare mediu. În depresiuni şi la bazele versanţilor dominarea
trece la comunităţile de raigras. В. Asociaţia Stipeto (capillata) – Festucetum. Acoperirea
proiectivă – (70)80–85%, înălţimea covorului ierbos – 40–45см, abundenţa de specii – 39 specii
pe 100 m 2 , abundenţa speciilor dominante: 3(4), (2) 3. Specii de graminee: 12, leguminoase: 6,
amestec de ierburi: 21. Speciile buruienoase: 11, dăunătoare: 4, otrăvitoare: 2. Specii protejate: 1.
Rezistenţa speciilor dominante la păşunat: 3, 2, nivelul de afectare a păşunii moderat. Păşunea
pe alocuri de calitate bună, pe alocuri medie, dar cu lipsa aproape totală a amestecului de ierburi
şi leguminoase comestibile. Sectorul (V.С.2-2.) amplasat în depresiunea de-a lungul râuleţului,
este prezentat de comunităţile de lunci reavene Lolieto(perenni)–Festucetum (regelianii). Acoperirea
proiectivă: 95–100%, înălţimea covorului ierbos: 60–70 cm, abundenţa de specii: 18 specii
pe 100 m 2 , abundenţa speciilor dominante: 4(5), 3(4). Specii de graminee: 10, leguminoase: 7,
amestec de ierburi: 10. Speciile buruienoase: 5, dăunătoare: 2, otrăvitoare: 4. Rezistenţa speciilor
dominante la păşunat: 1, 3. nivelul de afectare a păşunii mediu. Terenurile furajere sunt de o calitate
bună după componenţa speciilor, dar sunt puternic bătătorite şi îmburuienite, brazdele gramineelor
sunt secătuite şi mărunte, este raţional de a fi folosite în calitate de fânaţuri. Păşunile de
păiuş-bărboasă – afectate moderat, neuniforme – pe alocuri de calitate bună, pe alocuri medie,
dar cu lipsa aproape totală a amestecului de ierburi şi leguminoase comestibile. Sectoarele de păiuş-năgară
sunt de o calitate mai joasă din cauza abundenţei mari a năgarei Stipa capillata, care
repede devine aspră şi îşi pierde calităţile furajere. Este de dorit semănatul speciilor rezistente
la secetă de leguminoase. Sectoarele de păiuş după restabilirea covorului ierbos pot fi folosite
ca păşuni bune primăvara devreme în perioada când păiuşul devine potrivit pentru păşunat
(înălţimea de 10-15 cm). Comunităţile de bărboasă pot fi folosite începând cu primăvara târzie
până la mijlocul toamnei pentru sistemul de păşunare în parcele. Păşunile de luncă păstrează o
acoperire proiectivă şi o compoziţie bună de specii, dar sunt puternic bătătorite şi îmburuienite,
brazdele gramineelor sunt mărunte şi secătuite. Au nevoie de odihnă şi restabilire a stării viabile;
este mai raţional de folosit în calitate de fâneaţă.
Complexul de colină „Zaozernoe-Nucari” – VI
Localizare: Raionul Ştefan-Vodă, între satele Popeasca şi Ermoclia la vest şi satul Cioburciu la est
46° 34' 20`` Lat N 29° 38' 57`` Long E

132
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei
1568,49 ha (teritorii silvice - 873 ha). Complexul uneşte sectoarele de pădure amplasate compact
şi păşunile limitrofe. Este remarcată exclusiv zona C – VI.C. (VI.C.1. – VI.C.15.). Teritoriile
silvice sunt: VI.C.1. Sectorul „Valea Moşului” (251,2 ha); VI.С.3. „Dealul Tetii” (5,3 ha);
VI.C.5. „Valea Mică” (7,5 ha); VI.C.7. „Culmea Tetii” (5,7 ha); VI.C.9. „Valea Tetii” (279,0ha);
VI.C.10. „Perii” (56,7 ha); VI.C.12. „Arpintea de Sus” (129,4 ha); VI.C.14 „Arpintea de Jos”
(138,2 ha). Păşuni: VI.C.2. Păşunea comunei Talmaza, adiacentă sectorului „Valea Moşului”
(164,6 ha); VI.C.4. Păşunea situată între complexele „Dealul Tetii” şi „Valea Mică” (6,82 ha);
VI.C.6. Păşunea care se învecinează complexului „Valea Mică” (139,06 ha); VI.C.8. Păşunea
amplasată între complexele „Culmea Tetii” şi „Valea Tetii” (96 ha); VI.C.11. Păşunea aflată lângă
complexul. „Perii” (98,17 ha); VI.C.13. Păşunea cu o configuraţie complicată, cea mai mare
parte a căreia este amplasată între complexele „Arpintea de Sus” şi „Arpintea de Jos” (146,84 ha);
VI.C.15 Păşunea care se încorporează în complexul „Arpintea de Jos” (44 ha).
Altitudinea absolută: 84-184m
Structura fizică
Descrierea generală
geografică
Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă
de 75 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 28 km la sud de municipiul Tiraspol
în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.
Relief Versanţii de dreapta a luncii f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuită din nisip, argilă, aleuriţi din grosimea indivizibilă a substratului
gică
hersonian – al etajului geologic meotic; alcătuit din nisipuri, argile, calcar ale
substratului superior nou rusesc al etajului geologic ponţian din pliocen; argile
de diferite culori cu straturi de aleurite ale orizontului tvardiţian din subetajul
bospor al etajului geologic pontic din pliocen.
Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei cu altitudine joasă, compusă din argile şi aleurite cu cernoziom
obişnuit şi carbonatic situate pe soluri argilo-nisipoase viguroase de pădure
Principalele tipuri de ecosisteme
Plantaţii artificiale. Tipuri de formaţiuni silvice: Stejărete pure de stejar – 100%. Vârsta medie:
27 ani. Formula speciilor edificatoare: 7SC2NU1ST.
1. Plantaţii silvice complexe .
2. Plantaţii de salcâm.
3. Plantaţii de Pin Pinus pallasiana.
Comunităţile ierboase sunt reprezentate de biotopuri de păşune cu diferită umiditate.
4. Păşuni de stepă.
5. Păşuni de luncă.
6. Vegetaţie de graminee cu rizom ale pârloagelor.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto-
Păsări Mamifere Lilieci
fauna
Total 132 4 67 24 9
Completitudinea datelor (în %) 80 50 80 80 90
Cartea Roşie a Moldovei 1 1
Lista IUCN 1 0
Cartea Roşie a Europei 0

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Listele Convenţiei de la Berna 3 41 13 8
Listele Convenţiei de la Bonn 11 9 8
Directiva Habitat, Anexa II 1
Directiva Habitat, Anexa IV 3 9 8
Directiva Păsări 16
Lista operaţională 2 16 5 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 16 5
133
Exemple de specii rare de plante: Crocus reticulatus Stev. ex Adam.
Speciile caracteristice şi rare de mamifere. Herpetofauna. Specii caracteristice - Lacerta viridis,
Natrix natrix, Hyla arborea, Bufo viridis. Păsări. Sunt caracteristice păsările de pădure, de luncă şi de
câmp, printre care predomină paserinele. Cele mai diverse sunt păsările de pădure şi cele legate de sectoarele
deschise, printre care sunt comune speciile de vrăbii, bufniţe, ciocănitoare, porumbei. Exemple
de specii rare: Falco vespertinus L. Mamifere. Specii comune: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex
araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys
glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela
putorius, chiroptere pentru sectoarele V.C.1.-V.c.9. - Pipistrellus pygmaeus, Nyctalus noctula, Eptesicus
serotinus, Plecotus austriacus. Exemple de specii rare: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus
nathusii, Nyctalus leisleri, Myotis mystacinus/brandtii, Myotis daubentonii.
Proprietatea terenurilor. 873 ha ocupate de vegetaţie de pădure sunt în proprietatea statului
(Întreprinderea de stat pentru silvicultură din Tighina). Păşunile aparţin comunei Talmaza.
Starea generală. Gîrneţurile primare, caracteristice pentru acest sector, au fost totalmente înlocuite
cu plantaţii artificiale, amplasate pe sectoarele degradate, care nu pot fi folosite în agricultură.
Aproximativ 90 % dintre plantaţii sunt alcătuite din introducenţi, cu prevalarea salcâmului alb. În
compoziţia complexelor „Valea Moşului”, „Valea Tetii”, „Perii”, „Arpintea de Jos” au fost plantate
în grupuri mici culturile de stejarul pedunculat, ulm, frasin, deseori printre ele se întâlneşte salcâmul
şi glădiţa. O mare parte dintre aceştia (circa 30 %) au provenienţă din lăstari. Practic toate
arboreturile (97 %) au productivitate mică, fapt ce este generat de condiţiile necorespunzătoare de
creştere şi de gospodărire (alegerea incorectă a speciilor pentru lucrările silviculturale inoportunitate
şi calitate inferioară a tăierilor ş.a.); aproximativ 14% le constituie plantaţiile cu consistenţă
redusă şi rărişurile. Complexul are o influenţă deosebită luând în considerare rolul în migraţiile
locale, de exemplu serveşte drept punct de transbordare pentru copitate pe drumul dintre trei
masive de bază, care trebuie să fie unite prin coridoare forestiere. Vegetaţia ierboasă a păşunilor
este destul de diversă – acestea sunt ierburi de stepă de luncă ruderalizate ale formaţiunii Bothriochloeta
(ischaemium), lunci reavene cu formaţiuni de Festuceta (regeliana), comunităţi de Poeta
(angustifoliа) - Lolieta (perennis), Lolietum perennis, Lolieto (perennis) – Festucetum (regeliana),
vegetaţie de graminee cu rizomi cu vârsta medie (5-10 ani), reprezentată în special de comunităţi
de pir (Elythrigietum repentis) cu amestec de Cynodon dactylon, Poa angustifolia, Lolium perenne şi
diverse ierburi-buruiene. Teritoriul în întregime este populat de multe specii de păsări ale habitatelor
de pădure şi ale biotopilor deschişi, plantaţiile silvice sunt bogate în chiroptere.
Valoarea socială şi economică
Păşunile sunt exploatate în mod intensiv şi, de aceea, necesită o îmbunătăţire şi reglementare
a păşunatului. Unele specii care locuiesc aici constituie obiecte ale vânătoarei de amatori
şi ale turismului ecologic.

134
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, nelemnoase
fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu
legislaţia în vigoare:
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 286,4 mii lei;
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 12,9 mii;
- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 275 mii lei;
- total venituri – 574,3 mii lei.
„Cioburciu-Răscăeţi” – VII
Localizare : Raionul Ştefan-Vodă, la sud de s. Grădiniţa şi la vest de s. Talmaza
46° 33' 54" Lat N 29° 43' 57" Long E
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 1192,13 ha. Include teritorii de pădure (1163 ha)
ale complexului „Cioburciu de Munte”, „Stânca” şi „Cioburciu” – cel mai de sud masiv silvic situat
pe ramificaţiile podişului Transnistrean, conţine fragmente de stepă, pajişti de luncă şi diferite
păşuni. Din rezultatele evaluării comparative a celor mai preţioase habitate ale Moldovei, complexul
Cioburciu a primit apreciere de zonă-nucleu de nivel naţional, reieşind din parametrii de
bogăţie a faunei mamiferelor şi insectelor care sunt pe cale de dispariţie.
Altitudinea absolută: 30 – 174 m
Structura fizică
Descrierea generală Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă
geografică
de 81 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 30 km la sud de municipiul Tiraspol
în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.
Relief Partea de mijloc şi de jos a versantului de dreapta a luncii f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului
gică
basarabean al etajului geologic sarmatic din miocen; nisipuri, argile, aleurite din
grosimea indivizibilă a substratului hersonian – al etajului geologic meotic; alcătuit
din nisipuri, argile, calcare ale substratului superior nou rusesc al etajului geologic
ponţian din pliocen; argile de diferite culori cu straturi de aleurite ale orizontului
tvardiţian din subetajul bospor al etajului geologic ponţian din pliocen.
Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei cu altitudine joasă, compusă din argile şi aleurite cu cernoziom
obişnuit şi carbonatic situat pe solurile argilo-nisipoase viguroase de pădure
Principalele tipuri de ecosisteme
Păduri amplasate pentru versanţii şi cumpenele apelor. Tipuri de formaţiuni silvice: Stejărete
pure de stejar – 13,6%; Stejărete pure de stejar pufos – 86,2%; Sălcişuri pure – 0,2%. Vârsta medie
– 39 ani. Formula speciilor edificatoare: 3SC2ST2FR2GL1DT.
Comunităţi silvice naturale:
1. Curtine semiaride de stejar (Quercus pubescens)
2. Dumbrăvi de stejar semi-aride(Quercus robur), inclusiv şi cu ecotipul special sudic al
stejarului pedunculat.
3. Păduri uscate de frasin (Fraxinus excelsior)
4. Desişuri naturale şi artificiale, cu arbori şi arbuşti (un număr mare de arbuşti cu amestec
de stejar, frasin şi salcâm alb) situate pe versanţii abrupţi, care reprezintă habitate
importante pentru păsări şi şerpi.
Plantaţii artificiale

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
135
5. Plantaţii de salcâm.
6. Plantaţii de pin, glădiţă şi unele alte specii ce au fost create preponderent în locul ecosistemelor
de stepă
7. Desişuri naturale şi artificiale
Vegetaţia ierboasă a poienelor de stepă şi a păşunilor cu umiditate diferită – de luncă şi de
vale seacă:
8. Comunităţi de stepă
9. Păşuni de stepă
10. Păşuni de luncă
11. Lunci şi mlaştini umere
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto
fauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 461 25 8 111 29 9
Completitudinea datelor (în %) 80 80 70 80 80 90
Cartea Roşie a Moldovei 2 15 3 13 2
Lista IUCN 4 1 6 0
Cartea Roşie a Europei 1 1 9
Listele Convenţiei de la Berna 4 6 75 18 9
Listele Convenţiei de la Bonn 31 9 9
Directiva Habitat, Anexa II 3 1 2
Directiva Habitat, Anexa IV 2 6 11 9
Directiva Păsări 33
Lista operaţională 33 9 3 66 8 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 14 14 2 30 5
Exemple de specii rare de plante: Achillea coarctata Poir. Adonis vernalis L., Amygdalus nana
L., Asparagus officinalis L., Astragalus pubiflorus DC., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Chamaecytisus
ruthenicus (Fisch. ex Woloszcz.) Klaskova, Crambe tataria Sebeok, Crocus reticulatus
Stev. ex Adams, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum arenarium (L.) Moench,
Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb., Scorzonera mollis Bieb.
Speciile caracteristice şi rare de animale
Insecte. Еxemple de specii rare: Mantis religiosa L., Calosoma sycophanta L., Lucanus cervus
L., Oryctes nasicornis L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphlicides podalirius L., Papilio machaon
L., Saturnia pyri Den. et Sch., Scolia maculata Drury, Xylocopa valga Gerst., Zerynthia
polyxena Den. et Sch., Ascalaphus macaronius Scop. Herpetofauna: Specii comune: Lacerta viridis,
Natrix natrix, Hyla arborea. Еxemple de specii rare: Zamenis longissimus, Elaphe quatrolineata,
Coronella austriaca. Păsări: Sunt caracteristice păsările de pădure, de luncă, de câmp şi
parţial cele acvatice şi palustre, printre care predomină paserinele mici. Sunt variate păsările de
pădure şi cele legate de spaţiile deschise. Malul fluviului este populat de păsări hidrofile. În timpul
migraţiilor se întâlnesc specii ale diferitor grupe taxonomice. Exemple de specii rare: Falco
vespertinus, Aquila clanga, Crex crex, Coracias garrulus, Circus cyaneus, Hieraaetus pennatus,
Pernis apivorus, Circaetus gallicus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Aquila clanga, Columba
oenas. Mamifere. Specii comune: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys
nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus,
Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela

136
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
putorius, Pipistrellus pygmaeus, P. nathusii, Nyctalus noctula, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus.
Exemple de specii rare: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, P. kuhlii, Nyctalus leisleri.
Proprietatea terenurilor. 1163 ha ocupate de vegetaţie de pădure sunt proprietatea statului
(Întreprinderea de stat pentru silvicultură Tighina). Păşunile se află în proprietatea comunelor
Cioburciu şi Răscăeţi.
Starea generală. Complexul a fost schimbat esenţial în urma tăierilor silvice, plantării introducenţilor,
iar apoi şi datorită extinderii teritoriului, ocupat de plantaţii de stejar, fapt ce a creat
o eterogenitate puternică. În pofida acestui fapt s-au păstrat fragmente numeroase de dumbravă
fundamentală din stejar pufos şi stejar pedunculat de o formă deosebită. Pădurile fundamentale
şi derivate de stejar pedunculat (10Stp, 9St1Ar, 9St1Dt, 8St2Sc, 8St2Fr, 8St1Ar1Sc, 7St2Fr1Ulc,
7St2Fr1Ar, 7St3Pa, 7St3Ar, 7St3Ju, 7St2Ju1Dt, 7St2Pa1Pin, 6St2Pa1Nu1Gl, 6St2Pa1Gl1Sc, 6St-
4Pa, 6St4Sc, 5St5Ju, 5St3Fr1Sc1Ulc, 4St3Stp2Ar1Dt, 4St3Fr2Stp1Sc, 4St3Fr3Gl, 4St3Fr2Stp1Gl,
3St3Pa3Sc1Nu, 3St2Stp2Fr2Ar1Dt) şi stejar pufos (gîrneţe) - 9Stp1St, 8Stp2St, 8Stp1St1Ar, 8Stp-
1Fr1Ar, 8Stp1Gl1Sc, 7Stp2Fr1Gl, 7Stp2Gl1Fr, 4Stp3Fr2St1Ar, au un set caracteristic de specii de
arbori şi arbuşti; în care se întîlnesc şi poieni stepizate mici bogate din punct de vedere floristic. O
mare parte din teritoriu este ocupată de comunităţi în care domină frasinul cu specii însoţitoare
(9Fr1St, 9Fr1Gl, 8Fr1St1Ulc, 8Fr1St1Sc, 7Fr3St, 7Fr2St1Ar, 7Fr2St1Pa, 7Fr2Gl1Stp, 7Fr2Sc1St,
6Fr2St1Gl1Ulc, 6Fr3St1Gl, 5Fr5Gl, 5Fr3St2Gl, 5Fr2St2Sc1Ulm, 4Fr4St1Gl1Dt, 4Fr3St2Gl1Ju,
4Fr3St2Gl1Dt, 5Fr3St1Pa1Dt, 4Fr3St1Ulc1Ju1Ar, 4Fr3St2Ar1Dt, 4Fr3Stp2St1Ar, 4Fr3St2Gl1Sc,
4Fr3Gl2St1Dt), mult mai puţin comunităţile de ulm (7Ulc3Dt, 6Ulc2St2Ar, 6Ulc3Gl1Ar). Sunt
foarte răspândite plantaţiile cu specii autohtone – stejar pedunculat (10St) şi pufos (10Stp), ulm
(10Ulc), precum şi introducenţi (aproximativ 50 % din plantaţii), preponderent salcâm alb şi
glădiţă, suprafeţe mai mici sunt ocupate de pin negru, brad şi alte specii. În general, plantaţiile
autohtone constituie doar 15 %, iar cele artificiale 57,2% (majoritatea dintre ele având o productivitate
mică), cele derivate ocupă 27,7%; 66% din plantaţii sunt de provenienţă din lăstari; 93
% din plantaţii au o productivitate mică, ceea ce indică condiţii necorespunzătoare de creştere
şi de gospodărire (alegerea nepotrivită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitate
şi calitatea inferioară a tăierilor silvice); aproximativ 8% le constituie plantaţiile cu consistenţă
redusă şi rărişurile; în unele plantaţii este prezent arţarul american agresiv (Acer negundo). În
complex sunt incluse şi sectoare mari de comunităţi de stepă, cu participarea năgarei penate,
amplasate pe versantul abrupt al Nistrului, precum şi pe sectorul păstrat de stepă primară dintre
complexul „Cioburciu de Munte” şi cariera de nisip de la marginea s. Răscăeţi. În anul 2009 a
fost efectuată împădurirea cu introducenţi a părţii superioare a versantului cu pericol de eroziune
care coboară spre Nistru, şi este amplasat la nord-vest de satul Răscăeţi (sectorul 42E a
complexului „Stânca”). Diversitatea mare a biotopilor de pădure, luncă, stepă şi câmp formează
o diversitate înaltă a faunei păsărilor, printre care cuibăresc şi se întâlnesc diferite specii rare călătoare
şi în timpul zborului. Este bogată fauna insectelor habitatelor deschise – sunt înregistrate
72 specii de Apoidea. Prima dată în decursul a mai multor ani în Moldova iarăşi a fost observată
Saga pedo Pall. (IUCN-2002), precum şi o specie rară de greier - Onconotus servillei F.-v.-W. În
afară de aceste specii se mai numără şi 12 specii vulnerabile.
Valoarea socială şi economică
Vizitarea de către turişti pentru observarea şi fotografierea a peisajului şi a speciilor rare (în
perioada de dezvoltare/înflorire în masă) de plante şi animale. Păstrarea în calitate de bancă de
seminţe de plante edificatoare de cenoze, rare şi pe cale de dispariţie. Este posibilă colectarea
plantelor medicinale. Păşunile sunt exploatate în mod intensiv. Unele specii care locuiesc aici
pot fi obiecte ale vânătoarei de amatori.
Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, nelemnoase
fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu
legislaţia în vigoare:

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
137
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 381,6 mii lei;
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 17,2 mii;
- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 366,3 mii lei;
- total venituri – 765,1 mii lei.
Zona A – VII.A. (VII.A.1. – VII.A.3.)
Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 139,11 ha. Zona include 4 sectoare cu cenoze valoroase
de stepă şi de pădure: VII.A.1. „Gârneţul de sus” (33,1 ha), parcelele 21E, 23(A-E, H, N,
P, S-U, R1) complexul „Cioburciu de Munte”; VII.A.2. „Dumbrava de jos” (73,9 ha), parcelele 5
(N, S, V, Y, Z); 7 (H, J); 10(C, D, F, H); 11(A-C, I, J, L); 12A a complexului „Cioburciu de Munte”;
VII.A.3. Sectorul de stepă „Dealul şerpilor” la sud-vest de marginea s. Răscăeţi, între complexul
„Cioburciu de Munte” şi cariera de nisip – fondul de rezervă a comunei Răscăieţi (1,3 ha);
VII.A.4 Sectorul 4A a complexului „Stînca” (30,4 ha).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 383 13 7 82 17 9
Completitudinea datelor (în %) 90 70 80 80 90
Cartea Roşie a Moldovei 10 3 6 0
Lista IUCN 1 1 1 0
Cartea Roşie a Europei 1 9
Listele Convenţiei de la Berna 2 5 58 12 9
Listele Convenţiei de la Bonn 16 9 9
Directiva Habitat, Anexa II 2 1 0
Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 9 9
Directiva Păsări 16
Lista operaţională 28 3 3 22 4 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 13 9 2 24 5
Exemple de specii rare
Plante - Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis
L., Astragalus pubiflorus DC., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crambe tataria Sebeok, Goniolimon
besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum arenarium (L.) Moench, Pulsatilla montana
(Hoppe) Reichenb., Scorzonera mollis Bieb.
Animale – Insecte: Bombus argillaceus Scop., Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., Ascalaphus
macaronius Scop., Callimorpha quadripunctaria Poda, Onconotus servillei F.-v.-W.,
Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius, Saturnia pyri Denis et Schiff., Scolia maculata Drury,
Xylocopa valga Gerst., Zerynthia polyxena Den. et Sch. Herpetofauna: Zamenis longissimus, Elaphe
quatrolineata, Coronella austriaca. Păsări: Aquila clanga, Pernis apivorus, Aquila pomarina,
Aquila chrysaetos, Hieraaetus pennatus, Columba oenas. Mamifere: Felis silvestris, Pipistrellus
pipistrellus, P. kuhlii, Nyctalus leisleri.
Starea generală. Teritoriul conţine păduri naturale valoroase seculare din stejar pufos cu
prezenţa celui pedunculat, precum şi păduri de frasin cu participarea considerabilă în arboret
a stejarului pufos (10Stp, 8Stp1St1Ar, 7Stp2Gl1Fr, 9St1Ar, 9St1Dt, 7St2Ju1Dt, 5St5Ju, 7St3Ju,
4St3Fr2Ar1Dt). Pe poienele de stepă s-au păstrat fragmente de stepă de luncă primară Festuceto
- Stipetum (tirsa)-herbosum şi Festucetа (valesiacа) herbosum, comunităţi derivate Stipeto
(capillatа) - Festucetа (valesiacа) herbosum, precum şi Bothriochloeta (ischaemum) herbosum.

138
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Lizierele pădurii în partea de jos a masivului sunt expuse unui păşunat excesiv şi sunt ocupate
de comunităţile derivate de Festuceto (valesiaca) - Bothriochloeta (ischaemum) herbosum. Stepele,
amplasate pe pârloagă, sunt reprezentate de comunităţi primare de stepă veritabilă –Stipeto
(ucraunica) - Festuceto herbosum primară şi Festuceto-Stipetum (capillata)-herbosum - derivată,
apărută în urma păşunatului
Zona B – VII.B. (VII.B.1. – VII.B.4.)
Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 948,2 ha. Zona include 4 sectoare: VII.B.1. Zona
de tampon „Cioburciu de Munte” (854,4 ha) – sectoarele silvice ale parcelelor 5-23 ale complexului
„Cioburciu de Munte”: VII.B.1-1. Partea principală a complexului cu suprafaţa de 814,8 ha;
VII.B.1-2. Pădurile parcelei 10 (sectoarele I, L, Z2) cu suprafaţa de 1,9 ha; VII.B.1-3. Parcelele 5
(Q, U) şi 10 (E, G, V1, Z1), cu suprafaţa de 5,2 ha; VII.B.2. Sector de agrostepă, care se restaurează
(2,85 ha); VII.B.3. Zona de tampon „Stânca” (71,5 ha) – partea principală a complexului „Stânca”;
VII.B.4 Un sector cu vegetaţie ierboasă (14,4 ha). Include 2 teritorii: VII.B.4-1. Poienele şi lizierele
gârneţului împreună cu fragmentul de stepă învecinat (sectorul 4E al complexului „Stânca” (13,2
ha)) sunt definite drept o rezervaţie genetică, prevăzută pentru păstrarea şi obţinerea materialului
semincier şi săditor pentru restabilirea păşunilor de stepă. VII.B.4-2. Lunci cu umiditate variabilă
limitrofe subparcelei 4C a sectorului „Stânca”, cu o suprafaţă de 6,25 ha.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 389 5 6 100 29 9
Completitudinea datelor (în%) 80 70 80 80 90
Cartea Roşie a Moldovei 3 2 5 2
Lista IUCN 2 1 2 0
Cartea Roşie a Europei 1 9
Listele Convenţiei de la Berna 5 25 18 9
Listele Convenţiei de la Bonn 15 9 9
Directiva Habitat, Anexa II 1 1 2
Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 11 9
Directiva Păsări 18
Lista operaţională 29 2 2 66 8 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 10 3 1 22 5
Exemple de specii rare
Plante - Achillea coarctata Poir., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Cerastium ucrainicum
Pacz. ex Klok. (ОВМ), Chamaecytisus ruthenicus (Fisch. ex Woloszcz.) Klaskova, Crocus
reticulatus Stev. ex Adams, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum arenarium (L.)
Moench.
Animale. Insecte: : Oryctes nasicornis L., Morimus finereus Muls., Mantis religiosa L.. Herpetofauna:
Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Păsări: Falco vespertinus, Crex crex, Circus
cyaneus, Hieraaetus pennatus, Columba oenas. Mamifere: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus,
P. kuhlii, Nyctalus leisleri, Myotis daubentonii.
Starea generală. Complexul include diverse biotopuri de pădure, de stepă şi de luncă. Complexele
silvice includ fragmente naturale eterogene din păduri de stejar pedunculat (9St1Dt,
8St2Sc, 8St2Fr, 8St1Ar1Sc, 7St2Fr1Ulc, 7St2Fr1Ar, 7St3Pa, 7St3Ar, 7St2Pa1Pin, 6St2Pa1Nu1Gl,
6St2Pa1Gl1Sc, 6St4Pa, 6St4Sc, 5St3Fr1Sc1Ulc, 4St3Stp2Ar1Dt, 4St3Fr2Stp1Sc, 4St3Fr3Gl,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
139
4St3Fr2Stp1Gl, 3St3Pa3Sc1Nu, 3St2Stp2Fr2Ar1Dt), stejar pufos (9Stp1St, 8Stp2St, 8Stp1Fr1Ar,
8Stp1Gl1Sc, 7Stp2Fr1Gl, 4Stp3Fr2St1Ar), frasin (9Fr1St, 9Fr1Gl, 8Fr1St1Sc, 7Fr3St, 7Fr2St1Ar,
7Fr2St1Pa, 7Fr2Gl1Stp, 7Fr2Sc1St, 6Fr2St1Gl1Ulc, 6Fr3St1Gl, 5Fr3St2Gl, 5Fr2St2Sc1Ulm, 4Fr-
4St1Gl1Dt, 4Fr3St2Gl1Ju, 4Fr3St2Gl1Dt, 5Fr3St1Pa1Dt, 4Fr3St1Ulc1Ju1Ar, 4Fr3St2Ar1Dt,
4Fr3Stp2St1Ar, 4Fr3St2Gl1Sc, 4Fr3Gl2St1Dt), ulm (7Ulc3Dt, 6Ulc2St2Ar, 6Ulc3Gl1Ar). Din
punct de vedere teritorial predomină plantaţiile artificiale de specii autohtone – stejar pedunculat
(10St) şi pufos (10Stp), ulm (10Ulc), precum şi de introducenţi: salcâm alb (10 Sc), glădiţă
(10Gl), pin negru (10Pin), brad (10Mo) şi altele. Vegetaţia poienelor şi lizierelor este reprezentată
de stepe primare de luncă şi de cele veritabile, precum şi de comunităţi derivate de bărboasă.
Versanţii abrupţi şi marginile văgăunilor care au fragmente derogate de stepă întărite de desişuri
de arbori şi arbuşti, formate din specii de floră naturală şi din introducenţi. În vâlcea sunt prezente
lunci cu umiditate variabilă, care periodic sunt inundate de viiturile apelor f. Nistrului.
Teritoriile agricole abandonate sunt în proces de restabilire, aici are loc o succesiune lentă a
comunităţii Lolietum herbosum.
Zona C – VII.C. (VII.C.1. – VII.C.4.)
Suprafaţa şi descriere succintă a zonei.104,82 ha. Zona include 2 sectoare, ocupate de păşuni
de stepă: sectoarele VII.C.1. (5,32 hа), VII.C.2. (5,9 hа), VII.C.4. (23,7 hа) şi de luncă –
sectoarele VI.C.4. (23,7 hа): VI.C.4-1. Lunci cu umiditate variabilă (21,2 ha) – sector cu arbuşti
al sectorului „Carier” şi VII.C.3. O mare parte a zonei (89,1 ha) este ocupată de plantaţii de
salcâm cu vârstă diferită a complexului „Cioburciu” (parcelele 1 şi 2).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere
Lilieci
Total 298 9 6 47 14 5
Completitudinea datelor (în %) 80 70 80 80 90
Cartea Roşie a Moldovei 5 2 6 0
Lista IUCN 1 1 0
Cartea Roşie a Europei 1 5
Listele Convenţiei de la Berna 2 5 26 5 5
Listele Convenţiei de la Bonn 22 5
Directiva Habitat, Anexa II 1 1 0
Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 5 5
Directiva Păsări 15
Lista operaţională 10 4 2 11 2 1
Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 5 1 11 3
Exemple de specii rare
Plante - Achillea coarctata Poir., Amygdalus nana L Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok.,
Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn..
Animale. Insecte: Calosoma sycophanta L., Ascalaphus macaronius Scop., Callimorpha quadripunctaria
Poda., Saga pedo Pall., Papilio machaon L., Leucorrhinia pectoralis Charp. Herpetofauna:
Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Păsări: Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia
nigra, Plegadic alcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor. Mamifere: Felis silvestris, Myotis daubentonii,
Pipistrellus kuhlii.
Starea generală. În zonă sunt foarte răspândite plantaţiile de introducenţi de vârstă diferită,
în special cele cu salcâm alb. Păşunile sunt ocupate de asociaţii de stepă, care se deosebesc prin

140
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
gradul de deteriorare şi stare a covorului ierbos, în special distrus de bărboasă (Bothtyochloetum)
şi foarte îmburuienat de păiuşuri (Festucetum), cu o compoziţie floristică bogată. Luncile veritabile
şi cele înmlăştinite de pe sectorul inundat periodic şi de lungă durată al meandrului Nistrului sunt
excesiv păscute, inclusiv şi atunci când sectorul este ud şi chiar şi în perioada inundaţiilor. Pe aceste
locuri, pentru prima dată pentru fauna Moldovei a fost descoperită libelula Leucorrhinia pectoralis
Charp., inclusă în Lista Roşie a Europei şi în Anexa Convenţiei de la Berna.
Fâşia riverană de protecţie a apelor „Răscăieţi - Olăneşti” – VIII
Localizare : Raionul Ştefan-Vodă, lunca inundabilă a fluviului Nistru dintre s. Talmaza şi Cioburciu
46° 32' 37" Lat N 29° 53' 08" Long E
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 920,84 ha, inclusiv teritorii silvice 140,3 ha ale
complexului „Palii”. Fâşia riverană de protecţie a apelor de la complexul „Baj” (amplasat de partea
cealaltă a fluviului) cu meandre (dintre care cel mai mare este Unghiul Satului) cu cel mai
îngust loc în regiunea s.Olăneşti.
Altitudinea absolută: 0,7–5 m
Structura fizică
Descrierea generală
geografică
Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă
de 91 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 36 km la sud-est de municipiul
Tiraspol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.
Relief Lunca inundabilă de jos a f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului basagicărabean
al etajului geologic sarmatic din miocen;.
Caracteristica landşaftului Lunca inundabilă a Nistrului de Jos cu soluri de luncă şi de luncă inundabilă şi
înnămolite-mlăştinoase, cu păduri de luncă şi cu mlaştini ierboase
Principalele tipuri de ecosisteme.
Biotopuri acvatice:
1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului.
2. Lacuri şi bazine de luncă permanente şi periodice (ape dulci stătătoare cu adâncime mică).
3. Canalul, permanent-temporar legat cu fluviul.
4. Vegetaţie acvatică care se dezvoltă în apă şi la suprafaţa ei.
Păduri de luncă. Plopişuri pure de plop alb – 76,3%; Sălcete pure – 17,6%; Amestecuri de plop
şi salcie – 6,1%. Vârsta medie – 49 ani. Formula speciilor edificatoare: 3SA3FR2PLA2FRA. Sunt
reprezentate de 3 biotopuri.
5. Păduri fluviale.
6. Formaţiuni de salcie riverane (inclusiv pădurile înmlăştinite).
7. Comunităţi din specii de arbuşti Salix (S. triandra şi S. purpurea) pe malurile bazinelor
de apă şi în locuri de păstrare îndelungată a bălţilor.
8. Păduri aluviale cu dominaţia frasinului.
Plantaţii artificiale
9. Plantaţii artificiale monodominante de Populus alba, P. nigra, Salix alba, Fraxinus excelsior.
Vegetaţia ierboasă este reprezentată de comunităţile de luncă şi de vegetaţie acvatică şi palustră
10. Lunci cu ierburi înalte.
11. Păşuni de luncă.
12. Lunci umede şi mlaştini.
13. Desişuri de trestie.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 164 21 10 94 19
Completitudinea datelor (în%) 80 80 70 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 7 2
Lista IUCN 2 1
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 6 60 6
Listele Convenţiei de la Bonn 33 0
Directiva Habitat, Anexa II 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 7 1
Directiva Păsări 19
Lista operaţională 1 2 26 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 29
141
Exemple de specii rare de plante: Carex pseudocyperus L., o specie rară în stare critică răspândită
numai în zona Nistrului de Jos.
Speciile caracteristice şi rare de animale. Herpetofauna. Specii caracteristice : Lacerta viridis,
L. agilis, Natrix natrix, Hyla arborea, Rana esculenta. Еxemple de specii rare Coronella
austriaca. Păsări: Sunt prezente păsări de pădure, de luncă, de câmp, acvatice şi palustre, printre
care predomină paserinele mici. Sunt foarte multe păsări ale complexului acvatic-palustru şi de
luncă. Des sunt întâlnite diverse specii de stârci, ciocănitori, bufniţe, fazani. În timpul migraţiilor
sunt comune culicii, raţele, păsările răpitoare. Exemple de specii rare: Falco vespertinus,
Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Circus cyaneus, Columba oenas, Asio
flammeus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus,
Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys
glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis,
Mustela putorius. Exemple de specii rare: Felis silvestris.
Proprietatea terenurilor. 140,3 ha acoperite cu vegetaţie de pădure se află în proprietatea
statului (Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina).
Starea generală. Cea mai mare parte a acestui teritoriu este ocupată de păduri de luncă, care
periodic sunt inundate în timpul viiturilor şi în arboretul cărora domină salcia albă (Salicetum
inundatum - 9Sa1Pla, 5Sa3Pla2Fr, 5Sa2Fra2Fr1Ulc, 5Sa2Ulc2Fra1Pla, 4Sa4Pla2Fr, 3Sa3Pla2Ulc1Fr1Fra),
plopul alb (formaţiunea Populeta- 9Pla1Sa, 6Pla4Sa, 5Pla2Sa2Ulc1Fr, 4Pla4Sa2Ulc)
şi frasinul (formaţiunea Fraxineta - 7Fr2Pla1Ulc, 5Fr4Fra1Ulc, 4Fr3Ulc2Pla1Sa). Plantaţiile artificiale
includ specii autohtone, precum Salix alba - 10Sа, Populus alba – 10Pla şi Fraxinus axcelsior
- 10Fr. Starea actuală: aproximativ 70% din plantaţii sunt provenite din lăstăriş; plantaţiile
autohtone constituie numai 42%, cele artificiale – 31% (majoritatea dintre ele au productivitate
mică), iar derivatele – 27%; 47% dintre plantaţii au o productivitate mică, fapt ce demonstrează
condiţii necorespunzătoare pentru creştere şi un nivel nesatisfăcător de administrare (alegerea
nepotrivită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitate şi calitate inferioară a tăierilor
silvice ş.a.); aproximativ 6% le constituie plantaţiile cu consistenţă redusă şi rărişurile. Teritorii
destul de extinse din fâşia riverană de protecţie a apelor csunt ocupate de vegetaţie de luncă,
pe alocuri s-a păstrat pădurici rare din salcie albă. Complexul menţine o faună locală bogată de
păsări şi păsări-vizitatori, inclusiv şi dintre cele rare.

142
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Valoarea socială şi economică
Acest complex este un obiect pentru observarea şi fotografierea peisajului şi a speciilor rare
de animale, în special a păsărilor, în timpul rutelor turistice. Luncile pot fi utilizate drept fâneţe.
Multe specii de păsări sunt obiecte ale vânătoarei de amatori.
Pădurile:
Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, nelemnoase
fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu
legislaţia în vigoare:
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 46 mii lei;
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 2,1 mii;
- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 44,2 mii lei;
- total venituri – 92,3 mii lei.
Zona A – VIII.A. (VIII.A.1. – VIII.A.3.). 144,4 ha. Include 3 sectoare: VIII.A.1. „Unghiul
Răscăeţi” (44,4ha, fond acvatic) – o fâşie cu lăţimea 50-60m amplasată în spatele digului de stat,
care face parte din fâşia riverană de protecţie a apelor, mărginită de VI.C.1.; VIII.A.2. Sectoarele
30E şi 30F ale complexului „Palii” (8,7 ha); VIII.A.3 „Unghiul Satului” – un meandru al
Nistrului îndepărtat şi foarte puţin vizitat (91,3 ha).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 83 10 94 19
Completitudinea datelor (în %) 70 70 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 6 2
Lista IUCN 2 1
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 6 60 6
Listele Convenţiei de la Bonn 24 0
Directiva Habitat, Anexa II 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 7 1
Directiva Păsări 19
Lista operaţională 1 2 26 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 29
Exemple de specii rare
Plante: Carex pseudocyperus L.
Animale: Herpetofauna: Coronella austriaca. Păsări: : Falco vespertinus, Egretta alba, Ciconia
nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio flammeus. Mamifere: Felis silvestris.
Starea generală. Vegetaţia de bază este reprezentată de pădurile fundamentale şi cele derivate
cu un grad diferit de afectare şi cu dominaţia sălciei albe (Salicetum inundatum - 9Sa1Pla, 5Sa3Pla-
2Fr, 5Sa2Fra2Fr1Ulc, 5Sa2Ulc2Fra1Pla, 4Sa4Pla2Fr, 3Sa3Pla2Ulc1Fr1Fra), a plopului alb (Populetum
- 9Pla1Sa, 6Pla4Sa, 5Pla2Sa2Ulc1Fr, 4Pla4Sa2Ulc) şi a frasinului (Fraxineta - 7Fr2Pla1Ulc,
5Fr4Fra1Ulc, 4Fr3Ulc2Pla1Sa). S-au păstrat sectoare (30E şi 30F ale complexului „Palii”) de păduri
seculare – 60-100 ani - cu plop alb (7PLA2ULC1DT) şi cu frasin (3FR3ULC2FRA1STDM).
Pe meandrul „Unghiul Satului” creşte un stejar pedunculat, diametrul tulpinei căruia are aproximativ
1,2m şi care nu este inclus în lista arborilor seculari, ocrotiţi de stat. O parte din meandru
(parcelele 32-33 ale complexului „Palii”) este acoperită cu plantaţii de specii de floră naturală
Sali alba (10Sа), Populus alba (10Pla) şi Fraxinus axcelsior (10Fr). Sunt prezente multe bălţi

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
143
care se păstrează timp îndelungat. Vegetaţia ierboasă este reprezentată de luncile jilave şi înmlăştinite
amplasate eterogen ce conţin o multitudine de libelule – sunt înregistrate 11 specii,
inclusiv Gomphus flavipes Pz. care face parte din lista Convenţiei de la Berna.
Zona B – VIII.B. (VIII.B.1. – VIII.B.3.)
Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 275,1 ha. Zona include 3 sectoare: VIII.B.1. Sectorul
Nistrului pe tot întinsul complexului, cu o suprafaţă de 240 ha; VIII.B.2. – 30,2 ha – bazine
acvatice semiuscate ale gospodăriei piscicole abandonate, amplasate pe locul cel mai îndepărtat al
meandrului „Unghiul Răscăeţi”; VIII.B.3. – 4,9 ha – sectoarele 30 C şi D ale complexului „Palii”.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 30 10 94 19
Completitudinea datelor (în %) 70 70 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 6 2
Lista IUCN 2 1
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 6 60 6
Listele Convenţiei de la Bonn 24 0
Directiva Habitat, Anexa II 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 7 1
Directiva Păsări 19
Lista operaţională 2 26 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 29
Exemple de specii rare
Animale. Herpetofauna: Coronella austriaca. Păsări: : Falco vespertinus, Egretta alba, Ciconia
nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio flammeus. Mamifere: Felis silvestris.
Starea generală. Vegetaţia acvatică a Nistrului pe tot întinsul complexului nu este studiată. Pe
teritoriul zonei, de-a lungul malului fluviului s-au păstrat sectoare mici de lunci veritabile. Bazinele
acvatice semiuscate au fost acoperite de desişuri de trestii. Teritoriul este bogat în păsări ale
complexului acvatic şi palustru, inclusiv multe specii rare.
Zona C – VIII.C. (VIII.C.1. – VIII.C.6.)
Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 501,34 ha. Zona include 2 sectoare, care la rândul
lor se subdivid în câteva sectoare mai mici: VIII.C.1. „Năsi” (68,58 ha). Include meandrul de
dimensiuni mari şi complexul „Palii” care urmează după el în jos pe cursul fluviului (parcelele
30-31), cu excepţia zonelor A şi B. Partea întinsă a complexului ocupă fâşia riverană şi baza
meandrului, cunoscută ca „Unghiul Satului”, şi reprezintă partea marginală a sectorului zonei.
VIII.C.1.1 Teritoriul fondului acvatic (22 ha); VIII.C.1-2. Teritoriul fondului de rezervă al comunei
Purcari la baza meandrului (9,48 ha); VIII.C.1-3 Parcelele 30-31 ale complexului „Palii”
(37,1 ha). VIII.C.2 Fâşia riverană de protecţie a apelor (de la meandrul Unghiul Satului până la
s. Olăneşti) ce conţine un sector intercalat din fondul de rezervă al comunei Olăneşti (se află la
hotar cu comuna Purcari) şi o mlaştină adiacentă (182,09 ha). VIII.C.2-1. Teritoriul fondului
acvatic (160,27 ha); VIII.C.2-2. Sector din fondul de rezervă al s. Olăneşti, care face parte din
fîşia riverană de protecţie a apelor (13,31 ha). VIII.C:2-3 Păşunea înmlăştinită de la marginea
s. Olăneşti (8,51 ha).

144
Valoarea floristică şi faunistică
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 133 21 10 94 15
Completitudinea datelor (în %) 80 80 70 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 7 3
Lista IUCN 2 1
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 6 60 7
Listele Convenţiei de la Bonn 33 0
Directiva Habitat, Anexa II 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 7 0
Directiva Păsări 19
Lista operaţională 2 28 4
Protejate de lege(CR, EN, VU) 29
Exemple de specii rare
Animale: Herpetofauna: Coronella austriaca. Păsări: : Falco vespertinus, Egretta alba, Ciconia
nigra, Circus cyaneus, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio flammeus. Mamifere:
Felis silvestris.
Starea generală. Meandrul „Unghiul Răscăeţi” este ocupat de o luncă fâneaţă, utilizată pentru
păşunat, cu o fâşie îngustă de plop, salcie, ulm de-a lungul malului şi cu comunităţi de luncă veritabilă
de graminee a formaţiunilor Elytrigieta repensi şi Poaeta pratensisi. Teritoriul fondului de rezervă a
com. Purcari de la baza meandrului, anterior ocupat cu luncă artificială de fâneaţă (Poa pratensis şi
Elytrigia repens), în prezent este utilizat ca păşune cu o presiune mare. Luncile jilave, umede, uneori
înmlăştinite şi mlaştinile mici sub formă de sectoare mărunte se întâlnesc pe întreg teritoriul zonei.
Sectoare nu prea mari sunt acoperite de păduri de luncă cu prevalarea plopului alb (6PLA3ULC1DT,
9PLA1ULC, 6PLA3SA1FR), a frasinului (7FR2PLA1ULC, 6FRA4FR, 6FR2PLA1SA1ULC, 6FR-
4FRA) şi a sălciei albe (7SA3PLA); în unele este prezent arţarul agresiv american.
„Purcari” - IX
Localizare : Raionul Ştefan-Vodă, la nord de s. Olăneşti
46° 30' 34" Lat N 29° 52' 51" Long E
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 144,7 ha. Sector situat pe versantul afectat de alunecări
de teren, la nord de s. Olăneşti, include: fragmente de stepă unde se dezvoltă activ arbuşti,
plantaţii artificiale şi 2 păşuni (С(P)23 şi С(P)24).
Altitudinea absolută: 18–130 м
Structura fizică
Descrierea generală
geografică
Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă
de 91 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 40 km la sud-est de municipiul
Tiraspol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.
Relief Partea de mijloc a versantului f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit de nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului
gică
hersonian – al etajului geologic meotic; nisip, argilă, calcar din substratului
superior nou rusesc al etajului geologic ponţian din pliocen
Caracteristica landşaftului Câmpia tcardiţiană de altitudine joasă, compusă din argile şi aleurite cu cernoziom
obişnuit şi carbonatic situat pe solurile argilo-nisipoase viguroase de pădure

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Tipuri de bază de ecosisteme
1. Desişuri naturale cu arbori şi arbuşti, cu arbuşti din flora naturală, situate pe versanţii erodaţi.
2. Plantaţii artificiale de culturi lemnoase.
3. Comunităţi de stepă.
4. Pârloage multianuale.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 133 8 7 39
Completitudinea datelor (în %) 70 60 75 80
Cartea Roşie a Moldovei
Lista IUCN
6 2 1
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 3 7 40
Listele Convenţiei de la Bonn 8
Directiva Habitat, Anexa II 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 7
Directiva Păsări 7
Lista operaţională 5 2 3 13
Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 6 1 11
145
Exemple de specii rare de plante: Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Cerastium ucrainicum
Pacz. ex Klok., Seseli tortuosum L.
Speciile caracteristice şi rare de animale
Insecte - exemple de specii rare: Mantis religiosa L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon
L., Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst. Lucanus cervus L. Herpetofauna:
Specii commune: Lacerta viridis, Lacerta agilis, Hyla arborea. Еxemple de specii rare: Coronella
austriaca. Păsări: Sunt caracteristice păsările biotopurilor ierboase deschise. Exemple de specii
rare Circus cyaneus.
Proprietatea terenurilor. Terenurile comunei Purcari şi o păşune a comunei Olăneşti.
Starea generală. Complexul include plantaţii silvice, fragmente cu arbuşti ale variantelor
antropogene de stepă şi păşuni, reprezentate de pârloage vechi. Acest teritoriu este important
pentru menţinerea herpetofaunei şi a populaţiei de păsări destul de bogate, care este reprezentată
în special de păsări terestre, dar se întâlnesc şi multe specii de răpitoare, printre care sunt
înregistrate numeroase specii rare.
Valoarea socială şi economică. O parte a sectorului trebuie păstrată sub formă de rezervaţie
a vegetaţiei de stepă şi pentru obţinerea materiei semincere, deoarece aici cresc edificatorii
stepei înţelenite – negară penată, amestec de ierburi de stepă şi variate specii de plante. O parte
din teritoriu trebuie utilizat ca păşune cu presiune reglementată. Speciile Coturnix coturnix,
Phasianus colchicus care locuiesc aici sunt obiecte ale vânătoarei de amatori.
Zona B – IX.B.(IX.B.1.-IX.B.2.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 115 ha. Include 2 teritorii: IX.B.1. Teritorii de stepă
cu fragmente de stepă primară, unde activ se dezvoltă arbuştii din complexul „Hamza” (55 ha);
IX.B.2. – plantaţii forestiere (60 ha).

146
Valoarea floristică şi faunistică
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 133 8 7 39
Completitudinea datelor (în %) 70 60 75 80
Cartea Roşie a Moldovei
Lista IUCN
6 2 1
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 3 7 40
Listele Convenţiei de la Bonn 8
Directiva Habitat, Anexa II 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 7
Directiva Păsări 7
Lista operaţională 5 2 3 13
Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 6 1 11
Exemple de specii rare
Plante - Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Seseli tortuosum L.
Animale. Insecte: Mantis religiosa L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L., Zerynthia
polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst. Lucanus cervus L. Herpetofauna: Coronella austriaca.
Păsări: Circus cyaneus.
Starea generală. Versantul afectat de alunecări de terenuri este acoperit cu o plantaţie forestieră
antierozională, cu o vie bătrână abandonată, cu fragmente mici de stepă veritabilă de
păiuş-negară cu participarea Stipa lessingiana Trin. et Rupr (Festuceto-Stipetum (lessingiana)herbosum)
şi fragmente mici de stepă de luncă cu prezenţa S. tirsa (Festuceto - Stipetum (tirsa)herbosum),
precum şi o păşune. Partea de sud, ce conţine comunităţi de stepă Festucetum deteriorate
şi îmburuienate, cu participarea sporadică în covorul ierbos a Stipa lessingiana, este
păscută, iar în partea cea mai de sus a versantului este amplasată o păşune a satului Purcari care
se întinde de-a lungul versantului şi care este sărăcită de păşunatul excesiv şi bătătorită, cu fragmente
de pârloagă cu brazde de graminee, cu raigras, bărboasă şi cu firuţă.
Zona C – IX.C.(IX.C.1.-IX.C.2.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 29,7 ha. Zona uneşte teritoriile păşunilor: IX.C.1.
Păşunea comunei Purcari - С(P).23, IX.C.2. Păşunea comunei Olăneşti - С(P).24.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto
fauna
Total 28 4
Completitudinea datelor (în%)
Cartea Roşie a Moldovei
Lista IUCN
Cartea Roşie a Europei
60
Listele Convenţiei de la Berna
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
3
Directiva Habitat, Anexa IV 3
Păsări Mamifere Lilieci

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto
Directiva Păsări
Lista operaţională
Protejate de lege(CR, EN, VU)
fauna
Păsări Mamifere Lilieci
147
Starea generală. Păşunea comunei Purcari - С(P).23 – este o pârloagă veche (are mai mult de
10 ani) cu tufe de graminee multianuale şi cu o succesiune lentă de Lolietum herbosum. Următoarea
etapă Bothtriochloetum aici se află la etapa iniţială de dezvoltare. Covorul ierbos include 22 de
specii de plante. Lolium şi Bothriochloa se menţin în covorul ierbos de mulţi ani şi suportă bine
compactarea solului, însă în timpul unui păşunat suprasolicitat are loc formarea învelişului ierbos
rărit şi este dificilă pătrunderea în comunitate a altor plante furajere. De aceea speciile însoţitoare
sunt reprezentate în special de buruiene şi alte specii care sunt mai puţin consumate. Include sectoare
umezite nu prea mari cu o vegetaţie hidrofilă. Păşunea are o productivitate mică, de o calitate
foarte mică condiţionată de învelişul ierbos rărit, oprimarea plantelor, secătuirea raigrasului, lipsa
totală a amestecului de ierburi şi a leguminoaselor furajere. Cauzele secătuirii păşunii sunt: supraîncărcarea
cu păşunat nesistematizat, păşunatul timpuriu şi sfârşitul tardiv al acestuia, lipsa pauzelor
în exploatare. Lipsesc ierburile furajere ale comunităţilor primare. Este raţional de exploatat
această păşune după activităţi de îmbunătăţire radicală a ei (înlocuirea învelişului ierbos prin
metoda de însămînţare cu amestec de plante graminee şi leguminoase) şi îndepărtarea tufarilor.
Păşunea comunei Olăneşti - С(P).24. este o pârloagă veche (cu vârstă mai mare de 10 ani)
cu tufe de graminee multianuale şi cu o succesiune lentă, învelişul ierbos este reprezentat de asociaţia
Lolietum herbosum, pe alocuri de comunităţi cu predominarea Bothriochloa ischaemum
şi Poa angustifolia. Covorul ierbos include 23 de specii de plante. Păşune amplasată lângă sat cu
un covor ierbos rărit, cu brazde de graminee secătuite, cu predominarea buruienilor şi speciilor
necomestibile, este puţin valoroasă din punct de vedere al nutreţului şi are o productivitate
mică. Cauzele secătuirii sunt: exploatarea intensivă în calitate de păşune de lângă sat pentru
toate speciile animale domestice, inclusiv a caprelor, fără a respecta regulile de păşunat raţional.
La moment este considerat un teren furajer puţin valoros. Necesită înlocuirea învelişului ierbos.
Sectorul „Lunca Olăneşti-Crocmaz” – X
Localizare : Raionul Ştefan-Vodă, lunca inundabilă a fluviului Nistru dintre s. Olăneşti şi Crocmaz
46° 28' 59" Lat N 29° 57' 16" Long E
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 1614,2 ha, inclusiv fondul silvic de 406,6 ha din complexul
„Olăneşti”. Complexul este alcătuit din 2 teritorii. A. O serie de meandre adânci cu o fâşie
riverană între ele, include rezervaţii naturale; B. Complexul „Aivazia” în lunca dintre satele Olăneşti
şi Crocmaz, cu lunci naturale, sectoare agricole şi o reţea ramificată de canale pentru irigare.
Altitudinea absolută: 1–2,5 m
Structura fizică
Descrierea generală
geografică
Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă
de102 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 46 km la sud-est de municipiul
Tiraspol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.
Relief Partea de mijloc a versantului luncii f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului
gică
hersonian – al etajului geologic meotic
Caracteristica landşaftului Lunca inundabilă a Nistrului de Jos cu soluri de luncă şi de luncă inundabilă şi
înnămolite-mlăştinoase, cu păduri de luncă şi cu mlaştini ierboase

148
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Principalele tipuri de ecosisteme
Biotopuri acvatice:
1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului.
2. Lacuri şi bazine de luncă permanente şi periodice (ape dulci stătătoare cu adîncime mică).
3. Vegetaţie acvatică care se dezvoltă în apă şi la suprafaţa ei.
4. Canalul, permanent-temporar umplut cu apă.
5. Sistemele de drenaj cu apă dulce, lacuri şi obiecte pline cu apă legate de ele.
6. Canale cu ape sărate.
Păduri de luncă. Plopişuri pure de plop alb – 61,6%; Sălcete pure – 30,1%; Vîrsta medie – 47
ani. Formula speciilor edificatoare 5FR3SA2PLA. Este reprezentată de 4 biotopuri.
7. Păduri fluviale.
8. Păduri de salcie
9. Comunităţi din specii de tufari Salix (S. triandra şi S. purpurea) pe malurile bazinelor de apă
şi în locuri de păstrare îndelungată a bălţilor.
10. Păduri aluviale cu dominaţia frasinului.
Plantaţii artificiale
11. Plantaţii artificiale monodominante de Populus alba, P. nigra, Salix alba, Fraxinus excelsior.
Vegetaţia ierboasă este reprezentată de comunităţile de luncă înmlăştinite, reavene şi umede
şi de mlaştini ierboase:
12. Lunci cu ierburi înalte
13. Păşuni de luncă.
14. Lunci umede şi mlaştini.
15. Desişuri de trestie.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 206 7 38 10 108 27 7
Completitudinea datelor (în %) 80 60 70 70 80 80 60
Cartea Roşie a Moldovei 3 5 1 9 4
Lista IUCN 2 1 4 2
Cartea Roşie a Europei 2 1 2
Listele Convenţiei de la Berna 2 3 6 71 15 7
Listele Convenţiei de la Bonn 43 7 7
Directiva Habitat, Anexa II 1 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 7 7 7
Directiva Păsări 25
Lista operaţională 6 2 3 32 7 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 5 5 1 33 4
Exemple de specii rare de plante: Acorus calamus L., Vitis sylvestris C.C.Gmel., Trapa natans
L., Salvinia natans L., Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze.
Speciile caracteristice şi rare de animale
Insecte - exemple de specii rare: Lucanus cervus L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon
L., Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst.. Herpetofauna. Specii caracteristice.
Lacerta viridis, Natrix natrix, N. tessellata, Hyla arborea, Bombina bombina. Еxemple
de specii rare: Emys orbicularis. Păsări. Sunt caracteristice păsările de pădure, de luncă,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
149
acvatice-palustre şi cele de câmp, printre care predomină paserinele mici. Sunt foarte multe
păsări ale complexului acvatic-palustru şi de luncă. Sunt întâlnite des diverse specii de stârci,
ciocănitori, bufniţe, fazani. În timpul migraţiilor sunt comune culicii, raţele, păsările răpitoare.
Exemple de specii rare: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Gallinago media, Egretta alba,
Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus.
Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys
nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus,
Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius,
Pipistrellus pygmaeus, Nyctalus noctula, M. daubentonii, Eptesicus serotinus. Exemple de
specii rare: Felis silvestris, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus kuhlii, Plecotus austriacus.
Proprietatea terenurilor. 406,6 ha acoperite cu vegetaţie de pădure se află în proprietatea
statului (Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina), păşunile aparţin comunelor Olăneşti
şi Crocmaz.
Starea generală. Teritoriul are o structură spaţială complicată şi eterogenă, cu nucleul în
locurile cu procese intensive de înmlăştinire şi de dezvoltare a luncilor de altitudine joasă. Include
păduri umede de plop, heleşteie şi mlaştini mici, un ecosistem de canale, lunci şi mlaştini
ierboase, terenuri agricole, în special în zona de agricultură de risc, în legătură cu nivelul înalt al
apelor subterane şi cu procesele de salinizare cu săruri fitotoxice. Pădurile de luncă s-au păstrat
pe meandrele Nistrului şi sunt reprezentate de comunităţi cu specia dominantă frasinul (6Fr4St,
6Fr3Fra1Sa, 8Fr2Ara, 6Fr3Pla1Ara), s-au păstrat fragmente de păduri cu plop alb (7Pla3Fr)
şi salcie albă (8Sa2Pla). Unele sectoare au fost defrişate şi înlocuite cu monoplantaţii de plop
hibrid - 10Plc şi arţar 10Fra, cu vârsta de 25-60 ani. Pădurile sunt ocupate pe suprafeţe mari de
arţarul american (Acer negundo) care colonizează activ terenul, ponderea de participare a căruia
în arboret variază în limitele 10-40% (4Pla4Sa2Ara, 6Fr2Sa2Ara, 7Pla3Ara, 7Ara3Sa, 6Pla4Ara,
7Fr2Pla1Ara, 7Fr3Ara, 7Pla3Ara, 5PLa3Ara2Fr, 7Pla1Ulv1Fr1Ara, 7Sa2Ulv1Ara, 7Sa2Ulc1Ara,
9Pla1Ara). Starea actuală a pădurilor în ansamblu: aproximativ 60% din plantaţii sunt provenite
din lăstăriş; aproximativ 5% din plantaţii sunt reprezentate de introducenţi; plantaţiile artificiale
– 37% % (majoritatea dintre ele au productivitate mică), iar derivatele – 5%; aproximativ 30%
dintre plantaţii au o productivitate mică; aproximativ 28% le constituie plantaţiile cu consistenţă
redusă şi rărişurile. În baza complexului biotopic variat s-a format o faună diversă a păsărilor,
care se mai îmbogăţeşte cu păsările-vizitatori de pe malul stâng al zonei luncii Nistrului. Pe
aceste locuri este concentrată o mare diversitate de păsări rare.
Valoarea socială şi economică. Un obiect turistic valoros, în timpul vizitelor pot fi făcute
observări şi se poate fotografia peisajul pădurilor de luncă, mlaştina Togai, specii rare de plante
acvatice (în perioada de dezvoltare în masă), precum şi animale, în special răpitoare şi păsări
potrivite pentru biotopurile acvatice, broasca ţestoasă de mlaştină, lilieci. Multe specii pot fi
obiecte ale vânătoarei de amatori şi ale pescuitului. Este admisă colectarea plantelor medicinale.
Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, nelemnoase
fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu
legislaţia în vigoare:
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 133,4 mii lei;
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 6 mii;
- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 128,1 mii lei;
- total venituri – 267,5 mii lei.
Zona A – X.A. (X.A.1.-X.A.4)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 132,48 ha. Include 4 sectoare: X.A.1. Fondul forestier
(50,8 ha) – parcela 41 (subparcelele A, B, C, D, E, F, G); X.A.2. suprafaţa de 26,38 ha, include

150
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
X.A.2-1. Fondul forestier (18,6 ha) – parcela 42 (subparcelele C, D, E, F, G) şi X.A.2-2 Rezervorul
de la baza meandrului (fondul acvatic) şi subparcela silvică 42G – 7,78 ha; X.A.3 Rezervaţia
naturală „Mlaştina Togai” (47,2 ha) – partea centrală a cartierului 43VI. X.A.4 „Nucleul Aivaziei”
(8,1 ha) include X.A.4-1. Fondul de rezervă al primăriei Crocmaz (2,1 ha) şi X.A.4-2. Un
fragment de canal magistral (6 ha), adiacent la X.A.4-1. „Nucleul Aivaziei” reprezintă partea
centrală înmlăştinită a complexului, care include: un fragment de canal magistral de drenaj şi
este acoperită cu o vegetaţie de mlaştină ierboasă şi de luncă înmlăştinită; precum şi fâşia care
mărgineşte sectorul înmlăştinit (fondul de rezervă a comunei Crocmaz) cu lunci jilave şi umede.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 128 7 24 8 108 27 7
Completitudinea datelor (în %) 80 60 70 80 80 60
Cartea Roşie a Moldovei 2 5 1 9 4
Lista IUCN 1 1 4 2
Cartea Roşie a Europei 1 1 2
Listele Convenţiei de la Berna 1 3 4 71 15 7
Listele Convenţiei de la Bonn 43 7 7
Directiva Habitat, Anexa II 1 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 7 7
Directiva Păsări 25
Lista operaţională 3 2 3 32 7 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 5 1 33 4
Exemple de specii rare
Plante - Hydrocharis morsus-ranae L., Salvinia natans (L.) All., Vitis sylvestris C.C.Gmel.
Animale. Insecte: Lucanus cervus L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon L., Zerynthia
polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst., Gomphus flavipes Pz. Herpetofauna: Emys orbicularis.
Păsări: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Gallinago media, Egretta alba, Ciconia
nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus. Mamifere
Felis silvestris, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus kuhlii, Plecotus austriacus.
Starea generală. Teritoriul este ocupat de comunităţi de plop, cele mai valoroase sunt cenozele
de 65-95 ani Fraxineto-Populetum(alba) şi Populetum (alba) rubosum. Sunt prezente păduri
cu desişuri greu de străbătut, cu arboret uscat în picioare şi arbori căzuţi semiputreziţi. Se întâlneşte
sporadic stejarul pedunculat, cu diametrul tulpinii de la 60 cm până la 1m. Pe această
suprafaţă predomină pădurile cu frasin (6Fr4St, 6Fr3Fra1Sa, unele comunităţi sunt colonizate
de Acer negundo - 8Fr2Ara, 6Fr3Pla1Ara), s-au păstrat fragmente de păduri cu salcie albă (8Sa-
2Pla), unele sectoare au fost defrişate şi înlocuite cu monoplantaţii de plop hibrid (10Plc) şi
frasin -10Fra – cu vârsta de 25-50 de ani. Se întâlnesc sectoare mici de lunci jilave şi umede.
Vegetaţia rezervaţiei naturale „Mlaştina Togai”, partea înmlăştinită centrală a complexului „Aivazia”,
formată bine în locurile puţin adânci ale canalelor de irigaţie şi pe malurile rezervoarelor
cu apă, este reprezentată de formaţiunile Phragmiteta australisi, Scirpeta tabernaemontanii, S.
lacustrisi, Typheta angustifoliae ale mlaştinilor ierboase tipice. Pe marginea mlaştinii se hrănesc
Phalacrocorax pygmeus (IUCN-2000), Ph. carbo, precum şi Egretta alba, Ardeola ralloides şi alţi
bîtlani Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia. Acest sector este folosit de multe păsări răpitoare
Buteo buteo, Falco subbuteo, F. tinnunculus, Falco vespertinus, Milvus migrans, bufniţe Asio
otus, Athene noctua, Otus scops, Strix aluco. Este un habitat al Bombina bombina, Hyla arborea

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
151
(IUCN-2000). A fost înregistrată Pelobates fusca (CRM). Sunt înregistrate 15 specii de mamifere,
habitatul este folosit de cele mai rare dintre ele Lutra lutra, Mustela lutreola (IUCN-2000),
M. erminea. În pofida faptului că acest biotop are dimensiuni mici, au fost depistate 19 specii de
libelule-insecte, legate de teritoriile acvatice-palustre. Printre ele sunt rare Gomphus flavipes Pz.
(БК) şi Anax imperator Leach. Pe fragmentul de canal magistral, inclus în zonă, se dezvoltă activ
vegetaţia acvatică cu populaţii mari de Salvinia natans (L.) All., Hydrocharis morsus-ranae L.; de
asemenea s-a înregistrat fluturele inclus în Cartea Roşie Iphlicides podalirius L.
Zona B – X.B. (X.B.1.-X.B.4)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 510,52 ha. Include 2 sectoare: X.B.1 (298,52 ha)
rezervaţia naturală „Pădurea Olăneşti”, parcelele 38 şi 39 şi fâşia forestieră care uneşte meandrele,
incluzând bazele lor, şi apoi încercuind „Mlaştina Togai” (parcelele 39-40, o parte a parcelele
41-43, cu excepţia zonei A), unită de fâşia fondului acvatic, care se întinde de la zona X.B.2
până la „Mlaştina Togai” între pădure şi digul de stat antiviitură. Include: X.B.1-1. Rezervaţia
naturală silvică Olăneşti (107,9 ha); X.B.1-2. Fâşia fondului acvatic, mlaştina mică şi canalul, pe
alocuri umplut cu apă, precum şi 2 sectoare mici intercalate din partea fluviului între parcelele
40 şi 42 (31,62 ha); X.B.1-3 Fondul forestier – parcela 40 şi o parte a parcelei 41 (58,7 ha); X.B.1-
4. Fondul forestier (100,3 ha), parcelele 42 (subparcelele B, G, H, I, J, K, T1), 43 (excepţie făcând
B, N1, R, S, T, U, V1); X.B.2. Sectorul Nistrului între Olăneşti şi Crocmaz (212 ha).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 140 15 10 108 27 7
Completitudinea datelor (în %) 80 70 70 80 80 60
Cartea Roşie a Moldovei 2 1 9 4
Lista IUCN 1 4 2
Cartea Roşie a Europei 1 2
Listele Convenţiei de la Berna 2 6 71 15 7
Listele Convenţiei de la Bonn 43 7 7
Directiva Habitat, Anexa II 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 7 7 7
Directiva Păsări 25
Lista operaţională 6 3 32 7 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 1 33 4
Exemple de specii rare
Plante - Vitis sylvestris C.C.Gmel., Trapa natans L., Salvinia natans L., Nymphoides peltata
(S.G.Gmel.) O.Kuntze.
Animale. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex,
Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor,
Circus cyaneus, Circus pygargus. Mamifere: Felis silvestris, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus kuhlii,
Plecotus austriacus.
Starea generală. Teritoriul este acoperit, în principal, de comunităţi derivate ale tipului parc
ale formaţiunii Fraxineta (7Fr2St1Pla, 7Fr2Pla1Dt, 7Fr3St, 6Fr3Pla1Ulv, 5Fr5Sa) şi Populetа
(9Pla1Ulv, 8Pla1Ulv1Fr, 9Pla1Dt), iar, pe alocuri, de cele fundamentale Fraxineto - Populetum
(alba) ulmosum 65-75 ani. Pădurile sălbatice, greu de străbătut s-au păstrat doar pe locuri îndepărtate
ale meandrelor. Lângă cordonul pădurarului creşte un stejar secular pedunculat ocrotit

152
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
de stat. Pădurile sunt colonizate de arţarul american pe suprafeţe destul de mari, ponderea acestuia
în arboret variază în limitele 10-40 % (4Pla4Sa2Ara, 6Fr2Sa2Ara, 7Pla3Ara, 7Ara3Sa, 6Pla-
4Ara, 7Fr2Pla1Ara, 7Fr3Ara, 7Pla3Ara, 5PLa3Ara2Fr, 7Pla1Ulv1Fr1Ara, 7Sa2Ulv1Ara, 7Sa2Ulc1Ara,
9Pla1Ara) Plantaţiile artificiale includ speciile autohtone, cum sunt Salix alba - 10Sа,
Populus alba – 10Pla, Fraxinus axcelsior - 10Fr şi specii ale ulmului (10Ulv şi 10Ulc), precum şi
cele ale plopului hibrid – 10 Plc. La baza meandrului, în parcela 41 se află un sector înmlăştinit,
pe maluri sunt răspândite grupuri ale vegetaţiei acvatice-palustre şi luncile înmlăştinite.
Zona C – X.C.(X.C.1.-X.c.5.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 971,2 ha. Lunca Olăneşti-Crocmaz. Include 5 sectoare,
care, la rândul lor, se subdivid în câteva secţiuni mai mici: X.C.1. Păşunea şi fâşia îngustă
a fondului acvatic din meandrul „Pădurea Olăneşti” (26,03 ha) este constituită din: X.C.1-1.
Păşune (13,31 ha) şi X.C.1-2. Fâşia fondului acvatic, ce urmează să fie supusă împăduririi (12,72
ha); X.C.2. Parcela 38 (o parte a subparcelei D şi sectorul Q) cu suprafaţa de 8,9 ha; X.C.3.
Sectorul 42A (0,9 ha); X.C.4. Parcela 43 (parţial R, N1, S, T, U) cu suprafaţa de 5,6 ha; X.C.5.
„Aivazia sărată” (929,77 ha) include 7 mici subdiviziuni: X.C.5-1. Păşunea primăriei Olăneşti
(10,98 ha), întinsă de-a lungul digului antiviitură; X.C.5-2. Păşunea primăriei Olăneşti (4,45
ha), întinsă de-a lungul canalului magistral de drenaj; X.C.5-3. Loturile de teren în proprietatea
ţăranilor din Olăneşti din zona agriculturii de risc, din cauza solului salinizat (427,44 ha);
X.C.5-4. Terenurile din fondul de rezervă al comunei Crocmaz (28,45 ha), incluzând şi păşunile.
Aceste terenuri sunt amplasate total în zona agriculturii de risc, din cauza solului salinizat, dar
în ultimul timp pe ele se creşte porumb; X.C.5-5 Loturile teren în proprietatea ţăranilor din
Crocmaz (430,82 ha). Aproape total sunt situate în zona agriculturii de risc, din cauza apelor
subterane apropiate de suprafaţă şi a solului salinizat; X.C.5-6. Păşunile comunei Crocmaz situate
de-a lungul digului antiviitură (11,59 ha); X.C.5-7. Canalele de drenaj (16,04 ha), cu excepţia
părţii acestuia din componenţa zonei IX.A.4.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 106 15 8 108 21
Completitudinea datelor (în %) 80 70 70 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 1 9 1
Lista IUCN 1 4 1
Cartea Roşie a Europei 1 1
Listele Convenţiei de la Berna 4 71 3
Listele Convenţiei de la Bonn 43
Directiva Habitat, Anexa II 1
Directiva Habitat, Anexa IV 5
Directiva Păsări 25
Lista operaţională 1 3 32 1
Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 33
Exemple de specii rare.
Animale. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări. Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex,
Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor,
Circus cyaneus, Circus pygargus. Mamifere Felis silvestris.
Starea generală. După suprafaţă prevalează loturile de teren în proprietatea ţăranilor ale
complexului Aivazia, amplasate în zona agriculturii de risc, parţial abandonate din cauza

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
153
umezirii în legătură cu apele subterane aflate aproape de suprafaţă şi din cauza salinizării solurilor,
şi care sunt întretăiate de canalele de drenaj. Pe sectoarele neprelucrate se dezvoltă vegetaţia de
pionierat sau, reprezintă pârloage de diferită vârstă, în care sunt prezente graminee cu rizomi. Pe
alocuri se întâlnesc lunci umede, şi într-o măsură mai mică, cele jilave, precum şi lunci tipice pentru
sectoarele neinundabile, care sunt folosite preponderent în calitate de păşuni şi au un covor ierbos
cu o bază de graminee puternic secătuite. În formă de fragmente mici s-au păstrat lunci cu un
păşunat moderat pe nivelul mediu de luncă inundabilă, care se caracterizează prin predominarea
gramineelor de tip fâneaţă, în special Elytrigia repens, de asemenea Bromopsis inermis şi Phleum
pretense. Vegetaţia canalului este reprezentată de grupări de plante acvatice-palustre cu prevalarea
Phragmites australis, pe malurile încep să se dezvolte speciile de arbuşti de sălcii. În unele canale
s-a păstrat apa, în care se dezvoltă abundent vegetaţia acvatică. În componenţa zonei sunt incluse
culturile de plop alb, năpădit de arţarul american, de salcia albă, de frasinul şi de plopul hibrid.
Complexul „Împărăteasa” – XI
Localizare : Raionul Ştefan-Vodă între s. Copanca şi Leuntea, pe versanţii dinspre lunca albiei
vechi a f. Nistru
46° 27' 39" Lat N 29° 56' 22" Long E
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 266,62 ha. Include teritorii forestiere (248 ha) ale
complexului „Împărăteasa” şi 2 păşuni învecinate.
Altitudinea absolută: 4,5–150 m
Structura fizică
Descrierea generală
geografică
Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă
de 101 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 48 km la sud-est de municipiul
Tiraspol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.
Relief Versantul luncii f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului
gică
basarabean al etajului geologic sarmatic din miocen; nisipuri, argile, aleurite din
grosimea indivizibilă a substratului hersonian – al etajului geologic meotic; alcătuit
din nisipuri, argile, calcare ale substratului superior nou rusesc al etajului geologic
ponţian din pliocen; argile de diferite culori cu straturi de aleurite ale orizontului
tvardiţian din subetajul bospor al etajului geologic ponţian din pliocen.
Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei de altitudine joasă, compusă din argile şi aleurite cu cernoziom
obişnuit şi carbonatic situat pe solurile argilo-nisipoase viguroase de pădure.
Principalele tipuri de ecosisteme
Păduri, amplasate pe versanţii şi cumpenele apelor, cu arboreturi naturali, multe cu structură
şi reproducere afectată, precum şi cu sectoare valoroase de comunităţi de stejar pufos (Querscus
robur) cu regenerare din seminţe. Stejărete pure de stejar pufos – 100%. Vârsta medie – 37 ani.
Formula speciilor edificatoare: 5SC2ST2FR1DT.
1. Dumbrăvi de stejar semi-aride(Quercus robur).
Plantaţii artificiale
2. Plantaţii forestiere cu o structură complexă – (Quercus robur, Fraxinus excelsior, Ulmus,
Robinia pseudacacia).
3. Plantaţii monodominante de salcâm alb, de pin Palas, de nuc, glădiţă.
Comunităţile ierboase sunt reprezentate de 1 biotip
4. Păşuni de stepă.

154
Valoarea floristică şi faunistică
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 91 5 6 61 22 5
Completitudinea datelor (în%) 50 80 60 80 80 50
Cartea Roşie a Moldovei
Lista IUCN
5 1 1 1
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 2 5 40 13 5
Listele Convenţiei de la Bonn 9 5
Directiva Habitat, Anexa II 1 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 6 5
Directiva Păsări 14
Lista operaţională 1 13 2 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 5 13 3
Speciile caracteristice şi rare de animale
Insecte - exemple de specii rare: cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L., Zerynthia
polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Herpetofauna. Specii caracteristice: Lacerta
viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix, Hyla arborea. Еxemple de specii rare: Coronella austriaca.
Păsări: Preponderent păsări de pădure: Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Parus major, Turdus
philomelos, Carduelis chloris, Emberiza citrinella ş.a. Еxemple de specii rare: Pernis apivorus.
Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys
nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus,
Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius,
Nyctalus noctula, Pipistrellus pygmaeus. Exemple de specii rare: Felis silvestris.
Proprietatea terenurilor. 248 ha acoperite cu vegetaţie de pădure se află în proprietatea statului
(Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina). Păşunea amplasată în partea de nord
aparţine comunei Olăneşti, cea din sud (actual, în principal, arată) – Crocmaz.
Starea generală. În pofida activităţilor silvice intense privind înlocuirea pădurilor naturale
cu culturi, în complex (parcelele 44-46), totuşi, s-au păstrat arboreturi naturale din stejar pedunculat
şi din frasin (6St3Fr1Sc, 5St4Fr1Dt, 5Fr5Pa), inclusiv şi un fragment valoros de dumbravă
de frasin (6St3Fr1Sc) cu vârsta de 90 de ani, cu prezenţa ecotipului sudic al stejarului pedunculat.
Suprafeţe mari sunt ocupate de plantaţii complexe din punct de vedere al compoziţiei
(61%, majoritatea dintre ele au productivitate mică), de specii derivate, în prim plan frasinul şi
introducenţii (circa 57% dintre plantaţii) – cu prevalarea salcâmului, glădiţei, nucului, pinului
negru. În general, în componenţa pădurilor sunt circa 62% de plantaţii provenite din lăstăriş;
cele fundamentale constituie doar 15%, derivatele – 24%; 88% din plantaţii au productivitate
mică, fapt ce indică condiţii necorespunzătoare pentru creştere şi un nivel nesatisfăcător de
administrare (alegerea nepotrivită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitate şi
calitatea inferioară a tăierilor silvice ş.a.); aproximativ 6% le constituie plantaţiile cu consistenţă
redusă şi rărişurile. Sectorul cedează mult în faţa complexelor silvice de bază după suprafaţă, dar
datorită condiţiilor bune de trai şi a vecinătăţii sectoarelor forestiere de luncă inundabilă şi de
apă pe acest teritoriu se întâlnesc toate cele trei specii de paracopitate sălbatice şi relativ multe
specii de alte mamifere: Insectivorа – 3, Chiroptera – 1, Logomorpha – 1, Carnivora – 8, Rodentia
– 5, Artiodactyla – 3. Posibil, acest sector, uneori, este vizitat de pisica sălbatică (Felis sylvestris).
Păsările de pădure sunt foarte diverse, preponderent cuibărind în coroanele arborilor şi printre
tufişuri. În complex sunt incluse şi 2 păşuni.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
155
Valoarea socială şi economică. Vizitarea de către turişti pentru facerea observaţiilor şi fotografierea
masivului silvic. Păşunile sunt exploatate cu o presiune moderată. Fazanii şi porumbeii
sunt obiecte ale vânătoarei de amatori.
Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, nelemnoase
fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu
legislaţia în vigoare:
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 81,4 mii lei;
- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 3,7 mii;
- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 78,1 mii lei;
- total venituri – 163,2 mii lei.
Zona B – XI.B.
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei.169,9 ha. Include 2 teritorii: XI.B.1. Fondul forestier
(31,7 ha) – al parcelei 44 (subparcelele A, E, F, G, H, L, N, P) şi XI.B.2. Fondul forestier (138,2
ha) – parcelele 45 şi 46 (subparcelele A, D, G, I, J, K, L, N, P, Q, T, U, V, X, W).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 34 5 6 61 5
Completitudinea datelor (în %) 50 80 60 80 50
Cartea Roşie a Moldovei
Lista IUCN
5 1 1
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 2 5 40 5
Listele Convenţiei de la Bonn 9
Directiva Habitat, Anexa II 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 5
Directiva Păsări 14
Lista operaţională 1 13 2
Protejate de lege (CR, EN, VU) 5 13 3
Exemple de specii rare
Animale. Insecte: Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L., Zerynthia
polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Herpetofauna: Coronella austriaca. Păsări: Pernis
apivorus.
Starea generală. Include sectoare de pădure naturală de diferită vârstă, unele arboreturi ating
vârsta de 90 de ani şi de plantaţii artificiale polidominante de specii autohtone, mai ales de frasin
şi introducenţi – salcâm, glădiţă, nuc.
Zona C – XI.C.(XI.C.1.-XI.C.5.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 96,72 ha. Se deosebesc 5 elemente: X.C.1. (2,62 ha),
se subdivide în 2 sectoare: XI.C.1-1. Fondul forestier (2,4 ha) - al parcelei 44 (subparcelele A1, C,
C1, C2, C3, D) şi XI.C.1-2. Zona de expropriere a şoselei (0,22 ha); XI.C.2. Un fragment de pădure
(1,2 ha), învecinat drumului comunal, nu departe de şosea, considerat un loc obişnuit de odihnă.
XI.C.3. Sectoare de pădure (10,2 ha) – parcela 44 (subparcelele I, J, K, M, O, R1), adiacente locului
obişnuit de odihnă; XI.C.4. Fondul forestier (64,5 ha) – parcelele 46 şi 47, cu excepţia zonei B. În
această zonă, de asemenea sunt incluse şi 2 păşuni, adiacente pădurii: X.C.5. pe porţiunea superioară
a versantului– XI.C.5-1. (6,3 ha) şi la marginea de nord-vest a pădurii XI.C.5-2 (11,9 ha).

156
Valoarea floristică şi faunistică
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 80 5 6 61
Completitudinea datelor (în %) 50 80 60 80
Cartea Roşie a Moldovei
Lista IUCN
5 1 1
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 2 5 40
Listele Convenţiei de la Bonn 9
Directiva Habitat, Anexa II 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 5
Directiva Păsări 14
Lista operaţională 1 13
Protejate de lege(CR, EN, VU) 5 13
Exemple de specii rare
Animale. Insecte: Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L., Zerynthia
polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Herpetofauna: Coronella austriaca. Păsări: Pernis
apivorus.
Starea generală. Pădurile zonei sunt valoroase şi sunt amplasate preponderent în parcela
47. Acestea sunt reprezentate de fragmente de comunităţi naturale, cu prezenţa stejarului pedunculat
şi a frasinului, precum şi de stejărete din stejar pedunculat şi frăsinete, apropiate de
cele naturale, conform compoziţiei - 6St3Fr1Sc, 5St4Fr1Dt, 5Fr5Pa. Teritoriile predominante
după suprafaţă sunt ocupate de plantaţii de specii autohtone, mai ales de frasin, şi de introducenţi
– salcâm, glădiţă, nuc, pin negru (7Sc1Gl1Pa1St, 3Gl4Ex2Fr1Sc, 4St6Nu, 7Nu3Sc,
5Nu5Sc, 5St5Ex, 10Nu, 7Sc3Gl, 10Sc, 4Sc6Fr, 3Gl3St4Fr, 2Fr4Ar4Sc, 5Sc3Nu2Ar, 5St4Fr1Dt,
7Nu1Sc2Dt, 9Fr1Sc, 6Fr4Sc) Păşunile ce conţin bărboase derivate (Bothriochloetum) sunt intensiv
păşunate.
Fâşia de protecţie a apelor „Crocmaz-Tudora” – XII
Localizare : Raionul Ştefan-Vodă, lunca inundabilă a fluviului Nistru dintre s. Crocmaz şi
Tudora
46° 26' 33" Lat N 30° 1' 17" Long E
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 182,52 ha. Sectorul include fâşia riverană de protecţie
a apelor dintre satele Crocmaz şi Tudora, care aparţine fondului acvatic şi silvic de stat.
Teritoriile forestiere (46,5 ha) cuprind complexul „Baibol” şi „Cotul Crocmaz”. În complex este
inclusă păşunea situată în luncă.
Altitudinea absolută: 0,5–60 m
Structura fizică
Descrierea generală
geografică
Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă
de106 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 52 km la sud-est de municipiul
Tiraspol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.
Relief Lunca inundabilă înaltă şi joasă a f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Descrierea generală geologică
Este alcătuit nisipuri, argile, aleurite din grosimea superioară ale substratului
hersonian al miocenului; nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a
substratului hersonian – a etajului geologic meotic
Caracteristica landşaftului Lunca inundabilă a Nistrului de Jos cu soluri de luncă şi de luncă inundabilă şi
înnămolite-mlăştinoase, cu păduri de luncă şi cu mlaştini ierboase
157
Biotopuri acvatice:
1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului.
2. Lacuri şi bazine de luncă permanente şi periodice (ape dulci stătătoare cu adâncime mică).
3. Vegetaţie acvatică care se dezvoltă în apă şi la suprafaţa ei.
4. Canal, permanent-temporar umplut cu apă.
Păduri de luncă. Tipuri de formaţiuni de pădure: de luncă – 58%; Plopişuri pure de plop alb –
31%; Sălcete pure – 11%; Vârsta medie – 33 ani. Formula speciilor edificatoare: 7FRA2SA1PLA.
Reprezentate de 3 biotopuri:
5. Păduri fluviale.
6. Comunităţi din specii de tufari Salix (S. triandra şi S. purpurea) pe malurile bazinelor de
apă şi în locuri de păstrare îndelungată a bălţilor.
7. Păduri aluviale cu dominaţia frasinului.
Vegetaţia ierboasă este prezentată de comunităţi de mlăştini ierboase
8. Desişuri de trestie preponderent cu Phragmites australis.
9. Păşuni de luncă.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte ZoobentosHerpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 67 1 3 10 102
Completitudinea datelor (în %) 80 20 60 70 80
Cartea Roşie a Moldovei 1 11
Lista IUCN 1 3
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 7 59
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
37
Directiva Habitat, Anexa IV 7
Directiva Păsări 22
Lista operaţională 1 2 24
Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 34
Speciile caracteristice şi rare de animale
Insecte - exemple de specii rare: Anax imperator Leach. Herpetofauna. Specii caracteristice.
Natrix natrix, N. tessellata, Rana esculenta, Bombina bombina. Еxemple de specii rare: Emys
orbicularis. Păsări. Sunt prezente păsările de pădure, de luncă, acvatice-palustre şi cele de câmp,
printre care predomină paserinele mici. Des sunt întâlnite diverse specii de stârci, ciocănitori,
bufniţe, fazani. În timpul migraţiilor sunt comune culicii, raţele, păsările răpitoare. Exemple
de specii rare: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus,
Platalea leucorodia, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Pernis apivorus, Aquila pomarina,
Columba oenas, Pelecanus onocrotalus.
Proprietatea terenurilor. 46,5 ha acoperite de vegetaţie de pădure se află în proprietatea statului
(Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina). Păşunile aparţin comunei Crocmaz.

158
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Starea generală. Pădurile din componenţa fâşiei riverane de protecţie a apelor au vârstă diferită,
vârsta plopului alb (8Pla2Ulv), frasinului (5FR5Pla) şi sălciei albe (9Sa1Fra), în afară de
subarboret, este de 30-55 ani. Arboreturile fundamentale constituie doar 18%, plantaţiile artificiale
– 82% (majoritatea dintre ele au productivitate mică), aproximativ 20% dintre plantaţii sunt
provenite din lăstăriş; 62% din plantaţii au productivitate mică, fapt ce demonstrează condiţii
necorespunzătoare de creştere şi un nivel nesatisfăcător de administrare (alegerea nepotrivită
a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitate şi calitatea inferioară a tăierilor silvice
ş.a.); aproximativ 14% le constituie plantaţiile cu consistenţă redusă şi rărişuri. Pe malurile joase
şi pe bălţi se întâlnesc fragmente de mlaştini ierboase şi grupuri de sălcii-arbuşti. Păşunile sunt
ocupate de comunităţi de luncă umedă ale formaţiunilor Elytrigieta repensi şi Poaeta pratensisi,
precum şi de lunci, care au ieşit din zona de inundare de formaţiunea Lolieta perenisi.
Valoarea socială şi economică. Un obiect al turismului ecologic utilizat pentru observări şi
fotografierea pădurilor de luncă şi a aglomeraţiilor de păsări al complexului acvatic-palustru.
Multe specii de păsări pot fi obiecte ale vânătoarei de amatori.
Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, nelemnoase
fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu
legislaţia în vigoare:
− veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 15,3 mii lei;
− veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 0,7 mii;
− venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 14,6 mii lei;
− total venituri – 30,6 mii lei.
Zona B – XII.B.(XII.B.1 –XII.B.2)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 77,4 ha. XII.B.1. „Pădurea Baiboi” (19 ha) include
parcela 57, subparcelele A-C ale complexului „Baiboi” şi este amplasată în limitele fâşiei riverane
de protecţie a apelor; XII.B.2. Sectorul Nistrului dintre satele Crocmaz şi Tudora (58,4 ha).
Valori specifice de floră şi faună
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto
fauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 36 10 102
Completitudinea datelor (în %) 80 70 80
Cartea Roşie a Moldovei 1 11
Lista IUCN 1 3
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 7 59
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
37
Directiva Habitat, Anexa IV 7
Directiva Păsări 22
Lista operaţională 2 24
Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 34
Exemple de specii rare.
Animale. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări Falco cherrug, Falco vespertinus, Egretta
alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Pernis apivorus, Pelecanus onocrotalus, Ardeola ralloides, Plegadis
falcinellus, Platalea leucorodia, Aquila pomarina, Pandion haliaetus, Columba oenas.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Starea generală. Pădurile sunt reprezentate de comunităţi de salcie albă (9Sa1Fra), plop alb
(8Pla2Ulv) şi frasin (7Fra1St1Pla1Sa) fără subarboret, vârsta acestora este de 5-54 ani.
159
Zona C – XII.C. (XII.C.1. – XII.C.4.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 105,12 ha. Zona se subdivide în 4 elemente:
XII.C.1. – parcela 53 al complexului „Cotul Crocmazului” (27,5 ha); XII.C.2. – păşunile comunei
Crocmaz, adiacentă parcelei 53 (9,1 ha); XII.C.3. - fâşia ce urmează a fi supusă împăduririi
pentru protecţia apelor (fondul acvatic, 4.72 ha); XII.C.4. – lacul tânăr din lunca inundabilă a
Nistrului, dintre satele Crocmaz şi Tudora, format în urma ruperii digului şi a inundării zonei
cu viituri puternice în anul 2008 (63,8 ha).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 67 1 3 9 102
Completitudinea datelor (în%) 80 20 60 70 80
Cartea Roşie a Moldovei 1 11
Lista IUCN 1 3
Cartea Roşie a Europei 1
Listele Convenţiei de la Berna 6 59
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
37
Directiva Habitat, Anexa IV 6
Directiva Păsări 22
Lista operaţională 1 2 24
Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 34
Exemple de specii rare.
Animale. Insecte. Exemple de specii rare: Anax imperator Leach. Herpetofauna. Emys orbicularis.
Păsări: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola
ralloides, Cygnus olor, Aquila pomarina, Pelecanus onocrotalus.
Starea generală. Zona include biotopurii de luncă inundabilă ale fâşiei riverane de protecţie
a apelor – păduri cu vârstă diferită de frasin şi plop alb. Păşunile au un covor ierbos bun caracteristic
luncilor umede de formaţiunile Elytrigieta repensi, Poaeta pratensisi, Lolieta perenisi. Pe
malurile mici ale lacului tânăr dintre satele Crocmaz şi Tudora cresc comunităţi de mlaştină
ierboasă.
Complexul „Tudora-Palanca” . XIII
Localizare : Raionul Ştefan-Vodă, lunca f. Nistru de la s. Tudora până la hotarul cu Ucraina
46° 24' 32" Lat N 30° 6' 33" Long E
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 893,65 ha. Sectorul cuprinde fâşia riverană de protecţie
a apelor de la s. Tudora spre sud pe cursul f. Nistru până la hotarul cu Ucraina, care intră
în proprietatea fondului acvatic şi forestier de stat (teritoriile forestiere 143,6 ha ale complexului
„Palanca”), precum şi păşunile adiacente şi teritoriul fostei întreprinderi piscicole, amplasat la
sud de satul Palanca până la hotarul cu Ucraina.

160
Altitudinea absolută: 0,3-2,0m (26m)
Structura fizică
Descrierea generală
geografică
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă
de 116 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 61 km la sud-est de municipiul
Tiraspol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.
Relief Lunca inundabilă de jos a f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit de nisipuri, argile, aleurite din grosimea superioară ale substratului
gică
hersonian al miocenului;
Caracteristica landşaftului Lunca inundabilă a Nistrului de Jos cu soluri de luncă şi de luncă inundabilă şi
înnămolite-mlăştinoase, cu păduri de luncă şi cu mlaştini ierboase
Principalele tipuri de ecosisteme.
1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului.
2. Lacuri şi bazine de luncă permanente şi periodice (ape dulci stătătoare cu adâncime mică).
3. Vegetaţie acvatică care se dezvoltă în apă şi la suprafaţa ei.
4 Canalul, permanent-temporar umplut cu apă.
Păduri de luncă. Tipuri de formaţiuni de pădure: Plopişuri pure de plop alb – 97%; Sălcete
pure – 2%; Amestecuri de plop şi salcie – 1%. Vârsta medie – 55 ani. Formula speciilor edificatoare:
4FR3PLA2ST1PLC. Reprezentate de 4 biotopuri
5. Păduri fluviale.
6. Păduri de salcie.
7. Comunităţi din specii de arbuşti Salix (S. triandra şi S. purpurea) pe malurile bazinelor
de apă şi în locuri de păstrare îndelungată a bălţilor.
8. Păduri aluviale cu dominaţia frasinului
Vegetaţia ierboasă este reprezentată de comunităţile de luncă (înmlăştinite şi umede) şi de mlaştini
ierboase (vegetaţie palustră):
9. Lunci umede şi mlaştini
10. Desişuri de trestie (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontanii,
etc.).
11. Păşuni de luncă
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 135 1 64 12 139 19
Completitudinea datelor (în%) 80 20 70 90 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 1 1 1 16 4
Lista IUCN 1 2 1 5 2
Cartea Roşie a Europei 1 1 1 2
Listele Convenţiei de la Berna 1 1 7 89 9
Listele Convenţiei de la Bonn 55
Directiva Habitat, Anexa II 2 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 7
Directiva Păsări 35
Lista operaţională 6 1 1 43 6
Protejate de lege(CR, EN, VU) 2 1 1 43

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
161
Exemple de specii rare de plante: Petasites hybridus (L.) Gaertn.Mey. et Schreb., Salvinia natans L.
Speciile caracteristice şi rare de animale. Hidrobionţii - exemple de specii rare: Hirudo
medicinalis. Insecte - exemple de specii rare: Carabus clathratus L. Herpetofauna: Specii caracteristice:
Lacerta viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix, Natrix tessellata, Bombina bombina, Bufo
viridis, Hyla arborea. Еxemple de specii rare: Emys orbicularis. Păsări. Sunt prezente păsările de
pădure, de luncă, acvatice-palustre şi cele de câmp, printre care predomină paserine mici. Des
sunt întâlnite diverse specii de stârci, ciocănitori, bufniţe, fazani. În timpul migraţiilor sunt comune
culicii, raţele, păsările răpitoare. Exemple de specii rare: Haliaeetus albicilla, Falco vespertinus,
Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Coracias garrulus, Haliaeetus albicilla, Pelecanus onocrotalus,
Egretta alba, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor, Ciconia nigra, Ardeola
ralloides, Circaetus gallicus, Circus cyaneus, Circus pygargus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos,
Pandion haliaetus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex
araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis,
Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela
nivalis, Mustela putorius. Exemple de specii rare: Felis silvestris.
Proprietatea terenurilor. 143,9 ha acoperite cu vegetaţie de pădure se află în proprietatea
statului (Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina), aproximativ 50 ha – a comunei
Palanca. Păşunile aparţin satelor Tudora şi Palanca.
Starea generală. În complexul „Palanca” pe meandrele joase s-au păstrat păduri naturale de luncă,
inundate îndelungat de către viiturile Nistrului, care au vârsta de 50-95 ani: sălcişuri de luncă
(fragmente de sălciş jilav de luncă inundabilă - 7Sa3Pla и 9Sa1Fra) şi păduri imede de plop ale
formaţiunii Populetа (alba) şi derivatele lor - 10Pla, 7Pla3Sa, 6Pla3Fra1Sa, 6Pla3Sa1Ara,
5Pla3Fr2Ulv. Pe unele sectoare predomină frasinul – comunitatea Fraxinetum-Populeto(alba)ulmosum
(6Fr2Ulm2Fra, 5Fra3Ulv2Sa, 5Fr5Fra, 4Fra2Fr4Ara), pe elementele de relief ridicate,
inundate pe perioadă scurtă – prevalează pădurile de frasin cu prezenţa stejarului pedunculat
(6Fr2St1Pa1Pla, 5Fr2St2Pla1Dt, 6Fr2St2Ulv, 5Fr3Fr2St). În general, circa 80% dintre plantaţii
sunt provenite din lăstăriş; plantaţiile artificiale constituie 20%; 24% din plantaţii au productivitate
mică; aproximativ 65% le constituie plantaţiile cu consistenţă redusă şi rărişuri. Teritoriile înmlăştinite,
învecinate teritoriului fondului acvatic pe ultimul meandru şi heleşteiele fostei gospodăriei piscicole,
fac parte din proprietatea primăriei Palanca şi sunt ocupate de mlaştini ierboase ale formaţiunilor
Phragmiteta australisi, Typhaeta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontani, Butometa umbellatisi
şi de lunci înmlăştinite - Cariceta, Junceta, Eleocharieta palustrisi.
Valoarea socială şi economică. Un obiect turistic utilizat pentru vizitări şi observări asupra
peisajului de luncă inundabilă, asupra pădurilor, speciilor rare de plante şi aglomeraţiilor de
păsări. Multe specii de păsări, mistreţul şi căprioara pot fi obiecte ale vânătoarei de amatori,
populând acest teritoriu destul de intens.
Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, nelemnoase
fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu
legislaţia în vigoare:
− veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 47,2 mii lei;
− veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 2,1 mii;
− venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 45,3 mii lei;
− total venituri – 94,7 mii lei.
Zona A – XIII.A. (XIII.A.1. – XIII.A.2.)
494,8 ha. În componenţa zonei intră 2 sectoare: XIII.A.1. – Partea centrală a meandrului
Nistrului – parte a parcelei 64 din complexul „Palanca” (62,4 ha) XIII.A.2. Partea principală a
fostei gospodăriei piscicole (fondul acvatic, 432,4 ha).

162
Valoarea floristică şi faunistică
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 60 64 11 139 19
Completitudinea datelor (în%) 80 70 90 80 80
Cartea Roşie a Moldovei 1 1 16 4
Lista IUCN 1 2 1 5 2
Cartea Roşie a Europei 1 1 1 2
Listele Convenţiei de la Berna 1 1 7 89 9
Listele Convenţiei de la Bonn 55
Directiva Habitat, Anexa II 2 1
Directiva Habitat, Anexa IV 1 7
Directiva Păsări 35
Lista operaţională 2 1 3 43 6
Protejate de lege (CR, EN, VU) 1 1 43
Exemple de specii rare
Plante - Hydrocharis morsus-ranae L., Salvinia natans L.
Animale. Hidrobionţi: : Hirudo medicinalis. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Haliaeetus
albicilla, Falco vespertinus, Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Coracias garrulus, Pelecanus
onocrotalus, Egretta alba, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Ciconia nigra, Ardeola
ralloides, Circaetus gallicus, Circus cyaneus, Circus pygargus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos,
Pandion haliaetus. Mamifere: Felis silvestris, Lutra lutra, Mustela lutreola.
Starea generală. Cele mai mari sectoare sunt acoperite cu vegetaţie acvatică-palustră, sunt
ocupate cu lunci igrasioase şi înmlăştinite. Printre pădurile de frasin şi plop tipice pentru lunca
inundabilă s-a păstrat un fragment (5,5 ha) de dumbravă din stejar pedunculat (6ST2ULM-
2PLA), având vârsta de 94 de ani. În canalele situate de-a lungul digului de stat dinspre pădure
s-a format vegetaţie acvatică.
Zona B - XIII.B. (XIII.B.1. – XIII.B.4.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 217,35 ha. Din componenţa zonei fac parte 3 elemente:
XIII.B.1. 78.85 ha. Include XIII.B.1-1. Complexul silvic „Palanca” – parcelele 61-63
(63,8 ha) şi XIII.B.1-2. fâşia dintre digul anti-viitură şi fluviu (14,77 ha); XIII.B.2. Sectorul
Nistrului de la s. Tudora până la hotarul zonei (138,2 ha) XIII.B.3. O parte din dig situat în
apropierea clădirii administrative a fostei gospodării piscicole (0,3 ha).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 114 10 10 139
Completitudinea datelor (în %) 80 60 70 80
Cartea Roşie a Moldovei 1 1 16
Lista IUCN 1 1 5
Cartea Roşie a Europei 1 1
Listele Convenţiei de la Berna 1 7 89
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
55

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Directiva Habitat, Anexa IV 7
Directiva Păsări 35
Lista operaţională 5 2 43
Protejate de lege(CR, EN, VU) 2 1 43
163
Exemple de specii rare
Plante - Petasites hybridus (L.) Gaertn.Mey. et Schreb., Salvinia natans L., Viburnum opulus L.
Animale. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Haliaeetus albicilla, Falco vespertinus,
Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Coracias garrulus, Haliaeetus albicilla, Phalacrocorax pygmeus,
Crex crex, Pelecanus onocrotalus, Egretta alba, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus
olor, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Circaetus gallicus, Circus cyaneus, Circus pygargus, Aquila
pomarina, Aquila chrysaetos, Pandion haliaetus.
Starea generală. În spatele digului de stat pe meandrele cu altitudine foarte joasă s-au păstrat
păduri naturale de luncă, cu vârsta de 50-95 de ani, inundate îndelungat în perioadele când nivelului
apei Nistrului este înalt şi mediu – acestea sunt fragmente de sălciş jilav de luncă; păduri umede
de plop ale formaţiunii Populetа (alba) şi derivatele lor, în care un rol important îl ocupă frasinul
(Fraxinetum-Populeto(alba)-ulmosum). Destul de bine s-au păstrat şi luncile umede şi cele jilave.
Zona C – XIII.C. (XIII.C.7.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 297,71 ha. XII.C.1. Fâşia riverană de protecţie a
apei de pe ultimele meandre care se află în Moldova, situate mai la sud de s. Tudora (parcelele
64-65 ale complexului „Palanca”) şi păşunile limitrofe. În această zonă sunt incluse următoarele
sectoare: XIII.C.1. Păşunile din luncă cu suprafaţa de 8,6 ha: XIII.C.1-1. Păşune a primăriei
Tudora (5 ha), limitrofe parcelei 61; XIII.C.1-2. Păşune a primăriei Tudora (3,3 ha), învecinată
cu parcela 62; XIII.C.2. Păşune (54,7 ha) amplasată la nord-vest de s. Palanca, XIII.C.3. Teritoriu
înmlăştinit la baza ultimului meandru (10,4 ha). XIII.C.4. Sector înmlăştinit limitrof din
nord-est s. Palanca (15,7 ha). XIII.C.5. Sector al luncilor jilave la est de XIII.C.4, cu suprafaţa de
5,1 ha. XIII.C.6. 52,2 ha. Clădirea administrativă a gospodăriei piscicole şi teritoriile limitrofe
(canalul şi digul de-a lungul lui).
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna
Păsări Mamifere Lilieci
Total 128 1 21 10 92
Completitudinea datelor (în %) 80 20 70 70 80
Cartea Roşie a Moldovei 1 1 1 5
Lista IUCN 1 1 3
Cartea Roşie a Europei 1 1
Listele Convenţiei de la Berna 1 7 59
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
23
Directiva Habitat, Anexa IV 7
Directiva Păsări 21
Lista operaţională 4 2 24
Protejate de lege(CR, EN, VU) 2 1 1 24

164
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Exemple de specii rare
Plante - Petasites hybridus (L.) Gaertn. Mey. et Schreb.
Animale. Insecte: Carabus clathratus L. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Falco cherrug,
Falco vespertinus, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Crex crex.
Starea generală. În zonă sunt prezente pădurile de luncă inundabile de plop alb şi de frasin,
cu participarea în arboret a stejarului pedunculat şi a ulmului (7Pla3Sa, 5Pla3Fr2Ulv, 5Fra3Ulv-
2Sa, 6Fr2St2Ulv). S-a păstrat arboret, provenit din lăstăriş, cu vârsta de 79 de ani, în care domină
plopul alb - 5pla3Fr2Ulm (sectorul 64 K) şi frasinul - 6Fr2St2Ulm (64N). Luncile formaţiunilor
Elytrigieta repensi şi Lolieta perenisi – sunt lunci cu un păşunat excesiv şi cu un covor ierbos de
păşune tipic. Vegetaţia mlaştinilor ierboase pe suprafeţele înmlăştinite administrate de primăria
Palanca sunt reprezentate de comunităţile formaţiunilor Phragmiteta australisi, Typhaeta angustifoliae,
Scirpeta tabernaemontani, Butometa umbellatisi şi de lunci înmlăştinite – Cariceta,
Junceta, Eleocharieta palustrisi.
XIV. Complexul „Chiţcani”
Amplasarea. Raionul Slobozia, c. Chiţcani, or. Slobozia
46°44'31 Lat N 29°39'39 Long E
Suprafaţa şi descrierea succintă a zone. 391 ha. Include complexul „Vila silvică Chiţcani”,
amplasat în partea sudică a masivului forestier „Pădurea Chiţcani”.
Altitudinea absolută: 6-10m
Trăsăturile fizice:
Descrierea generală
geografică
Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 69 km spre sud-est de
Chişinău, la 10 km spre sud-est de la mun. Tiraspol în limitele câmpiei Nistrului
de jos.
Relief Lunca inundabilă de jos şi înaltă a f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului basagicărabean
al etajului geologic sarmatic din miocen;
Caracteristica landşaftului Regiunea de landşaft a câmpiei cu terase a Nistrului de Jos. Lunca extinsă a fl.
Nistru, cu soluri de luncă, înnămolite-mlăştinoase de luncă, pe alocuri cu păduri
de plop şi salcie şi sectoare de pajişti de luncă şi bălţi.
Principalele tipuri de ecosisteme.
Biotopuri acvatice
1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului, care conţine o bogăţie limitată de plancton
şi bentos, dar microorganismele prezente, macrofitele şi mai ales peştii, inclusiv şi
speciile rare, sunt destul de diverşi.
2. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică).
3. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă
Păduri de luncă inundabilă
4. Pădure de luncă inundabilă Populetum (alba).
5. Pădure de luncă inundabilă cu dominarea frasinului.
6. Păduri de stejar tinere cu stejar pedunculat.
Plantaţii artificiale
7. Plantaţii artificiale monodominante Populus alba, P. nigra, Quercus robur, Fraxinus excelsior.
8. Plantaţii de salcâm.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
9. Plantaţii de pin de tip Palas
Comunităţi ierboase. Este prezent un biotop:
10. Păşuni de luncă.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna Păsări Mamifere
Total 172 24 11 84 25
Completitudinea datelor (în %) 95 60 90 80 70
Cartea Roşie a Moldovei 10 2 16
Cartea Roşie a RMN 10 3 9 2
Lista IUCN 3 2 1
Cartea Roşie a Europei 17 1 1 1
Listele Convenţiei de la Berna 5 6 61 16
Listele Convenţiei de la Bonn 18 10
Directiva Habitat, Anexa II 1 1
Directiva Habitat, Anexa IV 3 7 10
Directiva Păsări 30
Lista operaţională 13 31 4 9 4
Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 4 25 15
165
Exemple de specii rare de plante: Filipendula ulmaria, (?)Ornithogalum boucheanum.
Speciile caracteristice şi rare de animale
Insecte – exemple de specii rare: Calosoma sycophanta, Elater ferrugineus, Morimus funereus,
Papilio machaon, Parnassius mnemosyne, Zerynthia polyxena, Aromia moschata, Protaetia
aeruginosa, Cucujus cinnabarinus, Leptidea morsei, Pontia chloridice, Apatura metis, Argynnis
pandora, Nymphalis xanthomelas, Satyrium spini, Satyrium w-album, Xylocopa valga, Scolia hirta.
Herpetofauna: Specii caracteristice: Rana ridibunda, R. esculenta, Hyla arborea, Bufo viridis,
Lacerta agilis, Natrix natrix. Exemple de specii rare: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis.
Păsări: Specii caracteristice: Fringilla coelebs, Sylvia atricapilla, Parus major, Turdus merula,
T. philomelos, Luscinia luscinia, Passer montanus, Phoenicurus phoenicurus, Sturnus vulgaris,
Phylloscopus collybita, Muscicapa striata, Chloris chloris, Corvus cornix, Parus caeruleus, Erithacus
rubecula, Oriolus oriolus, Jynx torquilla, Carduelis carduelis, Ficedula albicollis, Dendrocopos
major, D. medius. Exemple de specii rare: Milvus migrans, Falco subbuteo, Otus scops, Coracius
garrulous – se au în vedere câteva specii de păsări, care aparţin unei forme dendrofile netipice şi
rare, Dendrocopos medius. În anul 2010 s-a înregistrat cuibăritul speciilor Sitta euroraea, Ciconia
nigra, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus. Mamifere: Specii
caracteristice: Erinaceus europaeus, Lepus europaeus, Sciurus vulgaris, Apodemus sylvaticus,
Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Sus scrofa, Capreolus capreolus. Exemple de specii rare: Myotis
dasycneme, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Meles meles.
Proprietatea terenurilor. Terenurile din proprietatea Fondului forestier de stat.
Starea generală. Teritoriul are o structură mozaică. Pădurile naturale sunt amplasate pe partea
limitrofă albiei luncii inundabile a f. Nistru şi conţine formaţiuni de plop alb - Populetum (alba)
rubosum, Populetum (alba) convallariosum, Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis), Fraxineto
– Populetum (alba) ulmosum, frasin înalt - Populeto (albae)-Fraxineta (excelsior), Fraxinetum (excelsior),
Populetо (albae) - Querceto roboris - Fraxineta (excelsior), stejar pedunculat - - Fraxineta
(excelsior) - Quercetum roboris, Populetо (albae) - Fraxineta (excelsior) - Quercetum roboris. În

166
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
ultimul timp pe teritoriul complexului s-au desfăşurat tăieri în masă, inclusiv şi a arborilor seculari,
pe locurile defrişate se formează desişuri de vegetaţie buruienoasă. Pe câteva locuri cu tăieri
se răsădesc arbori tineri, inclusiv şi cei adventivi (pin). Se desfăşoară păşunatul animalelor pe
liziere şi în zona de pădure de lângă lizieră.
Valoarea socială şi economică. Complexul joacă un rol important în formarea materiei prime
de lemn, în păstrarea biodiversităţii, colonizarea speciilor de animale de vânătoare. Nu departe
este situat monumentul istoric „baza Chiţcani” şi mănăstirea Novo-Neameţkii.
Zona A – XIV.A. (XIV.A.1.)
Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 7,5 ha. Include un singur element XIV.A.1. Sectoare
importante de stejar pedunculat, care este dezirabil a fi păstrate în calitate de rezervate genetice
de stejar pedunculat şi frasin.
Starea generală. În zonă sunt prezente sectoare de dumbrăvi seculare de luncă inundabilă
cu vârsta de 60-95 de ani, care sunt practic total distruse în Transnistria de Jos. Cea mai reprezentativă
comunitate s-a păstrat în parcela 33 (77 ha). Arboretul este provenit din lăstăriş, mai
mult de jumătate îl constituie stejarul pedunculat – 5STP2FO2PA1Ul. Vârsta lor este de 90 de
ani, înălţimea de 29-33 m, diametrul trunchiului 44 cm. Consistenţa plantaţiilor – 0,6. Clasa de
bonitate -1. Rezerva de lemn – 310 m3 /ha. Subarboretul este format din sânger, arţar tătăresc,
corn cu consistenţa 0,5. Caracteristica recreaţională: spaţiu închis, arboret cu închidere orizontală,
clasa I a evaluării estetice, clasa III în ce priveşte accesibilitatea pentru pietoni; valoarea
recreaţională – medie, clasa II de rezistenţă; I etapă de degresiune. Este prezent un grad mediu
de afectare a pădurii cu putregai de tulpină (20%).
Zona B – XIV.B. (XIV.B.1.)
Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 391 ha. Include teritoriul de bază al complexului
„Vila silvică Chiţcani”, în subzona B – de reconstrucţie a arboretului derivat şi de intensificare
2
a rolului stejarului pedunculat, cu prioritatea regenerării lui seminale.
Starea generală. Pentru zona dată sunt caracteristice pădurile de luncă de nivel înalt afectate
de activitatea antropogenă, în componenţa arboretului cărora în pădurile primare domină stejarul.
Actual valoarea zonei este mică din cauza tăierilor pădurilor. Totuşi, un exemplu specific
este dumbrava de frasin cu provenienţă din lăstăriş (6FO3STP1PA), care s-a păstrat în parcela
30 subparcela 19 (31 ha). Înălţimea arborilor este de 29-33 m, diametrul trunchiului: a frasinului
obişnuit – 40 cm, a stejarului pedunculat – 44 cm, a plopului alb – 56 cm. Consistenţa plantaţiilor
– 0,6. Clasa de bonitate -1. Rezerva de lemn – 315 m3 /ha. Subarboretul este format din sânger, arţar
tătăresc, păducel, cu gradul de consistenţă 0,6. Caracteristica recreaţională: spaţiu închis, arboret
cu închidere orizontală, clasa I a evaluării estetice, clasa III în ce priveşte accesibilitatea pentru
vizitatori; valoarea recreaţională – medie, clasa IV de rezistenţă; I etapă de degresiune.
Zona C – XIV.C. (XIV.C.1.)
Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 617 ha. Conţine un fragment în formă de fâşie de
păduri afectate şi de plantaţii artificiale, precum şi un fragment de fluviu şi malul limitrof.
Starea generală. Este un teritoriu relativ îndepărtat de localităţi, unde se adună păsări acvatice
şi de mlaştină. Este înregistrată o presiune antropogenă nesemnificativă –recrearea, păşunatul
şi alte activităţi agricole.
Complexul „Lacul Laptura – Nistrul Vechi” – XV
Localizare : r. Tiraspol, s. Cremenciug
46° 43' 10" Lat N 29° 39' 25" Long E

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
167
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 107 ha. Include sectorul albiei vechi a Nistrului şi
lacul Laptura – o parte a albiei vechi a Nistrului, care se utilizează în calitate de bazin piscicol.
Întreg teritoriul este inclus în zona C.
Altitudinea absolută: 4–6 m
Structura fizică
Descrierea generală geo- Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 69 km spre sud-est de
grafică
Chişinău, la 10 km la sud-est de mun. Tiraspol în limitele câmpiei Nistrului de Jos.
Relief Lunca inundabilă de jos şi de sus a f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului basagicărabean
al etajului geologic sarmatic din miocen;.
Caracteristica landşaftului Regiunea de landşaft a câmpiei cu terase a Nistrului de Jos, Lunca extinsă a fl.
Nistru, cu soluri de luncă, înnămolite-mlăştinoase de luncă, pe alocuri cu păduri
de plop şi salcie şi sectoare de pajişti de luncă şi bălţi.
Principalele tipuri de ecosisteme.
Biotopuri acvatice
5. Biotopul albiei vechi a fluviului Nistru (ape stătătoare în albia meandrată cu adâncimi
variabile).
6. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică).
7. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă
8. Sistemul de drenaj cu apă dulce.
Păduri de luncă inundabilă.
9. Pădure de luncă inundabilă Populetum Populus alba şi Salix alba.
Plantaţii artificiale cu comunităţile:
10. Desişuri de trestie (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontanii).
11. Păşuni de luncă
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos
Herpetofauna
Păsări Mamifere
Total 247 9 12 104 11
Completitudinea datelor (în %) 95 5 90 70 50
Cartea Roşie a Moldovei 3 2 16
Cartea Roşie a RMN 1 3 6
Lista IUCN 3
Cartea Roşie a Europei 1 5 1 1
Listele Convenţiei de la Berna 1 7 67 4
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
25
Directiva Habitat, Anexa IV 8
Directiva Păsări 44
Lista operaţională 8 9 4 8 2
Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 4 23 7

168
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Exemple de specii rare de plante: Asparagus tenuifolius, Asparagus verticillatus, Carex pseudocyperus,
Cyperus glomeratus, Filipendula ulmaria, Hydrocharis morsus-ranae, Potamogeton
gramineus, Potamogeton natans, Salvinia natans, Typha laxmannii.
Speciile caracteristice şi rare de animale
Insecte. Specii caracteristice: Nepa cinerea, Ranatra linearis, Cybister lateralimarginalis, Dytiscus
dimidiatus, Hydrochara carabiodes, H. flavipes, Hydrophilus piceus. Exemple de specii rare:
Anax imperator, Aeschna grandis, Calopteryx splendens, Iphiclides podalirius, Xylocopa valga. Herpetofauna.
Specii caracteristice: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta
agilis, L. viridis, Natrix natrix. Exemple de specii rare: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis.
Păsări. Specii caracteristice: Corvus cornix, Sturnus vulgaris, Dendrocopos syriacus, Passer montanus,
Fringilla coelebs ş.a. Exemple de specii rare: Egretta alba, Ciconia nigra, Rufibrenta ruficollis,
Pernis apivorus, Milvus migrans, Circus cyaneus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus,
Lepus europaeus, Rattus norvegicus, Mus spicilegus. Nu există date despre speciile rare.
Proprietatea terenurilor. Terenurile din proprietatea Fondului forestier de stat.
Starea generală. Vegetaţia albiei vechi a Nistrului este reprezentată de formaţiuni acvatice şi
palustre: Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum latifoliae, Typhaetum angustifoliae, Salvinio natantis,
acvatice - Polygono amphibiae-Potamogetonetum pectinae, Lemnetum minoris, Salvinietum.
Luncile ocupă spaţiul limitrof albiei, cu comunităţi în care predomină Bromus inermis, Elytrigia
repens. Pe malurile albiei vechi s-au păstrat fâşii de Salix alba L., Populus alba L., Ulmus laevis
Pall., Fraxinus excelsior L. Lacul Laptura – o parte a albiei vechi a f. Nistru, împreună cu teritoriul
limitrof este activ utilizat în scopuri economice – este construită gospodăria piscicolă. Totuşi, în
pofida valorificării economice, lacul Laptura, în cea mai mare parte, şi-a păstrat înfăţişarea de
albie iniţială a Nistrului (lăţimea, adâncimea). Întreg complexul este înconjurat de agrocenoze.
Valoarea socială şi economică
Partea centrală ridicată interiverană reprezintă o depunere în formă de dună de nisip „movila
Cremenciug”, astfel de depuneri de nisip sunt caracteristice malurilor Niprului, în Moldova acestea
apar doar aici, în punctul ei cel mai înalt se află localitatea Cremenciug. Terenuri vânătoreşti (vânat
înotător). Lacul Laptura este vizitat de turişti, unde este posibil de organizat pescuitul contra plată.
Sectorul Dubovîi cut – rezervaţie ihtiologică – XVI
Amplasare. Raionul Slobozia, s. Glinoe
46° 33' 36" Lat N 29° 56' 09" Long E
Suprafaţa şi descriere succintă. 133 ha. Sectorul ocupă partea nordică a „complexului Turunciuc”,
include albiile f. Nistru şi r. Turunciuc, malul stâng al Nistrului şi malul drept al Turunciucului
(raionul bancului de nisip şi mai jos), agrocenoze şi maidane.
Altitudinea absolută: 2–9 m
Structura fizică
Descrierea generală geo- Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 81 km spre sud-est de
grafică
Chişinău, la 81 km la sud-est de mun. Tiraspol în limitele câmpiei Nistrului de Jos.
Relief Lunca inundabilă de jos şi de sus a f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului basagicărabean
al etajului geologic sarmatic din miocen;.
Caracteristica landşaftului Regiunea de landşaft a câmpiei cu terase a Nistrului de Jos, Lunca extinsă a fl.
Nistru, cu soluri de luncă, înnămolite-mlăştinoase de luncă, pe alocuri cu păduri
de plop şi salcie şi sectoare de pajişti de luncă şi bălţi.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Principalele tipuri de ecosisteme.
Biotopuri acvatice
14. Fluviul - ecosistemul segmentului Nistrului.
15. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică).
16. Canalul, permanent legat cu fluviul.
17. Sistemele de drenaj cu apă dulce, lacuri şi obiecte pline cu apă legate de ele.
18. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă.
Păduri de luncă inundabilă.
19. Pădure de luncă.
21. Păduri riverane de salcie.
Plantaţii artificiale
22. Plantaţii artificiale monodominante Populus alba, P. nigra, Salix alba
Vegetaţia ierboasă
23. Păşuni de luncă.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos
Herpetofauna
Păsări Mamifere
Total 160 12 11 124 21
Completitudinea datelor (în %) 95 45 90 80 70
Cartea Roşie a Moldovei 2 2 26 1
Cartea Roşie a RMN 3 3 16 1
Lista IUCN 3 3 1
Cartea Roşie a Europei 5 1 3 1
Listele Convenţiei de la Berna 1 82 14
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
33 8
Directiva Habitat, Anexa IV 1 7 9
Directiva Păsări 62
Lista operaţională 1 6 4 17 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 35 14
169
Exemple de specii rare de plante: : Filipendula ulmaria
Speciile caracteristice şi rare de animale.
Insecte. Еxemple de specii rare: Iphiclides podalirius, Zerynthia polyxena, Leptidea morsei,
Pontia chloridice, Dorcadion equestre, Xylocopa violacea. Herpetofauna. Specii caracteristice:
Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis, Natrix natrix. Еxemple
de specii rare: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări. Ornitofauna care cuibăreşte
include, în fond, paserine mărunte, legate de habitatele de arbori-arbuşti. În timpul perioadei
de migrare şi a vizitelor, precum şi în perioada de iarnă în fâşia de pădure de luncă şi pe sectoarele
ierboase, se stabilesc multe specii de păsări dendrofile şi campofile. Albia fluviului atrage o
mare diversitate de păsări înotătoare şi hidrofile. În perioada de iarnă pe sectoarele neîngheţate
ale fluviului predomină raţa sălbatică (Anas plathyrhinchos). Еxemple de specii rare: Milvus
migrans, Falco subbuteo, Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris,
Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus,
Asio flammeus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Lepus europaeus, Mus

170
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
spicilegus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Lutra lutra, Sus scrofa. Fauna chiropterelor include 8
specii (specii caracteristice pentru teritoriul dat sunt: : Nyctalus noctula, Myotis daubentonii,
Pipistrellus pygmaeus). Еxemple de specii rare: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.
Starea generală. Teritoriile forestiere sunt ocupate de păduri de luncă de salcie şi de plop,
precum şi de plantaţii de plop canadian cu vârsta de 32 de ani. Comunitatea formaţiunii sălciei
albe - Saliceta albae este reprezentată de asociaţiile: Saliceto - Populetum (alba) herbosum
(7PA3SA; 8SA2PA; 7PA2SA1VM+FO), ce provin din lăstăriş. Subarboretul este format din Rosa
canina, Rubus caesius, cu consistenţa 0,3. Vârsta acestuia este de 36-46 ani, consistenţa plantaţiilor
– 0,6-0,7. Clasa de bonitate -4-5. Comunitatea cu dominarea plopului alb are Populeta albae:
Populetum (alba) – Salicetosum (alba) (7PA3SA; 7PA2SA1VM+FO) cu provenienţă din lăstăriş.
Subarboretul este format din Rosa canina, Rubus caesius, cu consistenţa 0,3. Vârsta acestuia este
de 46 ani, consistenţa plantaţiilor – 0,6. Clasa de bonitate - 4. Luncile ocupă sectoarele deschise
înalte şi versanţii barajului antiviitură. Sunt reprezentate de fitocenoze cu predominarea Bromus
inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens. Din cauza faptului că sectorul este situat în
apropierea satelor mari de pe malul stâng al r. Turunciuc şi prezenţei câtorva treceri staţionare,
popularitatea sectorului pentru pescuitorii amatori şi pentru turişti, duce la deranjarea animalelor
pe cea mai mare parte a sectorului.
Proprietatea terenurilor. Terenurile din proprietatea Fondului forestier de stat.
Valoarea economică. Sectorul este utilizat în calitate de gospodărie vânătorească şi piscicolă.
Teritoriul este atractiv pentru turiştii de apă – aici se adună turiştii şi au loc întreceri. Liliecii pot
fi obiecte ale observării turiştilor, de exemplu, pot fi organizate plimbări nocturne prin pădure
şi de-a lungul Nistrului şi Turunciucului, ascultând sunetele liliecilor cu ajutorul detectoarelor
ultrasunet sau capturând chiropterele cu ajutorul pânzelor (şi fotografierea lor). Dacă sunt prezente
adăposturile artificiale, pot fi desfăşurate observări (fotografierea) asupra mamiferelor
mici în timpul zilei.
Zona A – XVI.A. (XVI.A.1.)
Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 11 ha. Zona include un fragment al r. Turunciuc de
la prag până la s. Glinoe. Sunt prezente: nevertebrate Paramysis baeri bispinosa Martynov, Hypanis
laeviuscula fragilis (Milach.), H. pontica (Eichwald); peşti – Lista roşie a lumii (IUCN-2010): specia
sedentară Umbra krameri (VU); speciile catadrome Acipenser guldenstadti colchicus, A. stellatus,
Huso huso, Hucho hucho (toate – EN), precum şi cele abadrome streber şi Zingel zingel (VU), Eudontomyzon
mariae (CR) inclus în Cartea Roşie a Ucrainei. Speciile incluse în Cartea Roşie a Moldovei
şi Ucrainei concomitent sunt Rutilus frisii (CR) şi Leuciscus borysthenicus (VU).
Zona C – XVI.C. (XVI.C.1.)
Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 122ha. Include malurile Nistrului şi Turunciucului.
Valoarea floristică şi faunistică
Herpeto-
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos
Păsări Mamifere
fauna
Total 160 12 11 124 21
Completitudinea datelor (în %) 95 45 90 80 70
Cartea Roşie a Moldovei 2 2 26 1
Cartea Roşie a RMN 3 3 16 1
Lista IUCN 3 3 1

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos
Herpetofauna
Păsări Mamifere
Cartea Roşie a Europei 5 1 3 1
Listele Convenţiei de la Berna 1 82 14
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
33 8
Directiva Habitat, Anexa IV 1 7 9
Directiva Păsări 62
Lista operaţională 1 6 4 17 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 35 14
171
Exemple de specii rare
Plante - Filipendula ulmaria
Animale. Insecte: Iphiclides podalirius, Zerynthia polyxena, Leptidea morsei, Pontia
chloridice, Dorcadion equestre, Xylocopa violacea. Herpetofauna: Pelobates fuscus, Bufо
bufo, Emys orbicularis. Păsări: Milvus migrans, Falco subbuteo, Gavia stellata, G. arctica,
Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Haliaeetus
albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere: Nyctalus leisleri,
Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.
Starea generală.
Teritoriile forestiere sunt ocupate de păduri de luncă de salcie şi de plop, precum şi de plantaţii
de plop canadian cu vârsta de 32 de ani. Comunitatea formaţiunii sălciei albe - Saliceta
albae este reprezentată de asociaţiile: Saliceto - Populetum (alba) herbosum (7PA3SA; 8SA2PA;
7PA2SA1VM+FO), ce provin din lăstăriş. Subarboretul este format din Rosa canina, Rubus
caesius, cu gradul de închidere 0,3. Vârsta acestuia este de 36-46 ani, consistenţa plantaţiilor
– 0,5-0,6. Clasa de bonitate - 4. Salicetum (alba) rubosum (10SA) are provenienţă din lăstăriş.
Vârsta acestuia este de 36-46 de ani. Subarboretul este alcătuit de Rubus caesius cu gradul de
consistenţă 0,2. Consistenţa plantaţiilor – 0,6-0,7. Clasa de bonitate – 4-5. Comunitatea cu
dominarea plopului alb are Populeta albae: Populetum (alba) – Salicetosum (alba) (7PA3SA;
7PA2SA1VM+FO) cu provenienţă din lăstăriş. Subarboretul este format din Rosa canina, Rubus
caesius, cu gradul de închidere 0,3. Vârsta acestuia este de 46 ani, consistenţa plantaţiilor
– 0,6. Clasa de bonitate - 4. Luncile ocupă sectoarele deschise înalte şi versanţii barajului
antiviitură. Sunt reprezentate de fitocenoze cu predominarea Bromus inermis, Calamagrostis
epigeios, Elytrigia repens. Din cauza faptului că sectorul este situat în apropierea satelor mari
de pe malul stâng al r. Turunciuc şi prezenţei câtorva treceri staţionare, popularitatea sectorului
pentru pescuitorii amatori şi pentru turişti, cauzează un factor înalt de deranj asupra
animalelor pe cea mai mare parte a sectorului.
Sectorul Saghi-Kazaceşti – XVII
Amplasare. Raionul Slobozia, în apropierea drumului Glinoe-Răscăieţi
46° 33' 46" Lat N 29° 53' 13" Long E
Suprafaţa şi descriere succintă. 243 ha. Sectorul include un fragment al f. Nistru şi malul
stâng al acestuia. Sunt prezente lacuri (inclusiv bazine mari pentru creşterea peştilor). Teritorii
mari sunt ocupate de terenuri agricole, unele din ele abandonate.

172
Altitudinea absolută: 1–5 м
Structura fizică
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Descrierea generală geo- Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 88 km spre sud-est de
grafică
Chişinău, la 31 km la sud-est de mun. Tiraspol în limitele câmpiei Nistrului de Jos.
Relief Lunca inundabilă de jos a f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului basagicărabean
al etajului geologic sarmatic din miocen;.
Caracteristica landşaftului Regiunea de landşaft a câmpiei cu terase a Nistrului de Jos, Lunca extinsă a fl.
Nistru, cu soluri de luncă, înnămolite-mlăştinoase de luncă, pe alocuri cu păduri
de plop şi salcie şi sectoare de pajişti de luncă şi bălţi.
Tipuri de bază de ecosisteme
1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului.
2. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică).
3. Canalul, permanent legat cu fluviul.
4. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă
5. Sistemul de drenaj cu apă dulce.
Păduri de luncă inundabilă
6. Pădure de luncă
7. Pădure de salcie.
8. Comunităţi ale speciei de arbuşti Salix.
Plantaţii artificiale
9. Plantaţii monodominante şi mixte din Populus alba, P. nigra, Salix alba ş.a.
Vegetaţie ierboasă. Sunt prezente comunităţile înmlăştinite, jilave şi umede ale mlaştinilor de
luncă şi ierboase:
10. Păşuni de luncă cu iarbă înaltă.
11. Păşuni de luncă.
12. Lunci umede şi mlaştini.
13. Desişuri de trestii.
14. Pârloage cu vârste diferite.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos
Herpetofauna
Păsări Mamifere
Total 159 3 11 144 22
Completitudinea datelor (în %) 95 30 90 90 70
Cartea Roşie a Moldovei 1 2 29 1
Cartea Roşie a RMN 3 22 1
Lista IUCN 3 5 1
Cartea Roşie a Europei 3 1 3 1
Listele Convenţiei de la Berna 6 89 13
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
43 8
Directiva Habitat, Anexa IV 7 9
Directiva Păsări 77
Lista operaţională 3 3 4 19 4
Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 4 38 14

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Exemple de specii rare de plante: Filipendula ulmaria, Potamogeton natans, Tamarix ramosissima,
Typha laxmannii.
173
Speciile caracteristice şi rare de animale
Insecte. Exemple de specii rare: Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia chloridice. Herpetofauna.
Specii caracteristice: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta
agilis, Natrix natrix. Exemple de specii rare: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis.
Păsări. Ornitofauna care cuibăreşte include, în fond, paserine mărunte. În timpul perioadei
de migrare şi a vizitărilor, precum şi în perioada de iarnă se stabilesc multe specii de păsări
dendrofile şi campofile. Este caracteristică o mare diversitate a păsărilor înotătoare şi hidrofile.
Iarna pe sectoarele neîngheţate ale fluviului predomină Anas plathyrhinchos. Exemple de specii
rare: Milvus migrans, Strix aluco, Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus
stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cignus olor, Cignus
cignus, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneu),
Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Lepus
europaeus, Mus spicilegu), Vulpes vulpes, Mustela nivalis). A fost înregistrat câinele enot (Nyctereutes
procyonoides), vidra (Lutra lutra), mistreţul (Sus scrofa) şi căprioara (Capreolus capreolus).
Fauna chiropterelor include 8 specii (specii caracteristice pentru teritoriul dat sunt: : Nyctalus
noctula, Myotis daubentonii, Pipistrellus pygmaeus). Еxemple de specii rare: Nyctalus leisleri,
Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.
Proprietatea terenurilor. Terenurile din proprietatea Fondului forestier de stat.
Starea generală. Covorul ierbos al sectorului este reprezentat de sectoare de păduri de luncă
de protecţie a malurilor cu prezenţa sălciei albe şi a plopului alb: Saliceto - Populetum (alba)
herbosum şi Salicetum (alba) rubosum. Fragmentul tipic Saliceto - Populetum (alba) herbosum
(5SA5PA+FO) a fost descoperit în parcela 12, subparcela 1. Arboretul provine din lăstăriş. Subarboretul
este format din Crataegus monogyna Jacq., Rubus caesius. Vârsta acestuia este de 51
de ani, consistenţa plantaţiilor – 0,5. Clasa de bonitate - 5. Asociaţia Salicetum (alba) rubosum
(cartierul 12 sectorul 3). Componenţa arboretului: 10SA – sălciş (răchitiş) provine din lăstăriş.
Vârsta acestuia este de 41 de ani, Consistenţa plantaţiilor – 0,7. Clasa de bonitate - 5. Subarboretul
este format de Rubus caesius. Vegetaţia canalelor din reţeaua de irigare este formată din
grupări acvatice-palustre Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum latifoliae, Typhaetum angustifoliae,
în apă se întâlnesc comunităţile Polygono amphibiae-Potamogetonetum pectinae, Lemnetum minoris.
Luncile tinere de pe spaţiile riverane sunt reprezentate de comunităţi cu prevalarea Bromus
inermis, Elytrigia repens.
Valoarea economică.
Sectorul este utilizat în calitate de terenuri vânătoreşti şi piscicole. În heleşteiele prezente se
creşte peşte. Teritoriul este vizitat de turişti. Liliecii pot fi obiecte ale observării turiştilor, de
exemplu, pot fi organizate plimbări nocturne prin pădure şi de-a lungul Nistrului şi Turunciucului
ascultând sunetelor liliecilor cu ajutorul detectoarelor ultrasunet sau capturând chiropterele
cu ajutorul pânzelor (şi fotografierea lor). Dacă sunt prezente adăposturile artificiale, pot
fi desfăşurate observări (fotografierea) asupra mamiferelor mici în timpul zilei. Luncile ar fi
raţional de utilizat în calitate de fineţuri.
Zona B – XVII.B.(XVII.B.1.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 98 ha. Zona include un sector înmlăştinit situat pe
meandrul Nistrului cel mai de sud de pe malului stâng al Transnistrie (mai jos pe cursul meandrului
„Unghiul Satului”). Nu se cunosc date despre floră şi faună.

174
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Starea generală. Vegetaţia ierboasă este alcătuită din comunităţile înmlăştinite, jilave şi umede
de luncă, precum şi de mlaştini ierboase (Scyrpo-Phragmitetum), sunt amplasate mozaic, în
dependenţă de mezorelieful teritoriului.
Zona C – XVII.C.(XVII.C.1.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 145 ha. Zona include complexele „Kazaceşti”, „Holodnoe”,
„Baj”, „Pastikovka”, „Saghi” şi sistemul de lacuri de luncă din partea riverană a Nistrului.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos
Herpetofauna
Păsări Mamifere
Total 159 3 11 144 22
Completitudinea datelor (în %) 95 30 90 90 70
Cartea Roşie a Moldovei 1 2 29 1
Cartea Roşie a RMN 3 22 1
Lista IUCN 3 5 1
Cartea Roşie a Europei 3 1 3 1
Listele Convenţiei de la Berna 6 89 13
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
43 8
Directiva Habitat, Anexa IV 7 9
Directiva Păsări 77
Lista operaţională 3 3 4 19 4
Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 4 38 14
Exemple de specii rare
Plante - ulmaria, Potamogeton natans, Tamarix ramosissima, Typha laxmannii.
Animale. Insecte: Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia chloridice. Herpetofauna: Pelobates
fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări: Milvus migrans, Strix aluco, Gavia stellata, G.
arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus,
Platalea leucorodia, Cignus olor, Cignus cignus, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus,
Haliaeetus albicilla, Circus cyaneu), Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere: : Nyctalus
leisleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.
Starea generală. Covorul ierbos al sectorului conţine sectoare riverane de pădure de luncă
de protecţie a apelor cu prezenţa sălciei albe şi a plopului alb: Saliceto - Populetum (alba)
herbosum şi Salicetum (alba) rubosum. Vegetaţia canalelor din reţeaua de irigare este formată
din grupări acvatice-palustre de Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum latifoliae, Typhaetum angustifoliae,
în apă se întâlnesc comunităţile Polygono amphibiae-Potamogetonetum pectinae, Lemnetum
minoris. Luncile reavene de pe spaţiile riverane sunt reprezentate de comunităţi cu prevalarea
Bromus inermis, Elytrigia repens.
Sectorul Diculi-Cuţa-Maţarinskii – XVIII
Localizare : Raionul Slobozia, s. Nezavertailovka.
46° 33' 36" Lat N 29° 56' 09" Long E

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
175
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 349 ha. Sectorul include complexul „Diculi” şi teritoriile
acvatice-palustre limitrofe de pe insula Diculi, amplasate pe hotarul de nord a ecosistemului
de luncă a deltei Nistrene, insula Cuţa, amplasată între braţul fluviului Turunciuc şi
canalul de derivaţie a centralei electrice, precum şi malul drept al r. Turunciuc până la peninsula
Maţarinskii. Este deosebit de important pentru diversitatea biologică şi peisajeră. Insula Diculi
are terenurile puţin modificate de activitatea antropogenă, îndepărtate şi greu accesibile, greu
de străbătut, de aceea sunt potrivite pentru autodezvoltarea şi asigurarea unei protecţii sigure.
Altitudinea absolută: 1–3 m
Structura fizică
Descrierea generală
geografică
Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 88 km spre sud-est de
Chişinău, la 31 km la sud-est de mun. Tiraspol în limitele câmpiei Nistrului de
Jos.
Relief Lunca inundabilă de jos a f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului basagicărabean
al etajului geologic sarmatic din miocen;.
Caracteristica landşaftului Regiunea de landşaft a câmpiei cu terase a Nistrului de Jos, Lunca extinsă a fl.
Nistru, cu soluri de luncă, înnămolite-mlăştinoase de luncă, pe alocuri cu păduri
de plop şi salcie şi sectoare de pajişti de luncă şi bălţi.
Tipuri de bază de ecosisteme
1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Turunciuc.
2. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică).
3. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă
4. Canale cu apă puţin sărată.
Păduri de luncă inundabilă. Sunt prezente 4 biotopuri:
5. Pădure de luncă
6. Pădure riverană de salcie.
7. Pădure de luncă cu dominarea frasinului.
8. Comunităţi ale speciei de arbuşti Salix (S. triandra şi S. purpurea.).
Vegetaţie ierboasă. Sunt prezente comunităţile înmlăştinite, jilave şi umede de mlaştini de
luncă şi ierboase:
9. Păşuni de luncă cu ierburi înalte.
10. Păşuni de luncă.
11. Lunci umede şi mlaştini.
12. Desişuri de trestii.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos
Herpetofauna
Păsări Mamifere
Total 147 7 11 112 10
Completitudinea datelor (în %)
95
15 90 70 50
Cartea Roşie a Moldovei 1 2 25 1
Cartea Roşie a RMN 3 19 1
Lista IUCN 3 5

176
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos
Herpetofauna
Păsări Mamifere
Cartea Roşie a Europei 7 1 5 1
Listele Convenţiei de la Berna 1 70 2
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
38
Directiva Habitat, Anexa IV 7 7
Directiva Păsări 63
Lista operaţională 5 7 4 18 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 2 4 32 5
Exemple de specii rare de plante: Carex pseudocyperus, Cyperus glomeratus, Potamogeton
gramineus, Potamogeton natans, Salvinia natans, Typha laxmannii.
Speciile caracteristice şi rare de mamifere
Insecte - exemple de specii rare: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabricornis.
Herpetofauna. Specii caracteristice: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea,
Lacerta agilis, Natrix natrix. Еxemple de specii rare: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis.
Păsări. Specii caracteristice: Botaurus stellaris, Ixobrychus minutus, Anas plathyrhinchos,
Phasianus colchicu), Perdix perdix, Raullus aquaticus, Gallinula chloropu, Vanellus vanellus, Gallinula
chloropus, Acrocephalus schonobaenus, Acrocephalus scirpaceus, Acrocephalus arundinaceus,
Emberiza schoeniclus ş.a. În perioada migrării şi a strămutărilor fluviul şi teritoriile limitrofe
servesc drept loc de odihnă şi de nutriţie pentru majoritatea păsărilor. Еxemple de specii rare:
Botaurus stellaris, Crex crex, Phallacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia
nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas strepera,
Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion
haliaetus, Asio flammeus. Mamifere. Specii caracteristice: Nyctereutes procyonoides, Sus scrofa.
Еxemple de specii rare: Felis sylvestris.
Proprietatea terenurilor. Terenurile din proprietatea Fondului forestier de stat.
Starea generală. Teritoriul include sectoare înmlăştinite de mlaştini ierboase, de lunci jilave
şi umede, de păduri de luncă, amplasate în formă de fâşie îngustă de-a lungul fluviului între
albia sa şi digul antiviitură, terenuri agricole abandonate şi maidane. Accesibilitatea dificilă a
unor sectoare, mai ales a complexului Diculi şi depărtarea acestuia de localităţi condiţionează
un factor de deranj mai slab decât în multe alte teritorii ale Transnistrie de Sud şi favorizează
posibilitatea păstrării biotei în ansamblu. Sunt prezente specii rare de plante, sunt permanente
concentrările de păsări ale complexului acvatic-de mlaştină. În perspectivă este posibilă includerea
complexului Diculi în componenţa rezervaţiei internaţionale (sau atribuirea unui alt statut
de arie protejată de stat) împreună cu teritoriile valoroase limitrofe ale Ucrainei – cu lacul
Putrino şi cu pădurile de luncă inundabilă.
Valoarea economică Este un obiect turistic valoros, în timpul vizitelor se fac observări şi se
fotografiază peisajul luncii inundabile tipice, a speciilor rare (în perioada dezvoltării în masă) de
plante acvatice, de asemenea si a animalelor, în special a celor răpitoare şi a păsărilor specifice
biotopurilor acvatici, broasca ţestoasă. Multe dintre speciile de aici sunt obiecte ale vânătoarei
de amatori si ale pescuitului. Sectoarele de luncă trebuie utilizate ca fâneţe. Este permisă colectarea
plantelor medicinale. Aici sunt prezente şi specii de animale de vânătoare. Insula Cuţa este
folosită în calitate de sector pentru vânătoare şi pescuit. În lacuri este crescut peşte.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
177
Zona A – XVIII.A. (XVIII.A.1. – XVIII.A.2.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 98 ha. Zona include 2 subzone: XVIII.A.1. – A – 1
subzona cu un regim special de protecţie, include un sector înmlăştinit cu suprafaţa 43 ha cu desişuri
limitrofe de trestii. Prezintă un interes deosebit vegetaţia acvatică rară (Salvinia natans L.),
precum şi habitatul liniştit pentru unele specii de animale sălbatice; XVIII.A.2. – A – subzona
2
cu o reconstrucţie preliminară (55 ha) făcută cu scopul de a conserva vegetaţia de luncă. Include
partea mai înaltă (de nord) a insulei cu o vegetaţie de luncă dezvoltată. Subzona este atribuită
prevenirii proceselor de degradare a luncilor, legate de acumularea unei cantităţi importante
de rămăşiţe organice. Deoarece lipseşte păşunatul şi cositul fânului se recomandă un regim de
rezervaţie cu un păşunat şi un cosit reglementat.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos
Herpetofauna
Păsări Mamifere
Total 147 7 11 112 10
Completitudinea datelor (în %) 95 15 90 70 50
Cartea Roşie a Moldovei 1 2 25 1
Cartea Roşie a RMN 3 19 1
Lista IUCN 3 5
Cartea Roşie a Europei 7 1 5 1
Listele Convenţiei de la Berna 1 70 2
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
38
Directiva Habitat, Anexa IV 7 7
Directiva Păsări 63
Lista operaţională 5 7 4 18 3
Protejate de lege(CR, EN, VU) 2 4 32 5
Exemple de specii rare
Plante - Carex pseudocyperus, Cyperus glomeratus, Potamogeton gramineus, Potamogeton natans,
Salvinia natans, Typha laxmannii.
Animale. Insecte: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabricornis. Herpetofauna:
Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări: Botaurus stellaris, Crex crex, Phallacrocorax
pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia,
Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus
migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere:
Felis sylvestris.
Starea generală. Partea înmlăştinită a insulei Diculi este acoperită cu mlaştini cu ierburi
mari şi cu trestii ale formaţiunii Pharagmiteta australisi, pe suprafaţa apei Salvinia natans L
formează concentrări. Pe sectoarele joase inundate sunt formate lunci înmlăştinite cu prezenţa
Alopecurs aequalis, Eleocharis palustris, Carex acutiformis, C. riparia, C. otrubae, Alopecurus
aequalis, Juncus bufonius. Sectoarele mai înalte sunt ocupate de lunci jilave cu predominarea
Agrostis stolonifera, Carex melanostachya, Juncus gerardii. Luncile reavene în care prevalează
Bromus inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens ocupă sectoarele înalte de la periferiile
insulei şi versanţii barajelor antiviitură.

178
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Zona B – XVIII.B.1.(XVIII.B.1.-XVIII.B.2.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 43 ha de teritoriu silvic. XVIII.B.1-1 – subzonă cu
autoregenerare – un sector nu prea mare de pădure naturală de salcie în partea de nord-vest a
insulei Diculi; XVIII.B.1-2 – subzona de contribuire la regenerarea ecologică (reconstrucţie),
include sectorul albiei Turunciucului Vechi, parţial împlut cu apă şi partea de sud a insulei Cuţa
cu lacul în proces de formare.
Valoarea floristică şi faunistică. Sunt aceleaşi date ca şi pentru zona A
Exemple de specii rare.
Animale. Insecte: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabricornis. Herpetofauna:
Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări: Botaurus stellaris, Crex crex, Phallacrocorax
pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia,
Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans,
Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere: Felis sylvestris.
Starea generală. Vegetaţia de pădure este reprezentată de comunităţi jilave de salcie albă
(Saliceta (alba) - Saliceto – Populetum (alba) herbosum şi Salicetum (alba) rubosum). Asociaţia
Saliceto – Populetum (alba) herbosum este situată de-a lungul albiei Turunciucului Vechi. Componenţa
arboretului : 8SA2PA. Vârsta acestuia este de 36 de ani, consistenţa plantaţiilor – 0,6.
Clasa de bonitate – 4. Subarboretul este format de Rubus caesius. Un fragment mic de Salicetum
(alba) rubosum este amplasat în partea centrală a insulei şi este reprezentat de un arboret monodominant
10SA, cu vârsta de 30-40 de ani, consistenţa plantaţiilor – 0,5-0,6. Clasa de bonitate
– 5-4. Subarboretul este format de Rubus caesius. O pădure umedă de luncă inundabilă formată
din plop Populeta (alba) este situată de-a lungul albiei Turunciucului Vechi şi reprezentată de comunităţile
Populetum (albae) rubosum şi Populetum (albae) ulmosum: Populetum (alba) rubosum
este caracterizat prin arboretul (10PA) provenit din lăstăriş. Are o vârstă de 50 de ani. Consistenţa
plantaţiilor – 0,7. Clasa de bonitate – 3. Comunităţile Fraxineto – Populetum (alba) ulmosum sunt
provenite din lăstăriş, componenţa arboretului este 8PA2Ul. Vârsta acestuia e de 55 de ani. Consistenţa
plantaţiilor – 0,7. Clasa de bonitate – 2. Se propune curăţarea părţii uscate a albiei pentru a fi
umplută cu apele viiturilor, în perspectivă – formarea unei legături reglementate (prin ecluză) cu
albia principală a Turunciucului şi cu braţul Prorva spre lacul Putrino sau o legătură prin ecluză a
Turunciucului Vechi în partea de nord cu Stoianov Ghirl de la limanul Cuciurgan.
Zona C – XVIII.C.(XVIII.C.1.-XVIII.C.2.)
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 208 ha. Zona include 2 teritorii: XVIII.C.1. Insula
Kuţa, amplasată între braţul Turunciuc şi canalul de derivaţie a centralei electrice (9 ha);
XVIII.C.2. Sistemul de lacuri artificiale de lângă albie, sectorul înmlăştinit precum şi pădurea
de luncă din plop din raionul insulei Maţarinskii (83 ha). Sectoare de luncă între pădure de-a
lungul fâşiei de protecţie a apei – 116 ha.
Valoarea floristică şi faunistică
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos
Herpetofauna
Păsări Mamifere
Total 166 4 11 129 22
Completitudinea datelor (în %) 95 15 90 80 70
Cartea Roşie a Moldovei 1 2 25 1
Cartea Roşie a RMN 3 17 1
Lista IUCN 3 2

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos
Herpetofauna
Păsări Mamifere
Cartea Roşie a Europei 4 1 3 1
Listele Convenţiei de la Berna 6 87 13
Listele Convenţiei de la Bonn
Directiva Habitat, Anexa II
35 8
Directiva Habitat, Anexa IV 7 8
Directiva Păsări 62
Lista operaţională 3 4 4 17 4
Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 4 35 14
179
Exemple de specii rare de plante: Cyperus glomeratus, Potamogeton natans, Tamarix ramosissima,
Typha laxmannii.
Animale. Insecte: Anax imperator, Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia chloridice.
Herpetofauna: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări: Phallacrocorax pygmeus,
Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Aythya
nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus,
Asio flammeus. Mamifere: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Felis sylvestris.
Starea generală. Întreg teritoriul insulei Kuţa este inundată în timpul viiturilor puternice ale
Turunciucului. Fostele gospodării agricole (în prezent părăginite), acum reprezintă pârloage
tinere cu predominarea Xanthium spinosum L., X. strumarium L ce formează desişuri aproape
curate. În partea mai joasă, cea sudică, a insulei este situat un lac secat cu o vegetaţie acvaticăpalustră
(Scirpus lacustris L., S. tabernaemontanii C.C.Gmel., Typha angustifola L., T. laxmannii
Lepech.) şi de luncă. Teritorii nu prea mari limitrofe albiei dintre Axivskii Ghirl, Turunciuc şi
barajele antiviitură sunt ocupate de păduri periodic inundate de salcie (8SA2PA, 10SA) şi plop
(10PA), de plantaţii artificiale de arbori-arbuşti şi de lunci. Vecinătatea sectorului cu satele mari
de pe malul stâng al Turunciucului şi prezenţa trecerilor staţionare, popularitatea râului printre
rândurile pescuitorilor-amatori condiţionează un factor înalt de deranj pe cea mai mare parte
a sectorului.
MONUMENTELE PALEONTOLOGICE – XIX (434 ha)
Monumentul paleontologic „Râpa lui Albu” – XIX-a
Localizare : Raionul Ştefan-Vodă, împrejurimile satului Cioburciu
46° 34' 54" Lat N 29° 44' 10" Long E
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. Aproximativ 147 ha, dintre care în zona B – 2 ha şi
în zona de protecţie C ~ 145 ha. Sistemul alcătuit din râpa centrală şi din ramificaţiile care coboară
spre ea, are aproximativ forma unui romb, cu o diagonala mare cu o lungime de aproximativ
300 m, care se întinde de la drumului Răscăeţi-Cioburciu până la marginea satului (comuna
Cioburciu, întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”). Este un amplasament al faunei meotice
din miocenul superior. În perspectivă ar putea fi creat un profil paleontologic. În sistemul de
teritorii ale zonei Ramsar zona de protecţie a monumentului naturii trebuie atribuită zonei C –
Zona de protecţie - Zona de protecţie(XIX.C.1.) în partea de sus a versantului se mărgineşte cu
drumul, iar în partea de jos cu satul.

180
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Altitudinea absolută: 80-100m
Structura fizică
Descrierea generală Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă
geografică
de 81 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 30 km la sud-est de municipiul
Tiraspol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.
Relief Partea de jos şi medie a versantului drept al luncii f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit de nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului
gică
hersonian – a etajului geologic meotic
Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei cu o altitudine joasă, compusă din argile şi aleurite cu cernoziom
obişnuit şi carbonat situat pe solurile argilo-nisipoase viguroase de pădure.
Principalele tipuri de ecosisteme
Plantaţii artificiale
1. Plantaţii de salcâm
Vegetaţia ierboasă este reprezentată de biotopuri cu vegetaţie derivată
2. Păşuni ierboase uscate îmburuienite.
Proprietatea terenurilor. Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina.
Monumentul paleontologic „Râpa din Purcari” – XIX-b
Localizare : Raionul Ştefan-Vodă, în apropierea s. Purcari
46° 33' 45" Lat N 29° 52' 10" Long E
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. Aproximativ 155 ha, inclusiv zona B cu 5 ha şi zona
de protecţie C – 50 ha. Un grup de râpe de-a lungul malului Nistrului (comuna Purcari, Primăria).
Amplasament al faunei meotice a miocenului superioar. Zona de protecţie – XIX.C.2.
Structura fizică
Descrierea generală
geografică
Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă
de 91 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 36 km la sud-est de municipiul
Tiraspol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.
Relief Lunca inundabilă de jos a f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit nisipuri, argile, aleurite din grosimea superioară ale substratului
gică
hersonian al miocenului.
Caracteristica landşaftului Lunca inundabilă a Nistrului de Jos cu soluri de luncă şi de luncă inundabilă şi
înnămolite-mlăştinoase, cu păduri de luncă şi cu mlaştini ierboase
Monumentul paleontologic „Râpa de piatră” – XIX-c
Localizare : Raionul Ştefan-Vodă, în apropierea s. Tudora
46° 26' 32" Lat N 30° 2' 41" Long E
Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. Are aproximativ 132 ha, inclusiv zona B cu 2 ha şi
zona de protecţie C – 130 ha. Este un sistem întins de râpe, având aproximativ formă de pătrat,
cu lungimea de circa 100m, de-a lungul râpei principale (comuna Tudora, Primăria). Amplasament
al faunei meotice a miocenului superior. Zona de protecţie – XIX.C.2.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Altitudine absolută 20-60 m
Structura fizică
Descrierea generală Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă
geografică
de106 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 52 km la sud-est de municipiul
Tiraspol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.
Relief Lunca inundabilă joasă şi înaltă a f. Nistru
Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru
Descrierea generală geolo- Este alcătuit din nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului
gică
hersonian – a etajului geologic meotic
Caracteristica landşaftului Lunca inundabilă a Nistrului de Jos cu soluri de luncă şi de luncă inundabilă şi
înnămolite-mlăştinoase, cu păduri de luncă şi cu mlaştini ierboase
181
Zona C(P) – 988,26 ha
Ecosisteme ierboase, care nu au fost incluse în sistemul complexelor naturale; acestea, preponderent
sunt utilizate ca păşuni. Caracteristica este dată în Anexa 6.1
2.5. Principalele elemente ale Reţelei Ecologice Naţionale
Teritoriul include un fragment mare al coridorului (eco)biologic nistrean de importanţă internaţională
al reţelei ecologice pan-europene, crearea căruia este prevăzută în documentele
internaţionale. Crearea reţelei ecologice naţionale (REN) este prevăzută de Legea Republicii
Moldova privind reţeaua ecologică (Nr. 94 din 05.04.2007). Conform evaluării anului 2010, în
limitele zonei se află 7 arii-nucleu ale REN dintre cele 103 identificate în întreaga ţară: de nivel
internaţional – Lunca Talmaza; de nivel naţional – 3, inclusiv Cioburciu-Răscăeţi, Popească şi
Mlaştina Togai; de nivel local – 3, inclusiv Pădurea Chiţcani, Grădina Turcească şi Copanca-Leuntea-Talmaza
(Desen 4 color). În prezent sunt date insuficiente, dar probabil încă două complexe
naturale, Diculi şi Palanca, la fel pot fi evaluate în calitate de zone nucleu ale REN. În calitate
de arii-nucleu de nivel local al reţelei ecologice sunt evaluate teritoriile Ghenighea-Diaconu
(sectorul Olăneşti) şi Aivazia în complexul natural Olăneşti-Crocmaz, precum şi Împărăteasa.
Fiecare dintre aceste teritorii menţin specii incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi specii protejate
de legislaţia internaţională. Crearea reţelei ecologice are o importanţă mare pentru menţinerea
sistemelor ecologice şi a condiţiilor agroecologice favorabile, inclusiv pentru atenuarea
consecinţelor schimbărilor climatice. Integritatea fragmentului REN trebuie să fie susţinută de
coridoare biologice locale. Pe teritoriul zonei există o parte considerabilă de elemente necesare
ale coridoarelor biologice riverane cu o lungime de 199 km, care trebuie îmbunătăţite şi completate
pe o lungime de 33 km în locurile de întrerupere din contul plantaţiilor de protecţie.
Mai există şi 17 fâşii forestiere potrivite după lăţime. Necesită a fi create sau reconstruite încă
100 de plantaţii de coridor. Materialele referitor la compoziţia şi structura coridoarelor biologice
elaborate în cadrul proiectului GEF/Banca Mondială (2003-2005) sunt prezentate în Anexa 7.
2.6. Identificarea hotarelor şi semnele de marcare
Hotarele zonei coincid cu trăsăturile topografice. Cu toate acestea, de-a lungul hotarului ce trece
pe drumul Căuşeni-Odesa, la intersecţiile ce duc spre localităţile Cârnăţeni, Plop-Ştiubei, Leuntea
şi Coopanca, Popeasca, Talmaza, Răscăeţi, Purcari, Olăneşti, Crocmaz, Tudora şi Palanca, sau
ce duc în zonă din satele Crasnoe, Glinoe, Corotnoe şi Nezavertailovca semnele lipsesc. În primul
rând este necesar de a instala semne la principalele intrări pe rutele turistice în zona A.

182
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Dimensiunile mari ale teritoriului zonei şi folosinţa complexă a terenurilor face dificil controlul
hotarelor, în special al regimurilor în complexele naturale.
2.7. Dificultăţile şi posibilităţile legate cu comunităţile/populaţia locală
Ponderea cea mai mare a populaţiei apte de muncă este ocupată în sectorul agricol. Următoarea
parte după număr a populaţiei este implicată în sfera de servicii: comerţ, educaţie, învăţământ
şi educarea preşcolară, medicina, cultura, bănci, comunicaţii, transport, organele de ordin
şi administraţie. Cea mai mică pondere este ocupată în întreprinderile vinicole, industria prelucrătoare
mică şi depozitare. Puţine persoane activează sau temporar sunt atraşi în subdiviziunile
gospodăriei silvice. Mulţi activează în afara comunelor. Situaţia demografică în localităţile rurale
se înrăutăţeşte, este jos nivelul de viaţă şi este înalt şomajul printre populaţia aptă de muncă.
Structura creată a producerii şi ocupaţiei forţei de muncă limitează dezvoltarea social-economică
a comunelor. Productivitatea muncii şi eficienţa economică în gospodăriile săteşti după
structura existentă este redusă. Dar diferenţele dintre nivelul de dezvoltare social-economic între
comune şi centrele raionale învecinate nu este mare. În schimb este mare în comparaţie cu
oraşele (Chişinău, Tiraspol).
Are loc secătuirea puterilor sociale ale satelor şi pierderea controlului social asupra teritoriului,
a depozitelor ei, a resurselor de sol, acvatice şi alte resurse. Funcţia culturală a satelor (păstrarea
valorilor spirituale ale satelor, tradiţiile naţional-cultural, monumente ale naturii, istoriei
şi culturii) la fel slăbeşte, se pierd meşteşugurile rurale tradiţionale, este dificil de a le reanima
şi a le dezvolta.
Are loc continuarea stratificării sociale a comunităţii, în baza divizării muncii şi diferenţierii
sociale ale diferitor grupuri ale populaţiei comunelor, ţinând cont de indicatorii sociali: valorile
social-economice, mentalitatea, standardele culturale.
În comunele zonei şi centrele raionale sunt prezente nu mai puţin de 15-20 de asociaţii obşteşti
de mediu, sunt organizaţii active şi în alte domenii, dar posibilităţile de dezvoltare a acestui
sector sunt destul de limitate şi chiar se înrăutăţesc. Reprezentanţii păturilor vulnerabile sunt
puţin organizaţi
Ţinând cont din cele relatate mai sus se pot identifica următoarele dificultăţi pentru dezvoltarea
comunităţilor locale: 1) deficitul de locuri de muncă; 2) structura imperfectă a producerii şi
ocupării; 3) stratificarea social-patrimonială; 4) organizarea insuficientă; 5) deficitul mijloacelor
operaţionale pentru investiţii.
Cu toate acestea, se observă o anumită activizare a business-ului rural, ce caută noi posibilităţi
şi pieţe de desfacere. Se aşteaptă creşterea activizării sociale a populaţiei avansate, obosită de
„perioada de tranziţie”, care poate fi îndreptată spre dezvoltarea teritoriului sau să se manifeste
în creşterea încordărilor sociale.
Noi posibilităţi pentru populaţia locală de pe ambele maluri vor apărea în perspectivă, la soluţionarea
în comun cu Ucraina a chestiunii privind crearea unui parc naţional transfrontalier.
Aceasta va da posibilitatea unei planificări mai bune a dezvoltării infrastructurii turistice şi a
reţelei de operatori, legând regiunea maritimă balneară cu condiţii destul de monotone pentru
recreare pe de o parte, iar pe de altă parte – cu teritoriul zonei 1316 (şi probabil parc naţional). O
astfel de dezvoltare va asigura locuri de muncă adăugătoare, creşterea veniturilor şi profiturilor.
Pentru realizarea acestor posibilităţi este necesar de a demara dialogul comunitar dintre administraţie,
reprezentanţii comunităţii, ONG-uri şi organele centrale ale puterii.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Partea III. PLANUL DE ACŢIUNI
3.1. Obiectivele de management pentru realizarea direcţiilor de bază ale gestionării
zonei „Nistrul de Jos”
183
Obiectivele şi sarcinile curente de management sunt determinate, pe de o parte, de o serie
de împrejurări, analizate în partea a doua a acestui plan de management, pe de altă parte,
ele sunt determinate şi de faptul pe cât de reală este atingerea acestor obiective în condiţiile
existente. Printre circumstanţele importante se numără şi contradicţia dintre necesităţile de
dezvoltare durabilă şi protecţia valorilor naturale şi istorice, şi interesele pe termen scurt,
inclusiv tenebre.
1. Crearea unui sistem de control al regimului de protecţie şi administrare a teritoriului:
1.1. formarea organelor de conducere a zonei;
1.2. ajustarea administrării teritoriilor naturale şi seminaturale ale zonei în concordanţă
cu zonarea teritoriului şi planul de management;
1.3. organizarea controlului asupra respectării regimului de protecţie şi administrare.
2. Dezvoltarea odihnei, a turismului comercial şi social, astfel stimulând dezvoltarea socialecologică
a teritoriului şi conservarea patrimoniului lui natural şi istoric:
2.1. stabilirea colaborării între părţile cointeresate pentru dezvoltarea odihnei şi
turismului;
2.2. popularizarea şi generarea unei publicităţi a avantajelor teritoriului pentru investiţii,
inclusiv cele externe; organizarea activităţii turistice şi dezvoltarea treptată a
infrastructurii, atrăgând investiţii;
2.3. determinarea măsurilor practice şi a volumului de activităţi biotehnice pentru mărirea
capacităţii domeniilor pentru vânătoare.
3. Formarea gestionării ecosistemelor silvice în corespundere cu planul de management şi
zonare a teritoriului:
3.1. asigurarea regimului de protecţie şi de exploatare, şi luarea măsurilor adiţionale
pentru preîntâmpinarea braconajului, a păşunatului ilegal şi colectării excesive a
speciilor de plante medicinale şi decorative;
3.2. păstrarea pădurilor seculare, îndeosebi a habitatelor de importanţă europeană;
3.3. atragerea administraţiei şi a populaţiei locale la luarea deciziilor referitoare la procesul
de înfăptuire a exploatărilor silvice;
4. Formarea reţelei ecologice în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu angajamentele
internaţionale, precum şi îmbunătăţirea ecosistemelor acvatice interne:
4.1. formarea sistemelor de coridoare biologice şi a plantaţiilor de protecţie a apei în
baza speciilor autohtone, precum şi reconstrucţia acestora;
4.2. punerea în aplicare a măsurilor de răspundere pentru proprietarii de terenuri, în raport
cu plantaţiile de protecţie a câmpurilor şi a apelor şi cu protecţia cursului de apă.
5. Implementarea reconstrucţiei treptate a sistemelor hidrotehnice şi a celor ecologice care
le însoţesc:
5.1. reconstruirea Nistrului Orb;
5.2. refacerea regimului hidrologic a luncii Talmaza;
5.3. crearea locurilor de depunere a icrelor pe luncile din meandrele Nistrului, care
sunt expuse cel mai mult la pericolele de inundare.
6. Introducerea unui monitoring constant al diversităţii biologice, precum şi a cercetărilor
ştiinţifice pentru realizarea scopurilor enumerate în acest capitol.
6.1. monitoringul diverselor grupe ţintă de animale şi plante, în primul rând a păsărilor de apă.

184
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
6.2. atragerea instituţiilor ştiinţifice şi de învăţământ, a organizaţiilor ecologice neguvernamentale
la efectuarea cercetărilor, direcţionate spre realizarea sarcinilor de
protecţie a naturii şi a celor social-economice.
7. Sporirea cunoştinţelor ecologice, implicarea populaţiei şi a agenţilor economici în realizarea
sarcinilor propuse:
7.1. asigurarea unei susţineri informaţionale pentru atingerea scopurilor propuse, inclusiv
pe calea popularizării cunoştinţelor despre natură şi ţinut;
7.2. implicarea populaţiei în gestionarea teritoriului, mai ales în ceea ce priveşte respectarea
regimului de protecţie şi a celui de activităţi, îndreptate spre o dezvoltare durabilă.
8. Îmbunătăţirea folosinţei terenurilor şi normalizarea utilizării resurselor terenurilor ierboase,
cu scopul de a trece la o exploatare durabilă a resurselor naturale:
8.1. contribuirea la îmbunătăţirea structurii producţiei agricole, utilizând brandul zonei
pentru promovarea producţiei de înaltă calitate marcată geografic;
8.2. luarea măsurilor pentru aducerea utilizării terenurilor de luncă şi de stepă în conformitate
cu capacitatea resurselor acestora şi normativele (Hotărîrea Guvernului
Nr. 667 din 23.07.2010) şi ţinând cont de planul de management şi recomandări.
9. Dezvoltarea gestionării zonei:
9.1. pregătirea în baza ei a instituirii parcului naţional ca persoană juridică cu funcţii
de administrare specifice;
9.2. promovarea zonei sub formă de teritoriu-pilot pentru trecerea la o dezvoltare durabilă
neistovitoare;
9.3. crearea în baza ei a unei rezervaţii a biosferei şi a unei arii transfrontaliere protejate.
3.2. Planul de acţiuni privind managementul zonei
Activităţile de gestionare sunt elaborate în conformitate cu legislaţia naţională şi angajamentele
internaţionale ale Republicii Moldova, pentru realizarea cărora, administraţia publică locală
este direct responsabilă (art.7 punct 2 a Legii „privind administraţia publică locală”):
- Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Berna,
Elveţia, 1979);
- Convenţia cu privire la diversitatea biologică (Rio-de-Janero, Brazilia, 1992);
- Strategia paneuropeană cu privire la conservarea diversităţii biologice şi peisajere (Sofia,
Bulgaria, 1995);
şi în mod special Convenţia asupra zonelor umede de importanţa internaţionala, în special
ca habitat al păsărilor acvatice (Ramsar, Iran, 1971), deoarece zona de acţiune a planului de
management face parte din teritoriul oficial recunoscut Nr. 1316 al acestei Convenţii (din 20
august 2003).
3.2.1 Controlul asupra respectării regimului de protecţie şi dezvoltare a teritoriului
Controlul se introduce cu scopul respectării regimului, stabilit de legislaţie, actele normative
legate de acesta şi/sau de convenţiile internaţionale.
Malul stâng al Nistrului
Mecanismele instituţionale şi organizaţionale de administrare a zonei
Pentru a realiza gestionarea zonei se propune formarea următoarelor structuri şi organe de
administrare.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
185
Organul central de administrare – Consiliul coordonator de administrare a zonei „Nistrul
de Jos”, care:
1) realizează controlul asupra respectării regimului de protecţie a obiectelor şi complexelor
în conformitate cu zonarea teritoriului;
2) administrează zonele naturale cu regimuri speciale de protecţie;
3) elaborează şi coordonează programul strategic de administrare şi dezvoltare a zonei (de
subdiviziunile ministerului);
4) organizează monitoringul fondului ariilor protejate (prin Comisia de experţi pentru
monitoringul biodiversităţii şi asigurarea ştiinţifică);
5) realizează politica în domeniul perfecţionării regimului de protecţie şi în colaborare cu
instituţiile ştiinţifice (Institutul de cercetări ştiinţifice al ecologiei şi resurselor naturale,
Universitatea de Stat din Transnistria, Institutul de cercetări ştiinţifice transnistrian
al agriculturii ş.a.) pregăteşte şi prezintă propuneri Guvernului privind zonarea actuală
adecvată a teritoriului;
6) controlează respectarea regimului de protecţie pe sectoarele zonei care se află în competenţa
organelor administraţiei publice centrale şi locale;
7) elaborează propuneri asupra perfecţionării legislaţiei privind fondul ariilor protejate;
8) asigură evidenţa obiectelor şi a complexelor din fondul ariilor protejate (de subdiviziunile
ministerului);
9) elaborează, în colaborare cu ministerele de resort şi alte organe ale administraţiei publice
centrale, planuri de amenajare a teritoriului zonei;
10) efectuează coordonarea internaţională (prin intermediul Comisiei de colaborare interstatală
cu organele de administrare a zonei din Moldova şi Ucraina) privind conservarea
transfrontalieră a biodiversităţii şi administrarea teritoriilor zonei;
11) elaborează şi coordonează programele de cercetări ştiinţifice efectuate în limitele fondului
ariilor protejate ale zonei;
12) coordonează schemele de amplasare raţională a obiectelor şi complexelor fondului ariilor
protejate cu organele administraţiei publice locale (administraţia de stat a raionului
Slobozia, administraţiile de stat regionale din satele Chiţcani, Cremenciug, Cioburciu,
Glinoe, Crasnoe, Nezavertailovka, administraţia gospodăriilor de fermieri);
13) elaborează şi prezintă Guvernului regulamentele cadru pe categoriile de obiecte şi complexe
naturale în conformitate cu zonarea actuală adecvată;
14) realizează susţinerea informaţională (mass-media, ziare, reviste, buletine informative,
pagini web etc.) ale activităţilor efectuate de gestionare a teritoriului de Grupul informaţional;
15) elaborează programe şi realizează estimarea economică a conservării biodiversităţii, finanţarea
activităţilor de protecţie a naturii (Fondul contribuţiei la gestionarea zonei „Nistrul
de Jos”) pe teritoriul zonei;
16) realizează armonizarea bazei normativ-legale a gestionării zonei cu prevederile actelor
legale internaţionale în domeniul conservării biodiversităţii zonelor umede;
Sistemul de repartizare a responsabilităţilor
Responsabilităţile subdiviziunilor structurale de gestionare a zonei cuprind:
Consiliul Coordonator de administrare a zonei „Nistrul de Jos” este responsabil pentru:
1) respectarea Regulamentului despre funcţionarea Consiliului Coordonator de administrare
a zonei „Nistrul de Jos”;
2) respectarea controlului de stat de administrare a zonei şi a legislaţiei ecologice;
3) realizarea deciziilor adoptate în limitele împuternicirilor.

186
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Administraţia de Stat a raionului Slobozia, administraţiile de stat regionale (din satele Chiţcani,
Cremenciug, Cioburciu, Glinoe, Crasnoe, Nezavertailovka) sunt responsabile pentru:
1) respectarea controlului de stat de administrare a zonei şi a legislaţiei ecologice pe teritoriul
administrativ respectiv;
2) realizarea măsurilor de gestionare a zonei în conformitate cu normele elaborate şi regulile
Consiliului coordonator de administrare a zonei „Nistrul de Jos”;
Administraţia gospodăriilor de fermieri este responsabilă pentru:
1) respectarea şi îndeplinirea normelor şi regulilor adoptate pentru teritoriul zonei, pe sectorul
atribuit;
Evaluarea necesităţii de completare a bazei normativ-legale existente pentru o administrare
mai eficientă a zonei:
Completarea şi perfecţionarea bazelor normativ-legale existente pentru o administrare eficientă
a zonei include:
1) elaborarea Regulamentelor de realizare a regimurilor de protecţie pentru complexele naturale
discrete în zonele:
a) de protecţie strictă (A);
b) de tampon cu reconstrucţie ecologică (B);
c) cu activitate economică limitată (C);
d) în zona economică (D);
2) elaborarea metodelor de evaluare economică a resurselor zonelor umede şi a activităţilor
preconizate pentru utilizarea lor raţională;
3) adoptarea unui document despre administrarea în comun a complexelor naturale ale zonei
din sectoarele de frontieră,
4) elaborarea, adoptarea concepţiei şi strategiei de administrare şi utilizare a zonelor umede
ale părţii transnistriene din zonă;
5) elaborarea şi adoptarea unui program de activităţi ştiinţific argumentat în zonele de reconstrucţie
ecologică;
6) elaborarea bazei juridice de stimulare a agriculturii biologice pe teritoriul zonei;
7) perfecţionarea bazei normativ-juridice a activităţii de recreare, turistice, a pescuitului,
vânătoarei şi a gospodăriei silvice pe teritoriul zonei, pe sectoarele cu regim de protecţie.
Malul drept al Nistrului
1. Planul de management propune:
a) identificarea persoanelor responsabile în subdiviziunile teritoriale ale Inspecţiei de
stat, ale Ministerului mediului (MM) şi stabilirea regimului de raportare sistematică
a lor faţă de (1) Direcţia resurse naturale şi arii protejate a Ministerului mediului
(MM) şi (2) grupurilor de lucru;
b) determinarea persoanelor responsabile din întreprinderile silvice corespunzătoare ale
Agenţiei „Moldsilva”;
c) determinarea conducătorilor dintre vicepreşedinţii Consiliilor raionale Ştefan Vodă
şi Căuşeni şi crearea grupurilor de lucru care ar include:
d) persoanele responsabile, numite mai sus, de la Inspectorat şi din întreprinderile silvice,
precum şi din administraţia raională a poliţiei;
e) arhitecţii-şefi şi inginerii cadastrali principali;
f) reprezentanţii organelor raionale, responsabili de dezvoltarea economiei, culturii şi
turismului;
g) reprezentanţi ai celor mai cointeresate primării;
h) în grupurile de lucru trebuie incluşi reprezentanţi interesaţi ai business-ului şi reprezentanţi
ai organizaţiilor societăţii civile;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
187
i) introducerea în planurile de activitate ale consiliilor raionale realizarea unor întruniri
ale grupurilor de lucru nu mai rar decât o dată în trei luni;
j) determinarea regulamentului de realizare a activităţii grupurilor de lucru care ar stabili
drepturile şi obligaţiile.
2. Grupurile de lucru au următoarele funcţii:
1) controlul asupra respectării regimului de zonare şi protecţie a obiectelor patrimoniului
natural şi istoric;
2) crearea condiţiilor de îmbunătăţire a trecerii spre o utilizare stabilă ecologică şi economică
a resurselor naturale şi dezvoltarea teritoriului zonei;
3) susţinerea realizării potenţialului turistic;
4) susţinerea colaborării tuturor părţilor cointeresate în aceste scopuri;
5) susţinerea activităţilor administraţiilor locale de primul nivelul în realizarea planului
de management dat şi a iniţiativelor de dezvoltare a acestuia;
6) asigurarea colaborării cu parcul naţional natural „Nijnednestrovsk”.
3. Grupurile de lucru trebuie să determine programul de activitate, să stabilească sarcinile
personale privind protecţia pădurii şi controlul respectării zonării şi a planului de acţiuni.
Trebuie să coordoneze programul de lucru cu direcţia corespunzătoare a Ministerului
Mediului şi a Inspectoratului Ecologic.
4. Verificarea respectării legislaţiei în vigoare din domeniul protecţiei naturii în sistemul de
folosinţă a terenurilor. A se acorda o atenţie deosebită stării fâşiilor riverane de protecţie a
apelor Nistrului şi ale afluenţilor săi, a izvoarelor şi a lacurilor, precum şi perdelelor forestiere
cu destinaţie diferită, inclusiv cele create mai înainte şi cele abia trasate în planurile
de folosinţă a terenurilor. În baza controlului, în colaborare cu primăriile, de elaborat
măsuri pentru înlăturarea încălcărilor.
5. Agenţia „Moldsilva” şi subdiviziunile sale urmează să facă schimbări în amenajamentele
silvice, luând măsuri pentru realizarea regimului de protecţie a subdiviziunile silvice în
conformitate cu zonarea.
6. Administraţiile primăriilor, în coordonare cu arhitectul-şef al raionului, urmează să introducă
indicatoare de frontieră simple în locurile principale de intrare pe teritoriu.
7. Persoanele juridice care au în proprietate complexele naturale ale zonei, urmează să instaleze
indicatoare de avertizare în locurile de intersecţie a căilor principale cu zonele A
şi B, precum şi la aprecierea lor – cu zona C.
8. Orice vânătoare şi speriere a păsărilor sunt interzise în limitele zonelor de protecţie ale
apelor (1 km), precum şi în zona A.
9. Îngrădirea proprietăţii este interzisă în limitele ecosistemelor naturale, excepţie făcând
cordoanele pădurarilor şi ţarcurile pentru păşunatul animalelor şi a păsărilor domestice.
10. Subdiviziunile raionale de arhitectură şi construcţie urmează să ia sub un control special
construcţiile din limitele zonei, pentru a forma un aspect atrăgător şi pentru a evita distrugerea
monumentelor naturale de arheologie, istorie şi cultură.
Dezvoltarea gestionării teritoriului
Caracterul existent de gestionare, inclusiv şi cel prevăzut de legislaţie, are un şir de puncte slabe:
1) nu există un organ de administrare imparţial la interesele anumitor proprietari şi deţinători;
2) persoanele juridice şi fizice, ce au o atitudine antagonică faţă de protecţia valorilor teritoriului
de importanţă internaţională, pot chiar să nu participe la procesele formale şi
neformale de consultaţii, ceea ce face şi mai dificilă obţinerea unor compromise şi consensuri
între toate persoanele cointeresate;

188
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
3) posibilităţile administraţiei locale şi organizaţiilor neguvernamentale interesate sunt limitate,
inclusiv în ceea ce priveşte obţinerea susţinerii financiare pentru pregătirea proiectelor;
4) rolul şi în special mecanismul de responsabilităţi ale structurilor administrative nu este
clar determinat, ceea ce îngreunează activitatea lor şi creează dificultăţi pentru alte persoane;
5) funcţionarii au şi responsabilităţi nelegate cu aria protejată, uneori nedorind să deţină
rolul de lider, nu sunt instruiţi în domeniul acesta, precum şi cum să poarte discuţii cu
persoanele cointeresate, să găsească soluţii şi să obţină finanţare, în special cu partenerii
de peste hotare;
6) există contradicţii în legislaţie legate de administrarea pădurilor în ariile protejate, pe
care nu are cine să le soluţioneze de mult timp;
7) lipsa unei finanţări permanente de bază, care îngreunează activitatea, în special în ceea ce
ţine de monitorizare, care trebuie să fie realizată în conformitate cu legislaţie internaţională.
Cea mai eficientă administrare poate fi doar în baza instituirii unui parc naţional ca o instituţie
specializată pentru dezvoltarea teritoriului, protejarea eficientă a patrimoniului natural şi istoric,
organizarea interacţiunii dintre diferite unităţi teritoriale administrative şi sectoare ale economiei,
în special pentru dezvoltarea turismului. Doar prezenţa unei astfel de instituţii poate asigura o promovare
de succes a produsului turistic al zonei pe piaţa internaţională şi cu atât mai mult pentru o
atragere a investiţiilor străine. Crearea parcului naţional trebuie să fie primul pas în obţinerea statutului
de rezervaţie a biosferei şi în crearea unei arii protejate transfrontaliere în colaborare cu Ucraina.
3.2.2 Gestionarea ecosistemelor silvice pe malul drept al Nistrului
Pentru asigurarea îndeplinirii corespunzătoare a direcţiilor de bază ale managementului ecosistemelor
silvice, care fac parte din zona Ramsar „Nistrul de Jos”, şi în conformitate cu Strategia
dezvoltării durabile a sectorului forestier al Republicii Moldova (Hotărârea 350 din 12.07.2001)
şi criteriile de gestionare durabilă a pădurilor Republicii Moldova (Hotărârea Guvernului Nr.
618 din 04.06.2007) este necesar de a realiza următoarele sarcini:
a) efectuarea amenajamentului silvic ulterior (orientativ în anul 2012) al teritoriului zonei
reieşind din noile sarcini social-economice atribuite (regimul de protecţie), în contextul
programării activităţilor de gospodărire silvică care corespund după capacitate şi caracter
regimului propus;
b) intensificarea activităţilor de asigurare a regimului de protecţie şi preîntâmpinarea tăierilor
ilicite ale pădurii, păşunatului ilegal, colectării ilegale şi excesive a speciilor de plante
medicinale şi decorative, braconajului şi a altor activităţi ilegale.
c) conservarea pădurilor seculare şi dezvoltarea silvică a plantaţiilor valoroase, pentru mărirea
suprafeţelor de pădure seculară (în conformitate cu Anexa 5, ce este parte integrală
a acestui plan de management) .
d) înlăturarea de peste tot (în procesul tuturor lucrărilor de gospodărire silvică) a introducenţilor
agresivi, în primul rând a arţarului american şi a ailantului;
e) organizarea şi amenajarea locurilor pentru odihnă şi turism;
f) reconstrucţia/înlocuirea treptată a arboreturilor slăbite, puţin rezistente, cu provenienţă
din lăstari, cu predominarea stejarului, plopului alb, frasinului ş.a., precum şi a plantaţiilor
cu predominarea speciilor de introducenţi (salcâmul alb, glădiţa, plopul hibrid ş.a.) în
primul rând în jurul arboreturilor fundamentale incluse în zona A;
g) transferarea plantaţiilor cu predominarea stejarului la o gospodărire de regim codru, cu
regenerarea preponderent pe calea semincieră;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
189
h) crearea în cadrul lucrărilor de restabilire, plantaţii ce corespund condiţiilor de creştere locale,
asigurarea acestor lucrări cu material săditor şi semincier de calitate genetică înaltă;
i) optimizarea vârstei de tăiere a plantaţiilor, îndeosebi de origine din lăstari de generare
înaltă, cu productivitate slabă, cu predominarea introducenţilor (salcâm, glădiţă, plop
hibrid ş.a.) în contextul asigurării unei utilizări mai ample a potenţialului silvic bioproductiv
şi ecoproductiv;
j) consolidarea/extinderea suprafeţelor sectoarelor silvice existente şi crearea coridoarelor
ecologice pentru asigurarea schimbului genetic şi al migraţiei;
k) asigurarea în procesul de efectuare a lucrărilor silvice a conservării şi extinderii populaţiilor
de plante silvice rare şi pe cale de dispariţie;
l) asigurarea stării sanitare corespunzătoare a plantaţiilor silvice, prin realizarea unei supravegheri
permanente asupra apariţiei posibile a patologiilor forestiere şi efectuarea măsurilor
active oportune de combatere, tăieri sanitare argumentate ş.a.;
m) elaborarea şi implementarea programelor de reciclare a cadrelor din domeniul silvic în
conformitate cu noile cerinţe şi realizări.
Anexa 15 al acestui document conţine documentul tehnic ce descrie modificarea regimurilor
de folosinţă silvică şi administrarea parcelelor şi subparcelelor şi este transmis organelor de protecţie
a mediului şi de administrare a fondului silvic de stat în formă electronică (pe CD disc).
3.2.2.1. Starea actuală a lucrărilor silvice şi abordările necesare a fi aplicate în cadrul
elaborării amenajamentelor următoare ale pădurilor
Conform materialelor amenajamentelor silvice, efectuate în 2001 în pădurile zonei Ramsar
„Nistrul de Jos” pentru următorii 10 ani s-a planificat tot complexul de lucrări silvice destinate
pentru asigurarea utilizării raţionale, protecţiei şi dezvoltării pădurilor.
Aşadar, conform datelor amenajamentelor silvice, efectuarea lucrărilor silvice sunt prevăzute
în 2069 de unităţi amenajistice (88,5%) sau 93,3% din suprafaţa pădurilor din zonă. Celelalte
6,7% din teritoriu (păşuni, terenuri neproductive, remize, etc.) sunt prevăzute pentru necesităţile
de gospodărire silvică, fiind obiectul altor tipuri de lucrări. Majoritatea lucrărilor propuse
sunt deja îndeplinite, deoarece perioada de revizuire practic s-a finisat.
Reieşind din starea plantaţiilor silvice ale zonei, la momentul amenajamentelor silvice, şi din
schimbările ulterioare prognozate, ponderea majoritară în structura lucrărilor silvice o constituie tăierile
de igienă, care au fost planificate pe o suprafaţă de 2798 ha (42% din păduri). După ele urmează
lucrările de îngrijire şi conducere (degajări, curăţiri, rărituri), care sunt programate pe o suprafaţă de
2294 ha sau 34,6% din păduri. Tăierile de produse principale (tăieri de conservare şi cele de înnoire)
sunt programate pe o suprafaţă de 1095,5 ha, ceea ce reprezintă 16,5 % din păduri. Pe celelalte suprafeţe
(aproximativ 6,7%) sunt prevăzute lucrări de creare a culturilor silvice noi şi de întreţinere a lor.
În baza efectuării zonării pădurilor, care se află în subordinea Agenţiei „Moldsilva”, în limitele
zonei Ramsar „Nistrul de Jos”, sunt necesare schimbări parţiale în distribuirea după categorii de
ocrotire cu corectările corespunzătoare în regimul de folosinţă a plantaţiilor corespunzătoare.
În conformitate cu amenajamentele actuale ale pădurilor, aproximativ 611 ha de pădure fac
parte din fondul ariilor naturale protejate de stat ( „E”, categoriile funcţionale 5С, 5Е şi 5F). Pădurile
cu un regim special de protecţie („M”, categoriile funcţionare 1I, 2E, 4A şi 5H) constituie
circa 2985 ha, şi aproximativ 3153 ha de pădure fac parte din categoria „A” (codru regulat, care
prevede regenerare prin seminţe, categoriile funcţionale 4B şi 5L).
În baza capitolului 2.4. al Planului de management, pădurile zonei Ramsar „Nistrul de Jos”
sunt divizate în trei zone: A (protecţie strictă), B (zonă tampon de bază) şi C (zonă tampon
cu activitate economică şi recreaţie reglementată), care ocupă corespunzător 11177,2 ha (221

190
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
unităţi amenajistice), 2763,4 ha (1011 unităţi amenajistice) şi 3172,5 ha (1106 unităţi amenajistice).
Reieşind din starea actuală a plantaţiilor şi din particularităţile ecologice ale lor, zona A se
împarte în 2 subzone A de rezervaţie (păduri bătrâne cu structură naturală, cu dominaţia ste-
1
jarului, plopului alb, sălciei ş.a.) – 445,9 ha (71 unităţi amenajistice) şi A de reconstrucţie pre-
2
alabilă unde sunt necesare lucrări de îngrijire pentru sporirea participării speciilor edificatoare
de bază (stejarului, plopului alb, sălciei ş.a.), înlăturarea speciilor străine şi agresive şi susţinerea
ecosistemelor care necesită intervenţii – 701,3 ha (150 unităţi amenajistice).
În conformitate cu legislaţia în vigoare şi normele tehnice, este necesar de a atribui fiecărei
zone/subzone un anumit tip de categorie funcţionale. Astfel, pădurilor din subzona A trebuie
1
8 să li se atribuie tipul de categorie funcţională T . Pădurile din subzona A2 este necesar de a li se
0
9
atribui tipul de categorie funcţională TI . Zonelor B şi C li se atribuie tipul T (păduri deja incluse
1
în rezervaţii naturale peisajere şi păduri recunoscute ca monumente naturale) şi T II
Pentru asigurarea unui management corespunzător şi a unui regim de protecţie pentru plantaţiile
date este necesar de a include toate 71 de unităţi amenajistice (445,9 ha) din subzona A 1
în tipul de categorie funcţională T 0 – zonele de protecţie strictă din componenţa obiectelor fondului
ariilor naturale protejate de stat. Din zona A 2 suprafaţa de 21,9 ha (4 unităţi amenajistice)
este deja inclusă în rezervaţiile naturale peisajere şi păduri recunoscute ca monumente naturale
(categoriile funcţionale 5C şi 5F) cu tipul de categorie funcţională T 1 . În plus, tipul de categorie
T 1 este necesar de a-l atribui încă pentru 146 unităţi amenajistice (679,4 ha). Materialul generalizat
despre schimbarea categoriei funcţionale este dat în Anexa 9.
Repartizarea actuală a pădurilor incluse în zona B după categoriile funcţionale arată că majoritatea
dintre ele (1604,1 ha sau 58 %) sunt parte a zonelor verzi din jurul oraşelor şi a altor
localităţi (categoriile funcţionale 4A şi 4B). Pădurile din rezervaţii constituie 314,4 ha (11,4 %).
Celelalte plantaţii/teritorii (28,2%) aparţin categoriilor funcţionale 1I, 2E, 5L, 5Н, iar 54.7 ha
sunt ocupate de terenuri neproductive, terenuri destinate pentru necesităţile de gospodărire
silvică şi de vânătoare. Astfel, 82 de unităţi amenajistice (314,4 ha) vor fi atribuite la tipul de
categorie funcţională T I , iar 929 de unităţi amenajistice, care ocupă 2449 ha, vor atribuite la
tipul de categorie funcţională T II – zonele din componenţa obiectelor fondului de arii naturale
protejate de stat cu funcţii speciale de protecţie a naturii (Anexa 9).
Zona C include plantaţiile, majoritatea dintre care (34,2%) sunt incluse în categoria de păduri
antieroziune, plantate pe solurile degradate inapte folosinţelor agricole (categoria 2E). Un loc
important (22,3%) îl ocupă pădurile zonei verzi din jurul oraşelor şi a altor localităţi (categoriile
4A şi 4B). Rezervaţiile ocupă doar 203,6 ha sau 6,4%. Celelalte plantaţii silvice/teritorii (37,1%)
sunt raportate la categoriile 1I, 5L şi 5H, iar încă 165,9 ha constituie sectoarele neproductive, terenuri
destinate gospodăriei silvice şi cinegetice. Astfel, 78 unităţi amenajistice (203,6 ha) vor fi
incluse în tipul de categorie T 1 , iar 1028 unităţi amenajistice, care ocupă 2968,9 ha vor fi incluse
în categoria T II - zone din componenţa obiectelor fondului ariilor naturale protejate de stat cu
funcţii speciale de ocrotire a naturii (Anexa 9).
8 Tipul de categorie funcţională T 0 – prevede că pentru arboretele respective sunt excluse orice intervenţii silviculturale sau
alte activităţi care ar putea deregla echilibrul ecologic..
9 Tipul de categorie funcţională T I prevede că arboretele respective sunt destinate ocrotirii integrale a naturii. Aceste arborete
pot fi dirijate prin măsuri de gospodărire (lucrări de îngrijire şi conducere), au un regim controlat de gospodărire.
În cazul ecosistemelor forestiere deteriorate, sunt permise lucrări de reconstrucţie ecologică, prin care se urmăreşte realizarea
de structuri de tip natural. Reconstrucţia ecologică este un proces de durată, condiţionat de starea actuală a
plantaţiilor date.
10 Tipul de categorie funcţională T II – cuprinde arborete care se gospodăresc în regim special de conservare,îndreptare la
conservarea şi îmbunătăţirea calităţii lor, inclusiv restabilirea. În aceste păduri sunt prevăzute lucrări de îngrijire şi conducere,
lucrări speciae (tăieri) privind conservarea lor, iar în plantaţiile afectate – lucrări de reconstrucţie ecologică
10 .

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
3.2.2.2. Direcţiile de conservare şi dezvoltare a ecosistemelor silvice
191
Starea actuală nesatisfăcătoare a celor mai multe dintre pădurile zonei Ramsar „Nistrul de
Jos” „a fost obţinută”, în primul rând, drept urmare a nerespectării cerinţelor elementare (chiar şi
a celor învechite) de realizare a lucrărilor de gospodărire silvică (tăieri de îngrijire şi de produse
principale, lucrări silviculturale ş.a). De aceea, în timpul efectuării lucrărilor de gospodărire
silvică (inclusiv pe parchetele de tăiere) respectarea pe lângă cerinţele silvice şi a celor ecologice
va asigura realizarea unui rezultat bun, adică îmbunătăţirea diversităţii biologice şi a nivelului
de gestionare a gospodăririi silvice în pădurile zonei.
Printre comunităţile silvice ale zonei plantaţiile de stejar sunt cele mai importante, atât în
plan ecologic şi economic, cât şi cantitativ ocupând aproximativ 45% din suprafaţa acoperită de
pădure. Totodată reieşind din condiţiile de creştere a pădurii plantaţiile de stejar trebuie să predomine
pe 81% din teritoriul zonei. În trecut, în legătură cu faptul că particularităţile biologice
ale speciilor de stejar au fost ignorate, iar pădurile în care ei creşteau au fost supuse tipurilor
necorespunzătoare de tăieri silvice, s-a dat naştere unei situaţii care a pus în pericol regenerarea
semincieră naturală a dumbrăvilor, fapt care a condiţionat degradarea permanentă a lor. În afară
de aceasta, lucrările silviculturale au fost orientate spre introducerea speciilor de introducenţi
(preponderent salcâmul).
Una din direcţiile principale de administrare a teritoriilor forestiere din zonă este restabilirea
tipurilor fundamentale de fitocenoze silvice (în primul rând în zona B), ceea ce corespunde
unuia dintre principiile de bază ale silviculturii europene – principiul de amenajare şi
administrare a pădurilor, argumentate din punct de vedere geografic şi ecologic, sau principiul
naturaleţei. Starea actuală şi componenţa plantaţiilor pe teritoriul zonei este de aşa natură că
fitocenozele silvice nu sunt capabile de a regenera tipurile fundamentale pe cale naturală, adică
fără intervenţia omului.
Studiul pădurii a demonstrat că numai la anumite etape de dezvoltare, pădurea are calităţi
acceptabile din punct de vedere al efectelor de regenerare şi protecţie a naturii, necesare pentru
societate. De aceea, pădurea naturală nu este un model absolut pentru atingerea calităţilor
necesare prin metode silvice, dar numai un izvor de cunoaştere pentru modelarea unei păduri
cultivate în conformitate cu potenţialul natural şi de specii, precum şi cu necesităţile social-economice
ale societăţii.
Pentru utilizarea cu succes a principiului naturaleţei sunt necesare următoarele:
• cunoaşterea repartizării şi ecologiei speciilor silvice şi a ecotipurilor acestora;
• cunoaşterea structurii complexelor silvice teritoriale de diferit nivel, în funcţie de climă,
relief şi roca-mamă;
• cunoaşterea structurii şi ordinii de dezvoltare a proceselor de ecosistem în pădurile naturale;
• diferenţierea activităţilor de gospodărire în funcţie de particularităţile biologice ale speciilor
silvice, de tipurile condiţiilor de creştere, de tipurile de ecosisteme ş.a.
Plantaţiile existente ale zonei B şi C, precum şi parţial ale subzonei A 2, sunt reprezentate, preponderent,
de plantaţii derivate şi artificiale cu o componenţă variată, divizate în unităţi amenajistice
mici. Pentru restabilirea fitocenozelor fundamentale, în primul rând, trebuie de luat în
consideraţie condiţiile de creştere şi, reieşind din aceasta, de format păduri de tip fundamental
caracteristice pentru teritoriul zonei.
Drept izvor primar de informaţie pentru aceasta, pot servi materialele amenajamentelor silvice
(descrierea unităţilor amenajistice), unde în baza tipurilor de condiţii de creştere sunt date tipurile
fundamentale de păduri, care ar putea creşte (au crescut) pe teritoriul dat. Analiza datelor din documentele
amenajamentelor silvice demonstrează că teritoriul zonei Ramsar „Nistrul de Jos” trebuie
să fie acoperit, în principal, cu plantaţii de stejar (stejar pufos şi pedunculat) – preponderent

192
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
în partea de colină, iar sectorul de luncă inundabilă – în principal, cu plantaţii de plop (plop alb
şi negru), stejar şi plop, stejar şi salcie şi plantaţii de salcie.
Este necesar de a ţine cont de schimbările permanente a condiţiilor de creştere , în principal
– a regimului hidrologic (din cauza reglării debitului şi a schimbărilor climatice), ceea ce
influenţează nemijlocit componenţa speciilor. Astfel, pe locurile mai înalte în sectorul de luncă
inundabilă trebuie plantat stejarul pedunculat (ecotip de luncă inundabilă) cu însoţitorii lui caracteristici
(frasin, ulm, arţar de câmp ş.a.), care va înlocui o parte din plopişurile curate.
Pentru restabilirea integrităţii ecosistemelor şi regimului de folosinţă a pădurilor în baza repartizării
pe teritoriu a condiţiilor de creştere, este necesar de a determina zonele de unire a
unităţilor amenajistice. Această abordare trebuie utilizată pentru programarea şi lucrărilor principale
(tăieri de îngrijire, reconstrucţie ecologică, regenerare, lucrări de silviculturale, măsuri de
ajutorare la regenerarea naturală ş.a.).
Conectarea sectoarelor din punct de vedere al restabilirii biologice se recomandă de a fi îndeplinită
în baza următoarelor principii:
• corespunderea aceluiaşi regim de folosinţă (categorie funcţională);
• corespunderea condiţiilor de creştere;
• crearea sectoarelor unice indiferent de vârsta plantaţiilor, în orice caz unind plantaţiile cu
grupuri de vârste vecine, având în calitate de obiectiv formarea în viitor a unui sector cu
structură de vârstă diferită;
Un alt lucru important este şi reconstrucţia şi formarea lizierei de pădure. Lizierele reprezintă
o piedică naturală, biologică şi mecanică, care nu permit distrugerile din cauza vântului,
pătrunderea în pădure a buruienilor, dăunătorilor, animalelor domestice, poluanţilor diferiţi. În
general, lizierele joacă un rol important în asigurarea stabilităţii pădurilor faţă de impacturile
nefaste, atât de natură antropogenă cât şi naturală.
Şi lizierele interne – cele din jurul poienelor, de pe marginile luminişurilor, cele amplasate
de-a lungul drumurilor şi potecilor din pădure, în zonele de contact a diferitor sectoare, au un
efect ecologic, biocenotic, cinegetic-gospodăresc. Aceste elemente ale pădurii atrag animalele,
îndeosebi entomofagii, păsările şi copitatele, care preferă să se alimenteze în condiţii de vizibilitate
bună, accesibilitate a hrănii şi practibilitate.
Detaliile tehnice ale procesului de regenerare şi formare a lizierelor de pădure pentru teritoriul
zonei Ramsar „Nistrul de Jos” sunt relevate în Anexa 10.
3.2.2.3. Specificul protecţiei şi dezvoltării ecosistemelor silvice în dependenţă de zona
de protecţie
La Zona A sunt atribuite cele mai valoroase sectoare a comunităţilor fundamentale şi derivate de
păduri de colină cu participarea stejarului pedunculat şi pufos şi de păduri de luncă de plop şi salcie.
În plantaţiile din zona A este necesară realizarea măsurilor privind menţinerea compoziţiei
şi stării fitosanitare a acestora. În particular, în plantaţiile de stejar pufos aproape peste tot se
observă instalarea salcâmului alb, iar în plantaţiile de stejar pedunculat în luncă la excluderea
(pieirea) plopului se formează nişe libere, ocupate de arţarul american. Acest fapt are loc şi în
plantaţiile cu predominarea plopului alb. Tăierea periodică a speciilor invazive este inevitabilă şi
poate nu unica măsură pentru menţinerea componenţei plantaţiilor protejate.
La zona B sunt atribuite plantaţiile cu predominarea stejarului, preponderent celui pufos, şi
plopului alb. În astfel de plantaţii este necesară realizarea lucrărilor privind restabilirea fitocenozelor
silvice fundamentale sau a măsurilor ce contribuie la păstrarea stării şi compoziţiei
plantaţiilor din zona A, tampon pentru care sunt plantaţiile zonei B.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
193
Starea şi compoziţia plantaţiilor zonei B sunt astfel, încât nu este posibilă restabilirea naturală a
fitocenozelor silvice fundamentale. Nici arboreturile cu predominarea plopului alb în condiţii de
luncă inundabilă, nici, cu atât mai mult, arboreturile cu predominarea sălciei albe nu sunt capabile
la regenerarea tipurilor fundamentale de fitocenoze silvice pe cale naturală. Fără intervenţia omului
procesele de degradare a arboreturilor de plop alb şi salcie albă se vor intensifica doar.
În condiţiile noastre restabilirea tipurilor fundamentale de fitocenoze şi în luncă, şi pe terase, este
posibilă doar prin intermediul creării culturilor silvice (etapă intermediară) şi reconstrucţia plantaţiilor
nesatisfăcătoare după compoziţie şi stare. Interzicerea tăierilor rase în plantaţiile de plop alb şi salcie
albă, după cum a arătat experienţa de producţie, nu slăbesc procesele prezente de degradare şi uscare a
acestor arboreturi, şi conduc la pierderea producţiei silvice deja crescute şi creşterii actuale probabile.
Tehnologiile existente şi aprobate de producere privind restabilirea atât a tipurilor fundamentale
a fiticenozelor silvice în condiţiile de luncă, cât şi a arboreturilor nesatisfăcătoare după
compoziţie şi stare în partea de colină, precum şi reconstrucţia plantaţiilor în proces de uscare
şi degradare, va permite cu succes de a soluţiona problemele de restabilire a pădurilor în zona B
şi de asigurare a rolului de tampon a acestora.
Plantaţiile cu predominarea sau participarea salcâmului alb. În primul rând reconstrucţiei
vor fi supuse plantaţiile adiacente zonei A (50-100 m) în scopul stopării/reducerii procesului
de extindere a speciilor invazive din zona indicată. În procesul de reconstrucţie a acestor arboreturi
trebuie luate în consideraţie condiţiile existente. Astfel în plantaţiile cu participarea a
mai mult de 2 unităţi (mai mult de 20%) de specii fundamentale (stejar, frasin, ulm, arţar etc.),
procesul de reconstrucţie va include în primul rând înlăturarea totală a arborilor şi arboreturilor
de salcâm alb. Arborii speciilor fundamentale vor fi tăiate numai în baza stării sanitare. Pe
o parte a teritoriilor pachetelor (în primul rând în ochiuri), este necesară realizarea plantării
adăugătoare a speciilor fundamentale. Tăierile lăstărişului de salcâm se vor efectua o dată la 5-10
ani în dependenţă de condiţiile de creştere, pentru a nu permite fructificarea acesteia şi pentru
reducerea potenţialului regenerării vegetative. Tăierile rase ale salcâmului alb la această vârstă
fără permiterea regenerării ei creează condiţii pentru o restabilire naturală a principalelor specii
edificatoare a pădurilor (stejar pufos şi pedunculat, plop alb şi negru) şi a vegetaţiei ierboase
caracteristice dumbrăvilor de gârneţ.
În plantaţiile derivate cu predominarea speciilor fundamentale (frasin, ulm, arţar etc.), reconstrucţiei
vor fi supuse în primul rând:
o plantaţiile derivate (mai puţin de 20 % de specie principală) cu prezenţa în compoziţie a
introducenţilor (salcâm, glădiţă, arţar american, ailant etc.);
o plantaţii din lăstăriş şi din drajoni;
o păduri naturale cu o structură şi compoziţie afectată;
o plantaţii fundamentale în care este dificil de a restabili rolul primordial al speciilor edificatoare
(stejar pufos, stejar pedunculat, plop alb şi negru) prin intermediul măsurilor de
contribuire la regenerarea naturală şi tăieri de îngrijire.
Metodele de reconstrucţie pentru zona B – sunt recomandate următoarele metode:
- în plantaţiile tinere şi de vârstă medie (până la 20-30 ani) fără participarea în componenţă
a principalelor specii edificatoare (stejar, plop alb şi negru) sau cu o consistenţă mai mică de
0,6 se recomandă tăierea (rasă, de coridor, în fâşii etc.) a arboretului existent şi introducerea
speciilor principale ce lipsesc;
- în plantaţiile tinere şi de vârstă medie (până la 50-70 ani) cu prezenţa în componenţă a 1-3
unităţi de specii principale edificatoare cu o consistenţă adecvată (mai mare de 0,8) este necesară
realizarea tăierilor de îngrijire îndreptate spre formarea arboreturilor de diversă vârstă,
amestecate după componenţă (în primul rând în scopul măririi participării principalelor specii)
şi complexe după structură (cu multe etaje), de preferinţă de provenienţă semincieră;

194
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
- în plantaţiile preexploatabile şi exploatabile reconstrucţia se va efectua prin intermediul
tăierilor arboretului existent (rase, treptate, selective) şi crearea condiţiilor (contribuirea
la regenerarea naturală, semănatul adăugător, plantarea adăugătoare etc.) pentru regenerarea
arboreturilor fundamentale corespunzătoare condiţiilor de creştere.
În procesul tuturor măsurilor menţionate mai sus în primul rând este înlăturat arţarul american
şi ailantul.
În zona C predomină preponderent plantaţiile de salcâm alb. Aici lucrările de gospodărire
trebuie îndreptate spre o folosinţă reglementată (controlată) raţională şi neistovitoare a tuturor
resurselor naturale. Ţinând cont de predominarea plantaţiilor de salcâm alb, aici trebuie
modificat radical regimul de gospodărire. În primul rând este necesară revizuirea vârstelor copacilor
supuşi tăierilor de reconstrucţie. Este cunoscut faptul că la efectuarea tăierilor pădurii
exploatabile se pun următoarele sarcini:
- obţinerea din plantaţii a celei mai mari cantităţi posibile ale sortimentelor silvice valoroase;
- îmbunătăţirea condiţiilor acvatice şi de microclimă pe suprafeţele supuse tăierilor;
- asigurarea regenerării de succes a principalelor specii pe teritoriile tăiate.
Conform experienţei existente de gospodărire silvică, plantaţiile de salcâm alb cel mai mare
efect economic îl dădeau la un interval de tăieri de 5-10 ani. Experienţa mai arată şi că la realizarea
activităţilor, după tăieri plantaţiile de salcâm alb deja în primul an regenerează abundent din
contul drajonilor, asigurând astfel păstrarea funcţiilor de protecţie. Aceasta şi permite în condiţiile
actuale, atunci când există cerere pentru ţăruşe pentru vie, de a trece o parte din plantaţiile
de salcâm alb la un ciclu de tăieri de 5-10 ani. Şi în nici un caz nu trebuie permis plantaţiilor de
salcâm alb să atingă vârsta trecută de cea a exploatabilităţii, atunci când are loc pierderea atât a
calităţii, cât şi a cantităţii masei lemnoase deja acumulate şi a creşterii actuale. În consecinţă în
rezultatul secătuirii, plantaţiile indicate trebuie supuse procesului de reconstrucţie şi înlocuire
pe arboreturi fundamentale.
În condiţiile de luncă pe locurile mai înalte, bine drenate şi în porţiunea riverană este posibilă
cultura plopilor de soi după tipul forestier.
Ţinând cont de sarcinile zonei, pe anumite teritorii este necesară reconstrucţia cu înlocuirea
introducenţilor (salcâm, glădiţa) şi restabilirea asociaţiilor fundamentale. Aceasta se referă în
principal la plantaţiile exploatabile şi trecute de vârsta exploatabilităţii, ce au în componenţă 2-4
unităţi de specii fundamentale (stejar, plop, frasin, ulm, arţar etc.). Reconstrucţia poate fi aplicată
prin metoda treptată de conversie pe o durată de 2-3 cicluri de tăieri a arboretului de salcâm.
3.2.2.4. Exigenţe tehnice faţă de aplicarea lucrărilor silviculturale
Asigurarea conservării şi continuităţii arboreturilor din cadrul zonei se va realiza în primul
rând prin efectuarea oportună şi calitativă a întregului complex de lucrări silviculturale, inclusiv
cu adaptarea lor la noul regim de protecţie instituit şi implicit – la noile scopuri de gospodărire.
În dependenţă de vârsta şi starea arboreturilor, complexul respectiv de lucrări va include primordial
lucrările de îngrijire şi conducere, precum şi tăierile de reconstrucţie ecologică.
Tipurile existente de tăieri şi tehnologii aplicate pentru regenerarea arboreturilor permit rezolvarea
cu succes a problemei menţionate, cu atingerea unui efect ecologic şi economic corespunzător.
Tratamentele silviculturale aplicate în pădurile Zonei Ramsar „Nistrul de Jos” trebuie
să contribuie în primul rând la restabilirea şi consolidarea funcţiilor de protecţie a apelor,
solurilor, câmpurilor agricole, funcţiilor estetice şi sanitar-igienice, altor calităţi protective ale
pădurilor, să asigure succesiunea oportună a arboreturilor, care-şi pierd funcţiile protective cu
arboreturi tinere, corespunzătoare cerinţelor respective. Concomitent, acestea se realizează şi

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
195
în scopul valorificării oportune a masei lemnoase exploatabile, fără diminuarea calităţilor
tehnice a acesteia. Tratamentele silviculturale trebuie să asigure şi conservarea a unei părţi
considerabile de arbori bătrâni, arbori cu forme deosebite ale tulpinii şi coronamentului, din
considerente estetice, culturale, istorice, precum şi în contextul conservării biodiversităţii.
O importanţă deosebită o are păstrarea maxim posibilă a arborilor cu scorburi şi a cioatelor
înalte de arbori mari.
Reieşind din starea actuală a arboreturilor şi prognoza dezvoltării acesteia pe viitor, majoritatea
arboreturilor Zonei Ramsar „Nistrul de Jos” solicită intervenţii privind ameliorarea
compoziţiei. Arboreturile respective sunt cu compoziţii necorespunzătoare, necesitând diminuarea
proporţiei şi/sau excluderea speciilor agresive (arţar american, ailant etc.), introducente
(salcâm, glădiţă etc.), precum şi a celor secundare (paltin, ulm, frasin etc.) prin intermediul
lucrărilor de îngrijire şi conducere corespunzătoare. În cazuri aparte, este necesară realizarea
urgentă a tăierilor de reconstrucţie ecologică.
Intervenţiilor respective sunt destinate primordial arboreturile din subzona A 2 şi zona B, inclusiv
în contextul conservării stării şi structurii arboreturilor din subzona A 1 . Planificarea şi
îndeplinirea ulterioară a lucrărilor corespunzătoare se va realiza cu ocazia realizării lucrărilor
de amenajament silvic.
Lucrările de îngrijire şi conducere. Modelarea unor arboreturi stabile şi rezistente la acţiunea
factorilor vătămători se realizează începând cu primele lucrări silvotehnice – lucrările de
îngrijire şi conducere, obiectivele majore ale cărora sunt:
• conservarea şi ameliorarea biodiversităţii în vederea creşterii gradului de stabilitate şi
rezistenţă a arboreturilor la acţiunea factorilor vătămători (vânt, zăpadă, boli, dăunători,
vânat, poluare etc.);
• creşterea productivităţii arboreturilor şi a pădurii în ansamblu, precum şi îmbunătăţirea
calităţii lemnului produs;
• sporirea capacităţii de protecţie a calităţii factorilor de mediu (protecţia apei, aerului,
solului, peisajului etc.);
• sporirea capacităţii de fructificaţie a arborilor şi ameliorarea condiţiilor de regenerare;
• recoltarea lemnului în vederea valorificării parţiale a acestuia, care altfel, prin eliminare
naturală, s-ar recicla în cadrul ecosistemelor forestiere respective. Acest scop este
secundar, prioritar rămânând îngrijirea corespunzătoare şi la timp a arboreturilor.
Majoritatea speciilor care cresc pe teritoriul zonei sunt specii exigente faţă de lumină. Totuşi,
exigenţele lor diferă în raport cu staţiunea, provenienţa şi vârsta arborilor. Arborii care au coroane
mai puţin dezvoltate sau sunt puşi brusc în lumină formează lăstari lacomi, care diminuează
calitatea lemnului. Arboreturile de cvercinee cu densităţi mari, fiind puse brusc în lumină,
devin vulnerabile la uscări anormale. Frecvent, formarea de lăstari lacomi reprezintă un indiciu
al unei stări fiziologice precare.
Arboreturile pure se răresc de timpuriu, din care cauză solul nu mai este suficient umbrit,
iar condiţiile de vegetaţie se înrăutăţesc, favorizând apariţia dăunătorilor. De aceea, se impun
măsuri pentru ameliorarea structurii lor, încă din tinereţe, prin menţinerea şi promovarea atât a
subetajului, cât şi a subarboretului, peste tot unde este posibil.
Ca o particularitate esenţială a arboreturilor, se menţionează faptul că ele sunt expuse frecvent
fenomenelor de uscare anormală, îndeosebi arboreturile cu structuri necorespunzătoare
sub raportul structurii, compoziţiei şi al modului de regenerare (lăstari, sămânţă). De aceea,
lucrările de îngrijire şi conducere vor trebui să amelioreze arboreturile, din aceste puncte de
vedere. Detalii referitor la procesul de realizare a tăierilor de îngrijire în arboreturile ce cresc în
această zonă umedă sunt prezentate în Anexa 11.

196
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Reconstrucţia ecologică. În cazul ecosistemelor forestiere deteriorate, sunt permise lucrări
de reconstrucţie ecologică, prin care se urmăreşte realizarea de structuri de tip natural. Reconstrucţia
ecologică este un proces de durată, fiind condiţionată de starea actuală a arboreturilor
în cauză. Pentru menţinerea, conservarea şi ameliorarea biodiversităţii forestiere şi a stării de
sănătate a pădurilor, se recomandă adoptarea şi aplicarea următoarelor lucrări:
• conversiunea tuturor arboreturilor de cvercinee de la regim crâng la regim de codru în cadrul
aplicării lucrărilor de exploatare-regenerare şi ajutorare a regenerării naturale din seminţe;
• refacerea sau ameliorarea arboreturilor degradate şi brăcuite cu consistenţa sub normală
(0,4-0,6) până la foarte scăzută (sub 0,3) şi a arboreturilor slab productive situate în staţiuni
de productivitate superioară şi mijlocie specifice cvercineelor;
• substituirea arboreturilor derivate (cărpinete, păltinete, teişuri şi frăsinete) situate în staţiuni
forestiere corespunzătoare tipului natural-fundamental de păduri de cvercinee.
Pe teritoriul zonei, tăierile de reconstrucţie ecologică este necesar de realizat prin adaptarea
corespunzătoare a tratamentelor tăierilor rase, succesive şi progresive. Aceasta se referă în primul
rând la suprafaţa şi lăţimea parchetelor, termenele de alăturare, tehnologiile de realizare etc.
Astfel, pentru pădurile menţionate, se recomandă următoarele tipuri de tăieri de reconstrucţie
ecologică:
• tăieri cu o singură repriză (rase);
• tăieri selective uniforme pe suprafaţă (succesive);
• tăieri selective neuniforme pe suprafaţă (în ochiuri).
În cazul tăierilor cu o singură repriză (rase) tot arboretul se extrage integral, cu excepţia seminţişului
şi tineretului viabil, arborilor relict, arborilor plus, precum şi arborilor fructiferi valoroşi.
În pădurile fondului de arii naturale protejate, de obicei, sunt permise doar tăieri după starea
arboreturilor, reieşind din pierderea funcţiilor de protecţie sau funcţiilor speciale instituite. În
toate cazurile şi pentru toate speciile lăţimea parchetelor la tăierile cu o singură repriză (rase)
nu trebuie să depăşească 50 m, iar termenul de alăturare trebuie să constituie nu mai puţin de 5
ani. În cazul lipsei regenerării naturale preliminare calitative, toate parchetele sunt recultivate pe
parcursul unui an de la exploatare.
Tăierile cu o singură repriză (rase), de obicei, se realizează în arboreturile neasigurate în
măsura cuvenită cu seminţiş şi tineret de specii de bază pentru regenerarea naturală a pădurii,
necesitând regenerarea artificială, precum şi în arboreturile în care este aplicabilă regenerarea
din lăstari:
a) în arboreturile în curs de uscare şi afectate de boli, dăunători şi incendii, precum şi arboreturile
trecute peste vârsta exploatabilităţii, care îşi pierd funcţiile de protecţie;
b) în arboreturile în care este raţională regenerarea din lăstari a speciei de bază;
c) în arboreturile de foioase moi fără participarea de foioase tari, precum şi în cazul lipsei
seminţişului şi tineretului de specii valoroase;
d) în arboreturile de toate speciile cu consistenţa de 0,5 şi mai puţin, în cazul prezenţei sub
masiv a seminţişului şi tineretului viabil din specii valoroase în cantităţi necesare pentru
formarea/constituirea arboretului nou;
e) în arboreturile de salcâm, salcie, plop şi alte specii, care sunt gospodărite în regimul de crâng.
În scopul păstrării rolului antierozional al pădurii, tăierea arboreturilor amplasate pe pante
trebuie realizată cu conservarea maxim posibilă a subarboretului.
La efectuarea tăierilor cu o singură repriză (rase) lăţimea parchetelor se stabileşte în dependenţă
de condiţiile de creştere şi speciile de bază. În acelaşi timp, luându-se în consideraţie
importanţa pădurilor zonei pentru protecţia mediului, se recomandă aplicarea celor mai stricte
prevederi privind lăţimea şi suprafaţa parchetelor (Tabel 6)

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Tabel 6
Lăţimea maximă a parchetelor admisă la efectuarea tăierilor cu o singură repriză (rase)
Nr. d/o Categoriile de arboreturi Lăţimea maximă a parchetelor, m
1. Arboreturi de cvercinee şi alte specii de foioase tari. 50
2. Arboreturi de salcâm. 100
3.
Arboreturi de salcâm, salcie, plop şi alte specii de foioase moi:
de deal;
de luncă (inundabilă).
100
50
197
Metoda de alăturare a parchetelor aplicată în cazul tăierilor cu o singură repriză (rase) pentru toate
speciile este cea nemijlocită, iar în cazul arboreturilor de plop şi salcie din luncile râurilor în partea
inundabilă – peste o bandă. Tăierea următoarelor parchete în arboreturile de plop şi salcie din luncile
râurilor (în partea inundabilă) se realizează la atingerea de către lăstari a înălţimii de 3 m.
Termenul de alăturare a parchetelor se stabileşte reieşind din particularităţile biologice ale speciilor
de arbori şi condiţiile de creştere, în acelaşi timp, anul tăierii în termenul de alăturare nu se include.
Tăierile selective uniforme (succesive) pe suprafaţă (de obicei – în două reprize) se efectuează în
arboreturi de cvercinee amplasate în staţiuni reavene şi umede, precum şi în arboreturi de foioase
moi, cu prezenţa în cantităţi suficiente pentru regenerarea pădurii (minim 8-10 mii buc./ha) a seminţişului
şi tineretului viabil de stejar, frasin şi alte specii valoroase. În arboreturile de foioase moi
extragerea masei lemnoase constituie până la 40-50% din volumul total pe picior, cu diminuarea
consistenţei până la 0,5. Arboretul se răreşte uniform, prioritar din contul speciilor de amestec,
precum şi din contul arborilor de stejar care nu participă la fructificaţie. Repriza a doua (definitivă)
se realizează peste 4-6 ani, în cazul prezenţei sub masivul vechiului arboret a unei cantităţi
suficiente de seminţiş/tineret din specii de bază, care asigură formarea noului arboret.
În arboreturile cu subarboret dens, cu consistenţa de 0,6 şi mai mult, la aplicarea tăierilor rase,
cu trei ani înainte de realizarea tăierii se efectuează extragerea şi rărirea subarboretului. La aplicarea
tăierilor uniforme pe suprafaţă – rărirea subarboretului se realizează în procesul tăierii.
Tăierile selective neuniforme pe suprafaţă (în ochiuri) se efectuează în arboreturile de cvercinee amplasate
în staţiuni reavene şi umede, în arboreturile de luncă de plop cu frasin şi arboreturile de alte
specii de foioase moi, cu condiţia prezenţei seminţişului şi tineretului de stejar, frasin şi alte specii
valoroase. La aplicarea acestor tăieri, arboretul se extrage în câteva reprize din „ochiuri”, care
sunt amplasate în pâlcurile de seminţiş/tineret. În cazul lipsei seminţişului/tineretului, „ochiurile”
sunt amplasate uniform pe suprafaţă şi în cadrul lor, după prima repriză de tăiere, se efectuează
ajutorarea regenerării naturale sau crearea culturilor silvice. La efectuarea primei reprize
sunt constituite 5-6 „ochiuri” la 1 ha, cu diametrul de 20-30 m fiecare. Peste 4-6 ani „ochiurile”
se lărgesc uniform pe suprafaţă sau doar în unele părţi, reieşind din procesul de apariţie/creştere
a seminţişului. Tăierile/reprizele se repetă până când grupurile răzleţe de seminţiş se unisec cu
hotarele şi constituie un arboret plurien. Repriza finală (tăierea de racordare) se realizează cu
condiţia asigurării regenerării satisfăcătoare pe întreg teritoriul parchetului. În dependenţă de
mersul procesului de regenerare, perioada de aplicare a tratamentului constituie 10-30 ani.
Păşunatul animalelor în sectoarele preconizate pentru aplicarea tăierilor selective uniforme
(succesive) şi neuniforme (în ochiuri) pe suprafaţă, precum şi a tăierilor rase, cu păstrarea seminţişului/tineretului
existent, trebuie stopat cu 10 ani înainte de tăiere. Păşunatul animalelor
trebuie interzis, de asemeni, în parchetele neregenerate, în arboreturile tinere cu vârsta de până
la 20 ani şi în sectoarele cu regim special de protecţie.
Alte detalii privind metodele de reconstrucţie ecologică propuse pentru arboreturi, care cresc
în zona dată sunt expuse în Anexa 11.

198
3.2.2.5. Planul de reconstrucţie pe malul drept
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Pădurile de colină
În cadrul ocolului silvic Talmaza pe sectoarele complexului natural de păduri-poieni este
necesar de a contribui la restabilirea stejarului pufos prin intermediul regenerării seminciere.
1. 1. În sectorul „Copanca-Leuntea” parcela 6 - subparcela Q; parcela 15 - subparcelele C, D,
I; parcela 23 - subparcelele C, G; parcela 26 - subparcelele M, Q, S, W; parcela 28 - subparcelele
G, M, N, S, T, U, W, Y; parcela 29 - subparcela F; parcela 31 - subparcelele H, J, M, N,
S, T, U, W, Y; parcela 32 - subparcelele C, E, F, K; parcela 33 - subparcelele G, L, M; parcela
34 - subparcelele J, N, P, S, X, Y; parcela 35 - subparcelele A, B, C, K, P; parcela 37 - subparcelele
A, F, L, M, T, V; parcela 38 - subparcela K; parcela 39 - subparcelele C, M, N, P;
2. În sectorul «Stânca Talmaza»: parcela 41 - subparcelele C, G, H, J, O, S; parcela 42 - subparcelele
C, F, O;
3. În sectorul «Tufa»: parcela - 51 subparcelele E, L, M.
În cadrul ocolului silvic Olăneşti pe sectoarele complexului natural de păduri-poieni este
necesar de a contribui la restabilirea stejarului pufos prin intermediul regenerării seminciere
1. În sectorul «Stânca»: parcela 3 - subparcelele H, J, K, M; parcela 4 - subparcelele G, K, L.
2. În sectorul «Cioburciu de Munte»: parcela 5 - subparcelele, M, U, Х; parcela 6 - subparcelele
I, J, K; parcela 7 - subparcelele E, F, K, L, O, Q, R, S, T, U; parcela 8 - subparcelele D,
L, M; parcela 9 - subparcelele A, G, M, Q; parcela 10 - subparcelele B, E, K, P, S; parcela
11 - subparcelele E, G, S, T; parcela 12 - subparcelele M, X, Y; parcela 13 - subparcelele A,
B, C, N, O, P, R, T; parcela 14 - subparcelele F, I, P; parcela 15 - subparcelele C, K, L, Q, R,
T, U; parcela 16 - subparcela A; parcela 17 - subparcelele B, F, L, N, O, T, U, Y; parcela 18 -
subparcelele E, L; parcela 19 - subparcelele A, C, F, G, M, P, Q, V; parcela 20 - subparcelele
B, J; parcela 21 - subparcelele F, H; parcela 23 - subparcelele К, М, О.
3. În sectorul «Împărăteasa»: parcela 44 - subparcela E; parcela 45 - subparcelele A, B, K, L;
parcela 46 - subparcelele D, G, P, U, V, X.
Introducerea măsurilor de protecţie a biodiversităţii, în principal având şi importanţă stabilizatoare
pentru sectoarele silvice.
1. Crearea desişurilor dense de arbuşti de porumbar, păducel, scumpie, coacăz, măceş şi
drăcilă pe marginile sectoarelor afectate de alunecări de teren, în calitate de măsuri antierozionale,
ce vor asigura şi adăposturi pentru şerpii ce vieţuiesc aici în sectoarele “Moara
Veche”, “Valea Moşului” şi “Stânca”, în special în reţeaua de râpe, unde se află monumentul
naturii “Râpa lui Albu”).
2. Crearea lizierelor de tip închis pe periferiile sectoarelor (în locurile unde nu sunt formate)
în interior pe 3-4 m din mărăcine, măceş şi drăcilă – în sectoarele „Copanca-Leuntea”,
Valea Stânei”, „Parii” şi „Arpentea”, în plantaţia silvică învecinată păşunii Popeasca-4.
3. Păstrarea crengilor căzute acumulate în grămezi mici – sectoarele „Valea Stânei”, „Stânca
Talmaza”, „Stânca”, „Cioburciu de Munte”, „Carier”, fâşia de pădure la sud de s. Popeasca.
Măsuri speciale pentru îmbunătăţirea covorului ierbos al poienilor cu comunităţi afectate
primare de stepă.
1. Măsuri speciale pentru îmbunătăţirea de suprafaţă prin plantarea brazdelor de năgară şi semănatul
seminţelor de amestec de ierburi de stepă în: sectorul „Copanca-Leuntea”, parcela
6, subparcelele J, V; parcela 20 - subparcela N; parcela 26 - subparcelele K, T; sectorul „Valea
Stânei” parcela 49 - subparcela I; sectorul «Stânca Talmaza» parcela 42 - subparcela H; sectorul
« Stânca » parcela 4 - subparcelele А, Е; sectorul «Cioburciu de Munte» parcela 6 - subparcelele
J, K; parcela 8 - subparcela D; parcela 14 - subparcela R; sectorul «Carier» - parcela 24.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
199
2. A realiza semănatul seminţelor de păruscă pe poienile cu comunităţi derivate de stepă–bărboase
în: sectorul «Copanca-Leuntea» parcela 6 - subparcelele J, V; parcela 26
- subparcelele K, T; sectorul «Valea Stânei» parcela 49 - subparcela I; sectorul «Stânca Talmaza»
parcela 42 - subparcela H; sectorul «Stânca» parcela 4 - subparcelele А, Е; sectorul
«Cioburciu de Munte» parcela 6 - subparcelele J, K; parcela 8 - subparcela D; parcela 14
- subparcela R; sectorul «Carier» - parcela 24.
3. Cositul periodic pe poieni şi liziere cu fragmente de comunităţi de stepă pentru preîntâmpinarea
transformării covorului ierbos în unul de luncă în: sectorul «Copanca-Leuntea»
parcela 6 - subparcelele J, V; parcela 20 - subparcela N; parcela 26 - subparcelele K,
T; sectorul «Valea Stânei» parcela 49 - subparcela I; sectorul «Stânca Talmaza» parcela
42 - subparcela H; sectorul «Stânca» parcela 4 - subparcelele А, Е; sectorul «Cioburciu de
Munte» parcela 6 - subparcelele J, K; parcela 8 - subparcela D; parcela 14 - subparcela R;
sectorul «Carier» parcela 24.
4. Rărirea arbuştilor pe sectoarele de stepă – marginea sectorului „Carier”.
Pădurile de luncă
Reconstrucţia ecologică a teritoriilor silvice şi comunităţilor valoroase
În legătură cu regimul variabil de inundare şi imposibilitatea restabilirii acestuia la nivelul
format până la anii 60 ai secolului 20, este necesar de a aduce compoziţia arboreturilor în corespundere
cu condiţiile de vegetaţie pentru mărirea stabilităţii şi productivităţii:
- pe sectoarele inundate pe termen lung, amplasate la altitudinea de 2,0-2,5 m, de a contribui
la formarea pădurilor naturale de Saliceta albae şi/sau la crearea plantaţiilor artificiale
din Salix alba şi sălcii arbuşti, ce corespund condiţiilor de vegetaţie respective;
- pe sectoarele de inundări pe termen mediu amplasate la altitudini de 2,5-3,0 m deasupra
nivelului mării, de a contribui la formarea pădurilor din Populeta albae şi/sau la crearea
plantaţii artificiale pe baza Populus alba şi Populus nigra;
- pe sectoarele amplasate mai sus de 3 m, de a contribui la formarea pădurilor de frasin
după tipul 91E0 (pădurile aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior, Anexa I ale
Directivei UE Habitat) şi/sau de a crea plantaţii artificiale mixte în baza Quercus robur,
Fraxinus excelsior şi Populus hybrida.
Propunerile privind reconstrucţia au fost îndreptate spre crearea structurii arboreturilor în
conformitate cu condiţiile de vegetaţie a sectoarelor concrete.
Reconstrucţia silvică ecologică pilot în Lunca Talmaza
Reconstrucţia în pădurile naturale tinere. Chiar în regimul actual în zona de inundare pe termen
lung au nimerit comunităţile Populeta albae (64I, 67L,73A), ce urmează a fi supuse înlocuirii cu Salix
alba, în zona inundării pe termen mediu - Fraxineta excelsioris (64B, F, K) şi Ulmeta laevisi (67B),
care e mai bine a fi înlocuite cu comunităţi de Populeta albae. În zona de inundare pe termen scurt se
află pădurea Saliceta albae (70B), aici sunt de perspectivă plantaţiile de Quercus robur.
Reconstrucţia plantaţiilor. În zona de inundare pe termen lung se află plantaţiile de 20-30 de
ani de plop hibrid (67D, F), plop alb (67I). La normalizarea regimului de inundare în zonă va
intra plantarea plopului alb (67K). După tăieri aceştia trebuie înlocuite cu salcie.
În zona de inundare pe termen mediu deja în prezent se află plantaţiile de plop hibrid 64G,
67 – C, F, I. Parţial şi periodic aici se află plantaţiile de Quercus robur (61G, 67G), plantaţia de
35 de ani de Fraxinus excelsior (68C) şi plantaţia de plop hibrid (64K). Toate acestea este mai
raţional de a fi înlocuite pe Populus alba sau P. nigra.
Odată cu ridicarea apelor până la 4 m sau modificarea regimului prin intermediul reglării în
zona de inundare pe termen mediu nimeresc plantaţiile de plop hibrid (61B, 72D, 73H), care la
fel este de dorit de a fi înlocuite cu speciile autohtone de plop autohton Populus alba sau P. nigra.

200
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
În zona de inundare pe termen scurt sunt câteva plantaţii mixte, unele dintre care sunt supuse
reconstrucţiei – din componenţa plantaţiilor din arboreturile 5Gl4Fr1Ulv şi 5Gl3St2Fr (64A и
65E) glădiţa dominantă poate fi înlocuită cu stejar.
În zona neinundată se află plantaţia puţin valoroasă de 15 ani de Salix alba (59B), care are
sens de a fi înlocuită cu Quercus robur. Este obligatorie reconstrucţia sectoarelor (58U, 68I, 69O
şi 69R, 70F) cu Acer negundo, ce urmează a fi înlocuite cu Q. robur.
Pe întreg teritoriul ocupat de plantaţii silvice şi păduri fără subetajul de arbuşti, este necesar de
a introduce aninul, alunul, călinul. Această măsură are un sens triplu: preîntâmpinarea răspândirii
arţarului american, extinderea posibilităţii valorificării producerii nelemnoase, consolidarea stabilităţii
ecosistemului (creşterea diversităţii structurale, a bazei furajere a lumii animale şi a stabilităţii
pădurii). Materialul de plantare a aninului (specie medicinală) în Moldova lipseşte, dar este
prezent şi deficitul materialului de plantare a altor specii, care este necesar de înlăturat.
Formarea lizierelor. De a crea liziera de-a lungul canalului mai la nord de parcela 61A. Pe
sectorul îndreptat, amplasat între canalul şi terenurile ierboase, din partea sectorului s-au păstrat
fragmente ale comunităţilor Populeta albae şi Saliceta albae; starea comunităţii, în primul
rând rărirea arboretului, indică vârsta acestuia considerabilă. Liziera trebuie creată pe malul
canalului şi teritoriul adiacent cu o lăţime de 3-5 m. Compoziţia propusă pentru liziere este:
− fâşia interioară a lizierei - Alnus glutinosa, Ulmus laevis, Populus tremula, Populus nigra,
Padus avium;
− fâşia externă a lizierei – Frangula alnus, Swida sanguinea, Euonymus verrucosa, Crataegus
monogyna, Viburnum opulus, Rhamnus cathаrctica, Sambucus nigra, Rubus caesius.
Crearea lizierei pe marginea plantaţiei de Quercus robur, cu o vârstă de cca. 20 de ani (parcela
64B). Liziera trebuie creată de-a lungul canalului învecinat cu digul, adică pe hotarul parcelei.
Compoziţia propusă pentru liziere este:
− fâşia interioară a lizierei– Populus nigra, Alnus glutinosa, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior,
Acer campestris, A. tataricum;
− fâşia externă a lizierei – Corylus avellana, Crataegus monogyna, Swida sanguinea, Euonymus
verrucosa, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Viburnum opulus, Sambucus nigra,
Rosa canina, Rubus caesius.
Crearea lizierei aproximativ cu 50 m de la dig pe hotarul parcelei (67F), ocupată de monoplantaţii
de plop hibrid, în interiorul sectorului. Compoziţia propusă a lizierelor:
− fâşia interioară a lizierei– Salix alba, Alnus glutinosa;
− fâşia externă – din salcii arbuşti Salix – S. triandra, S. purpurea, S. viminalis.
Meandrul “Doi Fraţi”. Pe periferiile meandrului (parcelele 71-73) alternează cu fragmente de
păduri naturale de luncă, monoplantaţii de plop hibrid şi comunităţi de luncă de nivelul mediu
al luncii. Pe meandru trece braţul mort tânăr al Nistrului cu vegetaţie acvatică; aici aproximativ
pe 1 km cu o lăţime de 2-3 şi 3-4 m pe ambele maluri se formează acumulări de specia înscrisă
în Cartea Roşie Trapa natans. Liziera comunităţii de 40 de ani de Populeta albae (71F) este formată
de agresivul Acer negundo, ce urmează a fi înlocuit de specii autohtone de lizieră. Compoziţia
propusă pentru liziere este:
− fâşia interioară a lizierei– Quercus robur, Populus nigra, Alnus glutinosa, Ulmus laevis,
Fraxinus excelsior, Acer campestris, A. tataricum;
− fâşia externă – Swida sanguinea, Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, E. europaeus,
Corylus avellana, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Viburnum opulus, Sambucus
nigra, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Rubus caesius.
Crearea lizierei pe marginea exterioară a monoplantaţiei de plop hibrid (72B, D).

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
201
Compoziţia propusă pentru liziere este:
− fâşia interioară a lizierei– Quercus robur, Populus nigra, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior,
Alnus glutinosa, Populus tremula, Acer campestris, A. tataricum;
− fâşia externă – Swida sanguinea, Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, E. europaeus,
Corylus avellana, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Sambucus nigra, Viburnum
opulus, Rosa canina, Lugustrum vulgare, Rubus caesius.
Formarea lizierei pe marginea inferioară a digului de stat anti-viitură şi lunca adiacentă cu o
lăţime totală de 3-5 m. (71D şi 72А). Scopul – de a proteja la maximum comunităţile meandrului
de la impactul din partea terenurilor agricole învecinate, intrarea animalelor domestice pe
teritoriul meandrului şi de a contribui la conservarea microclimatului silvic. Aceste subparcele
sunt ocupate de comunităţi de luncă de graminee jilave, în principal de formaţiunea Elytrigieta
repentisi, ce demonstrează o presiune considerabilă (recreaţie, păşunat), dar cu o bază de graminee
păstrată. Aici se dezvoltă solitar Salix alba şi Populus alba. Luncile trebuie cultivate şi
semănate cu leguminoase (speciile hidrofile Trifolium – T. medium, T. pratense, T. hybridum, T.
fragiferum, T. repens) şi de a fi lăsate ca fâneaţă. Componenţa propusă a lizierelor:
− pe treimea de jos a clonului digului– Rosa canina и Prunus spinosa;
− pe partea de luncă adiacentă - Crataegus monogyna, Corylus avellana, Frangula alnus,
Sambucus nigra, Swida sanguinea, Viburnum opulus, Rubus caesius.
3.2.3. Gestionarea ecosistemelor silvice pe malul stâng
Scopul managementului este determinat de necesitatea de a conserva valorile biodiversităţii,
de a mări calităţile de protecţie a malului a plantaţiilor riverane, de a îmbunătăţi calitatea acestora
ca coridoare biologice, ce au importanţă pentru stabilitatea agroecosistemelor. Sarcinile:
• în zona de protecţie strictă (A) de a introduce măsuri silvice pentru menţinerea structurii
naturale şi asigurarea dezvoltării naturale;
• în zona tampon principală (B)
o conservarea pădurilor seculare şi dezvoltarea silvică a plantaţiilor valoroase pentru
extinderea suprafeţei pădurilor seculare (în conformitate cu Anexa 5, ce reprezintă
parte integrală a acestui plan de management);
o de a contribui la restabilirea pădurilor naturale;
o de a crea condiţii pentru intensificarea rolului specii principale edificatoare şi a regenerării
seminciere cu o înlocuire treptată a pădurilor derivate de arţar şi frasin cu cele de stejar;
o de a reţine modificarea tipului de ecosistemelor de luncă preîntâmpinând extinderea
speciilor de arbori-arbuşti;
• în zona tampon cu activitate economică limitată (C);
o de a introduce gospodărirea durabilă pe baza planurilor organelor gospodăririi silvice,
o de a reconstrui plantaţiile puţin valoroase şi de productivitate redusă, ce au regenerat
nesatisfăcător după tăierile anilor precedenţi, precum şi
o extinderea capacităţii ecologice şi a valorii economice prin intermediul plantării speciilor
sălbatice de pomuşoare şi nuc;
• de a exclude speciile introducente din toate zonele.
3.2.3.1. Planul de reconstrucţie
1. Sectorul vila silvică Chiţcani – contribuirea la restabilirea ecologică a arboreturilor seminaturale
prin crearea condiţiilor pentru intensificarea rolului principalului edificator – stejar pedunculat
şi speciile de însoţire – arţar, frasin, în special contribuirea la regenerarea semincieră;

202
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
înlăturarea speciilor derivate, în principal înlocuirea frasinului pe stejar şi înlocuirea treptată a
pădurilor derivate pe cele de stejar; excluderea speciilor introducente. Introducerea în zona de
lângă liziere a arbuştilor fructiferi pentru a completa baza furajeră pentru păsări şi alte animale.
Crearea biopoienilor cu vegetaţie de luncă printre masivul compact de pădure pentru mărirea
diversităţii habitatelor animalelor şi aplicarea regimului ştiinţific argumentat de colectarea fânului
pe biopoieni.
2. Lacul Laptura (braţul mort al Nistrului) – crearea culturilor silvice, apropiate după structură
şi compoziţie de pădurea naturală în fâşia riverană de protecţie a apelor cu biopoieni.
3. Insula Diculi – restabilirea sălcişului natural pe porţiunea ridicată a insulei; restabilirea
(reconstrucţia) pădurii de plop şi salcie pe malul Turunciucului vechi.
4. Insula Diculi vechi – reconstrucţia plantaţiilor puţin valoroase şi cu productivitate redusă
şi restabilirea pădurii de salcie-plop din zona riverană de protecţie a apelor dintre canalul artificial
şi valul anti-viitură. Restabilirea (reconstrucţia) pădurii de luncă de salcie şi plop de-a
lungul braţului mort.
5. Insula Cuţa – reconstrucţia plantaţiilor puţin valoroase şi cu productivitate redusă şi restabilirea
pădurii de salcie-plop din zona riverană de protecţie a apelor dintre Axiv Ghil, Turunciuc
şi valurile antiviitură.
6. Sectorul de la Insula Cuţa până la Insula Maţarinschii şi Sectorul Obrezov-Cut – Dubovii Cut:
- înlocuirea culturilor de valoare şi productivitate mică şi a pădurilor cu culturi artificiale
apropiate după structură şi compoziţie de pădurea naturală de luncă în fâşia riverană
de protecţie a apei;
- crearea biopoienilor cu vegetaţie de luncă printre masivul compact de pădure pentru mărirea
diversităţii habitatelor animalelor pe insula Maţarinschii şi folosind luminişurile mici
existente din subparcela 1 a parcelei 10, subparcela 12 a parcelei 9.
7. Sectorul Curşevatoe, Eremciuc Cut, Holodnoe, Jeminschii Cut, Saghi, Pasticova –Baj – Semena
– Bolishoe Turcovo Ghirlo:
- reconstrucţia şi crearea culturilor silvice apropiate după structură şi compoziţie de pădurea
naturală de luncă în fâşia riverană de protecţie a apelor.
- introducerea în subarboret şi în zona de lângă liziere a arbuştilor fructiferi pentru completarea
bazei furajere pentru păsări şi alte animale.
8. În toate sectoarele indicate în punctele 4 şi 5 – introducerea în subarboret şi zona de lângă
liziere a arbuştilor fructiferi pentru completarea bazei furajere pentru păsări şi alte animale.
3.2.3.2. Tehnologia reconstrucţiei plantaţiilor silvice de protecţie
I. Etapa pregătitoare
1) tăierea arboreturilor cu valoare şi productivitate redusă ;
2) defrişarea parţială în fâşii (în culise). Lăţimea fâşiilor de la 6 la 21 m. În fiecare caz concret
se concretizează în baza necesităţii suprafeţei pe care se întâlnesc buturugi. Pe arboreturile
cu o consistenţă înaltă, lăţimea fâşiilor defrişate este aproximativ egală cu lăţimea culiselor.
3. Trecerea triplă cu maşina de defrişare peste rădăcini.
4. Discuirea fâşiilor defrişate
5. Aratul solului (local) în locurile rândurilor proiectate (pentru ieftinirea activităţii). Este
deosebit de actual pe sectoarele cu semne de fuzionare şi salinizare.
II. Plantarea
1. Plantarea puieţilor cu vârstă de 2 ani sub lopată este obligatorie în anul tăierii arboretului.
2. Amplasarea locurilor de plantare - 2,0, 2,5, 3,0 х 0,5-0,7 m. Compoziţia de specii – stejar
pedunculat, amplasat în rânduri paralele cu o distanţă dintre acestea de 0,5 m, alternează

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
203
cu frasin obişnuit şi caprifoi tătăresc. Amestecul de frasin şi caprifoi în plantaţii după cu
arată experienţa practică (Alexeicenko A.P., Alexeicenko N.A., 2009) măreşte energia de
creştere a stejarului şi productivitatea generală a arboretului.
III. Îngrijiri
1) Transportarea cioturilor de la locurile de depozitare.
2) Îngrijiri manuale de cinci ori în primul an, în al doilea – de patru ori – plivirea buruienilor
şi a drajonilor.
3) Graparea dintre rânduri sau discuirea în primul an, precum şi în anii următori.
Tehnologiile schemei de reconstrucţie a plantaţiilor de valoare şi producţie mică sunt date de
Alexeicenko A.P., Alexeicenko N.A., 2009 (Anexa 9).
IV. Exploatarea
1) Exploatarea constă în protecţia, realizarea măsurilor de îngrijire, reconstrucţie şi restabilire
a plantaţiilor silvice de protecţie. Protecţia este responsabilitatea ocoalelor silvice şi a
întreprinderilor agricole.
2) După primirea plantaţiilor silvice de protecţie în exploatare pe 5 ani, protecţia este responsabilitatea
gospodăriilor, ocoalele silvice realizează o funcţie de control.
3) Îngrijirea în plantaţiile silvice de protecţie constă în realizarea tăierilor de îngrijire şi lupta
cu dăunătorii şi îmbolnăvirile, tăierile de îngrijire trebuie planificate pentru 3 perioade:
1) până la 10 ani – sarcina de a asigura condiţii mai bune de creştere şi de a începe pregătirile
pentru formarea construcţiei; 2) formarea construcţiei plantaţiei; 3) menţinerea
construcţiei necesare.
4) Reparaţia plantaţiilor poate fi înfăptuită prin metode agromecanice – plantarea în locul
arborilor căzuţi, metode silvicole – crearea condiţiilor optime de vegetaţie pentru principalul
edificator în timpul tăierilor de îngrijire.
3.2.4. Gestionarea ecosistemelor ierboase şi îmbunătăţirea folosinţei terenurilor
Pentru îmbunătăţirea stării ecosistemelor ierboase este necesar de realizat următoarele sarcini:
1) realizarea reconstrucţiei pilot pe anumite terenuri păşunabile ale teritoriului prin intermediul
semănatului ierburilor furajere şi extinderea suprafeţelor de păşuni îmbunătăţite.
2) identificarea măsurilor de aducere a numărului de animale menţinut în corespundere cu
capacitatea de asigurare cu furaje a păşunilor.
3) crearea sectoarelor pentru producerea seminţelor de ierburi multianuale, folosite pentru
reconstrucţia păşunilor şi fâneţelor.
4) Excluderea terenurilor nepotrivite pentru prelucrare din circuitul arabil – cele cu o productivitate
redusă, puternic erodate, regulat inundate şi cele salinizate.
3.2.4.1. Gestionarea ecosistemelor ierboase pe malul drept al Nistrului
Reconstrucţia terenurilor păşunabile
Desenul din Anexa 6.2. prezintă amplasarea păşunilor de stepă, pentru care sunt propuse
măsurile de reconstrucţie indicate mai jos. Păşunile sunt numerotate în cadrul zonării în calitate
de teritorii ale zonei cu activitate ecologică limitată (Anexa 6.1).
1. Realizarea îmbunătăţirii de suprafaţă pentru următoarele păşuni: С(P).1; С(P).2; C(P).3;
С(P).4; С(P).5; С(P).6; С(P).7; С(P).8; С(P).9; C(P).11; C(P).12; C(P).13; C(P).14;
C(P).15; C(P).16; С(P).17; С(P).18; С(P).19; С(P).20; С(P).21; С(P).23; С(P). 25; С(P).31;

204
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
2. Realizarea îmbunătăţirii fundamentale:
(a) prin crearea păşunilor cultivate - VI.C.8, С(P).30; С(P).22; С(P). 26; С(P).27; С(P).28;
С(P).29; С(P). 32;
(b) prin crearea agrostepei – С(P).33; VI.C.8;
3. Realizarea rării arbuştilor pe unele păşuni;
4. Semănatul unui amestec de seminţe de stepă cu o prelucrare de suprafaţă a solului pe
sectoarele relativ netede – C(P).16, sectorul afectat de alunecări de terenuri pe locul viţei
de vie mai jos pe versant de la păşunea C(P).23.
5. Crearea pe terenurile afectate de eroziune rapidă de fragmente ale complexului de pădure
şi poieni, ce includ;
- curtine de stejar pufos pe versanţi şi pe schimbările bruşte ale suprafeţei cu barbaris şi
măceş pe lizierele şi pe porţiunile superioare ale versanţilor şi sectoare de porumbar
pe versanţii puternic erodaţi;
- sectoare de stepă, restabilite prin plantarea brazdelor de năgară şi semănatul amestecului
de ierburi – sectoarele de păşuni VI.C.3, VI.C.8, С(P).16; VII.C1.
1. Crearea fâşiilor din arbuşti ghimpoşi (măceş, păducel) şi necomestibile (scumpie) pe
marginea păşunilor îndreptate spre sectoare abrupte cu pericol de eroziune.
Recomandări tehnologice privind îmbunătăţirea fundamentală a păşunilor cu semănatul
amestecului de ierburi de cultură şi păşuni prin metoda agrostepei, îmbunătăţirea de suprafaţă a
păşunilor cu semănatul ierburilor de cultură, reconstrucţia păşunilor prin îmbogăţirea componenţei
naturale de ierburi, sunt date în Anexa 13.
Gestionarea ecosistemelor de luncă
1. De a aduce treptat presiunea de păşunare în corespundere cu normativele (Hotărârea
Guvernului Nr. 667 din 23.07.2010).
2. În prezent în subzona de protecţie strictă (cu reconstrucţie) A şi în zona tampon de bază
B de pe malul drept fragmente mari de luncă nu se întâlnesc. Pentru fragmentele mici
trebuie aplicată schema descrisă pentru luncile insulei Diculi în capitolul 3.2.4.2.
3. la cositul altor lunci urmează a fi folosită schema de producţie, la fel descrisă în capitolul
3.2.4.2.
Gestionarea mlaştinilor ierboase
Principalul masiv ce necesită îngrijire este amplasat în subzona de protecţie strictă (cu
reconstrucţie) A şi în zona tampon de bază B al complexului natural Tudora-Palanca. Întru
evitarea unei dezvoltări în masă a trestiei, aceasta urmează a fi cosită în iulie după creşterea
ei, precum şi după încheierea clocirii păsărilor complexului acvatic şi palustru, în sectoare în
jurul lacurilor şi alte locuri. Suprafaţa totală a teritoriului cosit nu trebuie să întreacă 20%;
cositul urmează a fi organizat de către autorităţile locale cu implicarea populaţiei locale ce
primesc trestia în scopuri gospodăreşti.
3.2.4.2. Gestionarea ecosistemelor ierboase de pe malul stîng al Nistrului
Momente organizaţional-legale privind crearea şi folosinţa păşunilor cultivate
1. Pregătirea unei justificări privind transferul terenurilor în categoria de păşuni naturale
pentru restabilirea vegetaţiei de luncă şi palustre pe insula Cuţa şi insula Diculi vechi.
2. Adresarea la administraţia locală cu propunerea de a institui un grup de proprietari interesaţi
de vite domestice pentru realizarea controlului asupra regimului de folosinţă în
viitor a păşunii cultivate.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
205
3. Organizarea unei şcoli-seminar permanente de către specialiştii Consiliului Coordonator
de gestionare a zonei, pentru instruirea membrilor grupului de iniţiativă în domeniul
regulilor de păşunare a vitelor pe teritoriul controlat.
4. Realizarea unui control monitoring permanent de către specialiştii responsabili ai Consiliului
coordonator de gestionare a zonei asupra respectării regimului de păşunare, regimului
de folosinţă a fâneţelor şi restabilirea vegetaţiei de luncă.
Teritoriile aflate în pericol de inundare în condiţiile unui regim schimbător al debitului Nistrului
În prezent aceste teritorii aparţin Fondului acvatic, aflate în totalitate în folosinţă agricolă,
cum sunt sectoarele Jemischii Cut-Căzăceşti-Baj (Desen 6) sau parţial cum este sectorul Saga la
hotarul cu Ucraina (Desen 7).
În primele trei sectoare terenurile în meandre în afara perioadei de inundări sunt amplasate
cu mult mai jos decât nivelul Nistrului (diferenţa de înălţime de la 4 m) în locul dat, pe alocuri
sunt prezente sectoare supuse înmlăştinirii şi salinizării. În cazul inundării se aşteaptă formarea
lacurilor permanente din contul restabilirii legăturii subterane cu fluviul.
Se propune excluderea din folosirea în calitate de terenuri arabile cu perspectiva creării locurilor
artificiale de depunere a icrelor cu eliberarea regulată a apei, deoarece variaţia de înălţime
presupune inundarea şi scurgerea naturală a apelor. Suprafaţa rămasă după scurgerea apelor
poate fi folosită în calitate de fâneaţă.
În sectorul Saga este amplasat un teren aşezat mai jos si înmlăştinit în partea de nord a meandrului
Nistrului; variaţia de înălţimi în raport cu fluviului la fel este considerabil, apa este prezentă
permanent aici. Se propune de a exclude acest sector din circuitul agricol cu perspectiva
ulterioară de formare a unui zone umede.
Insula Cuţa este inundată permanent. Aici sunt amplasate terenuri agricole abandonate. În
prezent întreg teritoriul insulei reprezintă o păşune cu productivitate redusă folosită intensiv. În
covorul ierbos predomină specia buruienoasă necomestibilă Xanthium strumarium L., sunt desişuri
curate sau arbori solitari de Elaeagnus angustifolia. Pe porţiunea mai joasă de sud a insulei
se află un lac ce se usucă cu o vegetaţie riverană de luncă.
Desen 7. Sectorul Jeminschii Cut-Căzăceşti-Baj

206
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Teritoriile cu inundări permanente
Se propune transferul terenurilor în categoria de păşuni naturale pentru restabilirea vegetaţiei
de luncă şi palustră şi realizarea măsurilor de contribuire la restabilirea naturală a vegetaţiei
de luncă – semănatul de ierburi de luncă etc. Este necesar de a reglementa presiunea asupra
păşunii pe luncile restabilite, care pot hrăni mai multe animale, decât acum, dar pot fi şi distruse
de păşunatul excesiv.
Situaţia este similară şi pe Diculi vechi, care poate fi inclus în teritoriul zonei.
Desenul 7. Teritoriul de sud al sectorului Saga.
Teritoriile folosite pentru păşunare
Pe insula Turunciuc principala sarcină este de a aduce folosinţa păşunilor în corespundere cu
legislaţia de protecţie a mediului în sectoarele Curşevatoe, Eremciuc Cut, insula Maţarinski şi
sectoarele vecine.
În apropiere de sectoarele Curşevatoe-Eremciuc Cut se propune atribuirea unei părţi de terenuri
agricole pentru crearea păşunilor cultivate.
Teritoriile unde trebuie aplicat cositul fânului
Cu scopul de a păstra ecosistemele exclusiv de valoroase pe insula Diculi pentru preîntâmpinarea
degradării vegetaţiei de luncă, extinderea excesivă a desişurilor de arbuşti pe luncile
inundabile naturale şi mlaştinile deschise din depresiuni este necesar de a introduce reglementarea
cositului. Cu toate acestea în conformitate cu zonarea propusă şi practica stabilită până la
demararea cositului luncile-fâneţe nu trebuie să fie vizitate de oameni şi animale. Se introduce
un regim special de organizare a cositului:
1) pentru cosit sunt atribuite sectoarele umezite cu un amestec de ierburi bogat, ce cuprind
depresiuni îmlăştinite unde se dezvoltă şi arbuşti, precum şi sectoare despădurite, pe care
nu se prognozează regenerarea naturală a pădurii;
2) suprafaţa de cosit se împarte în sectoare unde cositul se realizează cu un interval de câteva
zile pentru a păstra la maximum mediul natural de vieţuire şi adăposturile animalelor;
3) sfârşitul cositului trebuie să coincidă cu înflorirea majorităţii plantelor;
4) cositul în perioada de cuibărire şi în alte perioade de deranj maxim posibil pentru păsări
şi alte animale nu se admite;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
207
5) cositul are loc o dată în an;
6) preferinţă se dă cositului manual, ca cel mai potrivit din punct de vedere al păstrării biodiversităţii,
în special pe sectoarele înmlăştinite;
7) cositul mecanizat pe lunci trebuie să fie efectuat cu respectarea regulilor de protecţie a
animalelor (cu aplicarea mijloacelor speciale de speriat, cu respectarea regulilor de efectuare
a cositului de la centru spre periferii);
8) se planifică un regim atent de transportare a fânului pe drumuri concret proiectate.
Cositul pe alte sectoare se realizează conform regulilor generale, inclusiv punctele 7 şi 8 formulate
mai sus.
La stabilirea termenilor de colectare a amestecurilor de ierburi, este necesar de luat în consideraţie
ce fel de grupuri de plante predomină. Cositul devreme al ierburilor, adică în perioada de
înflorire, va permite obţinerea a doilea cosit, ce va avea productivitatea de 30-50% în comparaţie
cu primul cosit. Cele mai bune termene de cosire a leguminoaselor şi amestecului ierbos este
faza de butonizare – începutul înfloririi, iar a gramineelor – faza de înspicare.
Al doilea cosit are loc peste 2-3 săptămâni după colectarea primei recolte. Înălţimea optimă a
ierburilor de cosit este de 5-6 cm.
3.2.4.3. Îmbunătăţirea folosinţei terenurilor şi preîntâmpinarea pericolelor posibile
Modificarea considerabilă a folosinţei terenurilor poate avea loc doar odată cu normalizarea
pieţii la nivel de ţară şi posibil, de regiune – dezvoltarea condiţiilor pentru obţinerea venitului
din urma menţinerii animalelor în grajduri sau menţinerea parţială. Cu toate acestea, costul
înalt al seminţelor de leguminoase furajere multianuale pe piaţa locală semnalizează o neacoperirea
a cererii şi o posibilă creştere a ponderii lor pe suprafeţele semănate – principalii apărători
ai fertilităţii asolamentelor. În ţară există o tehnologie eficientă de producere a seminţelor de
lucernă, dar practic este pierdută tehnologia şi materialele pentru prelucrarea seminţelor. În
legătură cu aceasta, se recomandă:
- organelor raionale în colaborare cu organul central de administrare a agriculturii de a
soluţiona problema achiziţionării acestora, posibil pe bază de cooperativă;
- agenţilor economic de a dezvolta cultura de seminţe selecţionate de lucernă, amplasând
semănatul seminţelor la o distanţă de nu mai puţin de 1000 m de la complexele naturale,
bazine şi cursuri de apă;
- organelor de administrare de nivel întâi în colaborare cu agenţii economice de a restabili
luncile de fâneaţă pe teritoriile fondului de rezervă, aflate în zona de supraumezire periodică
a solului şi a salinizării posibile.
Este greu de aşteptat o creştere considerabilă a producerii culturilor de legume cu profit mare
fără extinderea terenurilor irigate. Principalele posibilităţi de extindere a vânzării recoltei acestor
culturi este legată de producere competitivă – calităţi gustative înalte şi producţie ecologic
pură, în legătură cu aceasta este necesar:
- implementarea schemelor agroecologice de producere;
- realizarea în susţinerea acestei direcţii a programelor pe termen lung de instruire a fermierilor
şi specialiştilor;
- realizarea faptului că certificarea producţiei ecologic pure în Moldova este importantă pentru
obţinerea scutirilor fiscale şi realizarea producţiei pe piaţa internă, iar exportul în Europa
necesită certificarea din partea organizaţiilor corespunzătoare în Uniunea Europeană;
- pentru mărirea vânzărilor producţiei proaspete de calităţi gustative înalte, este necesar de a
restabili producerea soiurilor raionale în cantităţi destule;

208
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
- pentru aceasta este necesar o cultură locală de creştere a seminţelor şi îmbunătăţirea calităţii
seminţelor produse, care în prezent cedează în privinţa aceasta seminţelor importate.
Din punct de vedere al păstrării potenţialului turismului rural, este necesar de a păstra şi de a restabili
posibilităţile de producere a soiurilor tradiţionale şi locale de viţă de vie şi a culturilor legumicole.
Folosirea terenurilor neprofitabile şi abandonate şi consolidarea reţelei de plantaţii de protecţie
a câmpurilor (fâşii forestiere şi de arbuşti):
1. inventarierea terenurilor puţin profitabile şi abandonate, inclusiv în afara zonei Ramsar,
dar ce aparţin satelor, terenurile cărora intră în zonă;
2. consolidarea a astfel de terenuri şi excluderea lor din sistemul existent de folosinţă, folosind
formele legale existente;
3. crearea în baza acestora a noilor fânaţuri şi terenuri pentru păşunatul vitelor, cu folosirea
taberelor temporare a şeptelului cu containere de acumulare temporară a gunoiului de
grajd de peste noapte (folosite pentru îngrăşăminte), menţinerea parţială în grajduri şi
păşunatul în parcele:
4. planificarea şi realizarea programului de atribuire a terenurilor şi crearea noilor fâşii forestiere
de protecţie, inclusiv crearea plantaţiilor de pomuşoare de tip fâşie, cu funcţia
fâşiilor de protecţie de arbori-arbuşti.
Inspectoratul ecologic în colaborare cu reprezentaţii asociaţiilor obşteşti trebuie:
1. să realizeze revizuirea corespunderii statutului păşunii şi pârloagelor cu caracterul de
folosinţă reală;
2. să ia măsuri în baza rezultatelor verificării.
Stoparea folosirii ilegale şi incorecte a apelor şi fâşiilor riverane, inclusiv irigarea în limitele
sistemelor de irigare centralizate din sursele nepotrivite de apă:
i. realizarea inventarierii locurilor de folosinţă a apelor ilegale şi riscante (pe râuleţe mici,
pâraie, braţuri moarte şi lacuri), inclusiv constatarea publică prin proces verbal a construcţiilor
şi a câmpurilor respective în fâşiile riverane;
ii. realizarea analizei apelor şi stării fundului albiei în locurile de folosinţă a apei pentru irigare;
iii. realizarea măsurilor de autorizare sau stopare a folosinţei în dependenţă de rezultatele
cercetărilor.
Ultimii ani au demonstrat că există pericole serioase de dezvoltare în masă a anumitor dăunători
sau zborul în masă a acestora, cum ar fi migraţiile demult uitate ale lăcustelor. Independent
de statului ariei protejate, se recomandă autorităţilor locale să înceapă să formeze un serviciu de
monitorizare, informare şi protecţie a plantelor pe baza asociaţiilor de utilizatori ai apei şi a altor
asociaţii de fermieri, inclusiv:
i. mecanismul de interacţiune cu organele de stat de asigurare a securităţii fitosanitare şi
monitoring;
ii. crearea mecanismului de reacţionare a grupului la apariţia unui pericol înalt;
iii. crearea registrelor de aplicarea a pesticidelor şi îngrăşămintelor, în primul rând pe terenurile
irigate.
3.2.5. Măsuri speciale pentru protecţia faunei şi gestionarea resurselor cinegetice
Pentru îmbunătăţirea stării florei şi folosirea resurselor acesteia este necesar de realizat următoarele
sarcini:
1) păstrarea adăposturilor şi locurilor de înmulţire şi dezvoltare a numeroaselor specii vulnerabile,
protejate de legislaţia internaţională şi naţională;
2) realizarea amenajamentelor cinegetice pentru teritoriile zonei Ramsar deschise pentru vânat;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
209
3) elaborarea şi realizarea măsurilor speciale pentru menţinerea, păstrarea şi atragerea speciilor
rare de specii şi mamifere;
4) realizarea măsurilor biotehnice privind menţinerea speciilor cinegetice de păsări şi mamifere;
5) plantarea pe diverse sectoare ale teritoriului, în special pe fragmentele slab protejate ale
fâşiilor riverane de protecţie a apelor (de exemplu sectoarele Olăneşti-Crocmaz, Crocmza-Tudora,
Tudora-Palanca) a arborilor (salcie, stejar, plop) şi arbuştilor cu pomuşoare;
6) controlul asupra respectării interzicerii vânătoarei în zonele de protecţie strictă şi pe anumite
teritorii în întregime:
a. Vila forestieră Chiţcani, insula Diculi;
b. Complexul „Lunca Talmaza”
c. porţiunea mlăştinoasă a complexului natural în Palanca, adiacentă zonei de protecţie
strictă a parcului naţional natural Nijnednestrovsk (Ucraina);
d. vânătoarea după animale şi păsări sălbatice ale zonei umere de pe albia veche a
Nistrului.
7) Creşterea nivelului de cunoştinţe, în primul rând despre speciile protejate de legislaţie şi
cultura vânătoarei printre vânători.
3.2.5.1. Măsuri privind protecţia faunei
Pentru păstrarea lumii animale este necesar:
- conservarea arborilor scorburoşi în dependenţă de mărimea scorburilor folosite de unele
insecte deosebit de rare ce folosesc lemnul mort, precum şi a unui şir de specii de animale
şi păsări, inclusiv rare;
- păstrarea arborilor foarte înalţi şi a insulelor de pădure seculară în arboreturile tinere;
- păstrarea arborilor cu scoarţa stratificată, sub care se dezvoltă specii rare ale entomofaunei
şi se ascund liliecii;
- păstrarea arborilor cu cuiburi mari sau unde au fost remarcaţi liliecii şi urmele de aflare
a acestora;
- păstrarea arborilor mari doborâţi de vânt, folosiţi în calitate de adăposturi pentru mamiferele
mici şi ca substrat pentru unele insecte rare;
- crearea, inclusiv folosind programele de odihnă şi educaţia tinerilor, de;
• adăposturi pentru lilieci şi păsări în formă de căsuţe special confecţionate, amplasate
în special în plantaţiile tinere şi livezi,
• locuri artificiale de înmulţire pentru păsările de pradă şi acvatice;
• locuri de observaţie privind sectorul vânătoresc pentru păsări răpitoare;
- păstrarea sectoarelor deschise, amplasate în adâncul sectoarelor (poieni, liziere), care reprezintă
locuri cu o concentrare înaltă a diversităţii înalte de animale;
- lăsarea pe liziere a unor grămezi mici de uscături în calitate de adăposturi pentru reptile;
- respectarea strictă a interzicerii tăierilor în anumite perioade ale anului, iar în cazul tăierilor
rase, în perioada rece este necesar de a lăsa neatinşi arborii scorburoşi;
- limitarea în perioada de înmulţire a vertebratelor terestre pe cât e posibil a factorului de
deranj şi nivelului de presiune recreaţională;
- la planificarea rutelor excursionale trebuie evitată vizitarea insulelor nisipoase (cu excepţia
locurilor special amenajate) şi limbilor de nisip, râpelor, desişurile riverane;
- reglementarea numărului de animale, ce influenţează negativ asupra înmulţirii altor specii
(câini şi pisici vagabonde, uneori ciori);
- păstrarea printre terenurile agricole a fragmentelor cu desişuri de arbuşti, grupuri nu
prea mari şi arbori unitari;

210
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
- restabilirea şi dezvoltarea sistemelor de fâşii de protecţie a câmpurilor de arbori şi arbuşti
şi păstrarea trenei ierboase a lor pentru conservarea faunei variate folositoare (polenizatori,
entomofagi, organismele de sol);
- păstrarea şi îmbunătăţirea locurilor naturale de adăpare cu apă, formarea celor artificiale;
- efectuarea propagandei cunoştinţelor despre fauna plaiului natal şi educaţiei ecologice.
Măsurile privind conservarea faunei este necesar de a fi aplicate în subzona reconstrucţiei
preliminare a zonei de protecţie strictă (A) şi în zona principală tampon (B), în special în complexele
naturale Lunca Talmaza, Grădina Turcească, vila silvică Chiţcani, Copanca-Leuntea-
Talmaza-CIoburciu-Răscăeţi.
Ecosistemele complexelor naturale ale zonei istoric s-au format în condiţiile de viituri naturale
şi strâns legate cu teritoriile inundate de ele. Iată de ce este important de a îmbunătăţi regimul
hidrologic în complexele naturale Lunca Talmaza şi DIculi-Cuţa-Maţarinschii.
3.2.5.2. Planul de administrare a faunei de vânătoare
Zona Nistrului de Jos, prin prezenţa unui complex de ecosisteme silvice, acvatice, de luncă
şi de stepă, creează condiţii favorabile pentru speciile de vânat cu blană, paricopitat şi cu pene.
În prezent efectivele speciilor de animale de vânătoare diferă mult între ele şi sunt la nivel
suboptimal. Numai efectivul de mistreţi depăşeşte cu mult densitatea optimă estimată pentru ecosistemele
silvice. Această stare a apărut în rezultatul arendării de către oamenii de afacere a trupurilor
de pădure Copanca-Leuntea, Lunca Talmaza etc., unde specia principală de vânătoare a
devenit mistreţul, iar căpriorul şi cerbul nobil au fost neglijate. Efectivele excesive de mistreţi, care
au crescut în trupul de pădure „Copanca-Leuntea” de la câteva zeci de animale în a. 2006 până la
400 indivizi în 2008, 320-în a. 2009, au adus prejudicii culturilor agricole din terenurile limitrofe.
Conflictul apărut dintre proprietarii terenurilor agricole şi arendaşul fondului de vânătoare
silvic dezvăluie lacunele comise la organizarea dezvoltării gospodăriei cinegetice şi anume:
- n-a fost efectuată amenajarea cinegetică a trupului de pădure respectiv, care permitea de
apreciat capacitatea ecologică şi categoriile de bonitate pentru specia principală şi alte
specii de vânat;
- nu s-a ţinut cont de ecologia şi comportamentul speciilor de vânat;
- nu au fost realizate metodele adecvate de extragere a vânatului;
- greşit a fost determinată specia principală de vânat, mistreţul;
- n-a fost ţinut cont de daunele produse de efectivul excesiv de mistreţ ecosistemului silvic.
Mistreţul în condiţiile Moldovei unde predomină terenurile deschise ocupate cu culturi agricole
nu poate fi specia principală în fondurile de vânătoare. Efectivele acestei specii pot atinge
densitatea optimă de 10-15 indivizi la 1000 ha de terenuri împădurite.
Căpriorul este o specie de vânat de perspectivă în gospodăria cinegetică în zona Nistrului
Inferior. În general căpriorul nu dăunează culturilor agricole şi silvice. În cea mai mare parte foloseşte
în hrană ceea ce nu se recoltează de om. Este cunoscut că căpriorul prin capacitatea adaptivă
poate popula atât ecosistemele silvice, cât şi agrocenozele. Această specie preferă sectoarele
marginale ale pădurii, zona de ecoton şi terenurile agricole. Căpriorul poate atinge densitatea
optimă de 60 – 80 ind/1000 ha ocupate cu pâlcuri de pădure, perdele forestiere şi culturi agricole.
Nu prezintă pericol pentru diversitatea biologică, în genere, nici pentru diverse categorii de
arii protejate şi zone strict protejate în acestea, nici pentru ariile-nucleu ale REN.
Cerbul nobil populat în anii 1977-78 în pădurile din zona Nistrului de Jos (Lunca Talmaza,
Cioburciu de Munte) în următorii ani a atins numărul de 70 de animale. Însă, dispersarea cerbului
în căutarea hranei, sursei de apă şi a locurilor de reproducere, în lipsa unei îngrijiri necesare din

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
211
partea gospodăriei silvice şi intensificării braconajului, a adus la reducerea numărului de
animale. Acordarea unei atenţii cuvenite cerbului nobil prin organizarea unui complex de
măsuri biotehnice în zona respectivă ar permite mărirea efectivului până la 20-25 de animale
la 1000 ha de pădure.
Iepurele de câmp în prezent este vânatul principal în terenurile deschise, cu o densitate de 50-
60 ind/1000 ha. În lipsa braconajului şi în prezenţa unui număr moderat de răpitorilor (câini vagabonzi,
vulpi, şacali) efectivul speciei ar putea creşte la 80-100 şi mai mulţi indivizi la 1000 ha.
Vulpea, în prezent, are un efectiv excesiv de indivizi (20-25) la 1000 ha ceea ce depăşeşte de
10-15 ori densitatea optimă. La rând cu câinii vagabonzi vulpea distruge un număr mare (până
la 30%) de iepuri, potârnichi, fazani, pui de căprior, mistreţ etc. Este un purtător şi transmiţător
a unor boli periculoase ca rabia (turbarea), râia etc. Pentru a reduce pericolul cauzat de vulpe se
propune de redus numărul până la 2 indivizi/1000 ha.
Fazanul în ultimii ani a devenit mai frecvent în zona Nistrului de Jos. În rezultatul cercetărilor
efectuate în teren au fost evidenţiate terenurile cu condiţii favorabile pentru dezvoltarea
fazanului, unde prin reproducerea naturală densitatea speciei atinge 0,5 indivizi la 1 ha, iar
prin populări repetate anual – până la 1 ind/ha. Un astfel de teren este situat în sectorul Aivazia
din zona moşiilor com. Olăneşti şi Crocmaz şi trupul de pădure „Împărăteasa” cu două
pâlcuri de pădure şi terenurile limitrofe. Fazanii folosesc activ câmpurile pentru alimentarea
cu insecte şi fâşiile forestiere unde ei se alimentează cu seminţe de buruiene şi înnoptează, inclusiv
şi iarna; se poate recomanda înfiinţarea de adăposturi pentru perioada de iarnă în fâşiile
forestiere printre câmpurile îndepărtate de habitatele naturale şi seminaturale (de exemplu
pe insula Turunciuc).
Bălţile din lunca Nistrului creează condiţii bune pentru reproducerea unor specii de raţe,
lişiţă, stârci, limicole şi prezintă interes pentru păsările acvatice migratoare, inclusiv şi specii de
păsări incluse în Cartea Roşie a Moldovei, listele Convenţia de la Berna etc.
Suprafaţa zonei constituie cca. 60 mii de hectare, în care sunt prezentate diferite tipuri de ecosisteme
silvice, de stepă, de luncă, acvatice. Prezenţa animalelor de vânătoare în zona respectivă
prevede organizarea şi gestionarea unor subdiviziuni cinegetice în cadrul zonei.
Diversitatea mare de condiţii de viaţă a speciilor de vânat prevede organizarea unor subdiviziuni
cinegetice specializate, cu specia principală de vânat (cerb nobil, căprior, iepure-de-câmp,
fazan) cu suprafeţe între 2000-2500 ha destinate fazanului şi 7000-8000 ha pentru celelalte specii
principale de vânat.
La momentul de faţă este dificil de a prevedea care vor fi coliziile dintre deţinătorii de terenuri
agricole şi gestionarii fondurilor cinegetice. În prezent este necesar de armonizat legislaţia
ce ţine de legislaţia civilă, Legea renului animal etc. În scopul conservării resurselor cinegetice
în Fondul ariilor protejate de stat şi în ariile nucleu ale Reţelei Ecologice Naţionale în viitor se
propune de realizat următoarele:
- instalarea depozitelor, hrănitoarelor, sărăriilor, mocirlelor, adăposturilor în afara zonelornucleu
(de protecţie strictă);
- înfiinţarea remizelor pentru vânat prin creşterea: napilor porceşti, porumbarului, sorgului,
verzei furajere etc.;
- reducerea numărului dăunătorilor animali ai vânatului;
- cu ocazia exploatărilor de păduri sau a curăţării pădurilor să fie lăsaţi arborii şi arbuştii
necesari pentru hrana vânatului care produc fructe şi seminţe: stejarii de pe marginea pădurilor,
a poienelor, a liniilor parcelare, a canalelor, a drumurilor, mărul şi cireşul sălbatic,
părul, păducelul, porumbarul etc.;
- еste necesar de păstrat arborii şi arbuştii care produc hrană sub formă de frunze: salcia,
teiul etc.;

212
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
- se recomandă organizarea locurilor permanente de aprovizionare cu hrană a speciilor cinegetice
de păsări (fazan, potârnichea cenuşie, raţa sălbatică mare) în perioada de iarnă;
- amenajarea cinegetică a fondurilor de vânătoare şi aprecierea categoriilor de bonitate
pentru speciile principale de vânat pe ambele maluri;
- organizarea reţelei de fonduri de vânătoare în cadrul zonei, cu evidenţierea speciei principale
de vânat în fiecare.
3.2.6. Reconstrucţia şi protecţia ecosistemelor acvatice interne
Reconstrucţia braţului mort al Nistrului
În 2003 compania С. LOTTI & ASSOCIATI cu finanţarea Băncii Mondiale cu ajutorul SE
“BIOTICA”, a pregătit proiectul de reconstrucţie a braţului mort al Nistrului. Acesta prevedea
curăţarea albiei (cu restabilirea legăturii cu lacul Laptura) şi a canalelor adiacente, instalarea a
două ecluze pentru captarea apelor viiturilor, curăţarea unei părţi a canalelor de drenaj, plantarea
fâşiilor riverane de protecţie a apelor etc. La acel moment costul realizării proiectului a fost
estimat la 1,5 mln. dolari SUA. Mai târziu Agenţia „Apele Moldovei” a primit sarcina de a elabora
măsuri de reconstrucţie, dar acestea aşa şi nu au demarat. La evaluarea posibilităţii restabilirii
sistemelor de irigare11* a fost stabilit că în cazul situaţiei actuale a braţului mort al Nistrului, irigarea
din el nu este posibilă. Irigarea din oricare sursă (de exemplu din albia de bază a Nistrului)
necesită o îmbunătăţire serioasă a sistemului de drenaj.
Ţinând cont de complexitatea problemelor, inclusiv costul înalt, se propune divizarea reconstrucţiei
braţului mort în câteva etape:
1) pentru păstrarea vitalităţii – mărirea capacităţii de tranzitare a apei în canalului construit
şi construcţia ecluzei inferioare, ce va permite captarea apelor de la viiturile obişnuite;
2) pentru mărirea capacităţii şi restabilirea posibilităţii de captare normală a apei – curăţarea
albiei şi construcţia podurilor pentru trecerea tehnicii;
3) pentru restabilirea funcţionalităţii şi asigurarea cu apă pe întreagă întindere – restabilirea
capacităţii de tranzitare a canalului şi construcţia ecluzei superioare, restabilirea legăturii
lacului Laptura cu braţul mort.
4) adâncirea canalelor de drenaj;
5) măsuri pentru restabilirea tipurilor rare de vegetaţie şi a speciilor acvatice (de ex. Trapa
natans).
Pentru demararea realizării reconstrucţiei treptate sunt necesare următoarele:
- autorităţile locale urmează să restabilească regimul legal de folosinţă în fâşiile riverane de
protecţie a apelor pe ambele maluri ale Nistrului Vechi;
- actualizarea proiectelor existente şi realizarea lor prin expertiză ecologică;
- demararea şi continuarea până la finisarea creării în aceste fâşii a plantaţiilor de protecţie
pentru preîntâmpinarea înmâlirii albiei.
Reconstrucţia regimului de alimentare cu apă a luncii Talmaza
După cum au demonstrat cercetările, condiţii optime pentru vitalitatea diverselor plantaţii,
protecţia şi restabilirea diversităţii ecosistemelor sectorului, ţinând cont de distribuirea lor pe
teritoriu şi atribuirea lor la formele de relief, pot fi create în cazul inundării teritoriului până la
nivelul de 3,5 m mai sus de nivelul mării. Totodată sunt create 5 zone, cu o perioadă diferită de
prezenţă a apelor de viitură:
11
* Environmental and Social Impact Assessment of Central Irrigation System Projects in the Nistru River Basin in Moldova,
Proposed for MCC Funding. MWH AMERICAS, Inc. 2010

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
213
1 – zona neinudabilă (amplasată mai sus de 3,5 m deasupra nivelului mării)
2 – zona inundată pe termen scurt (până la 10 zile) (3,0-3,5 m deasupra nivelului mării)
3 – zona inundată pe termen mediu (10-15 zile) (2,0-3,0 м deasupra nivelului mării)
4 – zona inundată pe termen lung (15-30 zile) (1,5-2,0 м deasupra nivelului mării)
5 – zona inundată permanent (mai jos de 1,5 m deasupra nivelului mării)
1. Zona neinudabilă – suprafaţa totală 625 ha. În general, regimul de inundare a zonei este
tolerant pentru dezvoltarea pădurilor şi culturilor speciilor lemnoase ce ocupă 63% din
teritoriul ei.
2. Zona inundată pe termen scurt – suprafaţa totală – 254 ha. În cazul alimentării cu apă
până la nivelul de 3,5-4,0 m, zona va fi inundată, dar durata de prezenţă a apei nu va
depăşi 10 zile. Menţinerea apei la nivelul de jos va asigura menţinerea nivelului apelor
subterane şi nivelului apelor în lacurile permanente, păstrarea inundărilor bazinelor mici
izolate. Nu se prognozează consecinţe negative.
3. Zona inundată pe termen mediu – suprafaţa totală 331 ha. Teritoriul regulat inundat în
prezent, va rămâne sub apă puţin mai mult, ceea ce nu va avea influenţe negative asupra
comunităţilor vegetale de tip natural şi asupra faunei ce populează acest teritoriu. Nu se
aşteaptă consecinţe negative. Zona include bazine acvatice amplasate de-a lungul digului
vechi intern, care trebuie păstrate în calitate de bazine temporare.
4. Zona inundată pe termen lung – suprafaţa totală 139 ha. Consecinţe negative: vor fi inundate
suprafeţe nu prea mari de plantaţii de plop hibrid, care cu timpul pot fi înlocuite
cu Salix alba.
5. Zona de inundare permanentă cuprinde teritoriul cu depresiuni de până la 2 m. Din contul
extinderii zonei s-a mărit capacitatea terenurilor. Se extind terenurile furajere pentru
păsările hidrofile şi chiroptere, a crescut abundenţa şi diversitatea resurselor trofice. Este
posibilă îmbogăţirea faunei păsărilor complexului acvatic-palustru cu noi specii, creşterea
numărului păsărilor în timpul cuibăririi şi alimentării. Nu se aşteaptă consecinţe negative.
Regimul elaborat de inundare va contribui la:
- păstrarea lacului Adana, a braţului mort al Nistrului în meandrul „Doi Fraţi”, canalului
de-a lungul digului anti-viitură, a bazinelor mici între acest dig şi Nistru, a bazinului din
pădure din parcela 67 în calitate de „permanente”.
- stabilizarea nivelului apelor subterane în zonele vecine;
- mărirea capacităţii terenurilor pentru biota hidrofilă şi a productivităţii acesteia;
- creşterea importanţei teritoriului din contul restabilirii biotopurilor naturale;
- formarea comunităţilor vegetale ce corespund habitatelor naturale de luncă;
- creşterea importanţei teritoriului în calitate de habitat şi adăpost pentru mamifere;
- extinderea terenurilor furajere pentru diverse grupuri de animale, inclusiv cinegetice;
- menţinerea diversităţii de specii a chiropterelor şi numărului de colonii ale acestora;
- creşterea importanţei sectorului pentru fauna păsărilor ce cuibăresc şi migratoare, precum
şi a păsărilor ce îl vizitează după perioada reproductivă;
- instalarea păsărilor ce consumă insectele problematice;
- intrarea în perioada viiturilor de primăvară pentru depunerea icrelor a unor specii de
peşti nistrene şi ce urmează a menţine nivelului necesar al apei pe perioada de dezvoltare
a icrelor şi larvelor peştilor.
Soluţionarea problemelor legate de regimul acvatic al Luncii Talmaza este posibilă prin intermediul
creării ecluzei, ce ar permite:
- captarea pentru inundare a tuturor viiturilor posibile;

214
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
- reglarea inundării teritoriului, imitând regimul natural prin intermediul captării apelor
de viitură cu păstrarea ulterioară a lor şi reducerea consecinţelor negative ale schimbărilor
climatice;
- folosirea pentru inundare a unor depresiuni ale reliefului, a sistemului de drenaj şi crearea
unei reţele adăugătoare de atragere a apei;
- aruncarea rapidă a surplusului de ape, preîntâmpinând astfel inundarea excesivă.
O măsură adiţională este şi curăţarea canalului amplasat de-a lungul digului de stat anti-viitură.
Măsurile hidrotehnice privind reglarea regimului acvatic în sectorul „Lunca Talmaza” şi
propuneri de exploatare
În scopul reglării nivelului apei în cadrul teritoriului îndiguit al sectorului în dependenţă de
nivelul apelor în fluviul Nistru, pot fi folosite construcţiile hidrotehnice. Pentru inundarea teritoriului
sectorului se planifică aplicarea construcţiei de proiect tip, elaborat în corespundere cu
normele şi regulile în vigoare „regulatoarele-traversante tubulare la consumul de apă de până la
10 m/s în sisteme de drenaj” – proiectul tip 820-1-0.87.88 .
Construcţia reprezintă un şirag de ţevi rotunde de beton armat, aşezate sub terasamentul
digului la nivelul canalului de traversare cu marcajul fundului de 2 m.
Conectarea regulatorului cu canalele din bieful superior şi cel inferior se realizează de către
capete de tip portal. Capătul biefului superior este echipat cu un obturator de tip cupă cu elevator.
Construcţia obturatorului cu cupă va da posibilitate de a evacua automat excesul de ape la
obturatorul coborât. Trecerea consumului calculat pentru umplere se realizează la obturatoarele
complet deschise.
Recomandările practice pentru folosirea ecluzei-regulatoare sunt disponibile.
Ordinea de acţiuni include actualizare proiectului şi implementarea lui prin expertiză ecologică,
construcţia ecluzei şi apoi – curăţarea canalului.
Îmbunătăţirea stării şi crearea lacurilor
Pentru îmbunătăţirea calităţii apelor râuleţelor şi pâraielor, folosite pentru irigare şi ce pătrund
de pe teritoriul zonei în Nistru, precum şi pentru îmbunătăţirea posibilităţilor pentru
pescuit, se recomandă:
a. Inspectoratul Ecologic urmează să realizeze revizuirea stării cursurilor de apă, a lacurilor
şi altor bazine acvatice, formate pe cursurile de apă, unde are loc scurgerea de suprafaţă
de pe aceste sectoare precum şi de pe sectoarele înmlăştinite din apropiere;
b. pregătirea în baza revizuirii a recomandărilor pentru deţinători şi utilizatori;
c. deţinătorilor şi utilizatorilor urmează să ia măsuri pentru restabilirea şi îmbunătăţirea
funcţiei de auto-curăţare a apelor în lacuri, în special prin restabilirea (crearea) porţiunii
superioare intacte a lacurilor, şi a fâşiilor riverane de protecţie a apelor unde trebuie exclus
păşunatul animalelor;
d. persoanele cointeresate din satele Cârnăţeni şi Plop-Ştiubei şi din organele relevante ale
raionului Căuşeni urmează să determine posibilităţile de crearea a unor bazine piscicole
cu o asigurare recreaţională pe terasa inferioară adiacentă a luncii r. Botna, unde apa este
prezentă permanent.
Reconstrucţia pe malul stâng al Nistrului
1. Se propune crearea locurilor de depunere a icrelor în sectoarele Jeminschii Cut Pasticovca
şi Baj în sectoarele de altitudine joasă cu un nivel înalt al apelor subterane, aflate sub pericolul
de inundare neregulată:
- se recomandă efectuarea evaluării hidrologice şi hidrotehnice, elaborarea proiectului
(proiectelor) în dependenţă de rezultate;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
215
- excluderea teritoriului din folosinţa arabilă, determinarea regimului de gospodărire;
- crearea construcţiilor hidrotehnice pentru captarea şi evaluarea apelor.
2. Se propune curăţarea bazinelor acvatice din zona riverană pentru conservarea vegetaţiei
acvatice şi palustre, ce se dezvoltă în condiţiile lipsei cursului apei, precum şi pentru atragerea
animalelor şi păsărilor în raionul insulei Maşarinschii.
3. Pentru preîntâmpinarea aruncării de mai departe a gunoiului în albie şi pe malului braţului
mort al Nistrului de a crea condiţii pentru evacuarea acestuia pentru locuitorii s. Copanca şi
Cremenciug.
3.2.7. Formarea reţelei ecologice
Principala problemă pentru formarea reţelei ecologice în natură este crearea unui sistem
adecvat de coridoare ecologice, ce ar lega zonele nucleu. Principalele dificultăţi sunt condiţionate
de o structură complexă de folosinţă a terenurilor.
Cel mai clar din punct de vedere practic este formarea coridoarelor din contul reconstrucţiei
plantaţiilor riverane de protecţie a apelor de-a lungul Nistrului şi Turunciucului, ce se află în
administrarea statului. Reconstrucţia trebuie nu numai să mărească capacitatea lor ecologică,
dar şi să consolideze malurile şi să crească productivitatea forestieră. Este mai dificil de a realiza
reconstrucţia fâşiilor de protecţie a albiei vechi, în esenţă, fără stăpân şi care se învecinează terenurilor
prelucrate, care nu rareori „sunt extinse” pe fâşia riverană în contradicţie cu legislaţia.
Din punct de vedere al existenţei carcasei naturale şi seminaturale, teritoriul este divizat
în 5 sectoare.
Sectorul insulei Turunciuc poate fi asigurat cu plantaţii de protecţie a câmpurilor, în principal
trasate pe terenurile nefolosite şi cu cele deja parţial existente şi care necesită o reconstrucţie
(Desen 4 color):
- pe hotarul de sud al zonei de la sectorul Saga până la Turunciuc;
- de la lacurile de lângă Nezavertailovca până la sectoarele Bolişoe Turcovo Ghirlo;
- de la insula Maţarinschii până la sectorul Semena:
- de la s. Corotnoe până la sectorul Holodnoe şi Jeminschii Cut.
Sectorul dintre sectoarele Copanca, pe de o parte şi vila silvică Chiţcani şi Lunca Talmaza, cu
excepţia fâşiei de protecţie a Nistrului orb, în esenţă, poate fi asigurat doar cu coridorul dintre
două sectoare forestiere, parţial bazat pe plantaţiile existente. Din punct de vedere agroecologic
fâşiile de pădure sunt necesare în principal pe terenurile arabile ale s, Cremenciug.
Sectorul din împrejurimile satelor Cârnăţeni, Popeasca şi Talmaza şi a sectoarelor silvice adiacente
până la Cioburciu de Munte este asigurat relativ bine (cu excepţia părţii de nord) cu tampoane
geosistemice de pădure şi păşuni, care din punct de vedere al planificării reţelei ecologice reprezintă
teritorii de reconstrucţie, ce au un rol de fragmente de coridoare. Este necesară crearea plantaţiilor
relativ scurte şi reconstrucţia fâşiei riverane de protecţie a apelor de-a lungul pârâului Plop-Ştiubei.
Sectorul de la Cioburciu de Munte până la hotarul dintre comunele Purcari şi Olăneşti este relativ
asigurat cu zone tampon geosistemice de pădure şi parţial, cu fâşii de protecţie a câmpurilor
planificate în sistemul de folosinţă a teritoriului, care trebuie create mai late decât au fost planificate.
Cu toate acestea aici deja sunt necesare coridoare ce trec de-a lungul hotarelor câmpurilor.
Ultimul, cel mai de sud, sector de la hotarul dintre comunele Purcari şi Olăneşti până la bălţile
Palancii aproape că nu este asigurat cu tampoane geosistemice, sunt puţine fâşii forestiere
existente şi planificate, deşi sunt prezente fragmente destul de late de fâşii.
Nu există proceduri de creare a reţelei ecologice deocamdată. Proiectul normativ se află pe
pagina http://www.biotica-moldova.org/md/act_bio.htm. În prezent se propune de a începe cu
următoarele acţiuni:

216
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
a) aprobarea schemei propuse a reţelei ecologice locale de către administraţiile raionale corespunzătoare,
în calitate de bază pentru proiectare;
b) reconstrucţia (crearea) fâşiilor riverane de protecţie a apelor şi a fâşiilor de pădure existente
sau planificate în sistemul de folosinţă a terenurilor;
c) crearea fragmentelor de noi fâşii forestiere cu calităţi de coridoare în baza deciziilor administraţiilor
locale în limitele competenţei lor cu asistenţa subdiviziunilor silvice de stat;
d) crearea unei baze adecvate a materialului de plantare silvică, în prezent ce există doar parţial.
Reţeaua ecologică la nivel local pe terenurile agricole prelucrate reprezintă un sistem de plantaţii
de protecţie şi de fâşii expropriate împreună cu fragmentele păstrate ale ecosistemelor naturale.
Acesta este un sistem multifuncţional, care trebuie să preîntâmpine degradarea solului
şi să îmbunătăţească microclimatul, inclusiv să atenueze consecinţele schimbărilor climatice. În
ansamblu, plantaţiile de protecţie existente şi planificate anterior nu constituie un sistem unitar.
Multe dintre acestea au o lăţime de 3-5 m şi nu sunt capabile să realizeze funcţii importante. Iată
de ce se propune realizarea următoarelor:
1) planificarea preliminară şi determinarea persoanelor responsabile şi a partenerilor;
2) elaborarea variantelor pentru plantaţii, ţinând cont de schimbările climatice şi condiţiile
de plantare: selectarea variantelor potrivite existente;
3) revizuirea plantaţiilor existente de protecţie a câmpurilor şi apelor, determinarea condiţiilor
tehnice şi a hărţilor tehnologice pentru plantaţii concrete;
4) evaluarea volumului şi costurilor lucrărilor;
5) revizuirea şi stoparea folosirii ilegale a terenurilor atribuite pentru plantaţiile de protecţie
planificate, dar care nu au fost creare;
6) elaborarea documentaţiei, desemnarea în natură şi determinarea executorului, trasarea
plantaţiilor;
7) revizuirea şi restabilirea respectării lăţimii normative a fâşiilor de-a lungul canalelor şi
pantelor digurilor, determinarea pentru acestea a caracterului optim a vegetaţiei de protecţie
şi crearea (restabilirea) ei.
Acestea sunt sarcini complexe, care trebuie soluţionate treptat. În calitate de primii paşi se propune:
i. stabilirea responsabilităţilor deţinătorilor de terenuri pentru starea plantaţiilor de protecţie
şi controlul din partea asociaţiilor de producători locali, în baza deciziilor în comun cu
organele autorităţilor locale;
ii. determinarea terenurilor, proprietarii cărora pot şi doresc să-şi protejeze terenurile sale;
iii. realizarea plantării şi reconstrucţiei pe sectoarele atribuite pentru aceasta, în conformitate
cu recomandările (Anexa 7) şi schemele speciale cu folosirea culturilor fructifere şi
pomuşoare (Andreev, Talmaci, Şabanova şi alţii, 2008), cu corectarea la condiţii mai calde
şi aride de creştere;
iv. în particular – excluderea din circuitul agricol (posibil prin răscumpărare) a sectorului cel
mai afectat de înmlăştinire din sectorul Aivazia, ce se află în jurisdicţia primăriei Crocmaz.
3.2.8. Cercetările ştiinţifice şi monitorizarea
1. Cercetările şi monitorizarea sunt realizate în conformitate cu Legea privind fondul ariilor
naturale protejate de stat şi cu regulamentul cadru pentru zonele umede de importanţă internaţională,
alte acte legislative în vigoare.
2. Organizarea monitorizării se realizează de către organele centrale de protecţie a mediului şi
cele silvice şi subdiviziunile acestora. Finanţarea monitorizării se realizează din contul Fondului
Ecologic Naţional, precum şi din alte surse, inclusiv programe ştiinţifice de cercetare, programe
de granturi etc.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
217
3. Cercetările şi monitorizarea se realizează cu implicarea obligatorie a experţilor calificaţi în
zoologie în scopul asigurării unui control periodic asupra stării habitatelor şi faunei, în special a
speciilor protejate la nivel internaţional şi naţional.
4. În cercetări şi monitorizare participă Institutele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Universitatea
din Tiraspol şi alte instituţii de profil.
5. În calitate de programe de monitorizare sunt recunoscute observările regulate, finanţarea
cărora are loc permanent.
6. Principalele obiecte de observaţie sunt:
1) în primul rând, în conformitate cu statutul internaţional, păsările complexului acvatic-palustru;
2) în al doilea – starea biotopurilor şi ecosistemelor complexelor naturale,
3) în al treilea – speciile şi ecosistemele rare, grupele de resurse ale lumii animale.
7. În conformitate cu concluziile făcute de experţi, unele complexe naturale sau unele porţiuni
ale acestora corespund criteriilor reţelei Emerald a Convenţiei de la Berna privind conservarea
vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa. Este necesar de a efectua o evaluare
detaliată a teritoriilor care pot fi nominalizate în reţeaua Emerald, de a determina hotarele sectoarelor
corespunzătoare, de a pregăti documentele în corespundere cu procedura modificată şi
de a le transmite la secretariatul Convenţiei.
8. Este necesar de a efectua studiul pădurilor ce se atribuie la ocolul silvic Căuşeni (în limitele
zonei) şi de a determina zonarea lor.
3.3. Planul de acţiuni şi recomandări pentru dezvoltarea turismului
Pentru dezvoltarea turismului în zonă este necesar de a soluţiona următoarele sarcini:
1. dezvoltarea asigurării informaţionale a activităţii privind dezvoltarea turismului pe teritoriului
zonei Ramsar;
2. dezvoltarea colaborării şi a legăturilor dintre persoanele cointeresate, cum ar fi agenţiile
turistice, proprietarii hotelurilor şi caselor, autorităţile locale, raionale şi centrale şi alte
structuri;
3. dezvoltarea infrastructurii turistice necesare;
4. protejarea nu numai a obiectelor naturale, dar şi a monumentelor arheologice, obiectelor
de cultură materială şi dezvoltarea muzeelor;
5. contribuirea la o îmbunătăţire principială a actelor legislative şi normative în domeniul
turismului, în baza cărora trebuie creată stimularea dezvoltării industriei turismului.
Trebuie menţionat că asigurarea informaţională este un lucru foarte important pentru dezvoltarea
turismului în orice ţară, precum şi contribuie la crearea unei imagini pozitive atât în
ţară, cât şi peste hotare. De regulă, această asigurare permite:
1) de a asigura conştientizarea de către populaţia locală că patria are multe lucruri interesante
pentru ei şi pentru oaspeţi şi de a dezvolta sentimentul de mândrie faţă de aceasta,
de a-i influenţa să susţină activitatea turistică;
2) de a informa oaspeţii străini şi concetăţenii despre posibilităţile de odihnă, distracţii,
însănătoşire pe acest teritoriu;
3) de a îmbunătăţi atitudinea locuitorilor, a agenţilor economici şi reprezentanţilor autorităţilor
publice faţă de patrimoniul istoric-cultural şi natural;
4) de a susţine activitatea de protecţie a mediului, soluţionarea problemelor ecologice.
În legătură cu lipsa în ţară a regulilor şi normativelor de vizitare de către turişti a punctelor
de observaţie este necesar de a elabora regulamentul respectiv pentru zonă, care poate fi folosit
în calitate de normativ.

218
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
3.3.1. Propuneri în domeniul organizării şi asigurării informaţionale pentru dezvoltarea
turismului pe malul drept al Nistrului
Propunerile respective sunt bazate pe normele legislative în vigoare, ţinând cont de lipsa
unui organ special de administrare a zonei.
1. A crea secţii privind activitatea turistică şi de a numi persoane responsabile cu împuterniciri
corespunzătoare în Consiliile raionale Căuşeni şi Ştefan Vodă.
2. A plasa informaţii pe paginile web ale raioanelor despre obiectele turistice şi ofertele disponibile.
3. A organiza centre informaţionale cu tematică turistică în centrele raionale Căuşeni şi Ştefan
Vodă, de exemplu, în baza muzeului naturii (Muzeul Verde) sau în baza altei instituţii
care are legătură cu dezvoltarea turismului.
4. A susţine persoanele fizice şi juridice în obţinerea documentele necesare pentru primirea
turiştilor şi asigurarea cazării acestora în zonele turistice sau în cele adiacente, conform
Hotărârii Guvernului № 1065 din 02.09.2003.
5. Susţinerea meşteşugurilor populare şi a muzeelor care ar putea deservi turiştii, folosind
mijloace bugetare şi extrabugetare.
6. Susţinerea comercializării articolelor meşteşugurilor populare în muzee, utilizând posibilităţile
prevăzute în punctul 2.30 din anexa la Legea N.93 din 15.07.1998 cu privire la
patenta de întreprinzător în cazul organizării expoziţiilor şi licitaţiilor.
7. Susţinerea amplasării chioşcurilor pentru comercializarea articolelor cultural-istorice şi
a celor cu caracter turistic în apropiere de obiectele turistice.
8. Asigurarea pazei şi contribuirea la restaurarea obiectelor turistice cu valoare cultural-istorică
şi ecologică.
9. În centrele raionale de a aproba lista obiectelor turistice recomandată de proiect, a rutelor
turistice şi a punctelor de observare a naturii vii, precum şi asigurarea completării şi
îmbunătăţirii ei permanente.
10. Crearea Consiliului responsabil de turism pe lângă administraţia raională pentru asigurarea
colaborării dintre administraţiile raionale, agenţii economici, societate şi structurile
similare din ţară şi de peste hotare.
11. Elaborarea de către administraţia raională împreună cu secţia de turism şi consiliul turistic
a unui plan de perspectivă pentru dezvoltarea turismului din raion ţinând cont de
posibilităţile de cooperare transfrontalieră.
12. Consiliile raionale urmează să încredinţeze structurilor raionale de profil elaborarea proiectelor
de creare treptată a infrastructurii turistice necesare şi a zonelor de odihnă în masă.
13. A se baza pe cele mai bune proiecte propuse în domeniul turismului şi a crea machetele
în conformitate cu acestea.
14. Organizarea tenderului pentru agenţii economici pentru repartizarea între ei a elementelor
infrastructurii.
15. Crearea unei pagini web cu tematică turistică.
16. Organizarea şi desfăşurarea expoziţiilor turistice raionale şi participarea în cele republicane,
iar după posibilităţi şi la activităţile similare de peste hotare.
17. Organizarea şi desfăşurarea seminarelor cu tematică turistică şi pregătirea cadrelor pentru
activitatea turistică, instruirea populaţiei despre necesitatea unei atitudini grijulii faţă
de obiectele cultural-istorice şi ecologice; participarea la activităţile republicane şi internaţionale
corespunzătoare.
18. Pregătirea şi desfăşurarea activităţilor tradiţionale (festivaluri, competiţii sportive, carnavaluri),
desfăşurarea lor anuală pentru atragerea unui număr mai mare de turişti pe
teritoriul zonei şi crearea unei imagini pozitive.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
19. Susţinerea procesului creativ de elaborare a brandurilor locale inedite conform principiilor
Legii № 66 din 27.03.2008.
3.3.2. Propuneri în domeniul organizării şi asigurării informaţionale pentru dezvoltarea
turismului pe malul stâng al Nistrului
219
Propunerile respective sunt bazate pe posibilităţile de administrare centralizată a zonei în
limitele Transnistriei, inclusiv şi existenţa structurilor legislative în dezvoltarea turismului, prezenţa
secţiilor tineret şi turism de pe lângă administraţia raională, precum şi posibilitatea creării
unui organ de conducere specializat a zonei.
1. Crearea a două centre informaţionale specializate, primul în componenţa Centrului de
dezvoltare a turismului din Transnistria, al doilea în cadrul administraţiei raionului Slobozia,
în subordinea căruia se află şi teritoriul zonei. Acest fapt va asigura conducerea
centralizată a activităţii informaţionale, controlul asupra îndeplinirii şi calităţii informaţiei,
influenţa asupra teritoriilor adiacente, inclusiv asupra Ucrainei.
2. Studierea modului de asigurare informaţională, implementat în ţările în care este dezvoltat
turismul, preluarea formelor potrivite, elaborarea variantelor proprii de perfectare şi
plasare a informaţiei (panouri informaţionale, indicatoare şi alte elemente de infrastructură
informaţională).
3. Stabilirea relaţiilor constructive ale organului de administrare a zonei, care poate fi creat
pe lângă Organul central de protecţie a mediului din Transnistria, cu Centrul de dezvoltare
a turismului, cu alte structuri de profil ale administraţiei de stat, precum şi cu agenţii
economici şi cu organizaţiile non-guvernamentale.
4. Stabilirea unui organ responsabil de controlul presiunii admisibile în timpul vizitărilor
obiectelor naturale din zonă.
5. Crearea unul site specializat şi/sau a unei pagini web în cadrul site-ului administraţiei
raionului Slobozia şi centrului de dezvoltare a turismului, pentru a promova produsele
turistice pe piaţa internă şi peste hotare. Crearea site-ului poate favoriza nu doar atragerea
turiştilor, dar totodată şi a investiţiilor.
6. Elaborarea şi tirajarea hărţilor turistice, foilor pliante şi a altor materiale tipărite pentru
distribuirea populaţiei şi vizitatorilor.
7. Organizarea şi desfăşurarea, precum şi participarea la seminare, conferinţe şi expoziţii cu
tematică turistică.
8. Ţinând cont de faptul că industria turismului este un component complex al economiei,
învăţământului şi educaţiei, multe probleme sunt necesare de a fi coordonate şi concordate,
inclusiv găsirea unor rezolvări de compromis referitor la diferite ramuri ale economiei.
În legătură cu această se propune:
• de a fi creat un Consiliu de dezvoltare a turismului din regiune, în cadrul cărora pot
face parte reprezentanţi ai preşedinţiei , comisiei de profil a sovietului suprem, ai Guvernului,
agenţilor economici şi a ONG din domeniul turismului;
• de a determina regimul său de muncă şi de a alege un organ de conducere împuternicit
să organizeze activitatea, să ducă tratative cu reprezentanţii organelor administrative
de stat, a administraţiilor locale şi a businessului, să prezinte propuneri pentru
îmbunătăţirea bazei legislative şi normative, cu scopul de a dezvolta turismul în regiune,
în pofida contradicţiilor politice şi a altora, utilizând o practică analogică;
• pentru intensificarea activităţii de dezvoltare a turismului pe teritoriul zonei este necesar
de a crea o filială specializată – consiliul de dezvoltare a turismului pe lângă
administraţia raionului Slobozia.

220
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
3.3.3. Propuneri pentru dezvoltarea infrastructurii şi protecţie a patrimoniului
istoric şi cultural
Dezvoltarea infrastructurii pentru recreare şi pentru businessul turismului poate avea loc
doar în locurile unde sunt pregătiţi pentru acest lucru. Alt mijloc ar fi atragerea investiţiilor
mari, fapt ce este greu de înfăptuit, şi restituirea acestora s-ar produce nu repede.
Cea mai puţin costisitoare parte a infrastructurii sunt indicatoarele (inclusiv cele care desemnează
hotarele zonei, ce trebuie să fie instalate conform legislaţiei) şi panourile informaţionale
ce conţin itinerarele turistice şi informaţii succinte despre însemnătatea obiectelor culturale,
istorice şi naturale, despre locurile posibile de cazare şi alimentare. Indicatoarele şi panourile
trebuie să fie simple şi atrăgătoare, şi, în primul rând, trebuie instalate în locurile cele mai animate,
preferabil protejate, şi acolo, unde deja se întreprind călătorii şi excursii.
Căile de acces sunt cele mai problematice în partea malului drept a zonei, unde nemijlocit se
află obiectele turistice mari. Se propune de a analiza posibilele căi de îmbunătăţire a acestora cu
ajutorul antreprenorilor. În special, pregătirea:
- drumului de la complexul turistic Purcari spre fluviul Nistru pentru organizarea plimbărilor
pe fluviu în limitele sectorului Răscăeţi-Olăneşti şi spre locurile de observare a naturii;
- căilor de acces spre uzinele vinicole din satele Tudora şi Crocmaz şi de acolo, spre punctele
iniţiale şi finale ale plimbărilor pe Nistru;
- drumurilor de acces pe teritoriul primăriei Palanca în zona de frontieră, unde este situat
unul din locurile de observare a naturii (nu departe de minihotel), precum şi parcarea pentru
maşini;
- unei părţi de drum de la satul Antoneşti spre satul Carahasani (în afara zonei), unde există
un potenţial turistic important.
Se recomandă ca de amenajarea teritoriului şi a zonelor nu prea mari de odihnă din apropiere
să se ocupe proprietarii uzinelor vinicole din satele Tudora şi Crocmaz. Ar fi indicat ca în
decursul a 3 ani să fie construit un complex hotelier cu cel puţin 54 de locuri pe teritoriul uzinei
vinicole de lângă satul Crocmaz. Anumite elemente de amenajare a teritoriului şi a infrastructurii
pot fi făcute şi în uzinele vinicole din satele Talmaza şi Grădiniţa, dar şi acestea necesită
pregătiri pentru primirea vizitatorilor. Complexul turistic Purcari poate servi drept exemplu
mai dezvoltat pentru toate cele patru întreprinderi, totuşi acesta nu poate fi luat drept un simplu
model de imitaţie. Fiecare întreprindere are posibilitatea de a avea o imagine proprie.
Planificarea zonelor de odihnă trebuie să fie realizată ţinând cont de potenţialul existent de
exploatare de către autorităţile publice de nivelul întâi şi doi cu ajutorul populaţiei.
În procesul de planificare a activităţii reacreative şi celei de prestare a serviciilor, în fiecare
loc, este necesar de a fixa atenţia asupra unui lucru anumit, şi nu de a irosi forţele sau de a
permite crearea concurenţei în zonă. În caz contrar, este mare probabilitatea de a întârzia
finisarea sau chiar de a renunţa la îndeplinirea activităţilor şi de a se crea o atmosferă de neîncredere
în corectitudinea direcţiei alese şi stoparea dezvoltării, chiar dacă există un potenţial
real de dezvoltare.
În locurile de odihnă în masă vizitate cu regularitate este necesar de a instala standuri cu
regulile de odihnă, cu informaţii despre servicii şi numerele de telefon ale organelor de drept,
medicale şi celor de salvare.
Elementele de bază ale infrastructurii pentru dezvoltarea turismului ecologic şi sportiv, aprobate
în lume, sunt:
1. parcări amenajate pentru efectuarea itinerarelor cu caracter sportiv şi ecologic, cu focuri
mari de tabără şi cu hotare bine delimitate.
2. terenuri pentru activităţi cu caracter sportiv şi ecologic pentru vizitatori numeroşi.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
221
3. itinerare cu indicatoare şi informaţii succinte despre lumea animală şi vegetală pe parcursul
acestora.
4. poteci ecologice pentru vizitarea obiectelor deosebit de valoroase, fără dreptul de a ieşi de
pe ele.
5. locuri special amenajate pentru începutul şi sfârşitul plimbărilor pe apă,
5.1) pe Nistru e mai uşor de îndeplinit acest lucru în locurile unde cotiturile bruşte ale
fluviului oferă posibilitatea de întoarcere, aproximativ la punctul iniţial (sectorul
mai jos de Răscăeţi-Purcari), sau
5.2) în locul, unde este posibilă apropierea de mal lângă complexul de recreare (sectorul
Olăneşti-Crocmaz şi Tudora-Palanca);
6. turnuri pentru examinarea panoramei teritoriilor pitoreşti şi importante din punct
de vedere al protecţiei naturii (ele ar putea fi create acolo, ar putea fi păstrate, de
exemplu, pe sectorul complexului „Fazanul de argint”, a fabricii de vin din s. Grădiniţa,
a grădiniţei de copii din s. Crocmaz, de unde se deschide o privelişte a luncilor
sălbatice din Ucraina);
7. Locuri de cazare în gospodăriile ţărăneşti.
8. Puncte de dare în chirie a echipamentului pentru parcurgerea rutelor şi organizarea
odihnei cu caracter ecologic.
Elementele importante ale infrastructurii pentru turism sunt centrele instructive şi educative
cu muzee şi literatură tematică, parcurile ş.a. Aici au loc nu doar activităţi pentru populaţia
locală şi instruirea tineretului, dar pot fi organizate şi vizite ale turiştilor, inclusiv pe
calea lor înspre zonă. Este periculos deficitul unei finanţări stabile a acestui tip de obiecte,
deoarece aceasta ar putea duce (a) la pierderea eficacităţii finanţării deja implementate şi a
paşilor efectuaţi în dezvoltare, (b) la micşorarea atractivităţii şi (c) la crearea impresiei că administraţia
publică are o atitudine neglijentă faţă de obiectele de cultură. În legătură cu acest
fapt se propune:
- determinarea necesităţilor, surselor de finanţare şi a responsabililor, precum şi restaurarea
parcului acvatic din s. Cioburciu (malul stâng al Nistrului);
- evaluarea necesităţilor, surselor de finanţare, elaborarea unui proiect de dezvoltare şi realizarea
lui în cadrul muzeului naturii din or. Ştefan-Vodă;
- de a cere de la conducerea centrală de a finanţa reconstrucţia bisericii medievale din Căuşeni;
- evaluarea necesităţilor muzeelor şcolare a ţinutului natal din satele din zonă şi acordarea
ajutorului acestora.
În conformitate cu legislaţia în vigoare monumentele sunt obiecte sau complexe de obiecte
... înregistrate în Lista monumentelor Republicii Moldova, protejate de stat, ... care au valoare
naţională sau internaţională, sau în alte liste analoge (în Transnistria).
Evaluarea ştiinţifică a monumentului, de obicei, este posibilă doar după cercetarea lui, de
aceea cel mai mare număr de monumente arheologice sunt trecute cu vederea. Organele de stat
responsabile de protejarea monumentelor pot urmări situaţia referitoare doar la monumentele
deosebit de valoroase. În legătură cu acest fapt se propune:
1. de creat registre ale monumentelor pentru teritoriul fiecărei unităţi administrative de
nivelul unu în zonă;
2. de a ţine aceste registre în organele administraţiei locale de nivelul doi, prezentând listele
monumentelor la organele administrative locale de nivelul întâi;
3. de a se oferi privilegiul de protecţie a monumentelor incluse în aceste registre administraţiei
locale de nivelul întâi.

222
3.3.4. Dezvoltarea economiei turismului în zonă
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
În prezent potenţialul existent al zonei, inclusiv infrastructura, este slab folosită pentru susţinerea
fluxului mare de turişti.
Doar o parte din obiectele turistice participă la susţinerea fluxului în masă a turiştilor – din
categoria turismului social intern (elevi, studenţi),
Toate obiectele turistice participă slab la dezvoltarea turismului de primire a oaspeţilor şi
aproape că nu se foloseşte primirea în masă a turiştilor de alte categorii, în principal din cauza
lipsei unor propuneri integrate şi complexe în zonă.
Asupra acestui fapt influenţează lipsa unor încăperi potrivite pentru amplasarea turiştilor,
deşi unele încăperi din centrele raionale Ştefan Vodă şi Căuşeni pentru amplasarea grupurilor
de turişti (până la 22 persoane) în perioada de vară le putem considera satisfăcătoare.
Cele mai dezvoltate complexe turistice în limitele zonei („Fazanul de Argint”, „Purcari”) sunt
orientate către consumatorii cu venituri înalte. Însă după numărul de persoane ce vizitează
zona, acest tip de turism este evaluat conform unor date indirecte la 100-150 persoane pe an.
Chiar dacă această estimare este micşorată de 2-3 ori, oricum ea demonstrează:
✓ folosirea nedeplină a posibilităţilor existente;
✓ necesitatea diversificării propunerilor, orientându-se la vizitatorii din segmentul cu venituri
medii.
Mai jos sunt prezentate posibilităţile consumatorilor cu diferit venit,
Segmentul turismului social
Conform datelor statistice ale Biroului Naţional de Statistică a RM, în baza unui calcul pentru
un turism pe zi, costul constituie:
- la obiectele turismului rural – 150-180 lei sau 60-108 lei sau în limitele turului excursional;
- excursiile din cadrul turismului cultural – 15-30 lei;
- rutele pedestre în turismul cultural – 30-50 lei;
- turismul vinicol în segmentul social, de regulă, lipseşte, dar în perioada zilelor regionale
(raionale) ale vinului după o evaluare a experţilor – 40-50 lei;
- în turismul balnear preţul standard este de 250 pe zi cu condiţia că o anumită parte a foii
turistice sau chiar întregul ei preţ va fi compensată din fondul social.
Turismul de afaceri în segmentul social lipseşte.
Segmentul consumatorilor cu un venit mediu
Pentru acest grup cu un venit mediu de cca. 500 dolari SUA pe baza calcului pentru un turism
pe zi costul constituie:
- la obiectele turismului rural pentru turiştii locali – 580 lei;
- în turismul ecologice – 174-207 lei;
- în turismul vinicol – 670 lei;
- în turismul balnear – 250 lei;
- în turismul de afaceri, unde cheltuielile consumatorului se achită din contul resurselor
financiare ale agentului economic respectiv – 700 lei.
Segmentul consumatorilor cu venituri înalte
Pentru acest grup cu venituri de cca. 700 dolari SUA pe lună şi mai mare în baza calcului
pentru un turism pe zi , costul constituie:
- la obiectele turismului pentru turiştii locali – 760 lei;
- în turismul ecologic – cca. 270 lei;
- în turismul balnear – 315 lei;
- în turismul de afaceri – 1022 lei.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
223
Persoanelor cointeresate în activitatea turistică li se propune:
• determinarea celor mai atrăgătoare tipuri de servicii pentru afacerea lor, inclusiv în domeniul
turismului ecologic (cognitiv) (pedestru, acvatic, cu caii, etc.);
• formarea unor rute optime ţinând cont de posibilităţile de folosire a teritoriului;
• calcularea capacităţii (numărul optim şi componenţa grupului) pentru propunerile lor;
• orientarea la activitatea cu unele grupuri ţintă nenumeroase de consumatori ţinând cont
de specificul fluxurilor recreaţionale;
• folosirea pentru planificare a rutelor pilot, a specificaţiilor punctelor şi obiectelor de
observaţie în natură (cele mai atrăgătoare pentru categoria turiştilor în masă din ţările
străine), a patrimoniului cultural-istoric şi a altor componente a produsului turistic al
zonei (Anexa 14 al acestui plan de management, pe CD „Colierul din smaralde al Nistrului
de Jos”).
Reprezentanţilor autorităţilor şi business-ului la stabilirea politicii de dezvoltarea a turismului
se propune să ia în consideraţie că în conformitate cu evaluarea economică a potenţialului
turistic (Anexa 14) indexul integral al potenţialului turistic constituie: (1) pe porţiunea de pe
malul drept al Nistrului a zonei Ramsar - 0,8152; (2) pe porţiunea de pe malul stâng al Nistrului
a zonei Ramsar - 0,7251; pentru întreaga zonă Ramsar – 0,8441. astfel, este evident efectul
sinergetic al colaborării ambelor maluri. Includerea zonei adiacente de pe malul stâng permite
creşterea evaluării în rezultatul transformărilor sistemice până la 0,8591.
3.3.5. Promovarea produsului turistic la nivel internaţional şi problemele organizării
turismului
Promovarea activă la nivel internaţional al produsului Nistrului de Jos pe piaţa externă poate
fi eficient doar în cazul prezenţei a cel puţin:
- a principalelor servicii şi infrastructură;
- a structurii de gestionare, inclusiv de control şi distribuire a turiştilor pe direcţii anumite.
În caz contrar aceasta poate duce la consecinţe negative:
- activităţi periculoase pentru aria protejată, ce reduce potenţialul turistic;
- formarea unei imagini externe nefavorabile pentru aria protejată şi ţară.
După cum se menţionează în literatură (Eagels, 2002) turiştii au cerinţe crescânde faţă de o
calitate înaltă a posibilităţilor recreaţionale şi a serviciilor prestate în paralel. Persoanele ce obţin
un serviciu de calitate înaltă în viaţa de zi cu zi, îl aşteaptă şi de la prestatorii turistici, inclusiv
ghizi profesionali, ce permit o comunicare bună. Ei doresc de la gazde confort, sentimente că
sunt aşteptaţi, inclusiv şi în comunităţile pe care le vizitează.
Dezvoltarea turismului înseamnă o necesitate înaltă în servicii specializate şi posibilităţi de
cazare şi toate se axează pe calitate. Sarcinile dificile ale managerilor includ asigurarea unor
servicii bune, programe de odihnă şi realizarea controlului; este deosebit de importat ca aceşti
consumatori complecşi să realizeze că primesc servicii calitative şi să plătească pentru ele (componentele
lor). În multe cazuri agenţiile nu au scopul de a oferi o calitate înaltă sau nu există o
monitorizare, ceea ce face programul de odihnă necorespunzător cerinţelor şi primitiv.
Ţinând cont de toate acestea, se recomandă cu toată responsabilitatea în primul rând de a
evalua starea actuală a infrastructurii existente, de a investi în aceasta şi apoi de a realiza promovarea
propunerilor.
În cazul nivelului de dezvoltare actual este necesar de a se concentra asupra următoarelor
lucruri:
- turism de o singură zi ce nu necesită condiţii foarte calitative de cazare;
- dezvoltarea turismului de camping cu o infrastructură necostisitoare, dar necesară;

224
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
- agenţii economici serioşi trebuie să aibă grijă de traducători, în primul rând de limba
engleză, posibil – crearea la prima etapă a unui grup mic mobil;
- trebuie să fie pregătiţi ghizii pentru însoţirea vizitatorilor în natură, de exemplu dintre
învăţători; la acest lucru trebuie să fie atrase femeile, de preferinţă ce cunosc engleza.
Promovarea şi planificarea activităţii turistice în aria protejată trebuie să fie un proces bine
organizat, deoarece turismul, dacă nu este planificat, controlat şi urmărit pe lângă beneficii poate
aduce şi probleme:
• formarea şi distrugerea potecilor şi locurilor pentru tabere, acumularea de combustibil şi
creşterea pericolului de incendii;
• acumularea deşeurilor menajere, poluarea aerului şi apelor;
• deranjarea animalelor şi distrugerea habitatelor, distrugerea malurilor de exemplu de bărci;
• vandalismul cultural, conflictele dintre utilizatori, formarea mulţimii şi creşterea gălăgiei;
• pentru a evita toate aceste lucruri, în primul rând trebuie să fie efectuată planificarea şi după
aceasta să demareze promovarea pe piaţă.
Ţinând cont de starea actuală pe teritoriul zonei se recomandă de a începe activitatea cu realizarea
prezentărilor complexe pe internet. Ideal ar fi ca site-ul web să prezinte teritoriul în ansamblu,
inclusiv informaţii despre ţările vecine (de exemplu despre parcul naţional natural Nijnednestrovsk)
în toate limbile corespunzătoare (română, rusă, ucraineană şi adiţional cel puţin engleza).
Informaţia ce urmează să fie inclusă: informaţii de bază despre teritoriu – descriere succintă; harta
care poate fi tipărită de pe pagina web; posibilităţile de cazare, cel mai bine să fie indicate pe hartă;
prezentarea sumară a propunerilor; rutele turistice, indicate pe hartă; o listă a organizaţiilor prestatoare
de servicii (restaurante, locuri de cazare etc.). un capitol special trebuie acordat păsărilor,
deoarece este o zonă Ramsar, iar doritori de a face observaţii asupra păsărilor sunt mulţi în Europa.
3.4. Colaborarea internaţională, creşterea nivelului de cunoştinţe ecologice şi
instruirea populaţiei
3.4.1. Colaborarea internaţională
Pentru atingerea scopurilor stabilite este necesar de a consolida colaborarea cu partenerii
din regiunea Nistrului de Jos, inclusiv Ucraina, unde deja sunt folosite structurile existente în
domeniul gestionării ariilor protejate şi turismului.
Este necesar de a începe cu schimbul de informaţii şi după aceasta cu unele măsuri mici de
protecţie a naturii, intensificând dialogul şi schimbul de informaţii, pentru a îmbunătăţi înţelegerea
privind resursele comune. Acestui fapt îi poate contribui un forum comun cu reprezentanţii
comunităţilor locale, gestionarii ariilor protejate (unde există), ONG-uri din sectorul silvic,
fermieri, serviciile de grăniceri etc. din toate ţările. Este importantă organizarea activităţilor
culturale şi iarmaroacelor în comun.
Este important de a sublinia pentru reprezentanţii autorităţilor şi persoanele de decizie că
colaborarea transfrontalieră nu reprezintă o pierdere a suveranităţii.
Urmează a organiza consultaţii cu serviciile de grăniceri şi serviciile de securitate, de a asigura
informarea acestora, implicându-i şi obţinând susţinere din partea lor,
Se recomandă de a informa pe larg despre noile posibilităţi economice şi pieţe deschise în
rezultatul colaborării transfrontaliere. Acest fapt va fi ajutat de crearea propunerilor comune în
turism, a brandurilor comune (vinurile locale, votcă şi coniac, piersici şi poamă, legume şi peşti,
plante medicinale, articole artizanale şi festivaluri, etc.).
Este necesar de a face consultări şi a implica pe cât este posibil serviciile de stat şi agenţiile (de
turism, relaţii externe, agricultură, silvicultură, serviciul cadastral).

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
225
Trebuie căutată susţinerea de la persoane sus puse, liderii străini şi naţionali, scriitori, massmedia,
artişti, de exemplu se pot organiza prezentări ale rutelor cu participarea mass-media.
Organizatorii diferitor activităţi trebuie să simtă dreptul de autor al său şi valorificarea
ideilor personale.
La un anumit nivel de dezvoltare a colaborării şi în primul rând al gestionării zonei şi finanţare
se pot aplica următoarele instrumente:
- organizarea expoziţiilor comune, inclusiv şi cele mobile;
- editarea unui ziar regional (transfrontalier) dedicat protecţiei naturii, turismului şi economiei;
- introducerea unui codex comun de comportament pentru vizitatori;
- crearea unui centru comun pentru vizitatori etc.
O temă importantă pentru colaborarea transfrontalieră reprezintă cercetările şi monitorizarea
în comun a speciilor importante (vidra, nurca, etc.), păsări etc. O astfel de colaborare nu
doar ajută în lucru, dar oferă posibilitatea de a face publicitate regiunii. La etapa dată un monitoring
comun şi vizite de schimb de experienţă în domeniul protecţiei mediului sunt destul
de problematice, dar cercetări în comun de exemplu al Universităţilor din Tiraspol şi Odesa şi
instituţiilor academice din Chişinău pot fi organizate.
3.4.2. Creşterea nivelului de cunoştinţe ecologice şi educarea populaţiei
Aceasta reprezintă o temă mare căreia îi sunt dedicate rezoluţiile Convenţiei privind diversitatea
biologică, a altor convenţii, există o comisie specială a Uniunii Internaţionale de protecţie
a naturii (IUCN). În cadrul organizării educaţiei ecologice şi a excursiilor este necesar de atras o
atenţie deosebită la propaganda protecţiei biodiversităţii a lumii vegetale şi animale din regiune.
1. Organizarea activităţilor de informare pentru populaţie, folosind mijloacele mass-media,
cu scopul educării patriotismului faţă de plaiul natal şi creşterea nivelului de cunoştinţe
despre valorile ei:
✓ diversitatea biologică ce se păstrează aici, în special pădurile seculare şi speciile protejate
la nivel internaţional şi naţional;
✓ monumentele arheologice, natural-istorice şi culturale;
✓ istoria satelor şi tradiţiile lor, folclorul local;
✓ legislaţia de protecţie a naturii, inclusiv pentru:
• lichidarea atitudinii tradiţional negative a persoanelor şi superstiţii legate de astfel de
animale cum ar fi şerpii şi alte reptile, amfibieni, păsări răpitoare, lilieci;
• prevenirea unor daune posibile monumentelor arheologice, istorice şi culturale.
2. Pentru realizarea acestor activităţi se recomandă:
- organele de educaţie urmează să facă accentele corespunzătoare în lucrul cu instituţiile
de învăţământ şi profesori, evitând mărirea presiunii şi folosind în procesul de instruire
exemple dedicate cunoştinţei cu flora, fauna locală şi monumente din regiune;
- învăţătorii împreună cu asociaţiile obşteşti urmează să organizeze „lecţii verzi” inclusiv
în natură;
- autorităţile locale urmează să susţină activitatea în această direcţie realizată de către
ONG-uri şi grupurilor de iniţiativă;
- implicarea de către autorităţile locale în grupurile de lucru a voluntarilor pentru soluţionarea
problemelor protecţiei mediului, protecţiei pădurilor, speciilor rare etc.;
- colaborarea cu biserica, în baza eticii pozitive a creştinismului;
- dezvoltarea organizaţiilor obşteşti cu ajutorul organizaţiilor de mediu dezvoltate şi donatorilor
corespunzători;
- respectarea şi luarea în consideraţie a intereselor, tendinţelor şi drepturilor comunităţilor locale.

226
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
3. Unul dintre paşii următori trebuie să fie realizarea unei cercetări sociologice, analiza părţilor
interesate.
4. Pe baza acestui sondaj de a realiza adunări cu populaţia locală şi o campanie în susţinerea
consolidării gestionării zonei şi creării parcului naţional.
5. Mobilizarea opiniei publice şi creşterea posibilităţilor pentru o gestionare adecvată a terenurilor
şi agriculturii. Este necesar de a elabora şi a realiza programul de creştere a nivelului de
informare şi instruire pentru populaţia locală, ce ar include:
o creşterea nivelului de cunoştinţe ecologice,
o instruirea în domeniul folosinţei tehnologice a terenurilor în timpul irigaţiei,
o bazele protecţiei plantelor în timpul irigaţiei,
o regulile producerii responsabile ecologice şi producţia ecologic pură, condiţiile exportului,
o informarea şi creşterea cunoştinţelor despre condiţiile pieţii producţiei agricole.
6. Realizarea de două-trei ori pe an în instituţiile de învăţământ pentru profesori, elevi, studenţi
ore informaţionale despre posibilităţile turismului regiunii şi atitudinea grijulie faţă de
valorile naturale, precum şi despre rolul important al securităţii ecologice pentru o dezvoltare
cu succes a turismului.
7. O direcţie importantă de dezvoltare a turismului ecologic este lucrul cu corpul didactic şi
cu elevii pe baza următoarelor activităţi:
• organizarea şi realizarea seminarelor tematice şi a consultaţiilor metodice pentru profesori, în
primul rând pentru profesorii de ecologice, biologie, geografie, etc.;
• acordarea liceelor şi şcolilor a literaturii de specialitate privind problemele ecologicei, protecţiei
diversităţii biologice şi peisajere, organizarea turismului şi elaborarea rutelor turistice
pentru copii;
• organizarea şi realizarea excursiilor şcolare, a taberelor ecologice pentru copii şi a expediţiilor,
practicii de câmp;
• atragerea elevilor la participarea în sărbătorile şi acţiunile ecologice, inclusiv în cele internaţionale,
cum ar fi ziua protecţiei animalelor, ziua păsărilor, ziua pământului, ziua zonelor
umede (Convenţia Ramsar), „Ruta parcurilor”, ziua internaţională de protecţie a mediului,
ziua internaţională a turismului;
• pot fi organizate rute locale transfrontaliere pentru elevi cu implicarea serviciilor de grăniceri.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
227

228
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
229

230
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ
Рамсарским сайтом «Нижний Днестр
(проект)
Акронимы
ЕС – Европейский Союз
ККМ - Красная Книга Молдовы
ККП - Красная Книга Приднестровья
ККУ - Красная Книга Украины
МСОП – Всемирный союз охраны природы
МОС - Министерство окружающей среды Молдовы
НЭС - Национальная экологическая сеть Молдовы
ОС - Операционный список Концепции Национальной экологической сети.
ПМР – Приднестровье
ФПТОГ – Природные территории, охраняемые государством
Часть первая. ОПИСАНИЕ
1.1. Расположение, размер и доступность
231
Территория Рамсарского сайта «Нижний Днестр» находится в юго-восточном выступе
Молдовы, в 8 км южнее г. Бендеры и в 40 км от Одессы близ села Паланка (по карте).
Центром сайта является с. Кросмаз координаты которого 46 o 37’ 54’’ северной широты и
29 o 40’ 10’’ восточной долготы. Сайт включает территорию 6 сел восточной части района
Кэушень и 11 сел северной и восточной части района Штефан-Водэ, на левом берегу
реки Днестр и на востоке, юге и юго-востоке граничит с Одесской областью Украины. По
современным подсчетам, общая площадь составляет 60638 га, и включает 18 природных
комплексов (Рисунок 1 на цветной вкладке), самые крупные среди них: Копанка-Леунтя
– 2397 га, Талмазские плавни – 1592, Заозерное-Нукарь – 1542, Чобурчиу-Раскаець – 1234
и Олэнешть-Крокмаз – 1478 га.
Зона строгой охраны (А) составляет 1801,89 га и включает наиболее ценные территории
12 природных комплексов, среди которых наиболее крупные - в комплексах Талмазкие
плавни, Тудора-Паланка, и Копанка-Леунтя. Буферная зона экологической реконструкции
(В) в целом составляет 3561,5 га и включает ценные территории, которые
нуждаются в специальном управлении для увеличения и сохранения природных ресурсов,
расположенные в 15 комплексах. Зона с ограниченной экономической активностью
(С) составляет 10079 га и включает более 60 территорий, расположенных в 14 природных
комплексах. Эти земли наиболее вовлечены в экономическое использование, которое
должно быть частично ограничено, в связи с необходимостью увеличения их ресурсных
качеств или регулирования доступа посетителей в рамках рекреационного использования.
В зону С включены 32 объекта – пастбища, которые нуждаются в специальном
управлении в целях повышения продуктивности и экологической емкости для флоры и
фауны. Зона экономической активности (D) составляет около 45195,61 га.

232
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Территория легко доступна, расстояние от столицы Молдовы г. Кишинева по трассе
Кишинев – Анений Ной - Кэушень – Белгород–Днестровск составляет 75 километров до
северной границы парка и 100 километров до центра (с. Талмаза), а до границы с Украиной
(с. Паланка) – 156 километров.
Расстояние от г. Одессы по дороге через таможню «Маяки» до юго-восточной границы
сайта составляет 60 километров, до центра – 110 км. Расстояние от Белгород-Днестровска
до южной границы сайта – 40 км через таможню «Староказачье», до центра – 85 км.
Расстояние от города Тирасполь через город Бендары до северо-восточной границы
(с. Копанка) - 35 км, до центра - 50 км. Расстояние от города Тирасполь через село Кицкань
до северо-восточной границы сайта (с. Копанка) - 15 км. Расстояние от города Бендеры
до северо-восточной границы - 2 км. Расстояние от села Глиное до восточной границы
сайта через мост у села Рэскэець - 40 км, до центра – 25 км. Расстояние от г. Кэушэнь
до границы сайта – 10 км, до центра - 25 км. Расстояние от г. Штефан Водэ до границы
сайта – 5 км, до центра сайта – 15 км. Единственным географическим препятствием
для доступа на территорию является река Днестр и ее рукав, будучи северо-восточной
границей сайта.
В соответствии с стандартами, существующими в туризме, все дистанции менее чем
50 км между туристическими объектами или от точки отъезда группы, считаются короткими.
Дистанции между туристическими объектами от 50 км до 100 км являются
средними и рекомендуются для организации отдыха (туристических маршрутов) в выходные
дни. Дистанции свыше 100 км рекомендуются для маршрутов, рассчитанных
на 2 дня и более.
1.2. Правовой статус и история создания охраняемой территории
Рамсарская территория «Нижний Днестр» выделена благодаря исследованиям, описанию
и картированию основных биологических ценностей, выполненным Экологическим
обществом «BIOTICA». Территория получила официальный международный статус
сайта 1316 (3MD003) в Рамсарской конвенции 20 августа 2003 г. на базе документов,
подготовленных в сотрудничестве с Министерством окружающей среды и поданных в
Секретариат конвенции.
Согласно Закону об охране окружающей среды (Nr.1515 от 16.06.93), природные ресурсы
– земля, недра, вода, флора и фауна, являются национальным достоянием Республики
Молдова (Ст. 4, часть 1). Право распоряжения всеми природными ресурсами Республики
Молдова во имя государства принадлежит Парламенту (часть 2).
Ст. 7 (часть 3) Закона о фонде природных территорий, охраняемых государством №
1538-XIII, предусматривает, что в состав фонда охраняемых территорий могут быть включены
и земли, находящиеся в частной собственности, остающиеся в дальнейшем собственностью
владельцев. Часть 2 этой статьи указывает, что земли объектов и комплексов фонда
охраняемых территорий предназначенные для охраны природы, являются частью публичной
собственности, не могут быть приватизированы, сданы в аренду, и имеют режим
охраны и хозяйствования, установленный действующим законодательством.
В соответствии с Законом о внесении изменений и дополнений в Закон о фонде природных
территорий, охраняемых государством, № 1538-XIII от 25 февраля 1998 г. (№ 354-XVI от
22.12.06), Рамсарский сайт «Нижний Днестр» введен в число территорий, охраняемых государством
(ГЛАВА 131. ВОДНО-БОЛОТНЫЕ УГОДЬЯ МЕЖДУНАРОДНОГО ЗНАЧЕНИЯ).
Статья 82’ (2) устанавливает, что земли водно-болотных угодий международного значения
остаются в собственности землевладельцев, их управление осуществляется согласно

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
233
планам управления, разработанным в соответствии с Типовым положением о водноболотных
угодьях.
Типовое положение о водно-болотных угодьях международного значения 12 устанавливает,
что:
такие угодья управляются с целью упорядочивания отношений в области их защиты,
сохранения и устойчивого использования, независимо от формы собственности
(ст. 9);
управление природными территориями выполняется на основании зонирования,
введенного через план управления, утвержденного центральным органом охраны
окружающей среды, с одобрения Академии наук Молдовы (ст. 10).
Основные принципы (ст. 11 Типового положения) управления данными угодьями:
предотвращение негативных воздействий экономической деятельности на влажные
зоны международного значения;
поддержка деятельности по их рациональному использованию, сохранению и
устойчивому развитию;
осуществление действий, необходимых для сохранения и повышения биологического
разнообразия.
Согласно ст. 12, обладатели земель обязаны:
обеспечивать соблюдение охранного режима Рамсарских угодий;
устанавливать на границах Рамсарских угодий ограничительные знаки, предупредительные
табло, указатели;
принимать меры по ликвидации существующих источников загрязнения;
создать очистные сооружения и обеспечить их эффективное функционирование;
оперативно информировать территориальные структуры центрального органа
охраны окружающей среды и центральный отраслевой орган управления водным
фондом об авариях, которые могут нанести вред гидрологическому режиму или
причинить ущерб растениям и животным.
По существу, ст. 12 создает привелегию обладателей земель участвовать в сохранении
природных, природно-исторических и культурных ценностей, получая от этого выгоды
при разумном подходе, в том числе от альтернативных и непрямых источников дохода
(использование брэнда, туризм, долговременное природопользование).
Охрана и защита влажных зон международного значения обеспечивается властями, в
распоряжении которых они находятся (ст. 20). Вокруг этих зон устанавливается защитная
зона шириной 1000-1500 м, где это необходимо (ст. 21), которая вносится в документацию
градостроительства и управления территориями (ст. 22).
В соответствии со ст. 29 Типового положения, регламент Рамсарского сайта 1316 включает
правовые установления названного документа и следующие части Плана управления:
2.1 Значение территории (основания для развития режима охраны и управления)
2.2 Перспективные цели управления, 2.3.3 Главные направления управления, 2.4. План
зонирования, часть третья План Действий, а также Приложения к данному документу.
В соответствии со Статьей 12 Закона о природно-заповедном фонде Приднестровской
Молдавской Республики (№ 719-З-III от 60.01.2006), в число основных задач государства
в области функционирования природно-заповедного фонда является (з) соблюдение
международных конвенций, соглашений и программ в сфере организации, охраны
и функционирования охраняемых природных территорий.
Закон ПМР о животном мире (2004) в Статье 10 «Основные принципы государственного
управления в области охраны и использования объектов животного
12 Постановление Правительства Республики Молдова Nr. 665 от 2007-06-14

234
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
мира» устанавливает: «(з) приоритет международного права в области использования и
охраны животного мира, охраны и восстановления среды его обитания».
Эти положения можно рассматривать в качестве основы для применения Рамсарской
конвенции. В то же время, согласно Статье 6 Закона ПМР об охране окружающей среды
(редакция по состоянию на 05.10.2009), включение объектов международного значения
в природно-заповедный фонд находится в компетенции Верховного Совета ПМР и происходит
по представлению Президента ПМР.
На территории сайта для сохранения генофонда с целью воспроизводства промысловоценных
видов ихтиофауны, учрежден Государственный ихтиологический заказник «Турунчук»
площадью 137,5 га. (Постановление Верховного Совета Приднестровской Молдавской
Республики «Об утверждении перечня объектов, комплексов и территорий
природно-заповедного фонда Приднестровской Молдавской Республики» от 27 января
2010 г. N 2938). Участок включат сектор Турунчука от с. Чобручи до моста в с. Глиное. Заказник
подчинен Министерству природных ресурсов и экологического контроля ПМР,
которое в настоящее время разрабатывает Положение о заказнике.
1.3. Физические характеристики окружающей среды
1.3.1. Климат
Климат сайта умерено континентальный и зависит, главным образом, от влияния Черного
Моря, в то время как основные черты климата региона определяются господством
воздушных масс с Атлантического океана. Преобладающие ветры дуют с севера и востока
со средней скоростью 2-5 м/с. Среднегодовые данные: температура 9-10°C (минимальная
-29°C, максимальная +38°C), количество осадков около 450 мм, 2/3 из них падают
в период апрель-ноябрь. Зимы в основном мягкие, даже если зимой бывают сильные
морозы. Средняя толщина снежного покрова – 10 см, сохраняющийся в среднем около
30-40 дней. Лед покровает рекеу в среднем 4-15 дней. Таяние снега начинается в нчале
марте. Весна обычно теплая, средняя температура не превышает 22°C. Раннее лето засушливое,
но часто с продивными дождями. Лето довольно жаркое, осень до ноября теплая
с небольшими дождями. Среднегодовая сумма положительных температур достигает
3500-3700°С, а активных температур (выше 10°С) - 3200-3300°С. Нередко отмечаются
заморозки, засухи, суховеи, грозы, град, ливни, метели, оттепели.
Зима теплая и влажная. Холодные дни часто сменяются оттепелями и безморозными
днями, с повышением среднесуточных температур воздуха выше 5°С. Преобладает
облачная и пасмурная погода, с осадками в виде дождя и снега. Весна характеризуется
большой изменчивостью погоды. Нередки резкие смены потеплений и похолоданий, дождливых
и сухих периодов. В конце марта происходит устойчивый переход температуры
воздуха через 5°С, во второй декаде апреля через 10°С. Однако возможность заморозков
сохраняется даже в мае. Лето солнечное, жаркое и засушливое. Осадки летнего периода
чаще всего ливневого характера, иногда сопровождаются сильным ветром и градом. Высокие
температуры воздуха устойчивы. Средняя температура июля 21 - 22°С, максимальные
температуры достигают отметки 40°С. Осень теплая и продолжительная. Среднесуточная
температура воздуха ниже 10°С опускается в октябре, а ниже 5°С в конце первой
половины ноября. Первые заморозки иногда отмечаются в конце сентября, чаще в середине
октября.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
1.3.2. Топография и физическая география
235
Рельеф территории, в целом, варьирует в зависимости от ширины речной долины и
прилегающих террас, в зоне сильного меандрирования Днестра. Средняя высота сайта
- 22 м над уровнем моря, наибольшая высота – 193 м над у. м. находится на краю водораздела
западнее с. Копанка, а самое низкое место – -1.75 м ниже уровня моря – в долине
между селами Крокмаз и Олэнешть.
Северно-западная более компактная и холмистая часть сайта (приблизительно до широты
с. Пуркарь) покрывает две трети территории. Здесь расположены наиболее крупные
лесные урочища – нагорные Копанка-Леунтя, Чобурчиу-Нагорное и пойменное Талмазские
плавни, а также многочисленные небольшие леса. Долина реки в данной части
занимает немногим меньше половины его площади.
Юго-восточная меньшая часть включает одно среднее по размерам лесное урочище
(Императорское) и несколько мелких лесных плантаций на террасах, почти непрерывную
полосу пойменных лесов на глубоких меандрах, объединенную прибрежной лесополосой,
и окраину тростниковых плавней лимана Днестра.
Нагорная (террасовая) часть рельефа формирует местную водосборную площадь(29000
га), которая практически полностью расположена в пределах сайта, что является его спецификой.
Это означает, что поверхностный сток не может нести загрязнения с прилегающих
земель, кроме как по течению Днестра. Крутизна склонов варьируют в пределах от 4 o
-16 o , но встречаются также очень крутые уклоны террас. Склоны современного оползневого
происхождения волнистые, их поверхность осложняется балками, оврагами и оползнями;
древнеоползневые (versanții de alunecări străvichi) склоны – выпуклые в профиле. Более
пологие склоны заняты сельскохозяйственными землями. Склоны более 6 o занимают 15%,
тогда как водоразделы, днища балок и поймы - около 2/3 территории.
Природный рельеф долины Днестра представляет собой систему перемежающихся
плоских гребней и неглубоких понижений между ними. Они имеют серповидную форму
и ориентированы по спирали. Осушенная часть поймы занята сельскохозяйственными
землям, и рельеф существенно выровнен.
Вниз по течению прибрежная зона поймы имеет более плавный рельеф. Часть сайта
ниже по течению реки после с. Крокмаз имеет в долине узкий, низкий и достаточно плавный
водораздел (гриву) не шире 50-100 м, который отделяет крупную пойменную часть
от русла реки.
Ландшафт вдоль реки включает леса и старые лесопосадки, заболоченные редколесья,
обширные мелководные водоемы с водно-болотной растительностью, а также луга, которые
из-за нерегулируемого выпаса в преобладающем большинстве превращены в деградированные
пастбища. Вдоль берега обоих рукавов Днестра встречаются рыбоводческие
пруды, в основном заброшенные. Река формирует в главном течении около 30 меандров,
многие из которых наполовину или почти полностью замкнуты. В пределах некоторых
речных петль размещены сады и другие сельскохозяйственные угодья, большинство
из которых сопровождаются полосками леса. Берега в главном течении реки вне
леса в основном защищены лесополосами, а вдоль рукава Турунчук они сильнее расстроены,
лучше сохранившись в на левом берегу (на острове Турунчук). Остальная часть долины
до Молдо-Украинской границы занята обрабатываемыми полями.
Характеристики поймы. Фрагмент поймы на о. Турунчук, располагающийся между
двумя рукавами, Днестр и Турунчук, входит в дельту, большая часть которой относится к
Украине; это комплекс реликтовых и трансформированных местообитаний. Все пойменные
территории, включая покрытые сетью дренажных каналов сельскохозяйственные

236
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
земли, связаны рекой, водоохранной полосой и каналом, сформированным после строительства
государственной противопаводковой дамбы вдоль правого берега главного течения.
Северо-западная часть поймы это очень широкая долина, большая часть которой
влючена в сайт. По ней проходит Старое (Слепое) Русло Днестра, обшей длиной достигавшее
около 40 км, но сохранившееся на протяжении около 32 км. Главным ядром сайта
является урочище «Талмазские плавни», включающее лесные массивы с многочисленными
полянами, озеро (24 га), почти замкнутую петлю старицы, недавно отсоединившейся
от Днестра, постоянные залитые и пересыхающие каналы, лужи, болота, луга и участки
заброшенных сельхозугодий. Третья по размерам часть поймы расположена между селами
Олэнешть и Крокмаз, где находится самая низкая точка страны.
1.3.3. Геология
Общее описание. Территория сайта находится на краю восточно-европейской тектонической
платформы, и долина Днестра располагается между двумя тектоническими обрывами
- зона, где землетрясения могут достигнуть мощности 6 баллов. Современная
тектоническая активность региона подтверждается сейсмичностью 6-7 баллов и современным
поднятием земной коры с амплитудой до +2 мм/год и опусканием территории
нижнего течения Днестра, достигающего на крайнем юге - 2 мм/год. Северная часть территории
сформирована во время Сарматской трансгрессии Миоцена, представленной
известняками, глинами и песками; водораздельные пространства – во время Понтической
трансгрессии Плиоцена. Породы миоцена распространены на всей территории и
представлены осадками от морских до континентальных фаций, которые обнажаются в
долинах Днестра и его притоков. Наиболее низкие участки поймы представлены отложениями
верхней толщи бессарабского подъяруса сарматского яруса, в составе которых заметную
роль играют известняки, наряду с глинами и песками. На более высоких участках
роль известняков в разрезе уменьшаетя, а увеличивается роль глин. В нижней части
склона поймы р. Штюбей, в днищах балок встречены отложения херсонского подъяруса,
представленного песками, известняками и прослоями глин. Верхние части склонов и
низкие водоразделы сложены отложениями нерасчлененной толщи херсонского подъяруса
– меотического яруса – пески, алевролиты, глины. Наиболее высокие водоразделы
сложены породами Понтического яруса. Это, в первую очередь, разноцветные глины
с прослоями алевролитов твардицеого горизонта, а также пески, глины и известняки
еовороссийского подъяруса. Четвертичный период предсталвлен отложениями эоловоделювиального
генезиса на водоразделах, делювиального, элювиально-делювиального и
коллювиального генезиса в верхних частях склона, отложениями аллювиальных террас
(самая древняя из которых Х) в средней и нижней части склона, пойма представлена современным
аллювием.
Минеральные источники есть около с. Слобозия на глубинах 30-50 м. Река довольно
сильно петляет, образуя почти замкнутые меандры и слабо синусоидные фрагменты.
Правые берега крутые, 1-3 м высотой. Ширина поймы составляет 3-8 км. Верхние террасы
речной долины иногда обрывистые и пересечены оврагами, но в основном умеренно
крутые с фрагментами оползней. Этот регион – часть Сарматского моря, поэтому геологический
субстрат соленый, минеральные воды обнаружены во многих местах сайта.
Палеонтология. Сайт включает три хорошо известных палеонтологических местонахождения
ископаемой фауны позднего Миоцена, обнаруженные в системах оврагов. Эти
места имеют статус памятников природы.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
237
Здесь найдены кости многих млекоптающих, среди которых:
Хищные (Carnivora) – Simocyon primigenius Wagn., Mustela palaettica Weit. ,Ictitherium
robustum Gaug., Crocuta eximia (Roth. Et Wagn)., саблезубые махайроды Machirodus
schlosseri Weit. Machairodus cultridens Gaud.,
Хоботные (Proboscidae) – Choerolophodon pentalici (Gaud et Lart.), мастодонт Mostodont
sp. и динотерий Deinotherium giganteum Kauh.;
Непарнокопытные (Perissodactyla) – предки лошадей Hipparion cf. gromova Gab. и
Hipparion cf. moldavicum Grom., носороги Aceratherium incisivum Kauh. и Dicerorhinus
schleiermachheri (Kaup.);
Парнокопытные (Artiodactyla) – Cervus sp. Paleotragus rouenii Gaud., Helladotherium
divernoyi (Gaud et Lart.), Tragocerus frolovi Pavl., Palaeoryx stutzeli Schlos., Gazella deperdita
(Gervalis).
Есть также древние черепахи (Reptilia, Testudines) – Protestudo bessarabica (Rjab.).
В целом, территория является зоной палеонтологических ископаемых в устьевой части
реки.
1.3.4. Почвы
Почвенный покров сформировался в основном на четвертичных отложениях, которые
представлены лёгкими глинами, тяжёлыми, средними и лёгкими суглинками, а также
супесями (особенно в пойме реки Днестр).
На территории сайта представлены 2 основных типа почв - пойменные и почвы на
террасах Днестра (последнее касается земель большинства cел правобережья– Талмаза,
Чибурчиу, Рэскэець, Пуркарь, Олэнешть, Крокмазы, Тудора, Паланка), где преобладают
полнопрофильные чернозёмы. В восточной части расположены водораздельное плато и
склоны, большинство из которых с эродированными почвами (Плоп – Штюбей, Грэдиница,
Попяска и др.).
1.3.4.1. Почвы правобережья
В целом преобладают карбонатные чернозёмы (26,9%), меньшие площади заняты
обыкновенными черноземами (8,2%) и ксерофитно-лесными почвами (6,1%), приуроченными
к небольшим участкам лесов из дуба пушистого. В пойме Днестра встречается
вся гамма аллювиальных почв, в балках – делювиальные почвы.
На территории выделено более 60 разновидностей почв (Приложение 1). По плодородию
первое место занимают чернозёмы обыкновенные и чернозёмы карбонатные мощные
(оценочный балл более 80). Запасы гумуса в метровом слое чернозёмов обыкновенных
и карбонатных составляют 250–310 т/га. Например, в Паланке запасы гумуса в метровом
слое карбонатных чернозёмов составляют 300–340 т/га, по содержанию гумуса в
пахотном слое их относят к среднегумусным. Потенциальное плодородие этих почв довольно
высокое, однако, проявиться оно может лишь при достаточном количестве влаги,
их необходимо беречь, чтобы они не перешли в категорию слабосмытых. В Приложении
1 указано содержание гумуса в метровом слое основных подтипов почв, и по каждой
коммуне даны площади всех разновидностей почв с оценочным балом по свойствам.
На пойме, по днищам влажных и сухих балок, где грунтовые воды залегают на глубине
0,5–4,5 м, сформировались луговые “мочары”, лугово–чернозёмные, аллювиальные
луговые типичные и смытые, а также солонцевато–засоленные слоистые почвы.

238
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Встречаются аллювиальные иловато–болотные и другие почвы длительного и временного
увлажнения. Гранулометрический состав почв разнообразный.
Площадь деградированных и избыточно увлажнённых почв составляла в 2004 г. 43,4%.
(В в 80–е годы 20 века на этой территории все подтипы чернозёмов приблизительно на
1/3 были представлены эродированными разновидностями). Эродированные почвы,
утратившие своё естественное плодородие занимали большие площади: слабосмытые
– 5 652 га, среднесмытые – 4 468 га, сильносмытые – 1 672 га. В соответстии с общей тенденцией
в стране за прошедшие с тех пор годы площадь смытых земель, вероятно, возросла.
Все эти почвы вовлечены в сельскохозяйственный оборот. Соседствующее расположение
почв несмытых и смытых, относящихся к разным степеням эродированности,
создаёт пестроту почвенного покрова, ведёт к его усиленной фрагментации. Это явление
может достаточно сильно сказываться на состоянии агроландшафтов.
Аллювиальные (пойменные) почвы, как особый тип почв, занимают одно из ведущих
мест в почвенном покрове сайта. Пойменные почвы – это молодые почвенно–аллювиальные
образования. Аллювиальные процессы заключаются, с одной стороны, в русловой
эрозии приводящей к переформированию русла и прилегающих к нему участков поймы
(переодическому их «омолаживанию»), а с другой - в аккумуляции на поверхности поймы
твёрдого стока реки. Их влияние на почвообразование может быть очень слабым (в
снежный период, на удалённых от русла территориях) и самым радикальным – вплоть
до уничтожения почвы (во время паводков на прирусловых территориях). В долине Днестра
происходит периодическое затопление его поймы речной водой, при этом предельно
увлажняются почвы и вся подстилающая толща аллювиальных отложений. Это обуславливает
более гидроморфный характер почвообразования в пойме. Важной особенностью
пойменных почв является их высокая биогенность, обуславливающая ускорение
круговорота веществ и почвообразовательного процесса.
Пойменные почвы правобережья в зависимости от условий почвообразования, географического
расположения, уровня залегания грунтовых вод, можно условно включить
в 3 почвенно-мелиоративных района: высокой, хорошо дренируемой поймы; слабо дренируемой
поймы; низкой, плохо дренируемой и заболоченной поймы.
На территории первого района (между селами Копанки и Чобручи) преобладают незасолённые
луговые типичные (49,5%) и слоистые (32,1%) почвы. Слитые луговые почвы
занимают более 13%, а на долю лугово–иловато–болотных приходится 2,7% площади.
Хорошая естественная дренированность поймы – наиболее существенная особенность
этого района. Солонцевато–засоленные почвы здесь почти отсутствуют.
Второй почвенно–мелиоративный район, расположенный между селами Чобручи и
Олонешть, включает пойменные почвы сёл Чобручи, Рэскаець, Пуркарь. Притеррасная
пониженная пойма хорошо развита и занимает около 25% площади. С ухудшением степени
естественной дренированности во втором районе увеличивается площадь солонцевато–засоленных
и гидроморфных почв (лугово–иловато–болотных и иловато–болотных).
В большей или меньшей степени засолением охвачено около 6%. Площадь иловато–болотных
и лугово–иловато–болотных почв увеличивается по сравненнию с первым
районом с 2,7% до 7,2%. Однако преобладающее положение в составе почвенного покрова
здесь также занимают незасоленные луговые типичные (45,6%) и луговые слоистые
(29,9%) почвы. На долю луговых слоистых почв приходится 16,6% площади.
Наихудшими почвенно–мелиоративными условиями отличается третий район, расположенный
в низовиях реки между Олонешть и Паланка. В нём нахдятся поймы Олонешть,
Крокмаз, Тудора, Паланка. По площади он равен первому (16 тыс. га). Продолжительность
затопления поймы может доходить до 120 и более дней в году. Пойменные

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
239
отложения представленны здесь преимущественно тяжёлыми суглинками и глинами и
только прирусловые участки – заиленными песками и супесями.
В результате устойчивого во времени подпора поверхностных и грунтовых вод засолением
могут быть охвачены и низкие и высокие участки поймы. Здесь сосредоточены
обычно наиболее крупные участки настоящих солончаков, а на освоенных и орошаемых
несколько десятилетий назад землях, появились очаги вторичного засоления. Например,
такая картина представлена в пойме Крокмаз–Олэнешть, где засоление произошло
в результате антропогенного воздействия. Общая площадь солонцевато–засоленных
почв составляла в этом районе 14,7%, для их улучшения необходимо проведение
дренажных работ, промывки и гипсования. Незасолённые луговые слоистые почвы занимают
27%, луговые типичные – 33%, луговые слитые – 15,5% всей площади. Грунтовые
воды повышенной минерализации (3–10 и более г/л) с различным составом солей расположены
близко к поверхности почвы (до 2,5 см). Состав солей здесь бывает самым различным,
но соду они содержат редко и в небольших концентрациях.
Из всех разновидностей почв, встречающихся в пределах Рамсарского сайта «Нижний
Днестр», можно выделить доиминирующие почвы: обыкновенные и карбонатные чернозёмы,
аллювиальные луговые. Они широко распространёны, издавна используются в
земледелии, потеряли много гумуса, но сохранили свои генетические особенности и их
плодородие необходимо сохранять.
На небольших площадях встречаются редкие почвы (Приложение 1), обладающие
оригинальными чертами, высокой биогенной активностью и сохранившие природное
плодородие. Такие почвы представляют особый интерес с практической и научной точки
зрения. К ним можно отнести остепняющиеся аллювиальные почвы, называемые также
лугово–чернозёмными. Они приурочены к высоким участкам поймы, вышедшими
из пойменного режима, затапливаются только высокими паводками (редко и непродолжительно),
аллювиальный процесс сильно ослаблен. Близки к карбонатным чернозёмам
низких пойменных террас и представляют переходную группу от пойменных луговых к
карбонатным чернозёмам. Эти почвы отличаются высоким содержанием гумуса (до 5%
в верхнем горизонте), выраженной зернисто–комковатой структурой. Они представляют
высокий научный интерес, поскольку являются эволюционным переходом от аллювиальных
почв к зональным чернозёмам в самой ранней стадии развития. Присутствуют
почвы высшего достоинства. Это полнопрофильные чернозёмы обыкновенные, а также
лугово чернозёмные и аллювиальные, оцениваются от 80 до 100 баллов. Карбонатные
полнопрофильные чернозёмы, оценивающиеся в 72 балла, не обладают высоким бонитетом,
но также важны.
1.3.4.2. Почвы Левобережья
Почвы острова Турунчук и междуречья р. Днестр и старого русла Днестра (с. Кременчук)
сформировались под влиянием поемных и аллювиальных процессов реки и развития
травяной растительности. В недавнем прошлом территория постоянно подтапливалась
весенними и летними подъемами уровня воды в р. Днестр, а раз в четыре-пять лет
их затапливал высокий продолжительный паводок.
Почвообразующими породами послужили наносимые паводковыми водами аллювиальные
отложения различного механического состава. Легкие, супесчаные и легкосуглинистые
наносы располагаются, в основном, в повышенной прирусловой части поймы
при высокой скорости движения паводковых вод и непродолжительном затоплении.
В центральной пойме, более пониженной, со сложным микрорельефом, при медленном

240
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
течении и продолжительном затоплении отлагаются тяжелосуглинистые и глинистые
фракции. Складывающийся рельеф поймы влияет на уровень стояния грунтовых вод и
продолжительность паводка и, вместе с луговой травянистой растительностью, определяет
почвенное разнообразие.
Почвы территории представлены 21 почвенной разностью, в основном, пойменными
луговыми типичными (зернистыми) и слоистыми почвами различного механического
состава (92% от общей площади), а также иловато-болотными, болотными и почвами
с высоким уровнем залегания грунтовых вод (Приложение 2). Почвы бедны нитратами
– 20-80 мг/кг почвы и отличаются высокой обеспеченностью усвояемыми фосфатами
– 100-150 мг/кг почвы и калием – 300-400 мг/кг почвы. Реакция почвенного раствора
нейтральная или слабощелочная рН 7,0-7,4.
Пойменные луговые типичные (зернистые) и слоистые почвы отличаются большой
мощностью горизонта с гумусом, иногда более 150 см. Небольшое содержание гумуса
– 2,52-3,31% в глинистых и тяжелосуглинистых и около 1% – в супесчаных почвах, оно
медленно убывает с глубиной, за исключением часто встречающихся мест с прослойками
погребенных почв. Несмотря на низкое содержание, запасы гумуса в слое 1 м довольно
велики и варьируют от 300-500 т/га до 90-130 т/га. Слоистые почвы сохранили
по профилю слои паводковых отложений, а почвенная структура не выражена. В типичных
(зернистых) почвах слоистость нивелирована. И те и другие почвы достаточно плодородны
и только на супесчаных и легкосуглинистых почвах (в большей части в прирусловой
пойме) потенциальная продуктивность ниже. Эти почвы с богатым плодородным
потенциалом, от 70 до 86 баллов, занимают 86% территории.
На участках центральной поймы с близким залеганием грунтовых вод 30±80 см (блюдцеобразные
западины, периферия пойменных озер и стариц, и др.) образуются иловатоболотные,
а в наиболее пониженных местах – болотные почвы. Эти места заняты ассоциациями
тростника, а также осок и тростника с рогозом, с редким мелким ивняком. Промежуточное
место занимают луговые слоистые почвы, с близким (от 80 до 150 см в зависимости
от сезона и паводков) залеганием грунтовых вод.
По многолетним наблюдениям, грунтовые воды находятся на глубине от 0 до 4 м. Наиболее
глубоко они залегают в прирусловой полосе, а в центральной пониженной части
они близко подходят к поверхности. Самые низкие горизонты грунтовых вод устанавливаются
поздней осенью, а самые высокие – весной. Содержание солей в грунтовых водах
изменяется в пределах от 0,9 (пресное) до 7,3 г/дм 3 (среднеминерализированное) плотного
остатка, но в большинстве случаев находится в пределах 1-2 г/дм 3 . По составу солей
это гидрокарбонатно-сульфатные, хлоридно-сульфатные и сульфатно-хлоридные.
Засоленные почвы занимают 570 га, или 6,5% общей площади. Засоление наблюдается
при глубине грунтовых вод от 90 до 140 см и минерализации 2-5 г/дм 3 , распространение
по профилю и состав солей указывает на чередование в них процессов засоления и
рассоления.
В последнее время стали отчетливыми процессы заболачивания мелиорированных
участков болотных почв в центральной пойме и отдельных контуров в прирусловой части.
Процесс заболачивания на мелиорированных участках носит, вероятно, многофакторный
характер и требует постоянного наблюдения, как начало восстановления природных
поемных условий.
Почвы центральной, наиболее пониженной, части поймы представлены мелкими (0,4
– 4,8 га), сложными и перемежающимися контурами луговых слоистых, заболоченных
и болотных почв. Грунтовые воды залегают высоко, заметны процессы засоления. Формируется
комплексная группа почв с ограниченной хозяйственной деятельностью по

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
241
степени плодородия и возможности проведения отдельных агротехнических мероприятий.
Крупные контуры заболоченных и болотных почв вообще не могут участвовать в
сельскохозяйственном пашенном обороте.
1.3.5. Гидрология
Русло Днестра в нижнем течении имеет ширину 100-200 м; глубины на мелководьях
составляют 1,6-2,5 м, в омутах – 4,0-8,0 до 16 м. Его рукав - Турунчук имеет ширину до
70 м при обычной глубине до 6 м, а во впадинах - до 9 м. Старое Русло Днестра (Старица
Днестра) в наиболее широкой части долины между селами Копанка и Талмаза вьется на
протяжении 32 км; русло имеет ширину до 40 м и глубину до 4-12 м, при засухе глубина
местами снижается до 1 м, а в 2002 г. русло местами высохло.
В природном комплексе «Талмазские плавни» в одноименном урочище находится озеро
Адана 2,4 км длиной и 100 м шириной. В прилегающем урочище «Жидран» (тот же
комплекс) есть старица «Дой Фраць» в виде полузамкнутой петли длиной 2.5 км, шириной
40 м и глубиной до 4 м; она частично связаня с Днестром, в основном, при сильных
паводках.
По всей территории долины довольно часто встречаются лужи, каналы, болота и мелководья
в основном пересыхающие, кроме большого канала вдоль государственной противопаводковой
дамбы вдоль Талмазских плавней. Его длина составляет 5 км, глубина
– 1-4 м, ширина - до 50 м, а в разливе около 150 м. Главный канал дренажной сети каналов
в долине между селами Олэнешть и Крокмаз имеет длину около 3.5 км, ширину 40 м
и глубину до 4 м; он не пересыхает, будучи по уровню ниже среднего уровня Днестра на
1,5 м. Сети дренажных каналов существуют во всех осушенных долинах.
Рельеф допускает формирование новых постоянных водоемов, так в первом меандре
после с. Крокмаз (к востоку от села), ранее дренированном и занятом сельскохозяйственными
угодьми, после экстремального паводка 2008 г., образовалось озеро плошадью
около 50 га; уровень его дна на 2-4 м ниже уровня Днестра. Озеро существует уже
три года и, вероятно, поддерживается восстановившейся с рекой связью через подземные
воды. Вероятно формирование других подобных водоемов в одамбованных меандрах,
ниже по течению от с. Чобурчиу на правом берегу реки. Этому будет способствовать
меняющийся гидрологический режим реки. Если экстремальные паводки ранее бывали
с интервалом более 10 лет (1983, 1996, 2008), то последний интервал был только 1
год – между 2008 и 2010 годами.
По многолетним данным, период межени (низких уровней реки) Днестра в большинстве
лет неясен, завися от характера стока. Существуют три типа лет: с доминирующими
весенними паводками и мелкими паводками позднее; с отсутствием весеннего паводка
и преобладанием летних паводков; с постоянно высоким уровнем вод в течение весны,
лета и осени. Максимальный весенний подъем уровня вод над условным средним
меженным уровнем в нижнем течении Днестра составляет 4,5–5,8 м, скорость подъема
воды 0,4-6,2 м/24 часа. Каждую зиму и осень обычно проходят 3-5 паводков (реже 12-15),
при средней продолжительности 10-15 и максимуме 55 дней. В сухие годы число паводков
снижается до 1-2. Эти особенности вместе с рельефом определяют режим в остальных
водоемах, обусловленный главным образом грунтовыми водами. Сток воды в Днестре
зависит от управления Новоднестровским водохранилищем на Украине.
Гидрологическое значение главных водоемов сайта очень разнообразно. Днестр формирует
гидросистему на обширной территории, определяя уровень подпочвенных вод
во всех долинах (не только относительно первого уровня подпочвенных вод) и в то же

242
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
время собирает воды всего бассейна и местный сток. Река функционирует как буфер самоочистки
между последним индустриальным районом (комплекс Бендер-Тирасполь) и
дельтой, получает подпочвенные воды от сел, где отсутствуют системы канализии, и неочищенные
сточные воды местных предприятий.
Долина полностью обвалована, химическое воздействие сельского хозяйства значительно
снизилось за последние 20 лет, однако ветровая эрозия почв и, частично, водный
смыв способствуют эвтрофикации реки, особенно в разрывах водо-охранной лесной полосы,
наряду с нелегальном выпасом по берегам.
Системы дренирования потеряли целостнось управления, каналы заилены, и силовая
откачка вод, а также искусственное восполнение старицы водой стали невозможны
из-за рыночных цен на энергонсители. При создании дренажных систем были заложены
подземные дренажи, которые давно вышли из строя. Все это привело к опасной деградации
Старого Днестра, распространению засоления почв на дренированных землях. В то
же время, это способствует расширению заброшенных земель, восстановлению болот и
лугов, стимулирует переход к экологически оправданным севооборотам и луговодству.
Старица создает подпор по отношению к подземным водотокам на склонах террас;
она очень заилена, потеряла связь с главным течением вследствие строительства противопаводковой
дамбы, сельскохозяйственного освоения долины и отсутствия адекватных
решений. Велика опасность ее заболачивания, поскольку обводнение поддерживается
в основном атмосферными осадками, поверхностным стоком, родниками и изредка
при паводках на Днестре.
Противопаводковый вал вдоль берега и дренажная система в освоенной части долины
обусловили пересыхание водно-болотных биотопов в Тамазских Плавнях в годы водного
дефицита. Это частично компенсируется каналами, созданными при строительстве
противопаводковых валов. Они соединяют много болотин и луж, а канал вдоль государственной
дамбы обеспечивает водой из Днестра озеро Адана. Наоборот, в периоды
после высоких паводков затопление наземных экосистем бывает слишком длительным
(до трех месяцев), поскольку дамба препядствует естественному водосбросу с затопляемых
территорий. Это ведет к деградации и наземных, и водных, и переходных экосистем.
Государственная дамба препятствует затоплению освоенных земель в долине. Но она
же предотвращает паводковую промыву почв и поступление аллювия. Поэтому местами,
в пониженных участках долины происходит засоление почв, в результате солевого градиента
от геологических отложений к верхним слоям; системы дренажных каналов тормозят
этот процесс, уменьшая уровень подпочвенных вод, но не могут остановить на фоне пахотного
землепользования. Однако мощные паводки 2008 и 2009 гг., повидимому, способствовали
промывке через подпочвенные горизонты, так как улучшилось состояние выращиваемых
культур в участках долины Олэнешть-Крокмаз, где до этого фиксировали повышенную
соленость почв. В то же время, в августе 2008 года воды Днестра проникли в Талмазкую
долину, преодолев государственную дамбу, и стояли в ее нижней части несколько
месяцев. Эта же угроза возникла в 2010 году, когда затопление могло произойти в начале
лета. Серьезная угроза размыва дамбы отмечалась и на о. Турунчук.
Качество вод. Воды Нижнего Днестра относятся к гидокарбонатным, класса II с минерализацией
395-638 мг/л и содержанием растворенного кислорода не менее 88.4%. Среднее
содержание взвешенных частиц в прошлом составяло 180-420 мг/л, в настоящее время
– около 29,5 мг/л. Присутствует загрязнение органическими и другими азотсодержащими
веществами, фенолами, нефтепродуктами и металлами, особенно по течению ниже г. Бендеры.
Деструкция органических веществ на участке между г. Бендеры и фрагментом реки,
включенном в сайт, замедлена.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
243
Минерализация воды в Днестра районе с. Талмаза колеблется в интервале 377-457
мг/л, общая жесткость составляет 3.9-5.0 мг-экв/л, количество гидрокарбонатных ионов
– 177-214 мг/л или 2.9-3.5 мг-экв/л, количество сульфатов – 71.2-92.2 мг/л или 1.48-1.92
мг-экв/л, хлоридов – 26.9-47.9 мг/л или 0.76-1.35 мг-экв/л, натрия – 29.0-41.4 мг/л или
1.26-1.80 мг-экв/л. Ниже по течению на уровне Олэнешть-Крокмаз показатели почти такие
же. Качество воды – хорошее для орошения.
1.4. Биологические характеристики
Территория находится в зоне контакта Подольско-Молдавского и Дунайского лесостепных
и Азово-Черноморского степного биогеографических регионов. Район устьевой части
Днестра входит в геоботанический округ типчаково-ковыльных степей и пойменной растительности
Южно-Молдавского Приднестровья Евроазиатской степной области, краем захватывая
округ субаридных гырнецовых дубрав южной Молдовы, элементы которых изредка
встречаются на ближних террасах Днестра. Эти все обстоятельства вместе со сложным рельефом
и деятельностью человека сформировали большое экосистемное разнообразие.
Водные биотопы насчитывают 7 типов.
1. Река - экосистема фрагмента Днестра с ограниченным богатством планктона
и бентоса, но микроорганизмы, макрофиты и особенно рыбы, включая редкие,
(Acipenceriformes, etc.), довольно разнообразны.
2. Долинные постоянные и временные озера и лужи (мелководные стоячие пресноводные),
объединяются главным образом при высоких паводках. Эти водноболотные
экосистемы особенно богаты водорослями (1300 видов и подвидов), а
также высшей водной растительностью, фито- и зоопланктоном; у водорослей соотношение
“семейства: роды: виды” составляет 1:4:10. Биотоп лучше всего представлен
в Талмазских плавнях.
3. Биотоп Старого русла Днестра (стоячие воды в протяженном меандрирующем
русле с чрезвычайно варьирующими глубинами) занимает второе место по
объему воды, ресурсному и рекреационному потенциалу, сохраняет значение в отношении
биологического разнообразия, но его гидроэкосистема определенно деградирует
из-за заиления и эвтрофикации.
4. Канал - экосистема стоячих вод, регулярно взаимодействующая с рекой. Образовался
при постройке государственной противопаводковой дамбы и соединяет
сохранившиеся фрагменты природных водно-болотных экосистем долины.
5. Пресноводные дренажные системы, пруды и связанные с ними заболоченные водоемы
– очень разнообразные искусственные водоемы.
6. Солоноватоводные каналы – не имеют прямой связи с Днестром, кроме как посредством
грунтовых вод. Образовались в одамбованной и дренированной долине
в результате понижения уровня воды и как следствие в отсутствии поверхтносной
промывки паводками повышении солевого градиента от геологических отложений
к верхним слоям.
7. Экосистемы ручьев. Самая разветвленная система ручья Плоп-Штюбей охватывает
около 15 % из нагорной части территории.
Наземные местообитания включает 15 типов биотопов.
Пойменные леса на территории сайта представлены сообществами ивы белой и тополя
белого, а также уникальными в Молдове ясеневыми лесами (местообитание общеевропейского
значения) с незначительным участием тополя и вяза, образующими сукцессионный

244
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
ряд от древостоев 65-100-летнего возраста с полным флористическим набором и типичной
структурой до разнообразных производных. Часть лесов имеет искусственное происхождение,
многие являются следствием неадекватного управления. В пойменных лесах
местами довольно многочисленен агрессивный чужеродный вид Acer nedungo. Пойменные
леса включают 4 типичных биотопа.
Периодически затопляемый лес – это основной природный биотоп, представленный
6 тополевыми ассоциациями. Populus alba доминирует в природных древостоях с участием
Quercus robur, Salix alba, Fraxinus excelsior и Ulmus laevis, изредка встречается Populus
nigra. Соотношение основных лесообразующих пород сильно варьирует. Зафиксированы
древостои, полностью потерявшие P. alba и с единичными Salix alba, или включающие
только P. alba и F. excelsior. Господствующая ассоциация – Populetum (alba) rubosum
(caesius). Битоп поддерживает наибольшее число видов млекопитающих, охраняемых
международными соглашениями, особенно рукокрылых (Chiroptera).
Прибрежные заболоченные ивовые леса – молодые бедные биотопы. Леса S. alba, в
основном Salicetum (alba) rubosum и Salicetum undulatum, или Salicetum (alba) undulatum,
часто включают кустарниковые Salix triandra и S. purpurea.
Аллювиальный лес с доминированием ясеня – редкий тип местообитания, требующий
охраны в общеевропейском контексте. Господствующая ассоциация Fraxinetum
(excelsior)-P. (alba) ulmosum.
Искусственные монодоминантные посадки. Populus alba, Fraxinus excelsior, Quercus robur.
Нагорные леса представлены главным образом искусственными посадками или деградированными
древостоями из южной формы дуба черешчатого и дуба пушистого;
во многих из нет семенного возобновления. Сохранились небольшие ценные участки
гырнецов – лесо-полянного комплекса из фрагментов леса из дуба пушистого (Quercus
pubescens) семенного происхождения и живописных степных полян, в составе травостоя
которых сохранились редкие в Молдове растения. Для поддержания этих ценных сообществ
средиземноморского типа необходим специальный лесной менеджмент, поскольку
естественные сукцессионные серии не могут быть стабильными на слишком ограниченной
площади. Нагорные леса формируют 5 типов биотопов.
Полуаридный дубовый куртинный лес из Quercus pubescens – основной природный
биотоп, формирующий особенно высокое флористическое и фаунистическое разнообразие,
представлен 4 ассоциациями: Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum, Quercetum
(pubescens) stepposum, Quercetum (pubescens) herbosum.
Полуаридные дубравы из Quercus robur, включая леса из южного экотипа дуба черешчатого.
Естественные и искусственные древесно-кустарниковые заросли (дуб, ясень и
акация белая с многочисленными кустарниками Cornus mas, Cotinus coggygria, Prunus
spinosa, Crataegus monogyna, Viburnum lantana) на крутых склонах – важное местообитание
птиц и змей.
Сложные по соству лесопосадки (Quercus robur, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus,
виды рода Ulmus, Tilia argentea, Robinia pseudacacia, Armeniaca vulgaris, Cerasus avium) –
биотопы, привлекательные для копытных и хищных млекопитающих.
Акациевые посадки противоэрозионного и производственного назначения – скудные
местообитания с точки зрения биоразнообразия.
Природные луга и степи в стране почти полностью уничтожены, за исключением небольших
фрагментов, – участки первичных степей и их антропогенные варианты остались
преимущественно на неудобьях, луга – в малопосещаемых местах. На территории сайта
существует значительный потенциал для восстановления лугов на удаленных пахотных

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
245
участках долины, где активная обработка почвы становится малоприбыльной с тех пор,
когда были введены рыночные цены на горючее или из-за гидро-эдафических условий.
Обширные болота здесь не сохранились после антропогенной трансформации ландшафта.
Травянистые биотопы в значительной степени требуют восстановления.
Сухие природные травянистые территории (степи) являются наиболее редкими
и ценными местообитаниями растений и энтофильных насекомых. На территории сайта
распространены луговые и настоящие степи, субтропические степи практически полностью
исчезли. По числу ассоциаций преобладают различные варианты сообществ
Festuceto (valesiaca)–Stipetа и Stipeto–Festucetа (valesiaca), но явно доминируют Festuceto
(valesiaca)–Stipetа со Stipa tirsa, S. pulcherrima, S. capillata, S. lessingiana, S. ucrainica. Местообитания
видов насекомых, из категории уязвимых по всемирных масштабах.
Засоренные сухие травостои и пастбища (обычно Festuceto (valesiaca)-Bothriochloetа
(ischaemum) и Bothriochloetа (ischaemum) наиболее распространены в открытых нагорных
полуестественных местообитаниях.
Высокотравные пойменные луга – наиболее способные к спонтанному возобновлению
местообитания на заброшенных землях (сообщества с Elytrigia repens, Poa pratensis,
Agrostis gigantea, Phleum pratense, Alopecurus pratensis, Bromopsis inermis). Это – особенно
дефицитный тип местообитаний в северо-западном Причерноморье, важный для ряда
птиц водно-болотного комплекса (хорошо представлен в урочище Дикуль).
Долинные пастбища представлены преимущественно сочетаниями четырех компонентов:
Lolium perenne, Poa pratensis, Agrostis stolonifera и наиболее распространенного
Elytrigia repens.
Заболоченные луга и болотца сохранились в Талмазских плавнях, урочище Дикуль
и, в виде небольших участков, в прибрежных водоохранных полосах. Наиболее распространены
сообщества формаций Alopecureta aequalisi, Cariceta acutiformisi, Eleocharieta
palustrisi, Phalaroides arundinaceus.
Травяные болота (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontanii,
др.) исходно занимали значительные площади на территории сайта, ныне они распространены
ограниченно, но захватывают пространство вдоль дренажных каналов и, за
счет подпора грунтовых вод, на затопляемых и вымокаемых участках. Местообитания
многих охраняемых видов. Наиболее крупные участки в пределах сайта находятся в
трансграничных болотистых зонах (Паланка, Дикуль).
1.4.1. Растительность
В округе пушистодубовой лесостепи основными зональными типами растительности,
занимающими нагорные участки, являются лесной (с преобладанием лесов из дуба пушистого
- гырнецов) и степной. В понижениях рельефа, в основном в пойме Днестра,
расположены азональные лесные, луговые и водно-болотные растительные сообщества.
Наибольшее флористическое богатство, в том числе редкие виды, сохраняется в наименее
нарушенных сообществах зональных типов растительности.
Первичная зональная и азональная растительность в Молдове мало сохранилась.
Особенно это касается степных и луговых экосистем, небольшие участки которых
нуждаются в особо бережной охране и восстановлении их биоразнообразия. Для правильной
организации активной охраны, понимания возможного направления сукцессионных
процессов на подлежащих охране и восстановлению участках, а также для
мероприятий по улучшению кормовых угодий, необходимо знание исходной растительности,
на месте которой возникли современные сообщества. Восстановление

246
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
растительности исходных типов затруднено исчезновением во многих местах из состава
сообществ ряда наиболее характерных (индикаторных) видов растений, что произошло
из-за неправильной эксплуатации.
1.4.1.1. Растительность правобережья
ЛЕСНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬ
Основной тип зональных лесов – своеобразные ксероморфные гырнецовые дубравы,
где куртины леса перемежаются со степными полянами. Основная лесообразующая
порода дуб пушистый Quercus pubescens, древостои которого чередуются с небольшими
участками леса из наиболее ксероморфной формы дуба черешчатого Quercus robur. Азональные
типы леса распространены в пойме и представлены сообществами с доминированием
Populus alba и Salix alba, с незначительным участием Quercus robur.
По приуроченности лесного сообщества к лесорастительным условиям (степень влагообеспеченности,
тип почвы) леса территории подразделяются на 5 основных экологических
групп: сырые, влажные, свежие, сухие и субаридные. В зависимости от влагообеспеченности
местообитаний на поперечном профиле системы террас, лесные соощества
образуют экологический ряд в направлении от долины на прилегающие склоны: АЗО-
НАЛЬНЫЕ ПОЙМЕННЫЕ ЛЕСА: сырые пойменные ивовые → влажные пойменные тополевые;
ЗОНАЛЬНЫЕ НАГОРНЫЕ ЛЕСА: сухая дубрава из дуба черешчатого → очень
сухая дубрава из дуба черешчатого → субаридная гырнецовая дубрава из дуба пушистого.
Классификационная схема лесов в правобережной части Нижнего Днестра
Типы леса:
сухая дубрава - Quercetum (robur) cornosum; очень сухая дубрава - Quercetum (robur)
herbosum и Quercetum (robur) stepporum;
субаридная дубрава (гырнец) - Quercetum (pubescens) comoso-cotinosum и Quercetum
(pubescens) stepposum);
влажный пойменный тополевый лес - Populetum (alba) rubosum, Populetum (alba)
convallariosum, Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis), Fraxineto - Populetum (alba)
ulmosum и Saliceto - Populetum (alba) herbosum;
ясеневый аллювиальный лес - Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) и Fraxinetum (excelsior);
сырой пойменный ивовый лес - Salicetum (alba) rubosum и Salicetum (alba) inundatum).
ЗОНАЛЬНЫЕ ЛЕСА
Сухая дубрава из дуба черешчатого (Quercus robur)
Леса занимают склоны южной экспозиции, однако переходит и на северо-западные
и северо-восточные. Существующие древостои одноярусные, порослевого происхождения,
преобладающий возраст в разных урочищах варирует от 30 до 90 лет. Сопутствующие
породы Titia cordata, Carpinus betulus, Fraxinus excelsior, Acer campestre, A. tataricum.
Встречаются практически монотипные древостои Quercus robur с единичным участием
Fraxinus excelsior, Tilia cordata. Разреженность полога способствует формированию
обильного, местами трудно проходимого подлеска, в котором преобладают субсредиземноморские
виды - Cornus mas, Cotinus coggygria, Euonymus verrucosa, Viburnum lantana.
Травяной покров хорошо развит, проективное покрытие 40-60%.
Коренные сообщества встречаются небольшими участками. Господствуют производные
древостои, сформировавшиеся в результате многократных рубок, главная порода
угнетена, с искривленными стволами и большим числом усыхающих веток. Естественное

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
247
возобновление неудовлетворительное, после сплошных рубок формируются кустарниковые
заросли с преобладанием Cornus mas, Euonymus verrucosa, Cotinus coggygria. Для
восстановления этих лесов необходимы дополнительные подсадки. Выделена 1 ассоциация
- Quercetum (robur) cornosum. Древостой одноярусный, сомкнутость 0,4-0,5. Подлесок
густой (0,6-0,8), из двух подъярусов: верхний подъярус 3-5 м высоты из Cornus mas,
нижний (0,7-2 м) из стелющихся форм Cotinus coggygria.
Очень сухая дубрава из дуба черешчатого (Quercus robur)
Встречаются на пологих склонах преимущественно северной, реже северо-восточной,
восточной и западной экспозиций. Древостои одноярусные, с корявыми низкорослыми
стволами, разделенные полянами, со значительной примесью степных и сорных видов,
степень проникновения определяется сомкнутостью полога и воздействием выпаса.
Возобновление главным образом пневой порослью. В качестве незначительной примеси
встречаются Quercus pubescens, Acer tataricum, Pyrus pyraster, Ulmus carpinifolia. Подлесок
обычно разреженный, из Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rhamnus catharctica,
реже Euonymus verrucosa и Swida sanguinea. Характерный признак данного типа леса – отсутствие
Cotinus coggygria, всегда встречающегося в субаридной гырнецовой дубраве из
Quercus pubescens. Из-за сходства внешнего облика этих двух типов леса их часто объединяют
под общим названием «гырнецы». Травяной покров разрежен или под кронами
деревьев полностью отсутствует, а на полянах и в прогалинах развит хорошо и практически
полностью задерняет почву; значительно нарушен и засорен вторичными видами,
мигрирующими из соседних степных сообществ, и рудералами.
Ассоциация Quercetum herbosum. Распространена обычно в нижней или средней частях
склонов восточной и северо-восточной, изредка западной и юго-западной экспозиций. Древостои
одноярусные, сомкнутость 0,6-0,9. Эдификатор часто самостоятельно образует верхний
полог, либо ему сопутствуют единичные экземпляры Acer tataricum и Pyrus pyrester. Подлесок
довольно густой, сомкнутость 0,5-0,7. Преобладают Crataegus monogyna и Prunus spinosa, сопровождающиеся
бересклетом, шиповником, бирючиной и бузиной черной, на опушках и полянах
встречаются Cotinus coggygria. Травяной покров включает более 120 видов разнотравья.
Ассоциация Quercetum stepporum встречается в верхней половине склонов различных
направлений, и на водораздельных плато. Древостои одноярусные, образуют куртины,
разделенные полянами. Сомкнутость 0,4-0,5. Куртины образованы эдификатором,
изредка в его состав входят Quercus pubescens, Pyrus pyrester, Acer tataricum и Ulmus
carpinifolia. Подлесок разреженный, образован Crataegus monogyna, Prunus spinosa,
Rhamnus catharctica, Amygdalus nana и др. Травяной покров состоит из более 200 видов, в
его составе преобладают лугово-степные и степные виды.
Субаридная гырнецовая дубрава из дуба пушистого (Quercus pubescens)
Средиземноморский тип растительности, сопровождаемый многочисленной свитой
древесно-кустраниковых и травянистых видов средиземноморско-балканской флоры,
доля которых составляет 17%. Распространен на водораздельных плато, верхних и средних
частях относительно пологих склонов в условиях дефицита увлажнения и высоких
температур. Произрастание близ северо-восточного предела распространения определяет
уязвимость и недостаточную обеспеченность семенным возобновлением. Гырнецы
– это лесо-полянный комплекс, с характерным расчленением на светлые рощи и чередующиеся
с ними поляны. Древостои одноярусные, низкорослые, с корявыми стволами,
часто похожи на кустарниковые сообщества; происхождение после многократных рубок
порослевое. В виде примеси встречаются Quercus robur, Acer tataricum, Ulmus carpinifolia.
Подлесок неравномерный, встречаются Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Rhamnus
catharctica, Amygdalus nana, Prunus spinosa, виды рода Caragana.

248
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Для травяного покрова характерно значительное видовое разнообразие (около 400
видов) и экологическая неоднородность (Николаева, 1959, 1963; Витко, 1966). Поляны
и опушки заняты сообществами луговых ковыльно-типчаково-разнотравных степей с
участием мезоксерофильных ковылей Stipa tirsa, S. pennata, S. pulcherrima и S. dasyphylla,
часто с участием эдификаторов настоящих степей - Stipa ucrainica, S. lessingiana и значительного
числа видов лесного окружения - Fragaria viridis, Poa angustifolia, Dactylis
glomerata, Vinca herbacea, Vicia tenuifolia, др. Основу нижнего подъяруса травостоя составляют
виды родов Thymus и Teucrium, проникающие и под разреженный полог. Проективное
покрытие 70-100%.
Семенное возобновление в основном отсутствует, но на склонах северной и восточной
экспозиций в защищенных от выпаса местах встречается обильный самосев Quercus
pubescens и других пород. Многократное порослевое возобновление и укоренение отводков
привело к угнетению дуба и деградации насаждений, местами образовались одноярусные
заросли.
Ассоциация Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum. Древостои одноярусные. В возрасте
до 90 лет Quercus pubescens достигает 13 м высоты при диаметре стволов 60-70 см.
Единичны Quercus robur, Ulmus carpinifolia, Acer tataricum. Подлесок двухподъярусный:
первый подъярус - Cornus mas, Euonymus verrucosa, Berberis vulgaris, второй образует
Cotinus coggygria стелющейся формы. Покрытие травами 10-30%.
Ассоциация Quercetum (pubescens) stepposum. Высота древостоя 4-6(9) м при диаметре
стволов 10-30 см и возрасте около 90 лет, сомкнутость крон в куртинах 0,7(1,0). Изредка,
как сопутствующая порода, встречается Quercus robur. Сомкнутость подлеска 0,2-0,3; кустарники
размещаются группами под пологом и зарослями на полянах и опушках. Наиболее
постоянный компонент Prunus spinosa; обычны Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare,
Swida sanguinea, Amygdalus nana. Субсредиземноморские виды степных сообществ обычны
в травяном покрове; эдификаторы - Festuca valesiaca, ковыли.
АЗОНАЛЬНЫЕ ЛЕСА.
В долине Нижнего Днестра коренные лесные сообщества практически не сохранились.
Существующие древостои имеют порослевое происхождение или заменены вторичными
породами. При неудовлетворительном возобновлении дуба во влажных условиях
(гибнут на 2-3 году жизни) и интенсивном воспроизводстве тополя и ивы, происходит
смена дубовых сообществ, преимущественно тополевой и ясеневой формаций.
Влажный пойменный тополевник
На территории сайта приурочен к участкам поймы среднего уровня, где обычно затопление
лесов сравнительно недолгое, высокое стояние воды наблюдается в течение нескольких
дней, создавая переменчивость увлажнения и аэрации почвы. В коренных двухъярусных
древостоях господствует Populus alba. Значительное участие в древостоях принимает
Fraxinus excelsior, Quercus robur и Salix alba образуют примеси. Фитоценозы светлые,
сомкнутость крон до 0,5, хорошо развит подлесок из Swida sanguinea, Sambucus nigra,
Crataegus monogyna, Euonymus europea. Местами образует заросли Rubus caesius. Травяной
покров развит, проективное покрытие до 70%. Постоянные компоненты - Convallaria
majalis, Aegopodium podagraria, Urtica dioica, Chaerophyllum temulum, Galium aparine.
Ассоциация Populetum (alba) rubosum. Древостой одноярусный, местами двухъярусный,
смешанного или семенного происхождения, иногда исключительно порослевого,
сомкнутость 0,5. Единично или группами встречаются Quercus robur, Ulmus laevis,
Fraxinus excelsior, Acer campestre, A. tataricum, A. negundo. Подлесок сомкнутый, двухподъярусный:
в верхнем преобладает Sambucus nigra, в виде примеси - Crataegus mnogyna,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
249
Swida sanguinea, Euonymus europaea; в нижнем подъярусе создает заросли Rubus caesius.
Изредка встречается Vitis sylvestris. В травяном покрове рассеянно или группами произрастают
весной Scilla bifolia, Anemonoides ranunculoides, Corydalis cava, летом единично
встречаются Urtica dioica, Chelidonium majus, Galium aparine, Aegopodium podagraria,
Chaerophyllum temulum.
Ассоциация Populetum (alba) convallariosum. Сообщества по составу видов и условиям
произрастания близки к ожиновому тополевнику, но приурочены к более приподнятым,
реже затопляемым участкам поймы. В травяном покрове господствует Convallaria
majalis. небольшие по площади куртины образует Rubus caesius.
Ассоциация Populetum (alba) chaerophyllosum. Древостой одноярусный, порослевой;
сомкнутость 0,6-0,7. Высота тополя 30 м при среднем диаметре стволов 35 см. Единично
встречаются Quercus robur, Ulmus laevis, Acer campestre, A. negundo, Salix alba. Подлесок
сильно нарушен санитарными рубками. Рассеянно растут Sambucus nigra, Swida
sanguinea, Crataegus monogyna; местами густота подлеска возрастает за счет Humulus
lupulus. Травяной покров развит, проективное покрытие 60-70%. Весной произрастают
Ficaria verna, Scilla bifolia, Gagea lutea. Летом массово развиваются Chaerophyllum
temulum и Urtica dioica.
Ассоциация Fraxineto(excelsior) – Populetum(alba) ulmosum. Сообщества распространены
исключительно в нижнем течении Днестра. Приурочены к повышенным береговым
гривам, заливаемым водой только в период половодий. Древостои порослевые, возраст
60-100 лет, сомкнутость 0,8-0,9. Разграничение I-го и П-го ярусов не вполне четкое, первый
представлен Populus alba с примесью Fraxinus excelsior, второй - Ulmus + Fraxinus
excelsior. Единично встречается Quercus robur. В 60-е годы прошлого столетия Ulmus
laevis был массово поражен графиозом, поэтому доля участия старых деревьев в древостое
ничтожно мала. Подлесок развит слабо, представлен единичными экземплярами
Crataegus, Swida sanguinea. В составе травяного яруса отмечены Rubus caesius, Chelidonium
majalis, Stellaria media, Aegopodium podagraria, Convallaria majalis, Solanum nigrum; проективное
покрытие 10-50%.
Ассоциация Saliceto (alba) – Populetum (alba) herbosum. Сообщества, по-видимому,
производные, при переходе от чистых ивняков к тополевникам после вырубок. Приурочены
к участкам первой надпойменной террасы - характерному местообитанию
тополевников. Древостои обычно одноярусные, порослевого или смешанного происхождения;
сомкнутость 0,5-1,0. Редко выражен второй ярус из Acer campestre, A.
negundo и Ulmus laevis; наиболее постоянны Sambucus nigra, Swida sanguinea, Ligustrum
vulgare. Травяной покров развит неравномерно. Характерны Galium aparine, Glechoma
hederacea, Physalis alkekengi.
Ясеневый аллювиальный лес (формация Fraxineta)
Тип местообитаний ясеневых лесов входит в число имеющих общеевропейское значение
для Европы (охраняемых в Европкйском Союзе). Леса с доминированием ясеня - это
производные сообщества тополевых лесов, скорее всего ассоциации Fraxineto (excelsior) –
Populetum (alba) ulmosum. В Молдове распространены почти исключительно в нижнем течении
Днестра (урочища Кицканский лес, Турецкий сад, Талмазские плавни, меандрирующий
участок Днестра между селами Рэскэец и Коркмаз). Приурочены к повышенным береговым
гривам, заливаемым водой в период половодий. Соотношение между основными
лесообразующими породами непостоянно. Встречаются практически монотипные древостои
Fraxinus excelsior с единичными экземплярами Populus alba, Quercus robur, Ulmus laevis.
Отмечены древостои с полным отсутствием Populus alba и единичными экземплярами

250
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Salix sp., а также древостои, состоящие исключительно из Fraxinus excelsior и Populus alba.
Выявлены ассоциации Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) и Fraxinetum (excelsior) и, возможно,
самостоятельная ассоциация Populeto (alba)-Fraxinetum (excelsior) chelidoniosum.
Формируются они в тех же условиях, что и типичные ясеневые тополевники. Эти сообщества
можно считать временными, возникающими на месте тополевников скорее в
связи с выборочной вырубкой тополя и более интенсивным семенным возобновлением
ясеня. В сукцессионном ряду сообщества с доминированием ясеня должны предшествовать
уничтоженным плавневым дубравам. Однако, в узком диапазоне режима затопления
поймы, мало пригодном для дуба, аллювиальный ясеневый лес может завершать
сукцессионный ряд.
Сырой пойменный ивняк
В Молдове выделена одна ассоциация – Salicetum (alba) rubosum, распространенная
повсеместно небольшими фрагментами в низинных участках поймы длительного затопления,
часто у самого уреза воды, с аллювиальными наносами и неразвитыми почвами.
Древостой одноярусный, сомкнутость 0,7-0,8; происхождение семенное, порослевое
и смешанное. Рассеянно встречаются Populus alba, Ulmus laevis, Acer campestre и A.
tataricum. Сомкнутость подлеска 0,3-0,5. Преобладают Rubus caesius, изредка Sambucus
nigra, Euonymus europaea, Swida sanguinea, местами обилен Humulus lupulus. В связи с
разрастанием ежевики (обилие 3-4), травяной покров разрежен, рассеянно и мелкими
группами растут Urtica dioica, Chaerophyllum temulum, Chelidonium majus, Aegopodium
podagraria, Geum urbanum, Galium aparine, Poa prtaensis.
Ассоциация Salicetum (alba) inundatum в районе Нижнего Днестра встречается повсеместно,
где река намывает аллювий на низкий берег. Древостой одноярусный, сомкнутость
0,8-1,0, высота до 6 м. К Salix alba примешиваются кустарниковые S. triandra, S.
purpurea и S. viminalis. Эти сообщества - первая стадия формирования лесной растительности.
Травяной покров неравномерный. Постоянные виды - Phragmites australis, Agrostis
stolonifera, Rubus caesius, Ranunculus repens, Equisetum arvense. Характерно размещение
группировок растений одного вида, что указывает, наряду с неравномерностью покрытия
и непостоянством видового состава, на молодость данной ассоциации.
Искусственные насаждения
Значительные нагорные территории засажены искусственными посадками, в основном
Robinia pseudacacia, а также Gleditsia triacanthos, Juglans regia. Некоторые крутые эрозионные
участки коренного берега Днестра закреплены смешанными насаждениями кустарников
Crataegus monogyna, Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa
canina, Viburnum lantana, Elaeagnus angustifolia.
В меандрах реки участки, обычно прилегающие к государственной дамбе, заняты посадками
тополя гибридного, реже встречаеются насаждения дуба черешчатого, ели.
СТЕПНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬ
Подтипы степных сообществ
Основным исходным подтипом степной растительности в округе пушистодубовой лесостепи
являются луговые степи – ковыльно-типчаково-разнотравные с участием мезоксерофитных
ковылей (Stipa tirsa, S. pennata, S. pulcherrima, S. dasyphylla). В наиболее засушливых
местообитаниях развиваются настоящие ковыльно-типчаково-разнотравные
сообщества с участием ковылей-эвксерофитов (Stipa lessingiana, S. ucrainica). Территория
сайта по линии Днестра на востоке, а также на крайнем юге находится в прямом контакте
с зоной евроазиатских степей, поэтому здесь участки настоящих степей встречаются
чаще, в сравнении с расположенными севернее районами округа.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
251
Наименее нарушенных первичные сообществ, сохранившие основное ядро доминирующих
и сопутствующих видов, представлены отдельными участками. На территории
выявлен ряд таких сообществ: (1) Stipeta (ucrainica, lessingiana); (2) Fetuceto (valesiaca)-
Stipeta (ucrainica); (3) Festuceto (valesiaca)-Stipeta (pulcherrima) herbosa; (4) Festuceta
(valesiaca) herbosa. Эти сообщества сохранились в виде небольших фрагментов, иногда
среди распаханных полей, на непригодных для освоения землях. Это, главным образом,
небольшие по площади участки близ сел Рэскэец и Попяска. Среди них, к числу наиболее
флористически богатых, можно отнести сообщества Stipeta (pulcherrima) herbosa,
Festuceto-Stipeta (pulcherrima, capillata) herbosa, Stipeto (ucrainica, lessingiana) - Festuceta
herbosa, Stipeto (ucrainica) - Festuceta herbosa, Festuceto (valesiaca) - Stipeta (pulcherrima)
herbosa, Festuceto (valesiaca) - Stipeta (pulcherrima) herbosa, Festuceta herbosa. Они сохранились
и на полянах пушистодубовых лесов, прежде всего близ сел Копанка, Леунтя, Грэдиница,
между селами Чобурчиу и Рэскаец. В окрестностях с. Попяска хорошо сохранились
участки степной растительности, включающие редкие виды растений в составе ассоциаций
Stipetum (pulcherrime) chamaecytidosum (austriaca), Stipeto (lessingiana) - Fesucetum
herbosum, Bothriochloeto (ischaemum) Stipetum (lessingiana).
ЛУГОВАЯ И БОЛОТНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬ
Типы луговой растительности
Основные азональные экосистемы пойм рек (луговые и водно-болотные) находятся,
преимущественно, под влиянием локальных условий произрастания. Для долинных лугов
основными факторами, влияющими на состав и структуру растительности, являются
водный режим, глубина залегания грунтовых вод, степень засоленности почвы и процесс
аллювиальности. В нестабильных условиях, вызванных эрозионно-аккумулятивной
деятельностью рек, развиваются быстро сменяющиеся во времени и пространстве серийные
сообщества. Для пойменных местообитаний сайта, на всех высотных уровнях,
но главным образом, средних, характерно совместное произрастание растений гидромезофитной,
мезофитной и ксеромезофитной экологии, обусловленное переменностью
увлажнения. В зависимости от увлажнения, в направлении от низких уровней поймы к
более высоким, располагались луговые сообщества экологического ряда: травяные болота
→ заболоченные луга → сырые → влажные → свежие → сухие луга.
Из-за высокой минерализации грунтовых вод, на поймах встречаются засоленные почвы,
что характерно для аридных зон. Здесь распространены сообщества засоленных
лугов из видов рода Puccinelia (бескильницы), среди которых местами на понижениях
формируются фрагменты солончаков с участием галофитов Sweda, Salicornia, Limonium,
Spergularia и др. Слабая засоленность присуща почвам и более низких уровней поймы,
где развиты злаковые луга с участием бекманнии (Beckmannia eruciformis) и лисохвоста
(Alopecurus arundinaceus).
Травяные болота развиваются на низинных участках рельефа, где происходит постоянное
подтопление грунтовыми водами и заболачивание, на периодически затопляемых
берегах и прибрежных мелководьях Днестра. Их фрагменты часто приурочены
к понижениям и берегам водоемов внутри поймы и бортам мелиоративных каналов.
Флористически бедные сообщества переменного увлажнения, представленные
водно-болотной растительностью, выдерживают долгий период затопления, но обычно
значительно подсыхают к концу лета. Травяные болота подразделяются на крупнотравные
- сообщества формаций Typheta angustifoliae, Typheta latifoliae, Glycereta
maximae, Glycereta arundinaceae, Scirpeta tabernaemontanii, Phragmiteta australisi, Alismeta
plantago-aquaticae, Butometa umbellatisi, и мелкотравные – мелкими фрагментами формаций
Eleocharieta palustrisi, Agrostideta stoloniferae, Junceta gerardii, Bidenteta tripartitae

252
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
и др. Наиболее широко распространены монодоминантные тростниковые сообщества
- Pharagmiteta australisi, занимающие основные заболоченные территории; значительно
реже мелкими фрагментами встречаются сообщества Typheta angustifoliae, T. latifoliae,
Glycereta maximae, G. arundinaceae и Scirpeta tabernaemontanii.
Заболоченные луга, приуроченные к длительно заливаемым частям пойм, в прошлом
разнообразные по составу формаций, сохранились на не дренированных участках
притеррасной и прирусловой частей и близ понижений со скоплениями воды. Они
развиваются на луговых и иловато-болотных почвах и переносят длительное затопление
(15-25 дней). Представлены сообществами осок (виды рода Carex), ситников (виды
рода Juncus) и злаков (Cariceta riparisi, С. acutiformisi, C. otrubae, С. vulpinisi, Alopecureta
aequalisi, Phalarieta arundinaceae, Eleocharieta palustrisi, Junceta bufonisi).
Cообщества сырых лугов (Agrostideta stoloniferae, Cariceta melanostachiae, Agrostideta
gigantii, Junceta gerardii, Alopecureta arundinaceae), формирующиеся на участках, заливаемых
паводками сроком 10-15 дней, приурочены к низким уровням поймы, где ценные
луговые травы страдают от избытка воды.
Сообщества настоящих злаковых, злаково-бобовых и злаково-разнотравных лугов
(Bromopsideta inermisi, Dactyleta glomerati, Festuceta pratensisi, Alopecureta pratensisi,
Poaeta pratensisi и другие) приурочены к влажным местообитаниям дренированных частей
поймы. В недалеком прошлом это были наиболее флористически богатые, полидоминантные
сообщества, со сложной структурой и значительным участием эвмезофитных
злаков, лучшие в кормовом отношении.
Сильная антропогенная нагрузка на луга (создание дренажных сетей, плотин и дамб, распашка,
перевыпас, загрязнение) в значительной мере способствовала уничтожению и деградации
экотопов и луговой растительности, распространению синантропных сообществ. По
занимаемой площади некогда преобладали сообщества настоящих лугов, однако сейчас на
территории сайта под влиянием антропогенного и природного (аллювиальные наносы) воздействия
интенсивно развиваются сообщества рудеральных однолетников и галофитов.
Свежие и сухие луга размещаются на вышедших из зоны затопления частях поймы и
на дренированных территориях. Это лучшие по кормовым качествам злаковые, злаковобобовые
и злаково-разнотравные свежие луга формаций Calamagrostideta epigeiosi,
Bromopsieta inermisi, Festuceta pratensisi, Alopecureta pratensisi, Phleumeta pratensisi, Poaeta
pratensisi, Elytrigieta repentisi – флористически богатые, полидоминантные, со сложной
структурой и значительным участием злаков. Однако во вторую половину лета они нередко
страдают от недостатка влаги. Дренированные участки заняты сухими злаковоразнотравными
лугами формаций Lolieta perenii, Poaeta angustifoliae, Festuceta valesiacae, в
сухие годы подверженными засухе, но довольно хорошо ее переносящими.
В целом на территории сайта территориально господствуют влажные крупнотравные
луга, сырые и болотистые луга на диффузно разбросанных понижениях представлены
мелкими фрагментами. Повсеместно распространены только сообщества формации
Elytrigieta repentisi в различных вариантах, зависимых от сочетания пырея с другими
видами. Вариации лугового покрова отражают локальные колебания условий произрастания.
Так, достаточно разности уровня в 10 см, чтобы вызвать значительную смену
травяного покрова: Elytrigia repens на Poa pratensis, Agrostis gigantea или Calamagrostis
eigeios. Для лугов переменного увлажнения характерен неустойчивый травостой. В зависимости
от условий происходит значительное изменение количественных соотношений
видов: в сухие годы всю растительность сообщества может подавить Elytrigia
repens, в сырые годы при вымокании травостоя – малопродуктивные Agrostis gigantea и
виды рода Carex. Видовой состав ценозов при этом относительно устойчив.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
253
ВОДНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬ
В толще воды реки и ее притоков, каналов, акваторий мелких озер развиваются довольно
многочисленные водные растения. Они подразделяются на 2 группы - подводные
незакрепленные (плавающие на поверхности и в толще воды) сообщества формаций
Salvinieta, Lemneta, Ceratophylleta и закрепленные на дне и развивающие вегетативные
и генеративные органы в толще воды или на ее поверхности сообщества формаций
Potamogetoneta, Nemphoideta peltatae, Trapeta natansi, Hydrohariteta morsus-ranae. Некоторые
водные растения довольно редкие, включены в Красную книгу Молдовы - Nymphaea
alba L. (EN), Salvinia natans L. (EN), Trapa natans L. (CR). Они охраняются на европейском
уровне (Бернская Конвенция). Trapa natans образует массовые скопления на поверхности
воды в молодой старице Дой фраць («Талмазские плавни»). Есть и другие уязвимые
виды, охраняемые государством и включенные в Операционный список - Stratiotes aloides
L., Vallisneria spiralis L., Urticularia vulgaris L., Nymphoides peltata (S. G. Gmel.) O. Kuntze, а
также редкие виды различных категорий, не охваченные охраной - Callitriche cophocarpa
Sendtner, Hippuris vulgaris L., Hydrocharis mors-ranae L., Spirodella polyrrhiza (L.) Schleid.
1.4.1.2. Растительность Левобережья
Основной зональный тип растительности - ковыльные степей к настоящему времени
на Левобережье сайта полностью уничтожен в результате распашки и использования в
сельскохозяйственном производстве. Пойменная растительность – азональные лесные,
луговые и водно-болотные растительные сообщества в основном сохранились в понижениях
рельефа, в пойме Днестра. Наибольшее флористическое богатство, в том числе
редкие виды, сохраняется в наименее нарушенных азональных сообществах водной и
водно-болотной растительности.
АЗОНАЛЬНЫЕ (ПОЙМЕННЫЕ) ЛЕСА.
Азональные типы леса сохранились небольшими лесными массивами в пойме Днестра
- это сообщества с доминированием Populus alba и Salix alba, с незначительным участием
Quercus robur; встречаются участки ясеневых лесов, сформировавшихся после
сплошних рубок на наиболее приподнятых элементах рельефа долины. По приуроченности
к условиям произрастания (степень влагообеспеченности, тип почвы) леса подразделяются
на 2 экологические группы – сырые и влажные. В зависимости от влагообеспеченности
местообитаний лесные соощества образуют экологический ряд: сырые пойменные
ивовые → влажные пойменные тополевые и ясеневые. Коренные леса практически
не сохранились. Существующие древостои порослевое происхождение, часто заменены
вторичными породами или одновидовыми посадками интродуцентов.
Классификационная схема пойменных лесов Левобережья Нижнего Днестра
Типы леса:
влажный пойменный тополевый лес - Populetum (alba) rubosum, Populetum (alba)
convallariosum, Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis), Fraxineto - Populetum
(alba) ulmosum и Saliceto - Populetum (alba) herbosum;
ясеневый аллювиальный лес - Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) и Fraxinetum
(excelsior);
сырой пойменный ивовый лес - Salicetum (alba) rubosum и Salicetum (alba)
inundatum).

254
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Влажный пойменный тополевник
На левобережной территории сайта распространен от северной границы до с. Чобурчиу.
Как правило, древостои примыкают к береговой линии и отделены от освоенной части
противопаводковыми валами, поэтому в течение года периодически затапливаются.
Продолжительность затопления зависит от общей длительности паводка и особенностей
микрорельефа. В наиболее низких участках вода сохраняется до двух месяцев. Фитоценозы
по структуре преимущественно одноярусные, более старые – двухъярусные.
Эдификатор Populus alba сопровождается постоянными компонентами – Ulmus laevis,
Salix alba, Fraxinus excelsior, изредка Quercus robur. В подлеске постоянны Swida sanguinea,
Sambucus nigra, Rubus caesius, Stellaria media, Galium aparine, Urtica dioica. Рекреационная
характеристика: закрытые пространства, древостои горизонтальной сомкнутости,
1 класс эстетической оценки, 3 класс пешеходной доступности; рекреационная оценка –
средняя, 2 класс стойкости, 1 стадия дигрессии. Средняя степень повреждения леса стволовыми
гнилями (20%).
Ассоциация Populetum (alba) rubosum. Пример типичного сообщества обнаружен в
урочище «Кицканская Дача», квартал 33 выдел 17, площадью 5,7 га. Древостой порослевого
происхождения, состав - 10ТБ. Возраст 65 лет, высота ясеня обыкновенного 31 м,
дуба черешчатого – 27 м, тополя белого– 30 м, диаметр стволов соответственно 46, 48, 56
см. Единично отмечены Ulmus laevis, A. tataricum. Полнота насаждения – 0,7. Класс бонитета
– 3. Запас древесины – 490 м³/га. В подлеске Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus
caesius с сомкнутостью 0,5. Травяной покров формируют Stellaria media, Galium aparine,
Urtica dioica. Рекреационная характеристика: закрытые пространства, древостои горизонтальной
сомкнутости, 3 класс эстетической оценки, 3 класс пешеходной доступности;
рекреационная оценка – средняя, 2 класс стойкости, 1 стадия дигрессии. Средняя
степень повреждения леса стволовыми гнилями (15%).
Ассоциация Populetum (albae) convallariosum - типичный фрагмент ассоциации находится
в урочище «Кицканская Дача», квартал 33 выдел 21, площадью 2,5 га. Древостой
порослевого происхождения, состав - 10ТБ. Возраст 65 лет, высота тополя белого–
32 м, диаметр стволов 56 см. Единично отмечены Ulmus laevis, A. tataricum. Полнота
насаждения – 0,6. Класс бонитета – 2. Запас древесины – 435 м³/га. В подлеске Swida
sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius с сомкнутостью 0,3. Травяной покров формируют
Convallaria majalis, Stellaria media, Urtica dioica. Рекреационная характеристика: закрытые
пространства, древостои горизонтальной сомкнутости, 3 класс эстетической оценки,
3 класс пешеходной доступности; рекреационная оценка – средняя, 2 класс стойкости,
1 стадия дигрессии. Средняя степень повреждения леса стволовыми гнилями (20%).
Ассоциация Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis) – типичное сообщество находится
в урочище Кицканская Дача, квартал 30 выдел 15, площадью 1,2 га. Древостой порослевого
происхождения, состав - 10ТБ. Возраст 14 лет, высота 18 м диаметр стволов
20 см, подлесок сформирован Swida sanguinea, A. tataricum, Crataegus monogyna с сомкнутостью
0,6. Полнота насаждения – 0,8. Класс бонитета – 4. Запас древесины – 250 м³/га.
Травяной покров формируют Chaerophyllum temulum, Stellaria media, Urtica dioica. Рекреационная
характеристика: закрытые пространства, древостои горизонтальной сомкнутости,
5 класс эстетической оценки, 4 класс пешеходной доступности; рекреационная
оценка – низкая, 2 класс стойкости, 1 стадия дигрессии.
Ассоциация Fraxineto - Populetum (albae) ulmosum - типичное сообщество площадью
1,3 га находится в урочище Кицканская Дача, квартал 30 выдел 14. Древостой порослевого
происхождения: 8ТБ2ЯО+БРС. Возраст 35 лет, высота тополя - 28 м, ясеня – 23 м, диаметр
стволов 28 и 22 см, подлесок сформирован Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
255
caesius с сомкнутостью 0,4. Полнота насаждения – 0,7. Класс бонитета – 2. Запас древесины
– 400 м³/га. Травяной покров формируют Stellaria media, Urtica dioica, Chelidonium
majus. Рекреационная характеристика: закрытые пространства, древостои горизонтальной
сомкнутости, 4 класс эстетической оценки, 3 класс пешеходной доступности; рекреационная
оценка – низкая, 2 класс стойкости, 1 стадия дигрессии.
Ясеневый аллювиальный лес (формация Fraxineta)
Данный тип леса не имеет широкого распространения на территории сайта, отдельные
участки, специфические по структуре и строению, часто расположены в окружении
тополевых лесов.
Ассоциация Populeto (albae)-Fraxineta (excelsior) – типичное сообщество порослевого
происхождения (3,6 га) обнаружено в квартале 33 выдел 20. Состав древостоев:
5ЯО4ТБ1БРС. Возраст 95 лет, высота ясеня - 29 м, тополя – 31 м, вяза – 26 м, диаметр
стволов 52, 56, 32 см. Подлесок сформирован Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus
caesius с сомкнутостью 0,5. Полнота насаждения – 0,7. Класс бонитета – 1. Запас древесины
– 390 м³/га. Травяной покров формируют Stellaria media, Urtica dioica, Chelidonium
majus. Рекреационная характеристика: закрытые пространства, древостои горизонтальной
сомкнутости, 1 класс эстетической оценки, 3 класс пешеходной доступности; рекреационная
оценка – средняя, 4 класс стойкости, 1 стадия дигрессии.
Ассоциация Fraxinetum (excelsior) - типичное сообщество порослевого происхождения
площадью 1,7 га находится в квартале 33 выдел 19. Состав древостоев: 10ЯО. Возраст 3
года, высота - 2 м, диаметр стволов 2 см, подлесок сформирован Rubus caesius с сомкнутостью
0,4. Полнота насаждения – 0,6. Класс бонитета – 1. Травяной покров формируют
Urtica dioica, Chelidonium majus.Рекреационная характеристика: закрытые пространства,
древостои горизонтальной сомкнутости, 5 класс эстетической оценки, 3 класс пешеходной
доступности; рекреационная оценка – низкая, 3 класс стойкости, 1 стадия дигрессии.
Сырой пойменный ивняк
Типичен для территории сайта. Распространен от с. Чобручи до нижней границы сайта.
Сообщества приурочены к постоянно затапливаемым участкам поймы у береговой
линии. Как правило, монотипны, со слабо развитым подлеском и травяным покровом.
Ассоциация Salicetum (alba) rubosum – типичные фрагмены сообществ площадью
по 3,2 га зафиксированы в квартале 7 выделы 14 и 7. Тип древостоев - берегозащитные
участки лесов. Древостои порослевого происхождения, состав: 10ИВБ. Возраст 46, 36
лет, полнота насаждений – 0,5, 0,6. Класс бонитета – 5, 4. Подлесок сформирован Rubus
caesius, Geum urbanum, Urtica dioica, с сомкнутостью 0,3.
Ассоциация Salicetum (alba) inundatum – встречается повсеместно в местах постоянного
и/или длительного затопления. Отличается присутствием нескольких видов кустарниковых
ив - S. purpurea, S. viminalis, S. triandra. Как правило, сообщества монотипные, одноярусные с
разреженным подлеском из Rubus caesius, Geum urbanum, Urtica dioica, Agrostis alba.
Ассоциация Saliceto (alba) – Populetum (alba) herbosum – занимает промежуточное положение
между тополёвыми и ивовыми лесами. Наиболее типичное сообщество произрастает в
квартале 10 выдел 18 (площадь 25 га). Тип древостоев - берегозащитные участки лесов. Древостои
порослевого происхождения, состав: 8ИВБ2ТБ. Возраст 36 лет, полнота насаждения
– 0,6. Класс бонитета – 4. Подлесок сформирован Rubus caesius, сомкнутость 0,2.
Искусственные насаждения
Разнообразны по составу пород (тополь канадский, чёрный, гибридный), возрасту,
располагаются небольшими массивами среди природных лесов.

256
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
ЛУГОВАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬ
Сообщества свежих лугов встречаются на острове Дикуль, занимают повышенные
участки поймы, а также откосы противопаводковых валов. Основу травостоя формируют
Bromus inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens.
Фитоценозы сырых лугов также отмечены на острове Дикуль. Основу составляют
видами, выдерживающие непродолжительное затопление - Juncus gerardii, Carex
melanostachya, Agrostis stolonifera.
Сообщества заболоченных лугов присутствуют на островах Дикуль и Куца. Приурочены
к низким участкам микрорельефа поймы с длительным стоянием паводковых
вод. Флористический состав небогатый и представлен приспособленными к затоплению
травами - Alopecurs aequalis, Eleocharis palustris, Carex acutiformis, C. riparia, C. otrubae,
Alopecurus aequalis, Juncus bufonius.
БОЛОТНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬ
Отмечены несколько заболоченных участков, расположенных в местах постоянного
подтопления (Дикуль, а также юго-западный участок у границы с Украиной). Как правило,
это крупнотравные тростниковые болота, относящиеся к сообществам формации
Pharagmiteta australisi, часто с охраняемыми водными растениями (Salvinia natans L.).
ВОДНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬ
В составе водных биотопов присутствуют разнообразные фитоценозы плавающих в
воде и на её поверхности, а также закрепленных растений. Это сообщества формаций
Salvinieta, Lemneta, Ceratophylleta, а также Potamogetoneta, Nemphoideta peltatae.
Кроме вышеуказанных типов характеристика растительного покрова сайта включает
разнообразные варианты сорной и агрикультурной растительности
1.4.2. Редкие виды растений
1.4.2.1 Флористический состав и редкие виды Правобережья
В составе флоры природных комплексов на территории сайта отмечено около 950 видов
высших растений. Среди них встречается большое количество редких растений - 55
видов (Приложение 3.1). Это составляет около 36% от приводимых для региона редких
растений и около 6% от общего флористического состава территории. Они различаются
по степени редкости и представлены разными по численности популяциями. Локальное
распространение некоторых из них ограничивается одним или несколькими пунктами.
Из списка Бернской конвенции строго охраняемых видов отмечены: Trapa natans – (CR),
Salvinia natans (EN), Pulsatilla grandis (VU). В списках растений, взятых под государственную
охрану, числится 67 видов. Наиболее редкие и ценные в научном отношении виды
растений, относящиеся к высоким категориям редкости, включены в Красную книгу Республики
Молдова (Cartea Roşie 2001): Euonymus nana Bieb., Sternbergia colchiciflora Waldst.
et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Trapa natans L., Bellevaila sarmatica (Gheorghi) Woronov,
Nymphaea alba L., Vitis sylvestris C.C.Gmel., Pyrus elаeagnifolia Pall., Crambe tataria Sebeok.
Многие виды редки не только в Молдове, но и на территории сопредельных государств.
Особый научный интерес и большую ценность из них представляют редкие эндемичные
виды, среди которых встречаются ряд сравнительно узких эндемиков Понтической
провинции: Pulsatilla nigricans Stork, Galium volhynicum Pobed., Astragalus ponticus Pall.,
Bellevaila sarmatica (Gheorghi) Woronov, Cerastium ucrainicum Pacz. еx Klok. Некоторые
эндемичные виды распространены более широко: понтическо-паннонско-Балканские

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
257
(Campanula macrostachya Waldst et Kit ex Willd.), и понтическо-паннонские (Astragalus
dasyanthus Pall.). В сайте встречаются 9 реликтов разного возраста, в т.ч. третичные реликты
Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze, Salvinia natans (L.) All. и реликт широколиственных
лесов Волыно-Подольской возвышенности Clematis vitalba L.
1.4.2.1 Флористический состав и редкие виды Левобережья
На Приднестровской территории сайта отмечено 409 видов высшей флоры, включая
20 редких. Виды Бернской конвенции и Европейского Красного списка – Salvinia natans
(L.) All., Trapa natans L. Уязвимых видов охраняемых законом – 8: Asparagus tenuifolius
Lam. (II), Nymphaea alba L. (II), Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze (II), Salvinia natans
(L.) All. (II), Trapa natans L. (II), Typha laxmannii Lepech. (IV), Utricularia vulgaris L. (III),
Vallisneria spiralis L. (III). Видов операционного списка 16: Asparagus tenuifolius Lam.,
Carex pseudocyperus L., Cyperus glomeratus L., Filipendula ulmaria (L.) Maxim., Hydrocharis
morsus-ranae L., Nymphaea alba L., Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze, Ornithogalum
boucheanum (Kunth) Aschers., Potamogeton gramineus L., Potamogeton natans L., Salvinia
natans (L.) All., Spirodela polyrhyza (L.) Schleid., Tamarix ramosissima Ledeb., Trapa natans L.,
Vallisneria spiralis L., Verbascum phoeniceum L.
1.4.3. Фауна
1.4.3.1. Млекопитающие
Ландшафтное разнообразие Нижнего Днестра обусловливало и богатство животного
мира. Фауна млекопитающих представлена 54 видами, которые составляют 72% из общего
числа видов класса обитающих в республике. Самым представительным является отряд
грызунов (Rodentia) с 18 видами, далее отряд хищных млекопитающих (Carnivora) c 12 видами,
отряд насекомоядных (Insectivora) c 7 видами, отряд летучих мышей (Chiroptera) – 13
видов, отряд парнокопытных (Artiodactyla) –3 вида и отряд зайцеобразных (Logomorfha)
– 1 вид. Численность большинства видов грызунов, ежа, крота, землероек, зайца-русака
обычная и не вызывает опасения. Самые уязвимые виды наземных млекопитающих относятся
к отрядам Carnivora (выдра, норка европейская, горностай, лесная европейская кошка
и куница лесная, которые включены в Красную Книгу Молдовы) и (Chiroptera).
Судя по экологической емкости отдельных лесных урочищ для обитания млекопитающих
можно отметить, что условия обитания разнообразны, и в порядке убывания составляют:
Талмазские плавни, Чобурчиу-Нагорное, Копанска-Леунтя, урочище Крокмаз,
Олэнешть, Кицканская лесная дача и.д.
Правобережье
Урочище Талмазские плавни по биологическому и ландшафтному разнообразию самое
ценное из всех расположенных в зоне Нижнего Днестра. Оно включает разнообразные
биотопы – луга, болота, озера, леса, которые создают благоприятные условия для
большинства видов млекопитающих, обитающих в этом регионе. Здесь обитают 52 вида
млекопитающих, в том числе 7 видов Красной книги Молдовы: выдра (Lutra lutra), европейская
норка (Mustela lutreola), горностай (M. erminea), лесная европейская кошка
(Felis silvestris) и лесная куница (Martes martes), летучие мыши (Myotis bechsteinii, Nyctalus
lasiopterus). В отличие от других урочищ, Талмазские плавни создают условия для стационарного
обитания многих видов млекопитающих, особенно летучих мышей, численность
которых здесь достигает 20 тысяч.

258
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Чобручская нагорная дача характеризуется как самая богатая по количеству видов
млекопитающих (32) из нагорных лесных экосистем и уступает только урочищу Талмазские
плавни. Из редких и исчезающих видов млекопитающих встречаются лесная европейская
кошка и лесная куница. Богатство животного мира данного урочища детерминировано
разнообразием растительности, рельефа и присутствием воды.
Копанско-Леонтьевская дача уступает предыдущему урочищу по видовому богатству
и по численности зверей, из-за дефицита воды. Поэтому крупные виды млекопитающих,
как благородный олень, дикая свинья и косуля, вынуждены часто осуществлять переходы
в пойму Днестра к водопоям.
Урочище Крокмаз намного уступает по площади предыдущим лесным экосистемам,
но благодаря хорошим условиям обитания и близости пойменных участков леса и воды
здесь встречаются все три вида диких парнокопытных и сравнительно много видов других
млекопитающих. Возможно, сюда иногда заходит дикая лесная кошка.
Урочище Олэнешть в меандрах реки Днестр. Большая часть площади леса иногда заливается
водой, поэтому не всегда становится доступным для посетителей. Такое состояние
дает возможность для обитания около 27 видов млекопитающих, в том числе и редких
и исчезающих, как выдра, норка европейская и горностай.
Урочище Нукарь (Ореховое) нагорная экосистема с разнообразными условиями обитания,
где встречаются около 17 видов млекопитающих, среди которых нет видов включенных
в Красную Книгу Молдовы.
Урочища Грушево-Арпентьево выполняет примерно те же функции, как и урочище Нукарь
во временном пребывании диких парнокопытных. Через это урочище проходят олени,
кабаны из Чобручской нагорной дачи в сторону Копанско-Леонтьевскай даче и обратно.
Урочище Болото “Тогай”. Система с 20-го по 23-й меандр, в который входит и Болото “Тогай”,
создают благоприятные условия для обитания выдры, норки европейской и горностая.
Биоразнообразие болотистого сектора близ с. Паланка представляет особый интерес.
Заброшенный рыбокомбинат трансформировался в биологический оазис, где появились
благоприятные условия для многих видов позвоночных и беспозвоночных. Здесь присутствуют
ок. 19 видов животных, в том числе 9 плотоядных, среди которых 4 вида(Lutra
lutra, Mustela lutreola, M. erminea, Felis silvestris) включены в Красную Книгу Молдовы.
Остальные лесные урочища создают благоприятные условия для стационарного обитания
мелких видов млекопитающих и служат временным обитанием и коридором для
крупных видов млекопитающих.
Левобережье
Кицканская лесная дача довольно богата видами млекопитающих (25 видов). Обычными
являются заяц-русак, белка, лисица, ласка и др. Здесь постоянно обитают кабан и
косуля. Из редких видов можно отметить барсука (Meles meles). Фауна рукокрылых насчитывает
10 видов, в том числе таких редких как Myotis dasycneme, Nyctalus leisleri и др.
Урочище Дикуль еще слабо изучено в фаунистическом отношении, к настоящему моменту
в список млекопитающих Дикуля можно включить 10 видов (без учета рукокрылых).
Среди них следует упомянуть енотовидную собаку (Nyctereutes procyonoides), лесного
кота (Felis sylvestris). Постоянно обитает кабан. Это – северная окраина огромного комплекса
плавневой экосистемы Днестровской дельты, включающая луга, озеро, болота и
редколесье, и здесь может быть обнаружено большое количество различных видов животных,
в том числе репродукция редких видов.
Субприродные местообитания на острове Турунчукск включают участки рукавов
Днестр и Турунчук, пойменные ленточные леса между руслами рек и противопаводковыми
дамбами, отдельные внутренние водоемы озерного типа, луговины, участки

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
259
тростниковых зарослей, агроценозы и пустыри. Разнообразие биотопов обуславливает
относительно высокое видовое богатство млекопитающих (всего 24 вида, 21-22 вида на
отдельно взятых участках). Обычны заяц-русак, лисица, ласка. Регистрируется кабан и
косуля, отмечены заходы благородного оленя (Cervus elaphus) из правобережных лесов у
села Чобурчиу. Наблюдался на острове также редкий вид - европейский лесной кот (Felis
sylvestris). Фауна рукокрылых насчитывает 8 видов.
1.4.3.2 Птицы
По последним данным, фауна птиц сайта насчитывает в течение года 228 видов (более
80% фауны республики) из 17 отрядов. Непосредственно используют территорию
различным образом 215 видов (остальные в основном следуют через нее транзитом), из
них гнездятся 127. Для сравнения, аналогичные современные данные для других богатых
птицами территорий страны выглядят следующим образом: Прутул де Жос и прилегающая
территория Рамсарского сайта – 212, 178 и 116 соответственно; Пэдуря Домняскэ
– 197, 170 и 120; Плайул фагулуй – 161, 129 и 104; Кодры – 158, 104 и 78. Самая богатая
птицами ключевая территория сайта – Талмазские плавни соперничает с этими охраняемыми
территориями – 200, 182 и 110.
Кроме большого разнообразия ландшафтов и биотопов это обеспечивается также за
счет соседства с пойменной зоной территории Украины и Кучурганским водохранилищем,
близости Днестровского лимана и Черного моря. Это часть большой зоны высокой
миграционной активности птиц. Здесь особенно богато представлена фауна водноболотных
и лесных птиц, причем как пойменных, так и нагорных лесов. Многочисленны
и разнообразны луговые, полевые и синантропные птицы.
Непосредственно использующие виды распределяются по отрядам следующим образом:
Gaviiformes – 2; Podicipediformes – 3 (кроме них 1 следует транзитом); Pelecaniformes
– 3; Ciconiiformes – 12; Anseriformes – 22 (3 следуют транзитом); Falconiformes – 22 (1);
Galliformes – 3; Gruiformes –7 (1); Haradriiformes – 28 (3); Columbiformes – 4; Cuculiformes
– 1; Strigiformes – 5; Caprimulgiformes – 1; Apodiformes – 1;Coraciiformes – 4; Piciformes – 6;
Passeriformes – 79 (3).
С учетом ситуации в стране в целом, хорошо представлены на гнездовании группы,
включающие много уязвимых видов как Ciconiiformes – 11, Gruiformes – 7, Strigiformes – 5,
Falconiformes – 10.
Птицы, встречающиеся (использующие данную территорию для кормежки и отдыха)
только на миграциях, а также в качестве залетных и летующих представлены 73 видами,
зимующие с различным успехом – 76 видами. У ряда видов статус пребывания достаточно
изменчив по годам, что определяется погодными условиями и состоянием среды обитания
на момент времени.
В 50-е годы прошлого столетия здесь еще гнездились Millvus milvus, Haliaeetus albicilla,
Pandion haliaetus, Aquila chrysaetos, Bubo bubo, Tadorna ferruginea. Из них Millvus milvus
изчез а стране и, вероятно, исчезает в регионе. Существует вероятность возврата Bubo
bubo. Остальные встречаются на миграциях и в качестве залетных. Последние 2-3 года
не наблюдался на гнездовании Phalacrocorax pygmeus. У Phalacrocorax pygmeus сохраняются
высокие шансы вновь стать гнездящимя, а у Haliaeetus albicilla, Pandion haliaetus и
Tadorna ferruginea они не так высоки.
Охотничья фауна представлена птицами 5 отрядов, среди которых наибольшее число
видов приходится на отряд Anseriformes (21 вид). Представители отряда Haradriiformes (а
именно кулики) занимают малое место среди охотничьих трофеев, хотя их разнообразие

260
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
здесь достаточно высокое (27 видов). Фазан Phasianus colchicus встречается по территории
сайта повсеместно.
Из воробьиных птиц наиболее распространенными являются оба вида воробьев,
Luscinia luscinia, Sylvia atricapilla, Sturnus vulgaris, Parus major, Fringilla coelebs, Phylloscopus
collibita, Turdus merula, Turdus philomelos, Acrocephalus arundinaceus, Emberiza citrinella,
Miliaria calandra, Galerida cristata, Alauda arvensis, Oriolus oriolus и некоторые другие виды.
Местами высокие концентрации формируют Columba palumbus, Anthus trivialis, Motacilla
flava, Upupa epops и некоторые другие виды.
Из хищных видов птиц наиболее обычны Buteo buteo, Milvus migrans, Falco tinnunculus,
Accipiter gentiles, Circus aeruginosus. В открытой местности иногда встречается Falco
vespertinus, а вдоль правого коренного берега Днестра часто можно наблюдать Hieraaetus
pennatus. Во время миграций основная масса хищных птиц придерживается открытой
местности и водных пространств. Совы представлены Otus scops, Asio otus, Asio flammeus,
Athene noctua, Strix aluco.
В период гнездования из числа водно-болотных видов наиболее заметны все виды цапель,
Fulica atra, Gallinula chloropus, Ixobrychus minutus, Larus argentatus, Larus ridibundus,
Sterna hirundo, Chlidonias niger, Chlidonias hibridus, Ciconia ciconia, Phalacrocorax carbo,
Podiceps cristatus, Acrocephalus arundinaceus. Относительно реже встречаются Anas
platyrhynchos, Aythya ferina, Himantopus himantopus, Vanellus vanellus, Actitis hypoleucos,
Cygnus olor, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus и достаточно редко Tringa glareola, Tringa
ochropus, Anas strepera, Anas querquedula, Phalacrocorax pygmeus, мелкие пастушки, камышевки
и сверчки.
Велико разнообразие птиц на кормежке, среди них чайки, крачки, кулики, гусеобразные,
а также Phalacrocorax carbo и Ph. pygmeus, Plegadis falcinellus, Ciconia ciconia, C. nigra,
Platalea leucorodia и др. Много цапель - Ardea cinerea, A. purpurea, Ardeola ralloides, Egretta
garzetta, E. alba, Nycticorax nycticorax.
Состав пролетных видов очень разнообразен. В этот период здесь отмечаются такие
редкие виды как Anser albifrons, Branta ruficollis, Cygnus сygnus, C. olor, Aquila chrysaetos,
A. pomarina, A. clanga, достаточно стабильно отмечаются Hieraaetus pennatus, Pandion
haliaetus и Pernis apivorus.
В последние 10-15 лет в южном Приднестровье отмечен факт необычных зимовок, в
том числе редких птиц. Это такие виды как Tachybaptus ruficollis, P. cristatus, Phalacrocorax
pygmeus, Gavia stellata, Botaurus stellaris, Nycticorax nycticorax, Egretta alba, Ardea cinerea,
Porzana porzana, Rallus aquaticus, Tringa ochropus, Scolopax rusticola, Larus fuscus, Chlidonias
hybridus, Sterna albifrons, Rissa tridactyla, Motacilla alba, M. cinerea (А.А. Куниченко, А.А.
Тищенков, 1999 г.). В теплые зимы эти виды могут присутствовать и на территории сайта,
хотя вероятнее всего – в зоне Кучурганского водохранилища.
Правобережье
Наиболее ценными для водно-болотных птиц являются влажные зоны, расположенные
в урочище Талмазские плавни и расположенный рядом «Луг караваек», у села Паланка,
озеро «Пеликанье» (с. Крокмаз), «Унгюл Рэскаец» (между с. Рэскаец и Пуркарь).
Непоследнее значение имеют Старый Днестр, всевозможные каналы и эфемерные водоемы,
расположенные в долине. Для хищных птиц наиболее привлекательны открытые
пространства в виде лугов, пустырей, полей, лесных опешек. Среди них можно выделить
урочище Талмазские плавни, облесенные склоны урочища Чиобурчиу Стынка, открытые
пространства на склонах и плато.
Урочище Копанка-Леунтя характеризуется большим разнообразием и обилием воробьиных
и других лесных птиц. Присутствуют на гнездовании Accipiter gentiles, Buteo buteo,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
261
Falco subbuteo, F. tinnunculus, Milvus migrans, Asio otus, Athene noctua, Otus scops, Strix aluco,
а на миграции встречаются Falco cherrug, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Aquila clanga,
Columba oenas.
Урочища Туфа – Стынка Талмаз. Помимо разнообразия птиц в урочище Стынка Талмаз
следует отметить гнездование Hieraaetus pennatus. Присутствуют Buteo buteo Strix
aluco, Athene noctua, Otus scops, Asio otus.
Урочище Турецкий сад и Старица содержат большое разнообразие лесных и водолюбивых
птиц, среди которых в различные сезоны встречаются такие редкие виды, как Falco
cherrug, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Aquila clanga, Columba oenas, Egretta alba, Cygnus olor.
Урочище Талмазские плавни наиболее богато видами. В благоприятные годы наблюдаются
скопления линных речных уток (кряква). Останавливается значительное число
птиц-мигрантов. Здесь гнездятся такие редкие виды как Ciconia nigra, Phalacrocorax
pygmeus (еще недавно гнездился), Crex crex, Egretta alba. Присутствуют Milvus migrans,
Buteo buteo, Falco tinnunculus, F.subbuteo, F. vespertinus, Accipiter nisus, A. gentiles, Asio otus,
Otus scops, Athene noctua, Strix aluco, Himantopus himantopus. На миграции встречаются
всевозможные виды хищных птиц.
“Луг караваек” представляет собой зону концентрации в послепаводковый период
большого разнообразия водно-болотных птиц (цапли, чайки, крачки, бакланы, кулики,
утки, аисты). Среди них присутствуют редкие виды - Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis
falcinellus, Platalea leucorodia.
Урочища Чобурчиу Стынка и Чобурчиу де Мунте составляют единый комплекс, где
высоки показатели видового разнообразия и обилия видов. Присутствуют Buteo buteo,
Milvus migrans, Accipiter nisus, A. gentiles, Falco subbuteo, F. tinnunculus, Asio otus, Athene
noctua, Otus scops, Strix aluco.
Урочище Олэнешть богато разнообразием видов, гнездится Ciconia nigra. Кормится
по каналам на переферии урочища редкий для Молдовы вид Ardeola ralloides. Присутствуют
Plegadis falcinellus, Ciconia nigra, Milvus migrans, Accipiter nisus, Falco tinnunculus, F.
vespertinus, Buteo buteo, Otus scops, Asio otus, Strix aluco, Athene noctua.
Урочище Айвазия содержит богатую фауну гнездящихся и мигрирующих птиц. Здесь
встречаются различные виды куликов, цапель, хищных птиц, сов, Plegadis falcinellus, Crex
crex, Asio flammeus, Ardeola ralloides, Ciconia nigra.
Болото Тогай в комплексе с лесом, протоками и каналами. Присутствуют Plegadis
falcinellus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Buteo buteo, Asio otus, Otus scops, Athene noctua.
Урочище Ымпэрэтяска характеризуется большим разнообразием и обилием воробьиных
птиц, присутствуют Buteo buteo, Milvus migrans, Accipiter gentiles, A. nisus, Falco tinnunculus.
Озеро «Пеликанье» – водоем, на котором любят отдыхать пеликаны (Pelecanus onocrotalus),
кормятся чайки, крачки, цапли, среди которых обычно встречается Egretta alba.
Пруды у села Паланка населяют различные виды водно-болотных птиц. Здесь в различные
сезоны встречаются такие редкие виды как Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia
nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor, Haliaeetus albicilla, Pandion haliaetus.
Левобережье
В пределах приднестровской части «Рамсарского сайта» можно выделить два основных
орнитокомплекса: пойменных лесов и водно-болотный.
Ленточные пойменные леса. Репродуктивное сообщество птиц включает меньшее
число видов по сравнению с основными пойменными лесами. Наиболее массовыми
и типичными представителями в репродуктивный период можно считать
виды «певчих» птиц: соловья обыкновенного Luscinia luscinia, зяблика Fringilla coelebs,
славку-черноголовку Sylvia atricapilla, большую синицу Parus major, полевого воробья

262
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Passer montanus, обукновенную горихвостку Phoenicurus phoenicurus, скворца Sturnus
vulgaris, пеночку-теньковку Phylloscopus collybita, серую мухоловку Muscicapa striata, зеленушку
Chloris chloris, серую славку Sylvia communis, лазоревку Parus caeruleus, жулана
Lanius collurio, зарянку Erithacus rubecula, черного и певчего дроздов Turdus merula, T.
philimelos, иволгу Oriolus oriolus, белую трясогузку Motacilla alba, обыкновенную овсянку
Emberiza citronella, вертишейку Jynx torquilla, щегла Carduelis carduelis, пеночку-весничку
Phylloscopus trochilus.
Типичны также серая ворона Corvus cornix , сорока Pica pica, фазан Phasianus colchicus.
Характерными для данного орнитокомплекса являются также малочисленные и редкие
виды птиц: черный коршун Milvus migrans, канюк Buteo buteo, пустельга обыкновенная
Falco tinnunculus, чеглок Falco subbuteo, вяхирь Columba palumbus, сплюшка Otus scops,
серая неясыть Strix aluco, седой дятел Picus canus и др.
В период миграций и кочевок пойменные леса используют для кормления и отдыха и
гнездящиеся здесь птицы так и пролетные птицы, поэтому видовой состав в это время
здесь наиболее богат.
Среди пролетных птиц следует упомянуть: черного аиста Ciconia nigra, осоеда Pernis
apivorus (возможно, гнездится в урочище «Кицканская лесная дача»), вальдшнепа
Scolopax rusticola (иногда зимует здесь).
Водно-болотный орнитокомплекс. Распределение этих видов по гнездовым стациям
отличается. Так с речными берегами связано гнездование перевозчика Actitis hypoleucos,
зимородка Alcedo atthis, береговой ласточки Riparia riparia, ремеза Remiz pendulinus.
Кряква (Anas plathyrhinchos) свои гнезда сооружает в прилегающих участках пойменных
лесов и среди корней деревьев по труднодоступным речным берегам.
Типичные болотные угодья и озера с зарослями тростника, рогоза и других гидрофильных
растений приднестровской части «Рамсарского сайта» используют для гнездования:
малая выпь (Ixobrychus minutus), обыкновенный погоныш Porsana porsana, пастушек
Raullus aquaticus, камышница Gallinula chloropus, усатая синица Gallinula chloropus,
камышевка-барсучок Acrocephalus schonobaenus, тростниковая камышевка Acrocephalus
scirpaceus, дроздовидная камышевка Acrocephalus arundinaceus – доминант в большинстве
тростниковых угодий, тростниковая овсянка Emberiza schoeniclus и др.
Гнездование крупных лимнофильных птиц в пределах рассматриваемой территории
лимитируется высоким фактором беспокойства со стороны человека.
Водно-болотные угодья приднестровской части «Рамсарского сайта» широко используются
многими пролетными и зимующими видами лимнофильных птиц. При этом,
в основном с руслами рек связаны: краснозобая и чернозобая гагары Gavia stellata, G.
arctica, малая поганка Podiceps ruficollis, чомга Podiceps cristatus, лебедь-кликун Cignus
cignus, большой крохаль Mergus merganser, луток Mergus albellus, скопа Pandion haliaetus.
Водоемы различных типов, тростниковые заросли, заболоченные луга привлекают
бóльшее число видов: малого и большого бакланов Phallacrocorax pygmeus, Ph. carbo, большую
выпь Botaurus stellaris, квакву Nycticorax nycticorax, желтую цаплю Ardeola ralloides,
большую и малую белых цапель Egretta alba, Е. garzetta, серую и рыжую цапель Ardea
cinerea, А. purpurea, каравайку Plegadis falcinellus, колпицу Platalea leucorodia, белого и черного
аистов Ciconia ciconia, С. nigra, чирков Anas crecca, А. querquedula, широконоску Anas
clypeata, болотного луня Circus aeruginosus, бекаса Gallinago gallinago, сизую, серебристую
и озерную чаек Larus canus, L. cachinnans, L. ridibundus, речную крачку Sterna hirundo, варакушку
Luscinia svecica и др.
Кицканский лес характеризуется чрезвычайно высоким видовым разнообразием и
численностью птиц в репродуктивный период. Здесь нет доминантов, высок показатель

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
263
выравненности распределения особей и чрезвычайно низок индекс концентрации. Суммарное
обилие составляло 730,7 пар/км 2 . Субдоминантами в гнездовом населении птиц
«Кицканского леса» являлись 24 вида: Luscinia luscinia, Fringilla coelebs, Sylvia atricapilla,
Parus major, Passer montanus, Phoenicurus phoenicurus, Sturnus vulgaris, Phylloscopus collybita,
Muscicapa striata, Chloris chloris и др. (Тищенков, 2005).
Наиболее интересным и перспективным участком сайта для обеспечения транзитного
отдыха и кормления лимнофильных птиц следует считать комплекс «Дикуль». Отметим,
что приднестровская часть «Рамсарского сайта» имеет наибольшее значение для именно
для мигрирующих, кочующих и зимующих видов птиц.
1.4.3.3 Рептилии и амфибии
Герпетологическое богатство Нижнего Днестра установилось благодаря большому
биотопическому разнообразию территории. Удачное сочетание лесных участков, оврагов
и водно-болотных угодий создают благоприятные условия для обитания многих видов
земноводных и пресмыкающихся.
В настоящее время состав земноводных на данном участке Днестра насчитывает 9 видов
(Triturus vulgaris, Triturus cristatus, Bombina bombina, Pelobates fuscus, Bufo viridis, Bufo
bufo, Hyla arborea, Rana ridibunda, Rana lessone), в том числе 1 внесенный в Красную книгу
Молдовы и 5 охранямых Бернской Конвенцией. Данные виды достаточно широко распространенгы
на территории и образуют популяции-ядра.
Список пресмыкающихся насчитывает 9 видов: Emys orbicularis (Красный список
МСОП), Lacerta agilis, Lacerta viridis, Natrix natrix, Natrix tessellatа, а также четыре вида
занесенных в Красную Книгу Молдовы и строго охраняемые в Еврове Elaphe longissima.
Elaphe quatuorlineata, Coluber caspius, Coronella austriaca.
Правобережье
Редкие виды змей обитают на склонах террас правого берега Дестра. Популяция одного
из наиболее редких представителей фауны змей в стране и Европе четырехполосого
полоза (Elaphe quatuorlineata) в районе остепненных участков у села Рэскэец и урочища
Чобурчиу де Мунте – основная в Молдове.
На водо-болотных участках Айвазия, Болото Тогай, Паланка и др. обитают жизнестойкие
популяции Emys orbicularis. Это – основные места воспроизводства земноводных
Triturus cristatus, Bombina bombina, Hyla arborea, Pelobates fuscus, включенные в списки
Бернской Конвенции.
Левобережье
Герпетофауна «Рамсарского сайта» образована здесь преимущественно амфибийным
комплексом – здесь обитают гребенчатый и обыкновенный тритоны - Triturus cristatus и
T. vulgaris и 7 видов бесхвостых амфибий, а также 4 вида рептилий.
Наиболее многочисленны Rana ridibunda, R. esculenta, Hyla arborea, Bufo viridis, Lacerta
agilis и Natrix natrix. Эти виды амфибий и рептилий в Кицканской лесной даче концентрируются
преимущественно у водоёмов и в их окрестностях. Аналогичен их состав в
районе озера Лаптура.
Дикуль – герпетофауна слабо изучена, сейчас приводится 11 видов амфибий и рептилий.
Основу составляют те же многочисленные виды, к ним добавляется Bufо bufo, а
из редких охраняемых видов – чесночница Pelobates fuscus) и болотная черепаха Emys
orbicularis. Таков же состав видов на Старом Днестре и на острове Турунчук, где герпетофауна
относительно однообразна по всей территории.

264
1.4.3.4. Рыбы
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
В фауне рыб Нижнего Днестра насчитывалось до 83 видов (Лобченко, Тромбицкий,
Цуркан, 2001), в настоящее время обычно регистрируется 57 видов.
Список рыб, не регистрируемых в настоящее время на акватории Днестра, насчитывает
9 видов: угорь речной Anguilla anguilla (L.), шип Acipenser nudiventris (Lov.), вырезуб
Rutilus frisii (Nord.), лосось черноморский Salmo trutta lebrax (Pall.), интродуцированный
вид амур черный Mylopharyngodon piceus (Rich.), калинка Petroleuciscus boristhenicus
Kessler, шемая черноморско-азовская - Chalcalburnus chalcoides mento (Agassiz, 1832), синец
Ballerus ballerus (L.), чехонь Pelecus cultratus (L.) - ранее обычный промысловый вид.
Все отмеченные виды обитают в Днестре. В других водных объектах в основном обитает
немного видов. Наиболее распространенные виды в Днестре: Alosa kessleri pontica, Silurus
glanis, Rutilus rutilus heckeli, Leuciscus cephalus, Pelecus cultratus, Aspius aspius, Chondrostoma
nasus, Cyprinus carpio, Abramis sapa, A. brama, A. bjoerkna, Stizostedion lucioperca, Carassius
auratus gibelio. Последних 4 вида, в первую очередь Carassius auratus gibelio, преобладают
в старице, каналах и озерах, вместе с R.rutilus rutilus, Perca fluviatilis и Alburnus alburnus.
1.4.3.5. Насекомые
Правобережье
Полное обследование фауны насекомых не проводилось, изучались некоторые показательные
группы. В качестве основной такой группы для плавневого комплекса местообитаний
избран отряд Стрекозы (Odonata). В качестве второй группы использовано надсемейство
Пчелиные (Apoidea), которое позволяет судить о состоянии флоры и фауны
насекомых в дефицитных открытых природных и субприродных местообитаниях; кроме
того, это ресурсный таксон, который должен иметь особый статус в мониторинге биоразнообразия.
В качестве третьей группы избраны Булавоусые бабочки (Rhopaloсera),
имеющие значительное эстетическое значение; судя по некоторым данным (B. Емец, H.
Емец, 1995), на их локальное видовое богатство значительно воздействует даже рекреационная
нагрузка. Четвертой, целевой, но сборной группой были редкие насекомые.
Стрекозы насчитывают 35 видов (более 60 % ожидаемых в Молдове), что является выдающейся
концентрацией видового богатства. В отдельных ядрах этого сайта также отмечено
немало видов: урочище Талмазские плавни – 23 (здесь зафиксирован Coenagrion
mercuriale Selys), природный резерват «Болото Тогай» - 19, ландшафтный резерват «Турецкий
сад» (участок, где Старое русло Днестра еще не пересохло) – 17, болотистый меандр
близ с. Пуркарь – 11 видов (Андреев, 1998; Андреев, Держанский, 2004).
В списке Apoidea, несмотря на небольшой объем исследований, насчитывается 86 видов,
и отмечается определенная равномерность распределения числа видов по семействам.
Это распределение коренным образом отличается и от распределения в фауне
Восточной Европы (около 1000 видов), и от еще более неравномерного распределения в
фауне Молдовы, где представители крупных семейств Megachilidae и Anthophoridae, предпочитающие
сообщества продвинутых стадий сукцессии биоценоза, представлены достаточно
плохо. Значительное отличие локального списка – сдвиг в сторону большей выравненности
крупных таксонов свидетельствует о его существенной неполноте и, следовательно,
- о богатстве локальной фауны. Наибольший интерес в отношении видового
богатства представляет комплекс Чобурчиу-Рэскаец.
Наибольшее богатство представителей Rhopalocera отмечено комплексе в Талмазские
плавни и террасном комплексе Чобурчиу-Рэскаец, включающем участки степи и гырнецы.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
265
При равном числе видов в Талмазских плавнях и Чобурчиу-Рэскаец, первый, несмотря
на значительно большую площадь, уступает по числу нетривиальных (для большинства
ландшафтов Молдовы) видов.
В 2010 г. проведено обследования состояния лесных экосистем, с точки зрения наличия
опасных очагов вредителей, в том числе в составе природных комплексов. В пределах
исследуемой территории не было обнаружено очагов размножения в массе вредителей
леса, хотя зарегистрированы виды насекомых(Tibicina haematodes, Melolontha
melolontha, Chrysomela populi, Chrysomela tremulae, Parthenolecanium comi, Parectopa
robiniella, Galerucella luteola, Rhynchaenus alni), способных при определенных обстоятельствах
нанести существенный вред лесообразующим породам.
Так, в комплексе Копанка-Леунтя в начале июня около 5-10% листьев дуба черешчатого
были повреждены зеленой дубовой листоверткой Tortrix viridana. Заселенность деревьев
не имела очагового характера, вредитель был распределен дисперсно и в основном
на опушечных дубах. Если в прежние годы в урочище Грэдина Турчяскэ наблюлись
очаги американской белой бабочки Hyphantria cunea, то в 2010 году их не было. Более
того, не были зарегистрированы очаги данного вредителя и в других точках исследуемой
территории Нижнего Днестра. Интересно, что в комплексе Чиобурчиу-Рэскаец даже в
самые критические и неблагоприятные для растительности годы не регистрировались
вспышки численности насекомых-вредителей леса, хотя отмечается зеленая дубовая листовертка
Tortrix viridana и западный майский хрущ Melolontha melolontha.
Урочище Ымпэрэтясэ расположено в довольно засушливй местности, и сложились
благоприятные абиотические условиях для некоторых видов насекомых-вредителей.
Так, в предыдущие годы ясеневые деревья были значительно поражены ясеневым листовым
долгоносиком Otiorhynchus fraxini. Но в 2010 году популяция долгоносика находится
в депрессии, поэтому очагов не было обнаружено.
Левобережье
Полное обследование фауны насекомых на территории Левобережья Днестра не проводилось,
изучались редкие насекомые различных отрядов.
Наиболее богата редкими видами Кицканская лесная дача. (Это часть Кицканского
пойменного леса от урочища Кицкань-Ботна до урочища Кицканская дача, где в разное
время отмечен 31 вид из Операционного списка Экологической сети Молдовы). Большое
разнообразие почвенно-растительных условий и биотопов способствовали сохранению
в представителей 25 редких видов (Calosoma sycophanta L., Elater ferrugineus L., Papilio
machaon L., Parnassius mnemosyne L., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Aromia moschata
L., Protaetia aeruginosa Drury, Cucujus cinnabarinus Scop., Leptidea morsei Fenton, Pontia
chloridice Hb., Apatura metis Freyer, Argynnis pandora Den.et Schiff., Nymphalis xanthomelas
Esp., Satyrium spini Schiff., Satyrium w-album Knoch., Xylocopa violacea L., Scolia hirta Schrnk).
Несмотря на высокую антропогенную нагрузку, в отдельные годы здесь довольно часто
встречаются Oryctes nasicornis L., Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L.
На большей части междуречья Днестра и Турунчука энтомофауна сильно обеднена
вследствие высокой сельскохозяйственной освоенности и антропогенная нагрузке.
Помимо обычных видов насекомых, характерных для антропогенизированных
ландшафтов, в разных биотопах встречаются Iphiclides podalirius L., Zerynthia polyxena
Den. et Sch., Anax imperator Leach., Dorcadion equestre Laxm., Leptidea morsei Fenton,
Pontia chloridice Hb., Xylocopa violacea L. Все они весьма немногочисленны и встречаются
нечасто.
Дикуль – характерная для низовьев Днестра заболоченная труднопроходимая местность
с густыми зарослями тростника, окружающими оз. Дикуль. Она слабо изучена но уже на

266
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
данном этапе можно судить о её ценности и говорить о необходимости сохранения. Здесь
отмечен ряд видов стрекоз, среди которых редкие Aeschna grandis L., Calopteryx splendens
Harris, Anax imperator Leach, бабочек – Iphiclides podalirius L., Leptidea morsei Fenton, Pontia
chloridice Hb., а также крупный жук-усач Aegosoma scabricornis Scop.
Старица Днестра. Здесь отмечены 9 видов насекомых, включённых в Операционный
список, среди которых есть и редкие. По берегам старицы довольно часто можно встретить
ряд видов стрекоз: Anax imperator Leach., Aeschna grandis L., Calopteryx splendens
Harris. Кроме того, из близлежащих биотопов к берегу старицы проникают Iphiclides
podalirius (L.), Xylocopa valga Gerst.
Озеро Лаптура не отличается высоким видовым разнообразием насекомых в связи с
рядом причин, основной из которых является использование озера в качестве рыбоводного
водоёма. В прибрежных биотопах отмечены только обычные виды стрекоз.
1.4.3.6. Другие важные безпозвоночные
Гидробионты. Разнообразие водоемов Нижнего Днестра определяет богатство видового
состава водных макробеспозвоночных, в фауна гидробионтов отмечены 119 видов.
Самыми представительными являются моллюски (Mollusca, 36 вида), личинки и имаго
водных жуков (Coleoptera, 34 видов), личинки стрекоз (Odonata, 17 видов), водные клопы
(Hemiptera, 8 видов), поденок (Ephemeroptera, 8 видов) и ручейников (Trichoptera, 4 вида),
пиявки (Hirudinea, 7 видов). Отмечены также представители ракообразных (Crustacea, 4
вида) и некоторых других групп водных макробеспозвоночных. За редким исключением
(медицинская пиявка Hirudo medicinalis), численность большинства видов достаточно
высокая. С особым вниманием следует отнестись к таким видам как Hirudo medicinalis и
Coenagrion armatum, распространение и численность которых крайне низка.
Наболее богаты биологическим (таксономическому) разнообразием следующие водные
экосистемы, в порядке убывания: болота на месте прудов бывшего рыбхоза у с. Паланка
вместе с каналом вдоль трассы Одесса-Измаил – 64 вида, водоемы в Талмазских
плавнях – 44 вида, старое русло р. Днестр у сел Копанка и Кременчуг – 38 видов, болото
Тогай – 27 видов, временные водоемы после разливов Днестра у с. Паланка – 21 вид, каналы
бывших оросительных систем с. Паланка – 15 видов и коллекторный канал дренажной
системы в долине Айвазия – 15 видов.
Наиболее интересна и таксономически обильна (53 вида) фауна гидробионтов в болотах
бывшего рыбхоза близ с. Паланка с водоемами, сильно заросших урутью, роголистником
и водокрасом. Широко представлены 6 отрядов насекомых, из которых наиболее
богаты таксономически Coleoptera – 11 видов, Odonata – 10 видов (в их числе обнаружены
личинки Aeshna viridis, включенной в списки Бернской конвенции), Hemiptera – 6 и
Ephemeroptera – 2 вида. Исключительно высоким разнообразием отличаются Gastropoda
– 13 видов, а также Hirudinea – 5 видов. Можно предположить, что фауна гидробионтов
здесь еще более богата, поскольку эти водоемы практически не изучены, слабо подвержены
антропогенному прессу и находятся фактически в заповедном режиме.
На втором месте по разнообразию находится гидрофауна Талмазских плавней. Сюда
входят оз. Адана, канал вдоль государственной дамбы и старица Дой Фраць, в той или
иной степени связанная с р. Днестр. Все три водные экосистемы существенно отличаются
друг от друга, что и предопределило богатство гидрофауны. Наиболее полно здесь
представлены моллюски (13 видов), стрекозы (5), поденки (5) и пиявки (5 видов, включая
Hirudo medicinalis). В связи со слабой изученностью этих водоемов, можно предположить
значительно более высокое видовое разнообразие гидробионтов.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
267
Достаточно богата и гидрофауна Старого русла Днестра у с. Копанка (район Турецкого
сада) и с. Кременчуг. Условия обитания гидробионтов в этом водоеме во многом схожи с
болотами у с. Паланка. Обильная водная растительность, хорошая прогреваемость и освещенность
воды создают благоприятные условия для развития многочисленных групп водных
макробеспозвоночных. Наиболее обильны отряды Coleoptera (9), Hemiptera (7 видов),
Odonata (6), Ephemeroptera (3), а также моллюски – 8 видов и пиявки – 3 вида.
На болоте Тогай обилие погруженной водной растительности создает благоприятные
условия. Пока отмечены 27 видов, из которых доминируют моллюски гастроподы – 9 видов
и водные клопы – 5. Состояние экосистемы предполагает значительно более высокое
видовое разнообразие гидробионтов.
Временные водоемы, существующие не более 2-3 месяцев близ с. Паланка, образуются
после спада паводковых вод р. Днестр и тянутся на большом протяжении вдоль правого
берега реки. Видовой состав гидробионтов очень разнообразен – 21 вид. Особенно
разнообразны личинки жуков, доминирующие в количественном отношении, – 9 видов
и моллюски – 7 видов.
Гидрофауна каналов бывших оросительных систем у с. Паланка (15 видов) и системы
каналов в Айвазии (15 видов), представлена обычными видами, численность которых
доаольно высокая.
Клещи. Зарегистрировано 16 видов иксодовых клещей из 22 отмеченных для территории
Молдовы.
1.4.4. Редкие виды животных
1.4.4.1. Млекопитающие
В сайте присутствуют 6 видов из Всемирного Красного списка Международного
Союза Охраны Природы (МСОП) и 6 видов Красной книги Европы. В соответствии
с Бернской конвенцией о защите европейской дикой флоры, фауны и их местообитаний,
27 видов требуют охраны; в их числе 5 видов – требующие мер по охране специфических
местообитаний. 14 видов входят в списки Боннской конвенции об охране
мигрирующих видов (Chiroptera). Насчитывается 15 видов Красной книги Молдовы
(Приложение 3.2)
Правобережье
Красный список мира (МСОП-2010): Mustela lutreola (EN), Myotis bechsteinii, M.
dasycneme, Nyctalus lasiopterus, Lutra lutra, Nyctalus laseopterus (все – NT). Виды, строго
охраняемые в Европе, включенные в Красные книги Молдовы и Украины одновременно:
Felis silvestris, Mustela erminea, Rhinolophus hipposideros, Myotis daubentonii, Nyctalus
leisleri, Nyctalus noctula, Pipistrellus nathusii, Vespertilio murinus, Eptesicus serotinus. Виды
Красной Книги Украины и Приднестровья: Meles meles.
Левобережье
Красный список мира (МСОП-2010): Myotis dasycneme Lutra lutra (NT), Европе,
включенные в Красные книги Приднестровья и Украины одновременно: Felis
silvestris, Rhinolophus hipposideros. Виды Красной Книги Приднестровья: Meles meles.
Всего зарегистрировано 17 видов Бернской конвенции, 11 из них находятся в списках
Боннской конвенции.

268
1.4.4.2. Птицы
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Среди птиц, использующих сайт, 28 видов относятся к категориям угрожаемых (в соответствии
с законодательством), 57 – включены в Операционный список экологической
сети, 139 – в списки охранямых видов Бернской конвенции, а 75 – Боннской конвенции.
Правобережье
На территории обитает в различные сезоны года 31 вид, включенный в Красную книгу
Молдовы. Из них 7 – гнездящиеся, 8 – залетные, 14 – мигранты, 2 вида имеют сомнительный
статус обитания. Виды, включенные в Красный список мира (МСОП-2010): гнездящиеся
- Coracias garrulus, Crex crex, Falco vespertinus Phalacrocorax pygmaeus (все – NT); мигранты
– Aquila clanga, Rufibrenta ruficollis, Falco cherrug, иногда –Anser erythropus (все – VU), Aythya
nyroca, Circus macrourus, Gallinago media (все – NT); регулярно посещающие - Phalacrocorax
pygmaeus (NT). Виды, строго охраняемые в Европе, в основном включенные в Красные книги
Молдовы и Украины одновременно: гнездящиеся – Ciconia nigra, Crex crex, Egretta alba (последний
вид только в Красной книге Молдовы), Hieraaetus pennatus (все – CR); Ardea purpurea,
Ardeola ralloides, Falco peregrinus (все – EN), F. cherrug (VU); мигранты - Circus macrourus, C.
cyaneus, Haliaeetus albicilla (все – CR), Grus grus (EN), Aquila pomarina, Circaeus gallicus, Pandion
haliaetus (все – VU); регулярно посещающие - Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia (оба – EN,
очень обычны), Haemantopus ostralegus (VU, очень редко) и другие.
Левобережье
В пределах приднестровской части «Рамсарского сайта» зарегистрировано пребывание
многих раритетных видов. Красный список мира (МСОП-2010): Crex crex, Phallacrocorax
pygmeus, Rufibrenta ruficollis, Aythya nyroca, Falco vespertinus, Coracias garrulous, Numenius
arquata, Limosa limosa. Виды, строго охраняемые в Европе, в основном все включенные
в Красные книги Молдовы, Приднестровья, Украины: Gavia stellata, Podiceps ruficollis,
Botaurus stellaris, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ardea purpurea, Platalea leucorodia, Plegadis
falcinellus, Ciconia nigra, Cygnus olor, C. cygnus, Bucephala clangula, Mergus merganser, Pandion
haliaetus, Pernis apivorus, Milvus migrans, Circus cyaneus, C. aeruginosus, Accipiter gentiles,
Haliaeetus albicilla, Falco subbuteo, Himantopus himantopus, Asio otus, A. flammeus, Otus scops,
Strix aluco, Alcedo atthis, Panurus biarmicus, Aegithalos caudatus.
1.4.4.3. Амфибии и рептилии
Правобережье
Красный список мира (МСОП-2010): Emys orbicularis (NT). Виды европейского значения,
включенные в Красные книги Молдовы и Украины одновременно: Coronеlla austriaca,
Elaphe longissima, Coluber quatuorlineata, C. caspius– все EN. Все эти виды, а также Lacerta
viridis, L. agilis, Natrix tessellata, Triturus cristatus, Bombina bombina, B. variegate, Pelobates fuscus
и Bufо viridis должны охраняться в соответствии с Бернской конвенцией.
Левобережье
Красный список мира (МСОП-2010): Emys orbicularis (NT). Виды Бернской конвенции:
Lacerta viridis, L. agilis, Triturus cristatus, Bombina bombina, Pelobates fuscus и Bufо viridis.
Вид Красной книги Приднестровья Bufо bufo.
1.4.4.4. Рыбы
Красный список мира (МСОП-2000): оседлый вид Umbra krameri (VU); катадромные
виды Acipenser guldenstadti colchicus, A. stellatus, Huso huso, Hucho hucho (все – EN), а так

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
269
же анадромные Zingel streber и Zingel zingel (VU), включенный в Красную Книгу Украины
Eudontomyzon mariae (CR). Виды, включенные в Красные книги Молдовы и Украины одновременно
Rutilus frisii (CR) и Leuciscus borysthenicus (VU). Включение некоторых секторов
Днестра в зоны строгой охраны в дополнение к заказнику на Турунчуке способствовало
бы сохраниению этих рыб в бассейне Днестра.
1.4.4.5. Насекомые
В приделах сайта обнаружены 53 редких вида насекомых, включенных в обновленный
Операционный список Экологической сети, плюс к этому 5 видов, внесенных в
Красную книгу Приднестровья. Число насекомых Красной книги Молдовы (в соответствии
с законодательством) составляет видов 16 видов, включенных в списки Бернской
конвеции – 9, охраняемых в ЕС – 11, а 5 видов имеют статус уязвимых в глобальном
масштабе (Красный список МСОП).
Правобережье
Обнаружены 36 редких видов, включенных в обновленный Операционный список.
Всемирный Красный список (МСОП-2010): Ceonagrion mercuriale Сharp., Saga pedo Pall.,
Onconotus servillei (F.-v.-W.), Osmoderma eremita Scop., Morimus finereus (Mulsant) (все VU)
и Formica rufa L. (NT). Виды, включенные в Красные книги Молдовы и Украины одновременно:
Lucanus cervus L., Scolia maculata Drury, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga
Gerst., Zerynthia polyxena (все EN), Liometopum microcephalum Pz. (CR), Papilio machaon
L. (CR), Callimorpha quadripunctaria (VU), Iphlicides podalirius (VU). Помимо этих, сайт
поддерживает угрожаемые виды, которые включены в Красную Книгу Украины, но не
внесены в Красную Книгу Молдавы (включены в Операционный список, составленный
при разработке Концепции Экологической Сети): Anax imperator Leach, Aromia moschata
L., Anoplius samariensis Pall.,, Scolia hirta Schranck, Bombus ruderatus F., Xylocopa violacea
L. Виды, включенные только в Красную Книгу Молдовы: Mantis religiosa L., Oryctes
nasicornis L., Saturnia pyri Denis et Schiff. (EN).
Левобережье
Всемирный Красный список (МСОП-2010): Morimus finereus (Mulsant) (VU) и
Formica rufa L. (NT). Виды Бернской конвенции и (или) Красной книги Европы: Cucujus
cinnabarinus, Apatura metis, Nymphalis xanthomelas. Виды, включённые в Красные Книги
Республики Молдова и ПМР, частью – и Украины: Mantis religiosa (L.), Calosoma
sycophanta L., Elater ferrugineus (L.), Oryctes nasicornis (L.), Lucanus cervus (L.), Xylocopa
valga Gerst., Scolia maculata (Drury), Liometopum microcephalum (Pz.), Iphiclides podalirius
(L.), Papilio machaon (L.), Parnassius mnemosyne (L.), Zerynthia polyxena (Den. et Sch.). Виды
Операционного списка экологической Сети и (или) Красной книги Приднестровья: Anax
imperator, Protaetia aeruginosa, Purpuricenus kaehleri, , Scolia hirta (ККП), Xylocopa violacea,
Dorcadion equestre, Aromia moschata, Pontia chloridice, Satyrium pruni, S. spini, S. w-album,
Thecla betulae и некоторые другие.
1.4.4.6. Водные беспозвоночные
Всемирный Красный список (МСОП-2010): Hirudo medicinalis (NT). Виды Красной
книги Молдовы: Paramysis baeri bispinosa Martynov, Hypanis laeviuscula fragilis (Milach.), H.
pontica (Eichwald)

270
1.4.5. Характеристика лесов
1.4.5.1. Характеристика лесов Правобережья
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
В юго-восточной части Молдовы, где расположен сайт, лесистость территории составляет
около 7%. Общая площадь земель лесного фонда на Правобережье сайта к составляет
9317 га, из них 7113,1 - лесопокрытые земли Лесного фонда (8001 га), находящегося
в ведении Талмазкого, Олэнештского и Кэушанского лесничеств Тигинского лесохозяйственного
предприятия (Приложение 4.1, таблица 1).
Лесной фонд, находящийся в управлении местных властей, включет 1281 га. Наибольшие
площади относятся к коммунам Талмаза (394 га), Попяска (385 га) и Чиобурчиу (143
га), в других коммунах они составляют от 20 до 86 га.
Площади водного фонда, частью под лесными экосистемами вдоль Днестра (и мелких
водотоков), составляют 2453 га.
В 2002-2009 гг. были посажены около 260 га лесных плантаций, преимущественно на
деградированных землях, находящихся во владении местных властей (около 241 га). Некоторые
из посадок не прижились. Можно считать, что в настоящее время площадь лесного
фонда и других земель под лесом насчитывают более 10000 га.
В сайте есть: (а) естественные леса, испытавшие значительное вмешательство и вновь
развивавшиеся почти без него довольно долго; (б) антропогенные леса, испытывающие
влияние хозяйственной или другой человеческой деятельности в течение одного поколения;
(в) искусственные леса по типу естественных; (г-1) плантации интродуцентов (преобладают)
и (г-2) плантации аборигенных пород. К естественным лесам следует отнести,
прежде всего, дубравы из дуба черешчатого и пушистого, а так же пойменные насаждения
из тополя белого и ивы.
Лесные территории, сохранившие наиболее старые древостои, основу которых составляют
вековые деревья или вековые деревья присутствуют в их составе, составляют
всего всего 276,6 га (4,3% лесопокрытой площади). Однако леса, сохранившие взрослые
сообщества 70-90 лет, составляют составляют 1004.3 га (15,7% от лесопокрытой площади)
(таблица 1), что относительно немало.
Таблица 1
Распределение лесов сайта по преобладающим породам и категориям возраста
Преобладаю-
Распределение площади на категории возраста, га
%
щая порода 140 Итого
Тополь 47,6 105,7 173,3 148,5 59,9 90,2 77 702,2 11,0
Ясень 13,3 13,3 32,5 168,3 542 370,2 78,8 1218,4 19,0
Ива 28 9 47,2 43,2 62,1 189,5 3,0
Дуб черешча-
12,6 100,6 39,8 226,1 218,6 279,3 59,2 12 4,4 952,6 14,9
тый
Дуб пушистый 27,4 140,3 155,6 30,8 2 356,1 5,6
Гледичия 3,6 2,6 29 63,5 115 19,7 3,9 237,3 3,7
Акация 201,1 1069,3 226 608,7 173,1 20,9 2299,1 35,9
Другие породы 4,9 15,5 58,4 285,7 60,9 6,3 8,5 0 0 440,2 6,9
Итого 311,1 1316 559 1575,4 1353 1004,3 258,2 12 6,4 6395,4 100,0
Процент, % 4,9 20,6 8,7 24,6 21,2 15,7 4,0 0,2 0,1 100,0
Непокрытые ле-
- - - - - - - - - 717,7
сом земли
Всего 311,1 1316 559 1575,4 1353 1004,3 258,2 12 6,4 7113,1

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
271
Молодые естественные леса, характерные для региона по составу и структуре насчитывают
1214 га, модельные искусственные леса - 540 га.
Из общей площади лесов около около 3420 га (53,5%) заняты древостоями, в которых
преобладают лесообразующие породы, характерные для зоны сайта – дуб черешчатый
и дуб пушистий, а также ива, тополь белый и черный. Насаждения с преобладанием
интродуцентов (преимущественно акация и гледичии) составляют около 40% лесопокрытой
площади. Общая формула лесообразующих пород: 4SC2ST2FR1PL1STP. Средний
обобщенный возраст насаждений - 45 лет.
Около 9% площади лесов находятся под охраной (природные и ландшафтные заповедники),
где, согласно действующему режиму, лесопользование лимитировано.
Среди лесов (по категориям защитности) преобладают: (i) леса зеленых зон городов
и других населенных пунктов – 33.2%; (ii) леса, выполняющие водоохранные функции,
расположенные в пойме Днестра – – 18.9%; (iii) противоэрозионные леса, посаженные
на деградированных почвах, непригодные для сельскохозяйственного производства, –
17.7%; (iv) леса объектов природно-заповедного фонда – 8.6% (таблица 2).
Таблица 2
Распределение лесов сайта по категориям защитнности
Категории защитности лесов Код Площадь, га %
Леса, выполняющие водоохранные функции, расположенные в
пойме р. Днестр (T II) 1 1I 1346,7 18,9
Противоэрозионные леса, посаженные на деградированные почвы
непригодные для сельскохозяйственных пользований (T II)
2E 1256,6 17,7
Леса лесопарковых частей зеленых зон (T II) 4A 377,7 5,3
Леса зеленых зон вокруг городов и других населенных пунктов
(T III)
4B 2361,2 33,2
Леса природных заповедников (T I) 2 5C 222,7 3,1
Леса ландшафтных заповедников (T I) 5E 206,5 2,9
Леса, объявленные памятниками природы (T I) 5F 181,6 2,6
Леса, предназначенные для производства семян, сохранения лесного
гено- и экофонда (T II)
5H 3,2 0,0
Леса, защитных зон объектов природно-заповедного фонда
(TIII) 3 5L 791,9 11,1
Земли, предназначенные для ведения лесного хозяйства 364 5,2
Итого: 7113,1 100,0
1 Тип категории защитнности T II – включает насаждения, находящиеся под специальным охранным режимом,
направленным на сохранение и улучшение их качеств, включая восстановление. В этих лесах предусмотрены
рубки ухода и управления, специальные рубки по их сохранению (рубки обновления), а в нарушенных
насаждениях - рубки экологической реконструкции.
2 Тип категории защитнности T I – предусматривает, что насаждения предназначены для интегральной охраны
природы. Они могут регулироваться путем хозяйственных мероприятий (рубки ухода и управления), имеют режим
контролируемого хозяйствования. В случае нарушенных лесных экосистем допускаются работы по экологической
реконструкции, которыми достигается структура природного типа. Экологическая реконструкция это
продолжительный процесс, обусловленный действительным состоянием данных насаждений.
3 Тип категории защитнности T III – включает насаждения с специальными защитными функциями, для которых
допускаются, в зависимости от уклона склона, очень интенсивные рубки (добровольно-выборочные рубки). В
некоторых из них можно применить и другие интенсивные рубки (группово-выборочные рубки, постепенновыборочные
рубки и др.), а также рубки обновления.

272
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Для реализации этих функций на этапе лесоустройства определены лесные насаждения,
для которых назначено следующее управление:
• хозчасть «Е», (интегральная охрана природы), для которой не назначается главное
пользование, включая насаждения категорий защитнности 5С, 5Е и 5F, площадью
610,8 га; в этих насаждениях разрешены работы по экологической реконструкции;
• хозчасть «М», (режима особой охраны), площадью 2985.2 га, включая леса категорий
защитнности 1I, 2E, 4A и 5H в которых допускаются специальные охранные
мероприятия;
• хозчасть «А», высокоствольное хозяйство, предусматривающее семенное возобновление,
разрешены рубки главного пользования (лесовосстановительные), площадью
3153.1 га, включая древостои категорий защитнности 4B и 5L.
Природные коренные леса занимают всего 22% площади лесов сайта, а искусственные
насаждения занимают 47%, а частично или полностью производные – 31%. Эти показатели
указывают на неблагополучность ситуации. Около 86% площадей искусственных насаждений
низкопроизводительны не только из-за несоответствия условий произрастания
(Приложение 4.1, Таблица 2), но и из-за неудачного подбора пород, некачественного
ведения лесного хозяйства и т. д. Так же, необходимо отметить, что 64% площади искусственных
древостоев низкой продуктивности составляют насаждения с преобладанием
акации и гледичии.
Лесные насаждения в управлении местных властей представлены акациевыми посадками.
Условия произрастания лесов сайта достаточно тяжелые (Приложение 4.1, Таблица
3). Так, около 57% площади составляют низкопроизводительные типы лесорастительных
условий (карбонаты, дефицит влаги, низкопрофильные почвы и др.). Участки с лесорастительными
условиями высокой производительности занимают всего 4%, остальные
– средней производительности (39%).
Относительно полноты насаждений, необходимо отметить, что, 86% лесопокрытой
площади составляют насаждения с нормальной (0,61-0,8) и полной полнотой (0,81-1,0).
Низкополнотные и редины занимают 13,5% и 0,5% соответственно.
Одной из серьезных проблем является наличие значительной площади перестойных
акациевых насаждений (около 35%). Помимо необходимости обновления указанных насаждений,
из-за несоответствия лесорастительным условиям, большинство таких насаждений
должны быть пройдены реконструктивными рубками, т. е. фактической замены
на коренные породы (в основном дубом черешчатым и дубом скальным). В нынешних
условиях и с практикуемыми сегодня в лесном секторе подходами, замена акации на
коренные породы там, где это остро необходимо, - почти неразрешимая задача.
1.4.5.2. Характеристика лесов Левобережья
Общая площадь лесных насаждений составляет около 894 га. В составе Кицканской
дачи 262 га тополево-ясеневого леса (квартал 29 выдел 1, кварталы 30, 33-35) возрастом
58-95 лет и около 127 га (кварталы 31 и 32 и квартал 29 кроме выдела 1) лесных культур
(тополь американский). Примыкают тополевые посадки прибрежной водоохраной полосы
(квартал 40) возрастом 49 га. В существенной степени они лишены подлеска (по лесоустройству,
сформирован бузиной), местами изрежены и прерваны луговыми участками.
Эти насаждения местами пройдены рубками ухода и «сплошной санитарной рубкой»
(3 га). Запланировано создание лесных культур (Приложение 4.1).
Все насаждения острова Турунчук, 456 га, имеют статус береговых защитных лесов,
в том числе 152 га по Турунчуку и 304 га по Днестру. Они состоят из тополя

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
273
(в основном, посадки) и ивы (леса). По отношегию к ним, применяются рубки ухода
(прореживание) и «рубка опасных деревьев». Создание лесных культур запланировано
на площади 45.5 га.
1.4.6 Характеристика пастбищ
1.4.6.1. Современный состав растительности в степных пастбищах
В зависимости от степени пастбищной нагрузки и продолжительности использования
пастбищ их растительный покров претерпел изменения, поэтому состав их довольно
разнообразен. В связи с недостатком пастбищ, под выпас скота используются также
поляны гырнецов со степной растительностью.
Стадии пастбищной дигрессии степной растительности кормовых угодий.
При чрезмерной пастбищной нагрузке происходит изменение растительности – пастбищная
дигрессия (прогрессирующее обеднение травяного покрова). Сукцессионные процессы
происходят довольно медленно, в течение многих лет, при этом растительность исходных
экосистем ковыльно–типчаково–разнотравной степи проходит ряд стадий:
Типчаково–ковыльно–разнотравная (А) – начальная стадия, со слабо сбитым травяным
покровом; ее считают оптимальным состоянием природных степных пастбищ. При
уплотнении почвы снижается численность ковылей, а доминирующая роль в сообществе
переходит к типчаку. Растительные сообщества на данной стадии наиболее продуктивны,
флористически богаты и устойчивы к засухе.
Типчаковая (B) стадия – умеренно сбитая, с господством типчака и выпадением из травостоя
перистых ковылей. Происходит уменьшение флористического разнообразия и численности
наиболее ценных кормовых видов разнотравья и бобовых. Снижается продуктивность
и устойчивость пастбищ к засухе, повышается ценотическая роль бородача.
Бородачовая (C) стадия – средне сбитая. Коренной степной вид типчак уступает господство
бородачу – вторичному виду, внедряющемуся на место выпадающих видов.
Происходит выпадение бобовых и кормовых видов разнотравья, внедрение сорняков и
расселение мало поедаемых и не поедаемых степных видов.
Мятликово – бурьянистая (D) – сильно сбитая, формируется на наиболее интенсивно
используемых участках пастбищ, с разрастанием мятликов луковичного и узколистного.
Эти пастбища малопродуктивны в течение большей части сезона пастьбы; при
большом обилии мятлика луковичного, они могут использоваться ранней весной.
Сбой (E) – почти полностью оголенная почва с немногими растениями сорного типа,
которая появляется на местах массового пребывания животных.
Сообщества целинных степных участков и степных пастбищ, встречающихся в
зоне проекта, составляют по степени нарушенности дигрессионный ряд: A-1 - Festuceto
(valesiaca) - Stipetа (lessingina, tirsa) herbosa, Stipetum (pulcherrima) chamaecytidosum
(austriaca); A-2 - Stipeto (ucrainica) - Festucetа herdosa; A-3 - Stipeto (ucrainica, lessingiana)
- Festucetа herbosa, Stipeto (lessingiana) - Fesucetum herbosum, Stipeto (pulcherrima, capillata)
- Festucetа herbosa; A-4 - Festucetа herbosa; B-1 - Stipeto (capillata) - Festucetа herbosa; B-2
- Stipeto (capillata) - Festucetа; B-3 - Poaeto (angustifolia, bulbosa) – Festucetа herbosa; B-4 -
Bothriochloeto (ischaemum) - Stipetum (lessingiana), Bothriochloeto – Festucetа herbosa; B-5
- Bothriochloeto – Festuceta; C-1 - Festuceto – Bothriochloetа herbosa; C-2 - Bothriochloetа
herbosa; C-3 - Bothriochloeta; D - Бурьянистая.
При сукцессионных процессах на пастбищах происходят и другие изменения в растительном
покрове: уменьшение мощности дернин, массы корневых систем и глубины их

274
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
проникновения, снижение запасов питательных веществ в подземных органах и способности
к отрастанию, семенной продуктивности и долголетия растений. На склонах
наблюдается усиление водной и ветровой эрозии, снижается плодородие почвы.
Все это приводит к снижению биологической производительности и пастбищной емкости
угодий.
По степени нарушенности, сообщества пастбищ подразделяют на первичные и вторичные.
Первичные наименее нарушенные сообщества сохранили основное ядро доминирующих
и сопутствующих видов. В основном это небольшие участки на непригодных для
освоения землях среди распаханных полей и на полянах лесов из дуба пушистого.
Вторичные сообщества. По степени антропогеннной деградации эти сообщества
можно разделить на три категории.
1. Сообщества, сохранившие один из доминирующих видов первичной степной растительности,
но с выпадением из травостоя ковылей. Из наиболее массовых видов
степных сообществ наиболее устойчив к выпасу типчак (Festuca valesiaca), к которому
на ранних стадиях нарушенности переходит роль эдификатора. Перистые виды ковылей
(род Stipa) очень чувствительны к выпасу и не переносят ухудшения аэрации при
уплотнении поверхностных горизонтов почвы, и первыми выпадают из состава травостоя.
Вместе с ними исчезают наиболее вкусные и питательные кормовые травы, избирательно
поедаемые скотом в первую очередь. На их месте разрастаются устойчивые к выпасу
растения низкого кормового качества (виды p. Achillea, Plantago, Euphorbia stepposa,
Galium humifusum и др.), внедряются и разрастаются сорные и вредные виды, в том числе
ковыль волосовидный (Stipa capillata). Такие пастбища часто представлены типчаковыми
сообществами, в которых при усилении дегрдации снижается разнообразие видов,
в том числе бобовых и хорошо поедаемого разнотравья, усиливается присутствие бородача
(Bothriocha ischaemum), мятлика луковичного (Poa bulbosa) и мало ценных кормовых
трав. Наиболее характерны сообщества: (5) Festuceto (valesiaca) - Stipetа (capillata) herbosa;
(6) Festuceto - Stipetа (capillata); (7) Festuceta herbosa; (8) Bothriochloeto - Festucetа herbosa; (9)
Bothriochloeto (ischaemii) - Festucetа (valesiaca); (10) Poaeto (angustifoliа) - Festucetа (valesiaca)
herbosa. Эти сообщества чаще встречаются на крутых и менее выпасаемых частях склонов
(обычно верхних их частей), нередко фрагментами небольших размеров, чередующимися
с другими сообществами.
Степные пастбища этой стадии занимают около 35%, по качеству они в основном приближаются
к следующей стадии. Численность наиболее ценных кормовых видов разнотравья
и бобовых здесь снижена, число видов – 30-40 на 100 кв.м.
б). Сообщества с господством вторичных видов представляют собой следующую
стадию деградации. Среди них наиболее распространены бородачевники (Bothriochloeta
ischaemii) обедненные флористически, с преобладанием среди сопровождающих видов непоедаемых
и плохо поедаемых сорных и степных растений. Вторичные сообщества с преобладанием
бородача представляют собой одну из последних и очень стойких стадий пастбищной
дигрессии первичной степной растительности. После прекращения выпаса они в
течение 20–25 лет сохраняются почти в неизменном состоянии. Бородачевники в целом
характеризуются заметно меньшей видовой насыщенностью в сравнении с типчаковоковыльно-разнотравными
степями, меньшей ролью и участием разнотравья и большим
числом случайных и сопутствующих видов. Степные злаки здесь нередко выпадают из
травостоя, в частности, почти полностью исчезают перистые ковыли. Бородач относится
к хорошим кормовым травам, очень засухоустойчив и при слабой пастбищной нагрузке
образует крупные дерновины. Однако при перевыпасе дерновины его истощаются и

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
275
становятся мелкими. Хорошо переносит умеренное вытаптывание, что делает его ценным
пастбищным растением. Обладает высокой потенциальной урожайностью и после
стравливания быстро отрастает. В составе формации Bothriochloeta (ischaemum) наиболее
обычны сообщества: (11) Festuceto – Bothriochloetа herbosa; (12) Bothriochloetа herbosa;
(13) Bothriochloetum.
Пастбища этой стадии занимают около 60% общей территории степных пастбищ.
Численность наиболее ценных кормовых видов разнотравья и бобовых мала, общее число
видов – 25-30 на 100 кв.м.
в). Сбой – участки предельно сбитых пастбищ, которые чаще всего возникают в прифермских
зонах, близ кошар и водопоев, на прогонах. Здесь практически исчезают все кормовые
травы и сохраняется разреженная травянистая растительность бурьянистого типа.
Такие участки составляют около 4% пастбищ.
1.4.6.2. Современные луговые пастбища
В настоящее время большинство луговых пастбищ представлено сообществами с
упрощенным набором видов, устойчивых к воздействию выпаса, нередко засоренными
непоедаемыми и мало поедаемыми растениями. Лишь местами в менее доступных для
выпаса участках сохраняются небольшие фрагменты луговых сообществ, по составу видов
и структуре приближенных к первичным.
На небольших по площади дренированных межсклоновых понижениях и в долинах
развиты по большей части сообщества формации Lolietum, в составе которой наиболее
обычны ассоциации с участием мятлика узколистного и райграса - Poaeto (angustifolia)
–Lolieta (perennis), Lolieta (perennis). Местами образуются сообщества с преобладанием
мятлика узколистного (Poaeta angustifolii). В сходных условиях встречаются сообщества
пырея - Elytrigieta repentis. Пырей ползучий нередко является важным компонентом как
различных по увлажнению луговых, так и степных целинных и залежных травостоев
и считается одной из лучших кормовых трав, хорошо поедаемых всеми видами скота,
но после цветения он быстро грубеет. На более высоких уровнях поймы, вышедших из
зоны затопления, в том числе на дренированных частях поймы, встречаются фрагменты
остепненных лугов с преобладанием Festuca valesiaca и присутствием мезофитного разнотравья
(Salvia nemorosa, Trifolium montanum, Мedicago falcata и др.).
Луга с Elytrigia repens, обладающего широкой экологической амплитудой, обеднены
флористически и могут занимать средние уровни пойм, в которых в зависимости от
увлажнения представлены различными ассоциациями. В сухих вариантах увеличивается
примесь Bromopsis inermis, во влажных - ситников и осоки (Carex melanostachya). Вегетировать
пырей начинает сравнительно рано, быстро грубеет, поэтому целесообразно
использовать сообщества с его участием как сенокосы и скашивать до цветения. Он
сравнительно высокоурожаен, но чаще всего травяной покров образуемых им луговых
сообществ разрежен и угнетен выпасом.
На более увлажняемых низких уровнях речных долин встречаются небольшие по
площади сообщества райграса пастбищного и овсяницы - Lolieto (perennis) – Festucetum
(regeliana); пырейно-овсяницевые луга - Еlytrigieto (repens) - Festucetum (regeliana); полевицевые
- Agrostidetum (gigantea, stolonifera). Полевицевые луга приурочены к местам с
обильным увлажнением и чаще всего тянутся узкими полосами вдоль берегов. Вместе
с ними в условиях избыточного увлажнения встречаются небольшие пятна мятликовых
лугов (Poa pratensis) c примесью осок и разнотравья (Trifolium montanum, T. pratense,
Medicago falcata). Последнее звено краткопоемных лугов – лисохвостники (Alopecureta

276
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
arundinaceae) сохранились очень мелкими фрагментами на менее доступных выпасу
участках. В их составе хорошо проявляется влияние переменного режима увлажнения
– присутствие во втором ярусе влаголюбивых видов (Agrostis stolonifera, Trifolium
hybridum, T. repens).
Низкие участки прирусловой части поймы, где создаются условия периодического
или постоянного переувлажнения, благоприятны для развития болoтистых лугов
из Beckmannia eruciformis, Carex melanostachya, сообществ водно-болотных гигрофитов
(Thypheta, Glycereta, Scirpeta, Phragmiteta и др.). Эти монодоминантные, флористически
бедные сообщества выдерживают неограниченно долгое затопление, а их фрагменты часто
встречаются в приречной зоне, вдоль дренажных каналов, по берегам озер и старых
русел. Кормовое значение этой растительности низкое из-за чрезвычайно низких кормовых
качеств составляющих видов.
На засоленных почвах долины Днестра встречаются бескильницевые луга -
Puccinellietum (distans, gigantea), а на понижениях между ними небольшие фрагменты торичника
(Spergularia maritima), шведки (Sueda prostrata). На солонцеватых почвах развиваются
галофильные варианты лугов с участием Juncus gerardii, Trifolium fragiferum.
Бурьянистые группировки на наносных почвах характеризуется большим набором
сорных, преимущественно, однолетних растений. Как правило, они отличаются низкими
кормовыми качествами, малой продуктивностью и не имеют кормового значения.
Выпасаемые луга представлены сообществами различных стадий пастбищной дигрессии.
A. Луга не нарушенные выпасом – встречаются фрагментами в отдаленных малопосещаемых
участках. B. Умеренно выпасаемые луга c господством злаков сенокосного
типа, главным образом Elytrigia repens, а также Bromopsis inermis и Phleum pratense. C.
Сильно выпасаемые луга с пастбищным травостоем, в которых основу сообществ составляют
Elytrigia repens и устойчивые к выпасу злаки Lolium perenne, местами Poa pratensis
и Agrostis stolonifera, стравленные до высоты 5-10 см. Разнотравье представлено непоедаемыми
видами Cynoglossum officinale, Conium maculatum и др., выносливыми и особо
выносливыми к выпасу Taraxacum officinale, Achillea sp., Leontodon autumnalis, Trifolium
repens, T. fragiferum. D. Чрезмерно выбитые луга (Polygonetum avicularisi и др.) на уплотненной
полуоголенной почве характеризуются господством однолетников, часто непоедаемых
и несъедобных, и крайне низкой продуктивностью; встречаются фрагментами.
1.4.6.3. Растительность залежных земель
Помимо луговых кормовых угодий в качестве пастбищ используются залежи. Особенности
динамики растительности залежей приходится учитывать при решении вопроса о
применении мер по их улучшению. При зацелинении залежные земли проходят ряд стадий,
различающихся степенью устойчивости, продуктивности и качеством кормов:
А. Молодые залежи (2-3 лет) заняты бурьянистыми сообществами, сформированными
преимущественно сорными однолетниками и двулетниками - Erigeron annuus, E.
canadensis, Lappula squarrosa, Сentaurea diffusa, Вerteroa incana, Ceratocarpus arenarius, однолетние
сорные злаки (виды рода Setaria, Bromus) и другие. Они дают корм плохого качества,
пригодный только для овец. Сукцессионные прицессы здесь идут быстро и через
2-3 года возникают сообщества из многолетних крупных сорняков, дающих очень грубые
корма низкого качества
Б. Средневозрастные залежи (5-10 лет) с корневищно-злаковой растительностью. При
задерненности участка они могут давать хорошее сено или использоваться как пастбища.
На залежах Рамсарского сайта «Нижний Днестр» преобладают пырейные сообщества с

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
277
примесью Cynodon dactylon, Poa angustifolia, иногда Lolium perenne и сорного разнотравья
низкой кормовой ценности. Травяной покров разреженный, растения угнетены перегрузкой
выпаса, поэтому урожайность их низка. К тому же пырей на залежах сохраняется
несколько лет, поскольку предпочитает рыхлые хорошо аэрированные почвы, поэтому
вскоре сменяется рыхлокустовыми злаками. Сроки использования пырейных пастбищ
- до первой половины лета, позднее он поедается очень плохо, малоотавен - после
стравливания медленно отрастает.
В. Старые залежи (более 10 лет) с многолетними кустовыми злаками. Здесь смены
растительных сообществ без вмешательства человека протекают крайне медленно. По
значению и кормовой ценности они близки к природным пастбищам аналогичного типа.
Рыхлокустовые злаки хорошо развиваются на достаточно богатых питательными веществами
и неплотных почвах. На смену средневозрастным залежам приходят сообщества
райграса и, позднее, бородачевые. Эти злаки держатся в травостое много лет и хорошо
переносят уплотнение почвы, однако при выпасе с перегрузкой происходит изреживание
травяного покрова и затрудняется проникновение других кормовых растений.
1.4.6.4.Общая характеристика состояния пастбищ
Степные пастбища расположены на малопродуктивных эродированных и оползневых
склонах, растительный покров которых значительно нарушен нерациональным выпасом
(с перегрузкой), поэтому урожайность низка.
Пастбищами (Приложение 5) хозяйства обеспечены неодинаково. Поголовье скота и
пастбищная нагрузка в разных коммунах также неодинаковы и всюду наблюдается их
несоответствие. Многократная перегрузка пастбищ наблюдается в Копанке, Олонешть,
Кырнэцень, Пуркарь, наименьшая - в Попяске, Чобурчиу и Паланке.
Природные кормовые угодья занимают около 40% от общей площади пастбищ. Из них
около 60% расположены на склонах, а другие – вдоль мелких речек и по основаниям прилегающих
к ним склонов. Остальные пастбища представляют собой залежи.
Степные пастбища распределяются по стадиям дигрессии и площади следующим образом.
1. Пастбища относительно хорошие, не нуждающиеся в улучшении видового состава
травянистых растений занимают около 17 % от общей площади кормовых угодий территории.
Из них ковыльно-типчаково-разнотравные составляют только 2.4%, а типчаковоразнотравные
–14.9%. Допустимая пастбищная нагрузка 0.3 – 0.35 условных голов на га.
В основном эти пастбища находятся в коммуне Попяска.
2. Пастбища удовлетворительные (степные и луговые), сохраняющие в основе травостоя
хорошие кормовые злаки, но обедненные разнотравьем и бобовыми, нуждающиеся
в мероприятиях по улучшению (подсев кормовых трав), занимают более половины всей
площади – около 50 %. Допустимая пастбищная нагрузка 0,2 - 0,25 условных голов на га.
Большая часть также принадлежат с. Попяска (около 22%) небольшие участки – селам
Чиобурчиу, Рэскэец и Тудора.
3. Пастбища неудовлетворительные, низких кормовых достоинств нуждающиеся в
полной замене травяного покрова – около 30%.
4. Сильно сбитые пастбища встречаются небольшими фрагментами почти во всех
комммунах на выгонах близ сел и лагерей скота – около 5%.
Кормовые угодья лугов представлены вторичными сообществами с преобладанием
Poa angustifolia и Lolium perenne – 27.1%, иногда с участием Festuca arundinacea – 12.4 % от
общей площади кормовых угодий.

278
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Недостаточность площадей кормовых угодий в хозяйствах и низкая продуктивность
многих из них определяют перегрузку пастбищ. Наиболее крупными площадями пастбищ
располагают две коммуны – Попяска (около 25% от общей площади кормовых угодий
зоны проекта) и Талмаза (28,6%). Только в коммуне Попяска явно преобладают хорошие
и удовлетворительные (нуждающиеся в подсеве) пастбища, составляющие 94.4%
от площади хозяйства. В Талмазе перегрузки более значительны, здесь наибольшие площади
заняты неудовлетворительными кормовыми угодьями, составляющим 68% от площади
пастбищ, остальные - удовлетворительными пастбищами. Коммуна Чиобурчиу
располагает вдвое меньшими площадями удовлетворительных пастбищ, чем Талмаза.
1.4.7. История биологических исследований
Лесная летопись. Наиболее отдаленное упоминание о лесах в районе Копанки содержится
в донесении лейтенанта флота Шаренберга (1844), командированного для отыскания
и обследования корабельных лесов. Они были найдены в плавневых дачах Кицкановской
– 414 десятин из общей площади 1859 дес. и в Копанской – 276 дес. из общей
площади 2002 дес. (Г. С. Иванов, 1970). По данным А. Чижа (1864) в Бессарабии наличествовало
два казенных лесничества – Бендерское и Хотинское. Леса были значительно
истреблены еще во времена турецкого владычества безрасчетными вырубками и выпасом
скота. Дубравы, постоянно повреждаемые самовольными рубками и скотом, были
весьма жалкого вида, изреженными и суховершинными. И далее: на местах возвышенных,
истребленные пастьбой скота леса были представлены кустарниковыми зарослями,
в которых на десятине было не более полукубической сажени дров (там же). М. К. Гурский
(1875) также отмечает крайнюю деградацию – расстройство, очень плохой рост, суховершинность
«мелких лесов на горах» в степной части Бессарабии. Причину деградации
лесов он видел в очень частых рубках (через 10–20 лет), неограниченной пастьбе скота
и сенокошении на вырубках. На сильнейшую деградацию гырнецов указывает также
В. Штурм (1896): местами подобные дачи представляют собой скорее луг с единично растущими
деревьями, чем лес. В. Штурм плохой рост и состояние гырнецов связывает не
только с пастьбой скота, сенокошением, но и неблагоприятными почвенно-грунтовыми
условиями (недостаточная выщелоченность почвы, плотность подпочвы, глубокое залегание
грунтовых вод).
Приведенные оценки состояния нагорных лесов не имеют прямой привязки к территории
Рамсарского сайта «Нижний Днестр». Но, безусловно, плачевное состояние нагорных
лесов в прошлое время было и здесь. Но главное не в этом. Важна причина, обусловившая
такое состояние: это, прежде всего, выпас скота, сенокошение, нерегулируемые
рубки. Важен также и вывод В. Штурм, что одной из причин является неблагоприятные
почвенно-грунтовые и (добавим) и климатические условия. Это фон, на котором происходит
все остальное.
Для оценки состояния лесов на территории сайта интересна приведенная В. Н. Андреевым
(1957) в работе «Деревья и кустарники Молдавии» «Карта растительности Молдавской
ССР, с включением части Украины между Днестром и Прутом». На карте вместо
единого Копанско-Леонтьевского массива показано около 20 разрозненных урочищ.
Более чем очевидно, что их слияние в единый лесной массив произошло позже, когда в
больших масштабах проводилось облесение эрозионных земель. Иной контур и, следовательно,
иную площадь имела и Чобручская нагорная дача, урочища в пойме Днестра.
Крупными контурами выделяются на карте не только урочище Талмазские плавни, но и
урочище южнее Олэнешть, Кицканский массив и др.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
279
Детальное исследование нагорных дубрав (гырнецов) проведено Л. П. Николаевой
(1963). Она указывает, что гырнецы на правом берегу Днестра встречаются от с. Олонешты
Каушанского района до села Оницканы Дубоссарского района. Ссылаясь на ряд
исследователей (Н. К. Генко, 1988, Н. Я. Биховской, 1987, С. С. Потоцкой, 1902) Л. П. Николаева
отмечает, что особенно интенсивное истребление лесов проводилось во второй
половине XIX века, когда леса уничтожались с целью использования земель для увеличения
посевных площадей.
По данным Л. П. Николаевой (1963) и Г. С. Иванова (1970) первое лесоустройство нагорных
лесных дач проведено в 1860–1861 годах. При этом все дубовые изреженные и суховершинные
насаждения были распределены на лесосеки для вырубки их в одно десятилетие.
Все сказанное относится и к нагорным дубравам на современной территории
сайта. Подтверждение – указание, содержащееся в работе Л. П. Николаевой, что по дороге
от Аккермана (ныне Белгород-Днестровский) в Бендеры у с. Тузли уже к середине ХIX
века не осталось и следов от дубрав.
Из других работ, посвященных лесам на территории сайта, следует отметить работу
К. Р. Витко (1966), в которой изложены материалы исследований экологии в гырнецовой
дубраве в южной Молдавии. Работа Т. С. Гейдеман «Дубравы из дуба пушистого в
Молдавии» (1970), в которой обобщены многочисленные иследования республиканских
и зарубежных авторов, в том числе по гырнецам, произрастающим в районе Копанка–
Олэнешть. Т. С. Гейдеман считает, что гырнецы Молдавии, находясь на крайнем северовосточном
пределе ареала гемиксерофильных средиземноморских дубрав, представляют
собой наиболее остепненный в процессе антропогенной деградации и обедненный
средиземноморскими видами географический вариант формации лесов из дуба пушистого.
Гырнецовые леса, развившиеся в условиях засушливости климата и отсутствия
грунтового увлажнения, на почвах черноземного типа характеризуются особенностями
водного режима растений, веками ассоциировавшихся в естественные синузии и фитоценозии
и приспособившиеся к ритму и комплексу отрицательных климатических условий
района своего произрастания. Это проверенный природой эталон для создания искусственных
почвозащитных и водоохранных насаждений в южной Молдавии. Поэтому
существующие ныне участки гырнецов должны быть сохранены как уникальные естественные
насаждения деградирующего и исчезающего с лица Земли типа леса.
Ю. П. Кравчук, В. Н. Верина и И. М. Сухов в посвященной достопримечательностям
природы Молдовы работе (1973) предложили взять под особую охрану участки природных
ландшафтов на территории сайта «Нижний Днестр». Это урочища в пойме Днестра
– «Адажия» и «Турецкий сад», старое русло Днестра протяженностью 33,5 км, гирло и
участок пойменного леса близ с. Копанка, а также весь Копанско-Леонтьевский лесной
массив площадью 1874 га. Кроме того, предлагалось взять под охрану государства вековые
деревья в ур. «Коркмаз» – три 80-летнего дерева дуба каштанолистного и одно дерево
– дуба черешчатого в возрасте 200 лет.
В. П. Леонтьевым (1967) был обследован и описан в работе «Парки Молдавии» Леонтьевский
парк у с. Градиница. Парк сохранился в основных своих чертах и до настоящего
времени, однако нуждается в реконструкции (восстановлении).
Многолетний опыт степного лесоразведения в Хырбовецкой лесной даче, с 1870 года
являющейся базой проведения экспериментальных работ, был подведен Г. С. Ивановым и
другими в сборнике «Гырбовецкий лес» (1970). В работе убедительно показаны причины
кризисов, свойственных культурам дуба и других пород в условиях засушливости; предложены
меры по их предотвращению, в том числе на лесокультурном этапе (пунктирное
прерывистое размещение с целью обеспечения простора и, следовательно, большей

280
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
обеспеченности влагой и большей возможностью развития деревьев дуба) и при рубках
ухода (формирование 2-ярусных насаждений, при котором создаются возможности образованя
широких крон у дуба). Проанализирован ход роста, продуктивность культур
дуба, акации белой, гледичии, ясеня, ореха грецкого. Полученные выводы, бесспорно,
являются справедливыми и для других южных лесных массивов – для гырнецов, в том
числе на территории сайта.
Большие и успешные работы Молдавской ЛОС были проведены по селекции и агротехнике
возделывания гибридных тополей (Г. М. Никаноров, 1970) в Хырбовецком опытном
лесничестве в пойме Днестра в ур. «Гура-Быкулуй». Выводы, безусловно, действенны
и для условий поймы южнее – для Талмазского и Олэнештского лесничеств. К сожалению,
при реализации рекомендаций по разведению сортовых (гибридных) тополей допускались
отступления.
Усиление деградационных процессов лесных насаждений в последнее время связано
с зарегулированием стока Днестра. Изменились условия увлажнения, снизился уровень
грунтовых вод и уровень воды в старом русле. Приспевающие, спелые и перестойные насаждения
не способны перестроить сформировавшуюся корневую систему, что и обуславливает
снижение их устойчивости, а отсюда усыхание и деградацию. И. Н. Маяцким
был разработан проект реконструкции деградирующих насаждений «Турецкого сада»,
который был одобрен Научно-техническим советом «Молдсилва». Проект включал подготовительный
этап – различные виды рубок – лесовосстановительные, сплошные санитарные,
санитарно-выборочные, проходные. При последних двух в насаждениях выбираются
прогалины и прорубаются окна за счет пород второго яруса диаметром 30–35
м - места создания культур дуба.
Имеется опыт создания защитных насаждений полосного и массивного типа в южной
зоне Молдовы (Зыков, 1973, 1977, Паладийчук, 1986, Пинчук, 1986 и др.).
Флора и растительность. Исследования флоры и растительности Нижнего Приднестровья
проводились в рамках обследований региона Днестровско-Прутского междуречья
в целом на протяжении довольно длительного периода (более 200 лет). Отрывочные
сведения по флоре изложены в работах Н. К. Срединского (1872-73), В. И. Липского
(1889, 1894), М. И. Шмальгаузена (1895), Tr. Savulescu, T. Rayss (1924, 1926, 1934). Более
подробные исследования территории проводились в советское время (В. Н. Андреев,1957;
Т. К. Горышина, 1969; К. Р. Витко, 1984; Т. С. Гейдеман, В. А. Киртока, 1975; Т.
С. Гейдеман, Л. П. Николаева, 1975, 1986; Т. С. Гейдеман, 1980; Н. В. Смирнова-Гараева,
1975, 1980; Г.А.Шабанова, 1989 и др.). Тем не менее, и они не были направлены на изучение
района Нижнего Днестра в целом. Результаты обследования растительности изложены
в работах Н. Окиншевича (1905), И. К. Пачоского (1914), Т. С. Гейдеман (1964), Н. В.
Смирнова-Гараевой (1975, 1980).
Т.С. Гейдеман и В.А. Киртока (1975) представили краткий обзор о папоротниках, обитающих
в водоемах Нижнего Днестра. Микрофитобентос старицы Днестра, водоёмов
Нижнего Днестра и рукава Турунчук изучался Зубку В.И. (1980), Даниловым И.Е. (1989),
Шаларем В.М., Боля Л.Г., Яловицкой Н.И. (1973). К сожалению, состояния Старого Днестра
и других внутренних водоемов с тех пор сильно изменилось.
Выялен состав флоры, проведен анализ общего флористического состава и редких видов
сосудистых растений (Г.А.Шабанова, Т.Д.Изверская, 2000, 2001, 2004), проанализированы
проблемы сохранения флористического и фитоценотического разнообразия Нижнего
Приднестровья (Г.А.Шабанова, Т.Д.Изверская, А.Г.Негру, 2001), дано научное обоснование
создания охраняемой территории в Талмазских плавнях (А.В.Андреев, Т.Д.Изверская,
С.Д.Журминский, 1999), проведена оценка угроз компонентов разнообразия создаваемого

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
281
национального парка «Нижний Днестр» (Андреев А.В., Горбуненко П.Н., Изверская Т.Д.
и др., 2004), проанализированы целевые объекты агробиоразнообразия Рамсарской территории
«Нижний Днестр» (А.В. Андреев, П.Г. Горбуненко, В.В. Держанский, С.П. Журминский,
Т.Д. Изверская, др., 2005). Проведено комплексное изучение флоры и растительности
степей Нижнего Днестра (Шабанова Г.А., Цуркану В.Ф, Изверская Т.Д., Держанский
В.В., др., 2005, 2007). Исследовано современное состояние степных пастбищ южных районов
Республики Молдова (Изверская Т.Д., Гендов В.С., Сыродоев Г.Н., 2009). Проведен анализ
ландшафтной преобразованности территории сайта Нижний Днестр, определена степень
трансформированности природных территорий, сильно распаханной и со многими
сильно деградированными степными и луговыми сообществами, используемых под ненормируемый
выпас. Разрботаны предложения по оптимизации ландшафтной организации
(Т. Д. Изверская, Г.А. Шабанова, Г. Н. Сыродоев, В. С. Гендов, 2009).
Наземные позвоночные. В конце прошлого столетия Нижний Днестр представлял собой
обширную зону плавней, сплошь тянувшуюся от Бендер до устья Днестра (Давидович,
1879), где встречались в изобилии утки, лебеди, гуси, кулики, пеликаны, настоящее
царство водоплавающей дичи. По описанию С.В. Давидовича, Днестровские плавни
представляли собой настоящее царство водоплавающей дичи.
Первые научные сведения об орнитофауне Приднестровья приведены в работе одного
из основоположников всестороннего изучения природы южных районов Российской
Империи А. Нордмана (1840), а затем в работе В.Н. Радакова (1881), относящейся к районам
Дубоссар и Бендер. На этой территории было собрано 72 вида птиц и сделаны некоторые
визуальные наблюдения.
Большой вклад в изучении фауны юга Бесарабии, том числе низовий Днестра, внесли
(около 10 работ) исследования А. А. Браунера (конец 19 века – 30-е годы 20-го). Его сводка
«Сельскохозяйственная зоология» (Одесса, 1923) принята последователями в качестве
своеобразной точки отсчета в истории изучения мелких млекопитающих. В этой работе,
вероятно ошибочно, автор упоминал обыкновенную кутору (Neomys fodiens) вместо малой
куторы (N. anomalus) обитающей в этом регионе. В работах А. И. и Ф. Ф. Остерманов
также содержатся сведения о видах низовья Днестра.
Третий период начался с 1940 г. Благодаря эколого-фаунистическим исследованиям И.
И. Пузанова и Л. Ф. Назаренко орнитофауна Нижнего Днестра была довольно хорошо
изучена (более 20 работ). Даже в 40-х годах здесь в большом количестве можно было видеть
птиц, упоминавшихся Давидовичем, в том числе колпицу (Platalea leucorodia), каравайку
(Plegadis falcinellus) и различных цапель (Аверин, 1971).
С 1956 фауну позвоночных животных республики и в частности данного региона изучали
сотрудники Института Зоологии АН Молдовы. Результаты опубликованы в нескольких
десятках статей академика И. М. Гани, профессоров Ю. В. Аверина, Г. А. Успенского,
М. Н. Лозана и др. В работах Н. Д. Корчмаря (1962, 1969) приведены данные по
биологии барсука (Meles meles) каменной (Martes foina) и лесной (M. martes) куницам. В
работах М. Н. Лозана и Г. А. Успенского (1966), Г. А.Успенского (1972) по охотничьим видам
млекопитающих упоминаютя 10 видов хищников, среди них лесная куница, горностай
(Mustela erminea), выдра (Lutra lutra), европейская норка (Mustela lutreola) и лесная
кошка (Felis silvestris), впоследствии включенные в Красную Книгу Молдовы. Материалы
по мышевидным грызунам, в том числе и по этой зоне, встречаются в монографиях М. Н.
Лозана (1970, 1971). Современных публикаций по млекопитающим совсем мало. Фауна
рукокрылых Кицканского леса и Талмазских плавней изучалась А.М. Бондаренко (2006).
После зарегулирования Днестра, осушения и распашки плавней в 50-х годах ХХ века,
произошли сильные изменения фауны птиц. Но еще в большом количестве встречались

282
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
белоглазый (Aythya nyroca) и красноносый (Netta rufina) нырок, речные утки. Из 30 встречавшихся
здесь видов куликов гнездилось 6 (Аверин, 1971), из которых Limosa limosa и
Numenius arquata на гнездовании сейчас уже не зафиксированы.
Сокращение территорий водно-болотных угодий (начало 60-х годов) привело к резкому
сокращению богатства фауны, однако на гдездовании были отмечены такие редкие
виды, как Haliaeetus albicilla, Pandion haliaetus, Podiceps grizegena, Platalea leucorodia,
Plegadis falcinellus, Falco herrug, Columba oenas. С тех пор стали исчезать Bubo bubo, Aquila
chrysaetus, Circaetus gallicus, Columba livia, Falco naumanni, Neophron percnopterus; изредка
отмечались Gyps fulvus, Aegipius monachus (Аверин, 1971). Большое значение для фауны
птиц Нижнего Днестра имели некогда обширные плавни в низовьях Реута, где обитало
множество водно-болотных птиц. В результате их осушения произошли изменения
даже в направлении потоков осенних мигрантов, которые принялс более юго-западное
направление (Успенский, 1968).
В целом, сведения по птицам до 70-х годов прошлого века ограничивались рамками
сельскохозяйственной орнитологии или касались охотничьей фауны. Позднее они стали
пополняться за счет изучения миграций птиц. Известно о резком снижении численности
хищных птиц и сов. Так, например, в 70-е годы плотность популяции филина достигала
2, орла-карлика - 70-90, балобана - 12 пар/100 км 2 ; к концу 70-х годов балобана стало
0,8 пары/км 2 (Зубков, 1983). Позднее балобан и филин на гнездовании не отмечались, как
и каравайка и другие, но появились малый баклан и желтая цапля (Ганя, Зубков, 1983).
Больее поздние сведения о птицах Нижнего Днестра также носили отрывочный характер
(Журминский, 1992, 1998, 1999; Куниченко, 1999; и др.). В них содержатся сведения
о гнездовании желтой и большой белой цапель, черного аиста, малого баклана, о встречах
орла-карлика, сапсана, караваек, колпиц, пеликанов и др. Однако до недавнего времени
полновесных исследований фауны птиц, особенно воробьиных не было. На территории
сайта в различные сезоны года было отмечено 142 вида птиц (Журминский, 1998),
в том числе 54 вида гнездящихся воробьиных. Обследование орнитофауны сайта в июне
1999 г. выявило на меандрах между селами Талмаза и Крокмаз 95 видов птиц. Фоновыми
были Parus major, Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Phylloscopus collibita, Columba palumbus,
Sturnus vulgaris, Phoenicurus phoenicurus, Emberiza citronella, Alauda arvensis, Motacilla alba,
M. flava, Anthus pratensis, Carduelis carduelis, Miliaria calandra (Журминский, 1999). На меандрах,
покрытых естественной растительностью, отмечалось от 10 до 47 видов, в то время
как на меандрах занятых под сельхозугодья (поле, пастбище и сад) отмечено соответственно
16, 17 и 22 вида. На лесных меандрах, зависимости от сложности лесоструктуры,
отмечалось от 10 до 36 видов. На меандре с лугом и с заброшенным рыбохозяйственным
прудом отмечено 47 видов, из которых большинство - это птицы водно-болотного комплекса.
На болоте Тогай и в его окрестностях зарегистрировано 39 видов птиц. Из редких
видов на гнездовании отмечены Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Cygnus olor, Ciconia
nigra, Egretta alba, Hieraaetus pennatus, на смежной территории Украины – Ardeola ralloides.
С середины начала 90-х годов 20 века по настоящее время орнитофауна Приднестровской
части территории «Рамсарского сайта» Нижнего Днестра изучалась: А.М. Архипов
(1996. 2002, 2002б, 2003, 2005); А.М. Архипов, Г.В. Фесенко (2005); А.А. Куниченко, А.А.
Тищенков (1999, 2000, 2001); А.А. Тищенков (1998, 2001, 2002, 2004, 2005); А.А. Тищенков,
А.А. Аптеков (2001); А.А. Тищенков, Д.В. Медведенко (2001); А.А. Тищенков, П.В. Гороховский,
А.А. Стороженко с соавторами (2005); А.А. Тищенков, С.И. Филиппенко с соавторами
(2006); Н.А. Романович, А.А. Тищенков (2008).
После Браунера первые данные о герпетофауне Нижнего Днестра можно найти в работе
Дидусенко (1959), но достаточно основательно ее начали изучать в 70-х годах ХХ

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
283
столетия (Тофан, 1970, 1972, 1975). В этих работах дан обзор всех видов рептилий и амфибий
региона в целом, но сведения об их территориальном распределении не конкретезированы.
Нет детализации и в книге «Земноводные и пресмыкающиеся Молдавии»
(Попа, Тофан, 1982).
Подробнее распространение рептилий изучается с 80-х годов. Установлено, что на
Нижнем Днестре обитают 11 видов, из которых большинство занесены в Красную Книгу
республики. Сравнение с первыми данными по герпетофауне Нижнего Днестра, содержащимися
в каталогах Музея Бессарабского Земства (1907-1912), позволяет отметить
снижение видового богатства на многих участках. Так, близ Бендер из 6 встречавшихся
видов осталось только 2 (Natrix nattrix и N. tesselata). В пределах территории сайта обнаружены
отдельные рефугии редких Elaphe longissima и Coronella austriaca, напрмер, у сел
Копанка и Рэскэец со средней плотностью 10 особей/га; обычные для этого участка виды
- Lacerta viridis, L. agilis, Natrix natrix, N. tesselata (Цуркану, 1997, 1998). Обитание Vipera
ursini на Нижнем Днестре не подтверждено, Elaphe quatuorlineata отмечен только у сел
Рэскэец и Пуркарь (Цуркану, 1999).
Сведения об амфибиях более скудные. Известно, что на территории сайта обитают
11 видов. Самые распространенные из них Bufo viridis, Hyla arborea, комплекс Rana
ridibunda - R. esculenta (Цуркану, 1999). В связи с неясностью понимания разными специалистами
систематического статуса, обесценены и так фрагментарные данные о распространении
некоторых видов лягушек.
В 2008 году вышла работа «О южной границе распространения гибридной Rana
esculenta (Ranidae, Anura, Amphibia) на территории Украины и Молдовы: данные проточной
ДНК-цитометрии» (Боркин и др., 2008), где приводятся данные об обитании видов
данного комплекса и для территории Рамсарского сайта. Тогда же вышла работа О.С.
Безман-Мосейко (2008) «О видовом составе герпетофауны Приднестровья (предварительные
данные)», где приводится информация о распространении герпетофауны всего
региона, включая регион поймы Днестра.
Всего по фауне позвоночных животных Нижнего Днестра опубликовано более 90 работ.
Безпозвоночные. Литературные данные по оценке состояния энтомофауны и ценности
местообитаний для поддержания насекомых Рамсарского сайта «Нижний Днестр»
весьма отрывочные. Основная энтомологическая литература, в том числе по территориям
вдоль Днестра, посвящена исследованиям вредителей сельскохозяйственных растений
и энтомофагов в агроценозах.
Район Гербовецкого леса, расположенный на водоразделе приустьевых частей правых
притоков верхней половины Нижнего Днестра - рек Бык и Ботна, входит в границы Бессарабского
степного участка, для которого характерно обилие балканских видов, не переходящих,
тем не менее, восточнее, а средиземноморские элементы почти отсутствуют
(Медведеву, 1957). Но это районирование основано на некоторых семействах жуков
(Coleoptera). Несколько севернее в долине Днестра среди жесткокрылых других таксонов,
наоборот, обнаружено много не только европейских, но и средиземноморских и понтических
элементов (Neculiseanu, 1998). Барсов (1970) утверждает, что в составе бабочек
(Lepidoptera) здесь преобладают среднеевропейские виды, a западноевропейских и
балканских – мало. Стриганова (1970) отмечает, что среди почвенных беспозвоночных в
пойме близ г. Григориополь (верхняя часть Нижнего Днестра, правый берег) есть ряд видов,
найденных в лесах центральной и северной Молдавии, но они отсутствуют близ г. Тирасполь
(середина нижнего течения, левый берег). В совокупности это может означать, что
в районе Бендер (правый берег) - Тирасполя одновременно пересекаются широтные и меридиональные
границы распространения видов. Это подтверждается данными Пойраса

284
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
(1998) по жукам-долгоносикам (Apionidae): комплексы апионид Приднестровской возвышенности
(вдоль Среднего Днестра) и Нижне-Днестровской равнины сильно различаются
(30% общих видов), несмотря на выраженное присутствие вдоль Среднего Днестра
эврибионтных ксерофилов и степных мезофилов.
Все это улучшает понимание причин высокого видового богатства на Нижнем Днестре,
но для прогноза присутствия редких видов мало что дает.
Материалы по фауне пчелиных (Apoidea) из местообитаний вдоль Нижнего Днестра
разбросаны в ряде статей (Андреев и др., 1986, 1988, 1989, 1991а, 1991б), однако, они в
значительной мере состоят из нерегулярных сборов, либо касаются опылителей сельскохозяйственных
культур. Тем не менее, по этим данным видно, что фауна Левобережья
Нижнего Днестра обеднена, так как здесь мало природных местообитаний. Для обоснования
мер по сохранеию фауны имеют значение следующие выводы:
− в агроландшафте только определенная совокупность естественных местообитаний
способна в полном объеме поддерживать видовое богатство стации-реципиента
(Андреев, 2009);
− видовое разнообразие в вытянутых местообитаниях (типа шлейфа) ниже, чем при
компактной конфигурации (Andreev et al., 1993), что подтверждено и другими авторами
(Baz, Garcia-Boyero, 1995) в отношении бабочек.
Отрывочные сведения о стрекозах на Нижнем Днестре есть в первых серьезных работых
по этой группе в Молдове (Браунер, 1912, Bezvali, 1932), когда были более благоприятные
условия существования. О богатстве местной фауны эти работы не дают представления.
Из современных работ можно назвать статьи А.В. Андреева (1998) и А.В. Андреева и
В.В. Держанского (2004а). В сайте «Нижний Днестр» выявлены 33 вида; в урочище Талмазские
плавни их известно 23, в природном резервате «Болото Тогай» - 19, в ландшафтном
резервате «Турецкий сад» – 17, в болотистом меандре близ с. Пуркарь – 11 видов. Показано
в сравнении с некоторыми крупными охраняемыми территориями, что это выдающаяся
концентрация видового богатства Odonata.
Фауна прямокрылых насекомых специально не изучалась, известна статья Л.Котоминой
и Н.Александровой (2003), касающаяся ортоптерофауны окрестностей г. Тирасполь.
Отрывочные сведения (например о Lucanus cervus L. в пойме у Талмаз) по различным
семействам можно найти в работе С.И.Медведева и Д.С. Шапиро (1957), Б.П. Адашкевича
(1972) – Carabidae, Staphilinidae, В.Г. Остафичука (1971) – Elateridae. Специально колеоптерофауна
Нижнего Днестра изучалась рядом авторов: Мацюк В.А. (2005) – сем.
Carabidae; Котомина Л.В. и Шешницан С.С. (2008, 2009, 2010) – различные семейства, в
основном Carabidae, Hydradephaga и Hidrophilidae; Пойрас А., Верещагин Б. и Калестру Л.
(2008) – семейства Chrysomelidae и Curculionidae.
По чешуекрылым Нижнего Днестра опубликовано совсем мало (Андреев, Держанский,
1999 и 2004). Отрывочные сведения о некоторых видах перепончатокрылых встречаются
в работах В.М. Ермоленко и С.Г. Плугару (1973), Синельщикова В.А. (1973), но в
основном внимание уделялось изучению паразитических перепончатокрылых.
Водные макробеспозвоночные сайта практически не изучены. Большинство проведенных
исследований относится непосредственно к р. Днестр (Экосистема нижнего Днестра
в условиях усиленного антропогенного воздействия, 1990), гидрофауна других типов
водоемов практически не обследована.
В небольшой сводке (Neculiseanu et al., 1993) содержатся обобщенные сведения о распространении
редких видов насекомых Молдовы, основанные на отрывочных и частично
устаревших данных. Последними публикациями, где отчасти отражено географическое
распределение и распространение редких животных и растений региона являются

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
285
Красная книга Молдовы (Cartea Roşie, 2001) и Красная книга Приднестровья (2009).
Оценка значения сайта «Нижний Днестр». Наиболее полные данные о фауне и флоре,
разнообразии растительных ассоциаций и типов фитоценозов лесных и травянистых
сообществ получены за последние 12 лет, главным образом, в рамках проектов Экологичекого
общества «BIOTICA», посвященных изучению и сохранению биоразнообразия
бассейна Днестра:
− «Разработка концепции возрождения реки Днестр» (при поддержке Фонда Мак-
Артуров, 1998-1999),
− «Сохранение ветлэндов Нижнего Днестра (Рамсарская конвенция, 2001-2002),
«Сохранение биоразнообразия экосистем дельты Нижнего Днестра (Глобальный
Экологический Фонд и Всемирный Банк, 2002-2005),
− «Сохранение находящихся под угрозой змей и восстановление степных местообитаний»
(Фракфуртское зоологическое общество, 2004),
− «Разработка плана управления для Талмазских плавней и сохранение летучих мышей»
(Фонд Мишеля Отто, 2005).
Некоторые важные оценки последствий климатических сдвигов были сделаны в рамках
проекта ЮНДП (Глобальный Экологический Фонд) «Моделированте изменений
климата».
Основным оценочным документом является размещенная (2003) на веб-странице
(http://ramsar.wetlands.org/Database/Searchforsites/tabid/765/language/en-US/Default.aspx)
Рамсарской конвенции Информационная схема Рамсарских ветландов (Information Sheet
on Ramsar Wetlands – RIS). Научное обоснование создания национального парка «Nistrul
de Jos» («Нижний Днестр») (Андреев, Горбуненко, Журминский, Изверская, и др., 2004)
содержит более современные оценки богатства фауны, флоры и редких видов, показывая
преимущества сайта в сравнении с крупными охраняемымий территориями Молдовы.
1.5. Население и землепользование
1.5.1. Государственное администрирование и население
Территория Правобережья сайта расположена в пределах двух административных
районов. Села Попяска, Талмаза, Чобурчиу, Раскаець, Пуркарь, Олэнешть, Крокмаз, Тудора
и Паланка входят в район Штефан-Водэ; Копанка, Полп-Штюбей, Кырнэцень и Грэдиница
- район Каушень. Примары сел вместе с местными советами являются властями
первого административного уровня, владеющими местными публичными землями,
включая резервный фонд, пастбища и др. Земли сельскохозяйственного назначения в
основном находятся в частной собственности; эти земли управляются крупными земельными
собственниками, предприятиями объединяющими собственные и арендованные
земли, мелкими сельскохозяйственными производителями. Местные власти первого
уровня подчинены районному совету и председателю районного совета. В то же время
эти власти выполняют свои ответственности в соответствии с Законом о местной власти.
Главные лесные земли относятся к Тигинскому лесохозяйственному предприятию,
которое подчинено Агенству «Молдсилва». Население составляет около 50 тыс. человек.
Территория Левобережья расположена в основном в пределах острова Турунчук, где
земли находятся в подчинении сельсоветов сел Глиное, Красное и Незавертайловка; часть
земель находится в подчинении сельсовета с. Кременчуг. Председатели сельских советов
вместе с местными советами являются властями первого административного уровня, владеющими
местными публичными землями. Местные власти первого уровня подчинены

286
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
районному совету и председателю районного совета. Лесные земли относятся к Слобозейскому
(о. Турунчук) и Кицканскому лесничествам, подчиненным центральному лесному
органу Приднестровья. Населения на острове нет, население с. Кременчуг составляет
около 1000 человек.
1.5.2. Транспорт
Рамсарский сайт «Нижний Днестр» расположен в юго-восточной части Молдовы
и граничит с Одесской областью Украины. Его восточная граница проходит по реке
Днестр, граница с Украиной начинается от села Пуркарь. Северная граница проходит
по шоссе вдоль реки Ботна, западная граница - по трассе Кишинев–Кэушень–Белгород-
Днестровск с ответвлением к Одессе. На территорию сайта легко попасть из любого
крупного города региона.
Международное сообщение. Аэропорты расположены в Кишиневе и Одессе, железнодорожные
вокзалы - в городах Кишинев, Бендеры, Тирасполь, Одесса. Морские порты
имеются в городах Одесса и Белгород-Днестровск. Автовокзалы городов Кишинев,
Бендеры, Тирасполь, Одесса, Белгород-Днестровск, Кэушень, Кахул. Автовокзал г. Штефан
Водэ имеет местное значение. Рейсовые автобусные маршруты связывают эти города
с населенными пунктами на территории сайта.
Междугородние автобусные рейсы: Копанка – Бендеры, Копанка – Тирасполь, Копанка
– Кишинев, Талмаза – Тирасполь, Талмаза – Бендеры, Талмаза – Кишинев (через
Плоп-Штюбей, Грэдиница, Кырнэцень), Кырнацень – Кишинев, Чобурчиу – Кишинев,
Раскаець – Кишинев, Оланешть – Кишинев, Оланешть – Тирасполь, Оланешть - Бендеры,
Кишинев – Тудора.
Междугородние (трансграничные) автобусные рейсы: Талмаза – Одесса, Одесса –
Кишинев, Кишинев – Белгород – Днестровск, Оланешть – Одесса.
Районные автобусные рейсы: Копанка – Каушаны (Каушень, Плоп-Штюбей, Леунтя),
Кырнацень – Кэушань, Раскаець – Штефан Водэ,
Села района Кэушень. Копанка: междугородние автобусные рейсы – Копанка – Каушаны,
Копанка – Бендеры, Копанка – Тирасполь, Копанка – Кишинев. Кырнацень: Кырнацень
– Кэушань и один рейс Кырнацень – Кишинев; транзитный рейс Талмаза – Кишинев.
Плоп–Штюбей: транзит Талмаза – Кишинев. Грэдиница и Леунтя: транзит Талмаза
– Тирасполь, Талмаза – Бендеры и Талмаза – Кишинев.
Село района Штефан Водэ. Талмаза: Талмаза – Тирасполь, Талмаза – Бендеры, Талмаза
– Одесса, Талмаза – Кишинев. Попяска: транзит Одесса – Кишинев, Кишинев – Белгород–
Днестровск. Чобурчиу: Чобурчиу – Кишинев. Рэскаець: Раскаець – Кишинев, Раскаець –
Штефан Водэ. Пуркарь: транзит на Кишинев, Одессу, Бендеры. Олонешть: Оланешть – Кишинев,
Оланешть – Одесса, Оланешть – Тирасполь, Оланешть – Бендеры. Крокмаз: транзит
на Кишинев и Одессу. Тудора: Кишинев – Тудора, а также транзитные рейсы на Кишинев и
Одессу. Паланка: транзитные международные рейсы на Кишинев и Одессу, и т. д.
Кроме перечисленных видов транспорта в Молдове развито обслуживание пассажиров
микроавтобусами, которые следуют по традиционным автобусным маршрутам и позволяют
достичь любого населенного пункта Молдовы. Существует возможность использования
легкового автотранспорта, есть возможность его аренды в соответствующих
агентствах.
Время достижения территории Рамсарского сайта «Нижний Днестр» на автотранспорте.
На автобусе от Кишинева территория сайта достигается за 3-4 часа, на легковом
автомобиле – за 1,5-2 часа, на маршрутном микроавтобусе – за 2-3 часа. На автобусе от

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
287
Одессы территория достигается за 2-3 часа (в зависимости от быстроты таможенного досмотра
и паспортного контроля при пересечениеи государственной границы Молдовы и
Украины), на легковом автомобиле территория - за 1-2 часа. На автобусе от Тирасполя
территория достигается за 2-3 часа, на легковом автомобиле - за 1,5-2 (в зависимости от
времени досмотра при пересечении административных границ).
Описание схемы дорог по территории сайта «Нижний Днестр» и их характеристика.
Основная трасса Кишинев – Кэушень - Белгород-Днестровск проходит по западной
границе сайта, где у каждого населенного пункта есть дорожный перекресток с указателями
названия села и расстояниея до его центра. Между населенными пунктами проходит
внутренняя дорога, которая обеспечивает сквозное сообщение между ними без необходимости
выезда на основную трассу, эта дорога проходит по центру сел мимо административных
зданий коммун, расположенных на территории сайта. Исключение составляет
село Попяска, которое расположено непосредственно у основной трассы.
Возможности внутренней транспортировки туристов и других посетителей по территории
сайта. Поскольку протяжность сайта составляет 58 км, а наибольшая ширина
приблизительно 30 км, то вполне удобным является передвижение посетителей на телегах,
верхом на лошадях, велосипедах и пешком. Организация туров такого рода в теплое время
года удобна и привлекательна как для туристов, так и для администрации парка. Основными
посетителями сайта будут жители городов. Для них элементы экзотики в виде поездок
верхом на лошадях или на телегах, являются дополнительным развлечением; в тоже время
администрация сайта получает возможность привлечь местное население к организации
таких туров, обеспечивая дополнительный заработок местным жителям. Расстояние между
населенными пунктами сайта составляет в среднем 7 км. Время прохождения пешком
по территории в длину составляет в среднем 12 часов, на велосипеде –6 часов.
Состояние дорог. Центральные трассы от городов Кишинев, Тирасполь, Бендеры,
Одесса, и Белгород-Днестровск находятся в относительно хорошем состоянии. Внутренние
дороги между населенными пунктами сайта находятся в плохом состоянии, несмотря
на желание местных властей содержать их в рабочем состоянии. Решение проблемы
на местном уровне потребовало бы очень длительного времени.
1.5.3. История культур
Зона Нижнего Днестра чрезвычайно насыщена памятниками археологии – как на правом,
так и на левом берегу. Общее число выявленных и обследованных археологических
памятников на начало 2004 г. в границах сайта достигло 116. Их число, может быть удвоено,
за счет включения в реестр курганов..
Человек освоил эту зону еще в эпоху палеолита; самые ранние памятники датируются
временем около 30 тыс. лет назад, и представлены практически возле каждого населенного
пункта зоны. В ряде случаев (Чобурчиу, Тудора) количество памятников даже больше.
Памятники этой эпохи относятся к таким интересным культурным феноменам, как
эпиориньяк (Раскаец) и восточный граветт (Чобурчиу 1, Тудора 1).
Следующая эпоха, когда зона Нижнего Днестра была плотно заселена, – поздний энеолит
(4 тыс. до н. э.), представленный здесь памятниками Усатовского варианта поздней
фазы культуры Кукутень-Триполье (Пуркарь, Тудора 2). Здесь имеются как поселения,
так и в еще большем числе – курганы этой культуры (значительная их часть, однако, уже
раскопана). Наиболее насыщена курганами зона Олэнешть.
Эпоха бронзы (3-2 тыс. до н. э.), представлена в основном курганами, относящимися
практически ко всем известным культурам этого региона (ямная, катакомбная, Культура

288
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Многоваликовй керамики, Сабатиновка). Наиболее насыщена опять-таки зона Олэнешть,
а также Паланки (где обнаружена и группа поселений культуры Сабатиновка).
В раннем железном веке (1 тыс. до н.э. – 5 век н.э.) археологические памятники зоны
тоже представлены главным образом курганами. Курганы в основном принадлежат различным
группам скифов и сарматов. Особо выделяются для этого времени позднескифские
курганные могильники в Глинном и левобережных Чобурчиу (где обнаружено и
очень интересное поселение). Вызывает значительный интерес специалистов сарматский
могильник в Талмазах. Также среди памятников раннего железного века следует
выделить: гетский могильник в Оланэшть, гетское городище в Тудоре, греко-варварские
поселения в Тудоре и Копанке; а также ряд кладов – Рэскаец (скифы), и особенно Олэнештский
клад, где, в частности, был обнаружен светильник из храма Артемиды Эфесской.
Интерес представляет и поселение культуры Поянешть-Лукашевка в Пуркарь.
Черняховская культура (3-4 вв. н.э.), завершающая эпоху раннего железного века,
представлена очень значительным числом памятников и вообще на территории Республики
Молдова, и в зоне Нижнего Днестра в частности. Наиболее примечательны поселения
Тудора 9 и Паланка 7.
Археологические памятники эпохи средневековья (6-17 вв. н.э.) представлены славянами,
древнерусской культурой, балкано-дунайской, различными группами кочевников
(печенеги, половцы), памятниками золотоордынского времени, а затем раннемолдавскими.
Среди них наиболее интересны славянское поселение у села Рэскаец и поселение
балкано-дунайской культуры Тудора 3.
Большинство сел основано в XV-XVI веке.
1.5.4. Землепользование
1.5.4.1. Правобережье
Главные цифры землепользования представлены в таблице 3 (данные о землепользовании
по каждому населенному пункту даны в Приложении 5). Земли в частной собственности
включают 28041 га, земли публичной собственности - 10875 га, государственные
земли - 10875 га. Лесные земли в государственном собственности подчинены
Бендерскому Лесхозу Агентства «Молдсилва».
Таблица 3.
Сводные данные о землепользовании в сайте, районы Кэушень и Штефан Водэ.
Типы земель
Общая площадь
Типы земель
I .Сельскохозяйственные земли, 25066 II. Земли населенных пунктов 3770
в т. ч: пашня 19649 в т. ч:пашня 1408
сады 1805 сады 117
виноградники 3007 виноградники 1102
неудобья 467 пастбища 0
дороги 24 дороги и рынки 480
строения 84 строения и дворы 445
пастбища 30 другие земли 224
III. Промышленные земли, 430 VI. Земли резервного фонда: 6643
в т. ч: дороги 302 в т. ч: пашня 519
Общая площадь

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
строения 128 сады 13
IV. Земли лесного фонда, 9282 виноградники 20
в т.ч.государственные 8001 пастбища 2658
населенных пунктов 1281 строения 447
V.Земли водного фонда, 2453 ореховые сады 20
в т. ч.: государственные. 2451 сады шелковиц 55
в частной собственностт 2 другие земли 1770
Общая площадь 47645 дороги 1141
Общая площадь природных, полуприродных и водных территорий составляет около
14969 га или 31.14% общей территории страны.
1.5.4.2. Левобережье
289
Общая площадь землепользования административного подчинения Кицкань – Кременчуг
составляет 4822 га. Земли сельскохозяйственного назначения составляют 4251 га, в том
числе пашня – 3525 га и многолетние насаждения – 676 га (сады – 656 га, виноградники – 20
га), пастбища – 50 га, древесно-кустарниковые полезащитные насаждения – 57 га.
Заболоченных земель – 6 га; водной поверхности – 223 га, в том числе прудов – 12 га;
дорог – 103 га; построек – 96 га, нарушенные земели – 86 га. Земли под лесами Государственного
лесного фонда в пределах сайта составляют 389 га.
Земли сельскохозяйственного назначения находятся в долгосрочной аренде в собственности
мелких сельскохозяйственных производителей. Основные виды сельскохозяйственного
пользования являются полеводство, овощеводство, садоводство и выпас скота.
В структуре пахотных земель орошаемая пашня составляет не более 7 % площади.
Основной источник орошения – река Днестр. Оросительная система открытого типа.
Она включает серию насосных станций, накопительных бассейнов, магистральных каналов
(в ряде случаев капитальных – бетонированных) и сеть временных оросительных
каналов, подводящих воду на поля. Система сооружалась под дождевальные машины
различного типа. В настоящее время основным способом орошения является капельный
полив и дождевание малообъемными дождевальными машинами катушечного типа.
Борта каналов временной оросительной сети представляют собой заросли сорной
растительности. Некапитальные магистральные каналы (небетонированные), как правило,
зарастают тростниковыми зарослями с хмелем. В местах постоянного скопления
поливной воды, а также воды осенне-зимних осадков и близко расположенного зеркала
грунтовых вод, наблюдаются застойные явления, что приводит к формированию растительных
сообществ увлажненных местообитаний.
Общая площадь землепользования части территории Рамсарского сайта «Нижний
Днестр» на острове Турунчук составляет 5697,2 га, из них земель сельскохозяйственного
назначения – 5077,2 га, в том числе пашня – 4885 га, многолетние насаждения – 250 га;
прочие земли (дороги и пр.) составляют 21,2 га. Земли под лесами Государственного лесного
фонда – 390 га, заболоченных земель – 230 га.
Земли сельскохозяйственного назначения используются преимущественно как пашня,
находящаяся в долгосрочной аренде в собственности мелких сельскохозяйственных
производителей Основными видами сельскохозяйственного пользования части
территории Рамсарского сайта «Нижний Днестр», расположенной на острове Турунчук,
являются полеводство и выпас скота.

290
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
В структуре пахотных земель орошаемая пашня составляет не более 5 % площади.
Система орошения закрытого типа, используется единичными сельскохозяйственными
производителями. В основном каналы временной оросительной сети представляют собой
заросли сорной растительности. В некоторых из них скопливаются воды осенне-зимних
осадков, что приводит к застойным явлениям и формированию типичных растительных
сообществ увлажненных местообитаний. Многолетние насаждения (сады) в основном
списаны под раскорчёвку и используются как пастбище, но есть новые посадки.
В структуре посевных площадей Турунчука преобладают зерновые (80 %): озимые –
пшеница, ячмень и тритикале; яровые – пшеница и ячмень. Кукуруза и подсолнечник
занимают 15 %, многолетние травы (люцерна) - не более 5 %. В последние годы внедрена
новая техническая культура – лён. Овощные культуры из-за разрушения поливной
системы, дороговизны воды, отсутствия поливной техники, практически не выращиваются.
Научно-обоснованного чередования сельскохозяйственных культур (севооборотов) в
классическом понимании на пахотных землях территории сайта нет. В наиболее примлемом
случае культуры размещаются по лучшим предшественникам в микрополевых севооборотах
короткой ротации.
При отсутствии рациональных схем севооборотов восстановление почвенного плодородия
происходит в основном естественным путём (частично за счёт пожнивных, поукосных
остатков), поскольку внесение органических удобрений не производится. Система
удобрений включает припосевное удобрение (как правило, используются фосфорные
удобрения – двойной суперфосфат в норме 10-15 кг.д.в./га) и внекорневую подкормку
зерновых культур азотными удобрениями (раствором мочевины (NH 2 ) 2 CO – 30 %), что
позволяет повысить содержание белка в зерне.
Наличие экологически чистого производства. Учитывая выращивание сельскохозяйственных
культур практически без удобрений, минимальное применение пестицидов
и гербицидов, производимая сельскохозяйственными производителями (как правило,
мелкими) сайта продукция может считаться экологически безопасной. Этому в большей
степени способствует не экологическая культура сельхозпроизводителей, а дороговизна
средств защиты растений. Крупные землепользователи, работающие по интенсивным
схемам выращивания сельскохозяйственных культур, стремятся к соблюдению технологии
выращивания, в особенности, что касается средств защиты растений. Ввиду отсутствия
контроля применения химических средств защиты растений, возможны случаи
превышения ПДК в выращиваемой продукции.
1.6. Существующие программы управления
Единых программ природоохранного управления сайтом нет, за исключение типовых
регламентов охраняемых территорий – Рамсарского сайта и входящих в него ландшафтных
и природных резерватов.
Лесоустройство определяет основные направления управления в пределах земель, находящихся
в пользовании Лесохозяйственного предприятия «Тигина» Агентства «Молдсильва»,
в том числе охранную категорию лесных территориальных единиц, места проведения
и характер рубок различного назначения, лесных посадок и др.
Существует План действий в области охраны окружающей среды, утвержденный Районным
Советом Штефан Водэ 29.09.2005, касающийся всего района и определяющий
основные направления действий (облесение, охрану вод и др.). Его часть, посвященная
биоразнообразию, включает следующие разделы.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
291
«Переоценка генерального плана управления территорией»: разработка районной
экологической сети в порядке оптимизации соотношения природных и антропогенных
экосистем.
«Расширение охраняемых природных территорий»: организация новых луговых и
степных резерватов – 47 га в лесном урочище «Императорское», с. Крокмаз и 2 га на
стынке Рэскаец.
«Восстановление и охрана природных экосистем»: восстановление и охрана ценных
пойменных и степных экосистем: «Болотное» (45.5. га) села Паланка; «Слепой Днестр»
(54 га. С. Талмаза); «Гыртоп» (5,87 га) села Рэскаец.
Раздел «Восстановление и охрана полуприродных экосистем» включает подразделы:
− создание биоценотических оазисов в аграрных экосистемах и рекреационных зонах
– создание рекреационных зон «Хамза» (59 га) села Пуркарь и «Поповское место»
(Чобурчиу);
− восстановление и улучшение управления коммунальными пастбищами в селах:
Тудора – 27 га, Олэнешть – 24, Рэскаец - 67, Попяска – 40, Пуркарь и Чобурчиу по
– 20, Паланкаи Талмаза по – 30 га (всего – 258 га).
Раздел «Повышение ценности деградированных и малопродуктивных участков»
включает подразделы:
− облесение деградированных территорий: в с. Чобурчиу – 22 га, Рэскаец – 8.9, Тудора
– 33, Попяска – 73, Крокмаз – 31, Паланка – 5, Пуркарь – 23, Талмаза – 100 га
(всего 295.9 га);
− создание прибрежных водоохранных полос: в с. Рэскаец – 3.9 га, Чобурчиу – 6, Паланка
– 3, Попяска – 5.5, Пуркарь – 3.4, Талмаза – 5, Тудора – 1 га (всего 27.8 га).
Раздел «Снижение деградации сельскохозяйственных земель» включает подразделы:
востановление полезащитных лесных полос и посадка новых: в с. Крокмаз – 8 га,
Чобурчиу – 30, Талмаза – 36, Тудора – 10, Попяска – 40, Рэскаец – 4, Олэнешть – 23,
Паланка – 4, Пуркарь - 20 га (всего 175 га);
восстановление зеленых зон и создание коммунальных лесов, в том числе:
восстановление зеленых зон: в с. Чобурчиу – 0.4 га, Крокмаз – 3.2, Олэнешть – 0.8
га, Паланка – 1.3, Попяска – 0.2, Пуркарь – 0.85, Рэскаец – 0.2 га, Талмаза – 5.59, Тудора
– 1.33 га (всего 13.87 га);
создание коммунальных лесов: в с. Рэскаец - 1 га, Талмаза - 20 га, Паланка – 5 га
(всего 26 га).
Раздел «Восстановление плодородия деградированных почв» включает подразделы:
разработка пилотных проектов: в Рэскаец – 10 га, Попяска – 5, Талмаза – 15 га (всего
– 30 га);
рекультивация деградированных территорий (карьеры, оползни, участки под разрушенными
строениями): в с. Олэнешть – 15 га, Рэскаец – 5, Талмаза – 20, Тудора
– 2, Попяска – 5, Чиобурчиу – 2 га (всего 49 га).
разработка и внедрение антиэрозионных программ в селах для площади: в Чобурчиу
– 1807 га, Крокмаз – 447, Олэнешть – 920, Паланка – 159, Попяска – 1590, Пуркарь
– 374, Рэскаец – 514, Талмаза – 1772, Тудора – 296 га (всего 7879 га).
Кроме того, предусмаривались разработка и применение программ по борьбе с нелегальными
рубками и другим браконьерством, экологическое обучение населения и его
вовлечение в природоохранную деятельность, в том числе в работу по озеленению, санитарные
недели, летние экологические лагеря (для молодежи), фестиваль и т.д. Некоторые
из этих мероприятий были осуществлены, в том числе благодаря Экологическому
движению Штефан Водэ.

292
1.7. Туризм
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Рамсарский сайт «Нижний Днестр» имеет все необходимые компоненты для организации
туристической деятельности с достаточно широким спектром направлений, таких
как экзотический и экотуризм, агротуризм и винные туры, санаторно-оздоровительный
и спортивный туризм, летний отдых и т. д.
Ключевыми особенностями территории являются привлекательность ландшафтов,
богатый животный и растительный мир, исторически примечательные объекты, возможность
увидеть народные промыслы и обычаи, попробовать лучшие сорта вин в Молдове
и т. д., а также близость городов и доступность проезда.
Территория сайта на всем протяжении расположена вдоль реки Днестр, что существенно
расширяет возможности туристической деятельности в виде организации разных
видов отдыха у воды или связанных с передвижением по воде.
Сайт предназначен не только для сохранения, восстановления и изучения природы,
а также для стимулирования экономического и социального развития населенных пунктов,
расположенных на его территории. Поэтому создание условий для развития туристической
деятельности заманчиво для местного населения. Туризм позволяет стимулировать
и поддерживать деятельность по восстановлению природы, благоустройству населенных
пунктов и т. д., а также решить сложные вопросы сотрудничества сайта с районными
центрами и населенными пунктами, входящими в территорию.
Для реализации программы развития туризма на территории сайта выделены четыре
туристических района, каждый из которых развивает свое основное направление для организации
туристической деятельности, в соответствии с характеристиками местности.
Туристическое районирование
Туристический район «А» с координационным центром в селе Талмаза. Основные направления:
организация летнего отдыха, проведение экскурсий в учебный период, мероприятий
экологического образования, спортивных походов. Район наиболее богат пунктами
наблюдения животного и растительного мира. Населенные пункты, входящие в
район: Копанка, Плоп-Штюбей, Леунтя, Грэдиница, Кырнацень, Попяска, Талмаза, Чобурчиу,
Раскаец, Раскаец Ной.
Потенциал района и благоприятные факторы. Большие массивы лесов, лесные озера
и рыбные хозяйства, старица Днестра, река Днестр, памятники природы, традиционные
маршруты водного туризма, единственный в Молдове порог на Днестре (традиционное место
проведения соревнований по технике водного туризма). Хорошие возможности разработки
интересных экскурсий в природе, имеются три летних лагеря для детей (работает один
в селе Кырнацень, один из лучших в Молдове, на фоне нехватки в стране лагерей отдыха для
молодежи и подростков). В районе есть винные заводы, ферма по разведению фазанов.
Туристический район «В» с центром в селе Олэнешть. Основное направление: организации
отдыха населения юга Молдовы (по типу Вадул луй Водэ, с домиками, пляжем и
соответствующей инфраструктурой). Населенные пункты, входящие в район: Пуркарь,
Виишоара, Олэнешть.
Потенциал района и благоприятные факторы. Длинный широкий пляж в зоне отдыха,
расположенный выше по течению Днестра от села Олэнешть, и лишь только соприкасается
с территорией населенного пункта (специализированная зона отдыха на юге Молдовы
отсутствует). В коммуне Пуркарь находится завод, производитель вин одной из
лучших торговых марок Молдовы, известной за рубежом. В районе есть возможность
почти полностью обеспечить питание туристов своими продуктами.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
293
Туристический район «С» с центром в селе Тудора. Основное направление: организации
экскурсий и других туристических мероприятий для иностранцев в сотрудничестве
с создаваемым национальным парком на территории Украины. Населенные пункты, входящие
в район: Крокмаз, Тудора, Паланка.
Потенциал района и благоприятные факторы. Опыт и связи, приобретенные за время
проводимых совместно с украинскими коллегами экотуристических экскурсий для
иностранцев в районе села Паланка. Имеется ферма по разведению племенных лошадей
в с Крокмаз, практически на берегу Днестра в селе Тудора находиться винный завод.
Близ села Паланка находится бывшее рыбное хозяйство с большой территорией, где планируется
организовать туристические туры с элементами охоты и рыбалки; в Паланке
есть гостиница на 30 мест с канализацией и горячей водой.
Туристический район «D» с центром в селе Слобозия. Основное направление: организации
экскурсий в сайт и других рекреационных мероприятий с исходным пунктом
в Тирасполе, или прохождения спортивных маршрутов в сайт, начиная с рекиДнестр.
Населенные пункты: Кицкань, Кременчуг, и левобережные Слобозия, Чобурчиу, Глиное,
Красное, Коротное и Незавертайловка.
Потенциал района и благоприятные факторы. Частью находится на транзитном пути
Тирасполь – Незавертайловка – Днестровск, или Незавертайловка – Троицкое – Беляевка
– Маяки (национальный парк «Нижнеднестровский») – Одесса. Имеются музей «Бутылка»
с хорошим отелем в с. Терновка под Тирасполем, завод «Квинт» в Тирасполе, памятник
паркового искусства в с. Слобозия, мосты на о. Турунчук и туристические пункты
на острове. Другая часть лежит на традиционном спортивном маршруте по Днестру.
Имеется паром у с. Слобозия, на дороге, ведущем в с. Копанка и Кременчуг.
Примечание: Основные направления не исключают в районе все другие виды туристической
деятельности. Пункты наблюдения живой природы, особенно птиц есть во
всех районах.
Современный туризм
На территории Рамсарского сайта, после работы по созданию Национального парка
«Нижний Днестр», со стороны Молдовы идет достаточно устойчивый процесс по созданию
условий для приема туристов, особенно для так называемого «ВИП-туризма».
Сегодня уже принимают гостей и организуют дорогостоящий отдых на винном заводе
в с. Пуркарь (гостиница, дегустационный зал, зона отдыха) и охотничьем хозяйстве
«Серебряный фазан» между селами Талмаза и Грэдиница, а также на семейном винном
заводе у села Крокмаз (начало строительства 2007 год). До работы над созданием национального
парка в 2002 – 2005 годах ни на одном из этих предприятий подобной работы
не велось. В зоне влияния сайта хорошие условия для приема туристов есть на винном
заводе «Карахасань-вин» в селе Карахасань (к сожалению, предприятие находиться
в стадии банкротства).
Все эти туристические объекты имеют отношение к «Винному пути» (особенно завод
«Пуркарь вин»). Именно для этого направления в районе Штефан Водэ создаются условия:
реконструирована международная автодорога, рядом с ней есть кафе с туалетами,
заправки бензина с магазинами и небольшие отели в районном центре Штефан Водэ.
Проектом выделены еще два винных маршрута, которые находиться в процессе становления
и создания условий для приема туристов. Маршруты включают винные заводы в
селах Грэдиница (создан в 1538 году), Талмаза, Крокмаз и Тудора, а также в Карахасань.
В Приднестровье все необходимые условия имеются в селе Терновка в музее вина «Бутылка»
(хозяин – Корзун Григорий) в уникальном туристическом комплексе для ВИП-туристов,

294
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
где есть и возможность принимать по минимальным ценам другие категории туристов.
Есть два дегустационных зала, теннисный корт, бассейн, гостиница, ресторан на 25 мест
и большая коллекция алкогольных напитков со всего мира в шестиэтажном здании в
форме бутылки, где проводятся экскурсии на тему « вино и другие крепкие напитки в
культурах мира».
Существенным дополнением для организации туров на территория сайта в Приднестровье,
а также для туров по обеим берегам Днестра, являются следующие туристические
объекты: Бендерская крепость, Мемориал памяти погибшим в Бендерах, виноконьячный
завод «Квинт», гостиницы в Тирасполе и Бендерах.
Социальная сфера туризма. На территории сайта есть два лагеря отдыха у сел Кырнэцень
и Талмаза в Молдове и лагерь для детей на берегу Днестра между селами Кицкань и
Кременчуг в Приднестровье, принадлежащий станции юных туристов города Тирасполя.
Лагеря находятся в хорошем состоянии и ежегодно принимают детей с советских времен,
кроме недавно восстановленного лагеря у с. Талмаза.
Из маршрутов спортивного туризма в основном используются водные по реке Днестр:
два традиционных маршрута «Бендеры – Затока (Украина)» и «Бендеры – Днестровск
(Кучурганская ГРЭС)». В последнее время по ним путешествуют, как правило, энтузиасты
данного вида спорта из Молдовы и Приднестровья, а также гости страны с Украины
и некоторых стран Европы (Польша).
Сельский туризм, несмотря на свою привлекательность в данном районе, представлен
слабо. В настоящее время принимает иностранных туристов Павел Цэрану в с. Чобурчиу.
С 2005 года у него отдохнули граждане разных стран Европы (Греция, Германия, Англия,
Швеция, Финляндия и т. д.), он практически не в состоянии обеспечить отдых всех
желающих, поэтому часто вынужден отказывать.
Через территорию Рамсарского сайта «Нижний Днестр» проходят три стратегических
пути, водный по всему протяжению реки Днестр и автодороги международного уровня
от Кишинёва до Одессы (через Бендеры и Тирасполь, или через Анений Ной, Кэушень
и Штефан Водэ), что сказывается наилучшим образом на перспективе диверсификации
существующего общего туристического продукта. В связи с небольшими дистанциями
между туристическими объектами, возможны различные комбинации программ отдыха
и экскурсий. Это существенно расширяет возможности туристического предложения
на территории Рамсарского сайта «Нижний Днестр» для различных категорий туристов.
1.8. Инициативы по развитию охраняемой территории
Инициатива создания охраняемой территории была выдвинута местными властями и
общественностью в 90-х годах прошлого столетия. В рамках проекта ГЭФ под управлением
Всемирного Банка (2002 – 2005) «Сохранение биоразнообразия в экосистеме Нижнего
Днестра» была разработана концепция создания национального парка и в существенной
степени выполнена подготовка к этому, в том числе предпринят ряд действий
по повышению возможностей местных заинтересованных сторон.
Создание национального парка «Нижний Днестр» в Молдове установлено четырьмя
программными решениями Парламента, а Законодательство Украины предусматривает
создание национального парка «Нижнеднестровский», а затем – трансграничного национального
парка. Природоохранное значение Рамсарского сайта № 1316 признано международно.
Молдова до сих пор упускала возможность принять созидательные решения,
в то время как «Нижний Днестр» мог стать биосферным резерватом, первым на Днестре
и вторым в зоне береговых водно-болотных угодий Черного моря.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Часть вторая. ОЦЕНКА И ОСНОВНЫЕ ЗАКЛЮЧЕНИЯ
2.1. Значение территории
295
Территория включает разнообразные пойменные биотопы. Особенно значимы старицы
Днестра различного возраста, важные для птиц и другой фауны водно-болотных
экосистем. Старые тополевые леса, почти не сохранившиеся в Европе, поддерживают
многочисленных в сайте летучих мышей охраняемых видов. Ясеневый пойменный лес –
экосистема общеевропейского значения, а высокотравные луга – экосистема особенно
дефицитная в регионе.
Все это – интегральная часть плавней Нижнего Днестра, расположенных в трансграничной
зоне.
Степные экосистемы Рамсарской территории «Нижний Днестр» представлены шестью
из двадцати двух типов природных и субприродных биотопов и связаны еще с двумя,
выделенными на этой территории. Это наиболее редкие и ценные местообитаниями
растений, антофильных насекомых и змей. Они включают сообщества луговых и
настоящих степей. По числу ассоциаций преобладают различные варианты Festuceto
(valesiaca) – Stipeta и Stipeto – Festuceta (valesiaca), в хорошо сохранившихся местообитаниях
явно доминируют сообщества Festuceto (valesiaca)– Stipeta со Stipa tirsa, S. pulcherrima,
S. capillata, S. lessingiana, S. ucrainica. На их основе сформировались наиболее распространенные
открытые полуестественные биотопы нагорной части территории – пастбища
(обычно Festuceto (valesiaca)-Bothriochloeta (ischaemum) и Bothriochloeta (ischaemum).
Общая площадь сохранившихся и относительно легко восстанавливаемых чисто степных
экосистем достигает 1000 га, это – одна из наиболее крупных группировок сохранившихся
степей в стране. Некоторые степные участки включены в крупные территорииядра,
а другие в основном можно соединить экологической сетью, которая одновременно
имеет стабилизирующее значение для обрабатываемых земель. В случае восстановления
нормального облика сельского хозяйства возникнет возможность улучшения многих
степных пастбищ, что существенно увеличит емкость территории с точки зрения
биоразнообразия.
Полуаридный куртинный лес (из дуба пушистого Quercus pubescens) со степными полянами
- «гырнец» – основной природный биотоп нагорных территорий Нижнего Днестра,
который создает высокое флористическое и фаунистическое разнообразие. Выявлены
сообщества Quercetum (pubescens) cornoso (mas) – cotinosum (coggygria), Quercetum
(pubescentis) stepposum, Quercetum (pubescens) herbosum. Полуаридные дубравы c дубом
черешчатым (Quercus robur), в том числе с его южным экотипом, – третий тип природных
биотопов, связанных со степью, с участием которой формируются опушки.
На месте природных сформировались два типа вторичных биотопов, которые частично
сохраняют степные экосистемы и компоненты. Это естественные и искусственные
древесно-кустарниковые заросли (многочисленные кустарники с примесью дуба, ясеня
и белой акации) на крутых склонах – важное местообитание птиц и змей, а также сложные
лесопосадки из Quercus robur, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, Ulmus, Tilia argentea,
Robinia pseudacacia, Armeniaca vulgaris, Cerasus avium.
Исключительно разнообразны ландшафтные элементы, из которых выделяются система
крутых меандров Днестра и его старица (сохранилось на протяжении 32 км). В
пределах сайта известно около 100 археологических памятников.
Благодаря сложности территории, сегодня на ней зарегистрированы многочисленные редкие
виды растений, беспозвоночных и позвоночных животных; очень велико разнообразие

296
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
фауны в целом: 80% фауны птиц, встречающихся в Молдове, 72% из числа видов млекопитающих,
обитающих в стране, чрезвычайно много редких видов беспозвоночных.
Территория динамична в том, что касается гидрологического режима, характеризуется
появлением новых водных и болотных местообитаний и деградацией других, возникновением
и, в меньшей степени, исчезновением участков природного развития в трансформированной
для сельского хозяйства пойме.
Действия на территории сайта должны быть направлены на защиту природных комплексов,
их дефрагментацию и упрочение, восстановление и расширение естественных
экосистем, иногда – регулирования идущих в них процессов. Сохранение лучших образцов
природы, включая ландшафты, местообитания, экосистемы и виды, также как
создание условий, способствующих устойчивому землепользованию в местных сообществах
и у основных пользователей природных ресурсов, должны быть основными приоритетами.
Это не только повысит стабильность природных и традиционных ландшафтов,
но также основанных на сельском хозяйстве экосистем, значимых для биоразнообразия,
как того требует Панъевропейская стратегия сохранения биологического и ландшафтного
разнообразия.
Это обеспечит сохранение ценностей биологического разнообразия, присущих территории,
находящейся в зоне перекрывания трех биогеографических регионов и двух зональных
биомов:
участков первичных степных ассоциаций, типичных для Азово-Черноморских степей,
таких как Festuceto (valesiaca)-Stipeta (lessingiana) herbosa, Festuceto (valesiaca)-
Stipeta (tirsa) herbosa и Festuceta herbosa, включающих до 80 видов на 100 м2 ;
гырнецов, состоящих из лесных куртин Quercus pubescens и степных полян, – особого
типа лесостепной растительности, типичного для Дунайской лесостепи, но
почти не сохранившегося;
многих степных видов растений, находящихся под угрозой, в том числе из национальной
Красной книги, как Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Convolvulus
lineatus L., Crambe tataria Sebeok, Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit., эндемик
северо-западного Причерноморья Astragalus dasyanthus Pall. и др.;
популяций 36 редких видов насекомых (16 из них внесены в Красную Книгу Молдовы,
5 – в Всемирный Красный список МСОП), большинство из них связаны исключительно
(Saga pedo L. Onconotus servillei (F.-v.-W.), и Scolia hirta Schranck) или
преимущественно (Bombus argillaceus F., B. ruderatus F., Iphiclides podalirius L., Mantis
religiosa L., Papilio machaon L., Scolia maculata Drury) со степными местообитаниями;
а также исключительной концентрации видов Odonata;
наиболее ценного в Молдове комплекса мест обитания видов змей, находящихся
под угрозой исчезновения (Coluber caspius, Coronilla austriaca, Elaphe longissima, E.
quatuorlineata), а также имеющего большое значение для других рептилий, охраняемых
в Европе (всего их 8);
значимой территории обитания разнообразной фауны птиц, используемой 11 видами
из Всемирного Красного списка МСОП, 28 видами Красной книги Молдовы, 139
видами Бернской конвенции, и 75 – Боннской конвенции;
богатой фауны млекопитающих, в том числе 6 видов из Всемирного Красного списка
МСОП и 15 видов Красной книги Молдовы, 27 видов, охраняемых в соответствии
с Бернской конвенцией, в их числе 5 – требующих мер по охране специфических
местообитаний, а также – большой концентрации видов (14) и обилия летучих
мышей.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
297
Территория включает деградирующий объект национального значения, состояние
которого особо важно для местного населения – Старый (Слепой) Днестр, а
также объект международного значения Талмазские плавни, состояние которого
неустойчиво.
Территория уязвима к антропогенным воздействиям. В то же время, изменения климата
и гидрологического режима Днестра ставят под угрозу часть земель сельскохозяйственного
назначения.
Территория имеет высокий туристический потенциал, – возможно значительнее, чем
в некоторых менее трансформированных территориях региона.
2.2. Перспективные цели управления
Формирование режима охраны Рамсарской территории в соответствии с ее зонированием,
охрана, поддержание и восстановление природных комплексов, ландшафтов и
природно-исторических объектов.
Консолидация управления, использования и восстановления природных ресурсов,
направленная на сохранение биологического и ландшафтного разнообразия в сочетании
с устойчивым развитием экономики.
Сохранение типичных для региона Нижнего Приднестровья природных местообитаний
и сообществ, их флористического, фаунистического, ценотического и генетического
разнообразия, в особенности видов, находящихся под угрозой исчезновения в мировом,
европейском и национальном масштабе.
Улучшение гидрологического режима территории за счет восстановления и регулирования
связи основных природных (Днестр) и трансформированных систем (Старый Днестр,
Талмазские плавни, территории в излучинах Днестра и прилегающие к Турунчуку).
Осуществление мер для формирования максимального видового богатства и разнообразия
в природных территориальных комплексах и территории в целом, восстановления
и развития ресурсов степных экосистем, специальных мер, касающихся уязвимых и
целевых групп животных и растений, особенно редких и привлекательных видов.
Формирование систем территорий из восстановленных природных, субприродных и
искусственных травяных угодий, в том числе за счет расширения площади, обеспечивая
восстановление биоразнообразия и устойчивости функционирования степных экосистем,
повышение их продуктивности как пастбищ и генетических резерватов.
Восстановление природных лесных сообществ и формирование соотношения естественных
и искусственных насаждений, которое приемлемо с точек зрения биоразнообразия
и лесного производства, с учетом происходящего изменения климата; борьба с
агрессивными чужеродными видами, создание и/или реконструкция опушечных зон и
насыщение плодовыми и ягодными лесными видами.
Переход к устойчивому управлению лесными ресурсами, в соответствии с международными
европейскими стандартами, и достижение баланса краткосрочных, среднесрочных
и долгосрочных целей лесопользования, сочетая задачи охраны природы и экономическую
эффективность, прогрессирующее использование экономических выгод от
недревесных ценностей леса.
Смягчение последствий изменения климата, дефрагментация природных экосистем и
улучшение агроэкологическое основы путем формирования в пределах сайта части Национальной
экологической сети Молдовы как сектора Панъевропейской экологической
сети (в частности, Днестровского биологического коридора международного значения),
во исполнение национального и международного законодательства.

298
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Создание территории, сбалансированной с геосистемной точки зрения, где доля естественных
и полуприродных экосистем, а также искусственных экосистем, управляемых
как природные, возрастет от приблизительно 30% до 35-40% территории.
Продвижение к экономически и экологически оправданному развитию сельского хозяйства
и устойчивому использованию ресурсов агробиоразнообразия, содействие сохранению
почв и, насколько возможно, восстановлению почвенного покрова, поддержка
системы противоэрозионных мероприятий.
Развитие социального и коммерческого туризма, стимулирование с его помощью социально
экологического развития на территории Рамсарского сайта и в прилегающей зоне.
Информационная поддержка экологически и социально значимых направлений развития
территории, перехода к устойчивому природопользованию на ней, в том числе путем
популяризации знаний о природе и крае. Развитие международного сотрудничества,
в первую очередь, с Национальным природным парком «Нижнеднестровский» (Украина).
Стратегические цели, имеющие особое значение для биологического разнообразия и
сохранения его ценностей в международном контексте.
Формирование местной экологической сети и фрагмента экологического коридора
международного уровня Панъевропейской экологической сети, включающего
лесные, травяные и болотные экосистемы; создание системы лесных полос и экологических
коридоров для объединения лесных урочищ в единую сеть, улучшения
агроэкологических параметров территории, защиты почв и местной гидрологической
сети.
Экологическая реконструкция Старого Днестра и в Талмазских плавнях для регулирования
гидрологического режима.
Создание привлекательного образа территории и привлечение инвестиций для
развития туризма и связанных с ним видов деятельности местных жителей.
Создание и развитие инструментов сотрудничества местного населения, властей
и представителей бизнеса, поддержка кооперирования населения в областях, связанных
с устойчивым использованием природных ресурсов.
Создание национального парка «Нижний Днестр» как орган реализации этих целей,
а затем биосферного резервата, предпочтительно – трансграничного.
2.3. Проблемы управления
2.3.1. Современное состояние управления природными объектами и природноисторическими
ценностями сайта
В данный момент интегральная охрана и управление территорией отсутствуют. Водораздельные
леса охраняется в природных резерватах «Копанка» (167 га) и «Леунтя» (30
га). Талмазкие плавни включают резерват почвенных ресурсов (200 га); природные резерваты
в пойме – «Лес Олэнешть» (108 га) и «Болото Тогай» (50 га) – расположены в двух
меандрах реки Днестр. Ландшафтный резерват «Грэдина Турчяскэ» (224 га) занимает два
меандра старицы. Есть три небольших памятника природы (палеонтологические) по 2 га
каждый. В соответствии с Законом об окружающей среде, эти резерваты должны управляться
их землевладельцами на основании типовых Положений об охраняемых территориях,
которые разделены на типовые положения для соответствующих охраняемых
территорий (например, природные резерваты или природные памятники и т.д.). Конкретные
положения для каждой охраняемой территории на основании типовых положений
должны быть инструментами управления для каждой охраняемой территории

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
299
как предусматривают соответствующие положения. К сожалению, такие индивидуальные
положения или рекомендации отсутствуют, и в основном типовые положения
не применяются.
На Левобережье охраняемые природные территории водно-болотных и лесных угодий
представлены только ихтиологическим заказником «Турунчук», хотя есть основания
и объекты для включения в природно-заповедный фонд (например, остров Дикуль).
Определенный уровень защиты представлен на лесных территориях, которые управляются
лесными службами в соответствии с интересами этих же предприятий лесопромышленного
комплекса. Водоохранная прибрежная полоса составляет по ширине до 100
м от берега Днестра или от линии меандров, но может быть ограничена государственной
противопаводковой дамбой. Здесь не разрешаются: выпас, пахотное сельское хозяйство
и строительство, кроме специальных сооружений, и должно применяться специальное
лесное управление. В основном местные власти ответственны за соблюдение режима на
этой полосе вместе с собственниками земель. Реализация этой ответственности происходит
только отчасти.
Практика показывает, что за состояние таких объектов как археологические памятники
никто не отвечает.
Орган управления сайтом или его крупными территориальными единицами (например,
Правобережье и Левобережье) в настоящее время отсутствует.
2.3.1.1. Людские ресурсы (кадры)
В настоящее время статус сайта не предусматривает штат для этой охраняемой территории.
К лицам, реализующим природоохранное управление на Правобережье, относятся
технические служащие Кэушанского, Талмазского и Олэнештьского лесничеств, а
также центрального апарата Лесохозяйственного предприятия «Тигина». Общее количество
технических служащих задействованных в этом процессе составляет 48 человек (таблица
4). На Левобережье аналогичные задачи выполняют служащие Слободзейского и
Кицканского лесничеств Республиканского Лесопаркового Хозяйства.
Таблица 4.
Технические служащие Лесохозяйственного предприятия «Тигина», осуществляющие
природоохранное управление
Персонал
Подразделения
Аппарат пред- Кэушанское
Итого
приятия лесничество1 Олэнештьское Талмазское
лесничество лесничество
Инженер 5 5
Лесничий 1 1 1 3
Помощник лесничего 1 1 1 3
Мастер леса 1 3 3 7
Лесник 1 14 15 30
Итого 5 4 19 20 48
1 указан только персонал, который относится к территории сайта.

300
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Указанный персонал (лесная служба) имеет определенные задачи и обязанности (Лесным
кодексом, Уставом лесной службы и др.) по управлению лесным и охотничьим
фондами. Лесная служба организовывает, и осуществляют непосредственно мероприятия
по использованию, восстановлению, охране и защите лесов, а также ведению
охотничьего хозяйства.
Основными задачами лесной службы являются:
– предупреждение, выявление и пресечение нарушений лесного и охотничьего законодательства;
– организация и непосредственное осуществление охраны лесного и охотничьего
фондов;
– рациональное использование лесных и охотничьих ресурсов.
Должностным лицам лесной службы в пределах их компетенции предоставлено право:
– осуществлять ведомственный контроль за состоянием, использованием, восстановлением,
охраной и защитой подведомственных лесного и охотничьего фондов;
– констатировать правонарушения, составлять протоколы о нарушениях лесного и
охотничьего законодательства и направлять их в компетентные органы для рассмотрения;
– предъявлять в судебные инстанции иски о возмещении ущерба, причиненного
лесному и охотничьему хозяйствам;
– задерживать незаконно добытую лесную и охотничью продукцию и налагать на
нее арест;
– при наличии достаточных данных о совершении нарушений лесного законодательства
или правил и сроков охоты производить досмотр вещей и транспортных
средств, а также изъятие у правонарушителей лесной и охотничьей продукции,
орудий правонарушения и документов в установленном порядке;
– носить и применять служебное оружие и специальные средства.
Некоторым категориям работников лесной службы выдаются лесные клейма для осуществления
функций контроля, а также клеймения назначенных в рубку деревьев в соответствии
с действующим законодательством. Лесные клейма приравниваются к маркам
и пломбам. Их оттиски регистрируются центральным органом управления лесным
хозяйством и нотариально удостоверяются.
Общее руководство лесной службой осуществляет центральный орган управления
лесным хозяйством (Агентство «Молдсилва»), а в Приднестровье – Министерством природных
ресурсов и экологического контроля.
Контроль над соблюдением режима осуществляется подразделениями государственного
инспектората районов Кэушень и Штефан Водэ.
2.3.1.2. Инфраструктура и оборудование
В настоящее время к инфраструктуре управления сайтом можно отнести в основном
только строения лесничеств подведомственных Лесохозяйственному предприятию «Тигина».
Большинство строений находятся в удовлетворительном состоянии и составляют
в целом 23 единицы. Кроме того, в перспективе, в зоне сайта предусмотрено строительство
еще 9 лесных кордонов. Количество и категории существующих строений расположенных
в зоне сайта указаны в таблице 5.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
301
Таблица 5.
Количество и категории строений Лесохозяйственного предприятия «Тигина»
расположенные в зоне сайта
Категории строений
Кэушанское лесничество
1
Подразделения
Олэнештьское лесничество
Талмазское
лесничество
Контора лесничества 1 1 2
Итого
Лесной кордон 1 5 9 15
Цех по переработке древесины 2 2
Другие типы цехов 1 1 2
Жилые помещения 1 1
Другие строения 1 1
Итого 1 7 15 23
2.3.2. Основные угрозы и направления управления
2.3.2.1. Современные процессы и опасности, угрожающие природным и полуприродным
экосистемам
2.3.2.1.1. Процессы потери биоразнообразия природных экосистем и его ресурсного
значения
Лесные плавневые экосистемы
Состояние. В былые времена пойма была покрыта лесами, преимущественно «корабельными»
дубравами с примесью тополя белого и ясеня. К настоящему времени особо
ценные старовозрастные леса с хорошим семенным возобновлением, дикие плохо проходимые
участки, имеющие облик девственного леса, сохранились фрагментами. При
значительной лесопокрытой территории поймы, площадь естественных лесов невелика.
Преобладают производные леса порослевого происхождения лесов из тополя белого
(78%), произрастающие в измененных условиях увлажнения, характеризуются довольно
низкой продуктивностью. Древостои ослаблены, обеднены, нарушена структура, засорены
инвазивным Acer negundo. Семенное возобновление основных пород крайне низкое.
Дуб присутствует единично, что ограничивает его роль в семенном возобновлении. Значительная
часть занята производными ясеневыми лесами, сформировавшихся на месте
вырубок коренных древостоев. Присутствуют очаги усыхания, которые вероятно связаны
с водным режимом, но частью имеют естественный характер, определяющийся стадией
сукцессии. Заготовка древесины способствует ослаблению лесных экосистем, снижению
стабилизирующих и защитных свойств. Возобновление путем лесовосстановительных
рубок часто не соответствует конкретным лесорастительным условиям. В прошлом
создавались преимущественно однопородные посадки, в основном из ясеня и тополя
гибридного, дуба черешчатого, ивы белой и даже гледичии и аронии (60-70 годы).
1 указаны только строения относящихся к территории сайта.

302
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Часто в их составе значительно присутствие Acer negundo. В приднестровской части
сайта искусственные насаждения, например, из тополя гибридного и канадского преобладают
среди наиболее молодых лесов. Монопосадки нарушают ландшафт, значительно
снижают биологическое разнообразие и подрывают устойчивость лесного массива в целом.
Плантации вырубаются в 30-35-летнем возрасте для заготовки деловой и дровяной
древесины и возобновляются для тех же целей. Не хватает мест, благоприятных для обитания
редких видов животных, в частности, убежищ для рукокрылых. Дефицит увеличивается
вследствие вырубки старых суховершинных и дуплистых деревьев, извлечения
поваленных деревьев. Часто отсутствует кустарниковый ярус, мало опушек приемлемого
качества, что ограничивает численность копытных и других животных. Выпас, а часто
и перевыпас, скота в лесах.
Процессы, вызванные длительной неадекватностью лесной политики в прошлом и
ее дефицитом в настоящее время:
– замена коренных древостоев производными, в результате неадекватного назначения
лесохозяйственных мероприятий и дальнейшее ослабление древостоев вследствие
преимущественно вегетативного размножения;
– критическое снижение высококачественной семенной продукции в силу исчезновения
деревьев семенного происхождения и возобновление насаждений материалом
низкого генетического качества;
– ухудшение санитарного состояния за счет активного проникновения и расселения
американского клена в древостои природных лесов;
– дальнейшее разрастание сорных видов, вытеснение многолетников и снижение продуктивности
лесного травостоя, уменьшение кормовых ресурсов диких копытных;
– критическое снижение доли старовозрастных, дуплистых и других деревьев, используемых
в качестве убежищ летучими мышами, редкими хищными млекопитающими
и плотоядными птицами;
– сокращение видового состава и численности популяций рукокрылых и других животных,
охраняемых в регионе и мире, особенно при рубке в зимний период;
– снижение водоохраной и природосберегающей функции лесов.
Террасные лесные экосистемы
Состояние. Преобладают порослевые или смешанные древостои, ослабленные в результате
неоднократных оборотов рубок, с измененным видовым составом и структурой.
Порослевое возобновление лесообразующих пород составляет 67%, в т. ч. дуба черешчатого
– 54%; дуба пушистого – 99,4%. Причина заключается в несоответствующем
применении лесохозяйственных мероприятий (рубки ухода, лесовосстановительные
рубки, рубки обновления, содействие естественному возобновлению и др.) и низкой
семенной урожайности ослабленных дубовых древостоев. Структура леса нарушена:
часто слабо выражена вертикальная структура, отсутствует или изрежен кустарниковый
ярус, но есть участки с избыточным развитием поросли, снижена роль травяного
яруса. Природные лесостепные экосистемы в существенной степени замещены: интродуценты
(акация белая, сосна черная, орех грецкий, реже гледичия и др.) преобладают
в 40% насаждений. Фрагменты естественных лесов часто окружены этими посадками,
иногда сильно засорены чужеродными агрессивными видами (прежде всего, спонтанно
проникший клен американский, изредка айлант). Такое облесение приводит к изменению
светового режима в гырнецах, и как следствие сокращают численность популяций
или исчезают типично степные виды. Вследствие сложившейся практики лесопользования,
акация также проявляет себя как агрессивный сорный вид. Площадь степных

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
303
полян в гырнецах сокращена из-за массового облесения, проводившегося в 60-70-е годы
прошлого столетия. Практикуется нерегулируемый выпас скота, главным образом на полянах
и опушках, там же бессистемно проводится выкашивание, поэтому изменен флористический
состав, травяной покров деградирован и засорен.
Процессы, вызванные длительной неадекватностью лесной политики и несоблюдением
законодательства:
– усиление деградации гырнецов и лесов из дуба пушистого и черешчатого, усыхание
дуба и ясеня, в некоторых искусственных посадках - акации белой;
– ослабление и исключение естественного возобновления леса (самосевом) в
результате повреждения всходов и подроста интенсивным выпасом, уплотнения
почвы, зарастания осветленных участков сорными травами с плотной
дерниной;
– экспансия в лесном травостое сорных и полусорных однолетних видов и вытеснение
ими многолетников, формирующие степные экосистемы, деградация опушек
и полян;
– исчезновение ставших редкими луговых степей, многих редких средиземноморских
видов, дальнейшее сокращение численности ковыль опушеннолистного
Stipa dasyphylla (Lindem.) Trautv., ранневесенних и редких видов растений, например
Crocus reticulates Stev. ex Adams, Hyacinthella leucophaea (C.Koch) Schur,
Ornithogalum refractum Schlecht., Pulsatilla ucrainica (Ugr.) Wissjul. и др.;
– разрушение ценных местообитаний редких видов змей и насекомых в природных
комплексах «Чобурчиу де Мунте» и особенно «Копанка-Леунтя», угроза исчезновения
микропопуляции Elaphe quatuorlineata и подрыв популяции этой
змеи в стране;
– уменьшение кормовых ресурсов для диких копытных, распространение болезней
и перенос паразитов с домашних на диких животных;
Степные экосистемы
Состояние. Степные территории в основном занимают непригодные для распашки,
т.е. легко разрушаемые крутые склоны с оврагами, нередко оползневого характера. Они
сильно изменены выпасом. Причиной ухудшения травостоя является: перегрузка (нормы
пастбищной нагрузки не соблюдаются), нарушение сроков выпаса и отсутствие его
системы, использование пастбищ одновременно разными видами скота, отсутствие ухода
за пастбищами и периода отдыха для восстановления травостоя. Степные пастбища
во второй половине лета или ранее испытывают острый недостаток влаги и засыхают,
резко обостряется дефицит подножного корма. Участки с остатками первичных
степей, со сниженной долей участия ковылей и сопутствующего разнотравья, сохранились
преимущественно на полянах и опушках гырнецов и сухих дубрав. Они представлены
в основном вторичными сообществами, в которых преобладают бородач (Botriochloa
ischaemum) и типчак (Festuсa valesiaca), а на более влажных основаниях склонов – мятлик
(Poa angustifolia) и пырей (Elytrigia repens). Некоторые виды растений и животных ограничены
в распространении, их популяции малочисленны. Существует дефицит мест,
благоприятных для обитания рептилий и амфибий, и пригодных для птиц, гнездящихся
на земле среди травы. Снижение богатства фауны часто связано с дефицитом переходных
полуприродных экосистем приемлемого качества. Этот дефицит усиливается беспорядочной
заготовкой сена, выпасом скота и вырубкой опушечных структур леса на пограничных
со степью участках.

304
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Процессы, угрожающие биологическому разнообразию и сельскому хозяйству,
устранение которых одновременно связано с местным экономическим развитием и деятельностью
по охране природы:
– сокращение в травостое, вплоть до исчезновения, доли перистых ковылей, разнотравья
и бобовых (основных фиксаторов атмосферного азота), что приводит к сохранению
в травостое почти одних злаков и сорных видов;
– снижение продуктивности сообществ за счет перехода доминирования к рано созревающим
менее продуктивным формам;
– дальнейшее упрощение структуры сообществ, сокращение численности и утрата редких
видов растений, переход ряда обычных видов в категорию редких, массовое разрастание
сорняков, видов с грубыми стеблями и не используемых животными;
– снижение устойчивости пастбищ, способности к улучшению плодородия почвы, изреживание
покрова вплоть до полной утраты биологической продуктивности, снижение
противоэрозионной функции и усиление эрозии;
– сокращение местообитаний, ухудшение их качества из-за переуплотнения почвы скотом
и поеданием им растений почти до основания наземной части, снижение численности
и разнообразия герпетофауны, беспозвоночных и птиц вследствие этого, а также
уничтожения скотом и сопровождающими стадо и одичавшими собаками;
– гибель птиц и их кладок в результате беспорядочного сенокошения в периоды гнездования
(май-июнь) и уничтожение змей во время заготовки сена;
– зарастание брошенных земель кустарником и бурьяном, препятствующее обитанию
многих видов птиц, гнездящихся и собирающих корм на почве;
– сокращения численности, распространения и возможное исчезновение в будущем уязвимых
видов Convolvulus lineatus L., Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Stipa dasyphylla
(Lindem.) Trautv. S. pennata L. S. pulcherrima C. Koch, S. tirsa Stev., S. ucrainica P. Smirn. и др.
Луговые экосистемы
Состояние. За исключением немногих мест, луга сохранились мелкими фрагментами
в окружении лесов и посадок, а также вдоль ирригационных каналов и противопаводковых
валов. В прошлом в долине были распространены различные варианты настоящих
луговых и болотных сообществ, формировавших плодородные почвы. Они сохранились
на о. Дикуль, а в иных местах луга представлены флористически обедненными
вторичными злаковыми и осоковыми сообществами. Повсеместно распространены
только антропогенные варианты сообществ Elytrigieta repentisi. Территориально господствуют
влажные высокотравные луга; сырые и болотистые луга представлены мелкими
фрагментами в понижениях. Причины: сильная освоенность территории, выведение
большой части долины Днестра из режима паводков, неправильный сенокос, перевыпас
и выпас в сырых условиях, вытаптывание лугов используемых для прогона скота
рядом с государственной дамбой и ирригационными каналами.
Процессы, угрожающие биологическому разнообразию и сельскому хозяйству, связанные
измененным режимом затопления и уровня грунтовых вод, но больше всего – хозяйственной
деятельностью:
– дальнейшее упрощение структуры сообществ и сокращение в травостое, вплоть
до полного выпадения, доли разнотравья и бобовых (основных фиксаторов атмосферного
азота) и связанное сокращение разнообразия флоры и беспозвоночных;
– массовое разрастание сорняков, непоедаемых и грубостебельных видов, снижение
жизненности основных видов, продуктивности и пищевой ценности травостоя;
– снижение растительным покровом устойчивости и способности к

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
305
самовосстановлению, расширение участков сбитой растительности и превращение
луговин в грязевые болота;
– нарушение водного баланса и деградация структуры верхних горизонтов почвы:
заболачивание или иссушение почвы, переуплотнение, образование кочек и деградация
травяного покрова вследствие выпаса по сырой земле;
– сокращение кормовой базы полезной фауны;
– снижение численности беспозвоночных, особенно аэропланктона, и падение численности
рукокрылых в связи со снижением обилия кормов;
– ухудшение качества местообитаний, сокращение мест гнездования, укрытий и
кормежки птиц, численности пресмыкающихся и беспозвоночных;
– снижение численности и разнообразия птиц при кошении в период гнездования
(май-июнь), от повышенного беспокойства, истребления кладок и яиц человеком,
скотом, одичавшими собаками и кошками, уничтожение змей при заготовке сена;
– перенос паразитов и возбудителей болезней с домашних на диких животных.
Животный мир Рамсарского сайта
Состояние. Условия существования животного мира Нижнего Днестра настолько динамичны,
что создают опасность для его богатства, несмотря на возникновение новых
мест обитания за счет забрасывания заливаемых и заболачиваемых земель. В то же время,
некоторые серьезные воздействия (незаконные рубки, малообоснованные санитарные
рубки, сложившаяся в стране практика создания посадок на основе интродуцентов,
в том числе в местах, где этого нельзя делать, бессистемная эксплуатация пастбищ и сенокосов,
выжигание растительных остатков на полях) носят системный разрушительный
характер. Присутствуют браконьерство (например, с использованием петель) и неправильное
использование охотничьих ресурсов, правовой нигилизм привилегированных
охотников.
Угрозы, касающиеся территории сайта в целом, в том числе в результате регулярной
незаконной деятельности в прибрежных водоохранных полосах:
– сокращение жизненных ресурсов для многих видов вследствие деградации мест
обитания и снижения продуктивности экосистем;
– неэффективное воспроизводство охотничьих ресурсов, появление гибридных
форм дикой лесной и домашней кошки, домашних и диких свиней;
– беспокойство диких животных в период размножения в большинстве лесных массивов,
приводящее к сокращению численности животных;
– ухудшение состояние популяций рукокрылых и других уязвимых млекопитающих,
птиц и рептилий;
– снижение разнообразия животного и растительного мира поймы в целом, в связи
с исчезновением многих редких видов;
– потенциальной угрозой является незаконный отлов некоторых представителей
животного мира (например, выдры или некоторых пиявок), подрывающий их
естественное воспроизводство.
Охотничьи ресурсы
Условие. Недостаточная культура управления, неадекватная оценка численности некоторых
представителей фауны и неправильная оценка возможного использования ресурсов
являются обычными характеристиками охотничьего хозяйства. Несовершенно
охотничье законодательство, игнорирующее интересы владельцев частных земель
и специфику введенья охотничьего хозяйства в охраняемых природных территориях.
Охотустройство на территории сайта не проведено.

306
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Угрозы, связанные с уровнем регулирования охоты в стране, преодоление которых связано
с развитием охраняемых с реальными режимами охрана на основе планов потребление:
– истребление представителей охотничьей фауны, отсутствие роста или недостаточный
рост охотничьих ресурсов;
– отсутствие или неадекватный уровень рентабельности элитной охоты;
– конфликт между интересами местного населения и охотниками, прежде всего
приезжими.
2.3.2.1.2. Прогнозируемые природные факторы и связанные с ними начавшиеся
процессы
Фрагментарность природных комплексов и экосистем
Ландшафтный фактор. Природные лесные и травяные экосистемы в основном разобщены
и представлены территориями, площадью от нескольких до чуть более тысячи
гектаров. Они окружены крупными пахотными землями и искусственными посадками,
часто удалены друг от друга. Сильная антропогенная нагрузка в значительной мере способствовала
уничтожению и деградации экотонов (обладающих особыми характеристиками
пограничных участков экосистем) и растительности степей, распространению синантропных
сообществ. Слаба система лесных полос, в том числе прибрежных водоохранных,
особенно в нагорной южной трети сайта. Все это значительно ограничивает
генетический обмен между изолированными малочисленными популяциями, особенно
крупных или малоподвижных животных, редких растений и животных, например, видов
змей, связанных со степными местообитаниями. Это касается также многих видов, у
которых успешность распространения и освоения новых территорий носит вероятностный
характер, и/или связана с периодическими локальными вымираниями и поселениями
популяций. Фрагментация препятствует восстановлению степных и луговых экосистем,
где сокращается и даже прекращается выпас и пахотное использование.
Процессы, угрожающие вследствие фрагментации популяций и сообществ, имеют
статистический характер, отражающийся в постепенной деградации, неопределенности
времени и лавинообразном характере наступления последствий:
– критическое для некоторых видов затруднение миграции и генетического обмена,
близкородственное скрещивание (инбридинг) и генетическая деградация вплоть
до вымирания редких видов (например, четырехполосый, желтобрюхий и эскулапов
полозы, лесная куница, произрастающие мелкими группами редкие растения);
– вымирание малочисленных видов вследствие низкой вероятности скрещивания
(редкие насекомые как Sago pedo и очень редкие растения);
– сокращение биологического разнообразия и потенциала саморегуляции и устойчивости
лесных экосистем;
– ослабленная роль лесных насаждений в сохранении почв, энтомофагов и опылителей,
смягчении погодных экстремумов и микроклимата полей и садов.
Глобальное и региональное потепление климата
Климатический фактор. В условиях глобального потепления и усиления аридизации
территории Молдовы (уменьшение годовой суммы осадков и/или их неравномерное распределение
в течение года, а также возрастание температуры воздуха), в ближайшие годы
можно ожидать наступления засушливого периода, приходящегося на вторую половину
лета – осень. Обострятся засухи, особенно атмосферные, предполагается усиление и учащение
экстремальных погодных явлений, в том числе ливневых дождей, уменьшение

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
307
влагообеспеченности территории и снижение уровня грунтовых вод. Потепление климата
ведет к уменьшению суммарного стока Днестра, изменит режим паводков и связанные
с этим опасности - усилится испаряемость и ухудшится режим увлажнения. Увеличатся
колебания границ водоемов, снизится срок функционирования временных водных
биотопов в долине, может сократиться их число. Сокращение суммарного стока реки и
прогрессирующая аридизация могут резко обострить экологическую ситуацию на территории
сайта в целом, ускорить деградацию уязвимых водно-болотных экосистем и плавневых
лесов, вызвать сокращение/исчезновение чувствительных к недостатку влаги видов
растений и животных нагорных экосистем. Все это снизит продуктивность растительности
и водоемов, обилие кормов животных, их жизненное пространство. В то же время,
последние годы демонстрируют более частые экстремальные паводки, раньше проходившие
с интервалом более 10 лет. Негативные последствия будут усиливаться тем, что нормы
и правила, составляющие существующий лесной режим, не приспособлены к происходящим
природно-климатическим изменениям, а также из-за дефицита правового режима
для травяных экосистем общего пользования.
Процессы, угрожающие степным экосистемам и их ресурсам, связанные с усилением
комплексного процесса опустынивания:
– изменение условий произрастания – усиление засушливости, возможно критическое
для типчаково-ковыльно-разнотравных;
– постепенной изменение растительности в сторону более приспособленной к дефициту
влаги, сокращение популяций редких растений и мест произрастания видов с узкими
параметрами пригодных условий из-за возможного разрушения местообитаний, в
силу экстремальных погодных явлений;
– сокращение и исчезновение участков лугов на границе со степными участками в малых
долинах, ухудшающее условия обитания в степных биотопах.
– снижение продуктивности природных кормовых угодий, зависящих от атмосферной
влаги, и усиление угрозы недостатка кормов в засушливое время года;
– снижение природоохранной и противоэрозионной функции травяного покрова с сокращением
площадей и числа участков со степной растительностью, вследствие размыва
ливнями эрозионно-опасных земель, потеря способности почвы к восстановлению
плодородия и усиление эрозии до прямой утраты почвы на некоторых участках;
– появление опасности случайных возгораний сухой растительности и стихийных
пожаров (в том числе и вследствие деятельности человека).
Процессы, угрожающие лесостепным экосистемам, связанные с ухудшением условий
произрастания вследствие изменения температурного и гидрологического режимов,
изменения характера и периода выпадения осадков, возможного обострения деградации
почвенного покрова:
– значительное снижение биологической продуктивности и устойчивости лесных насаждений
(и состояния ряда пород), особенно порослевых (дуб, ясень и др.) или с преобладанием
интродуцентов (акация белая, возможно гледичия и др.);
– ускорение вытеснения аборигенных видов агрессивными интродуцентами широкой
экологической амплитуды, толерантными к аридизации – айлант, клен американский;
– массовые буреломы и ветровалы вследствие экстремальных погодных явлений (пыльных
и снежных бурь, ураганов, обледенений), пожары;
– сокращение биоразнообразия и упрощение сообществ, за счет уменьшения численности
мезофильных и гигрофильных древесно-кустарниковых видов и трав;
– возможное появление агрессивных и сорных видов растений, ранее не характерных
для данной территории.

308
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Процессы, угрожающие лесным (плавневым) и луговым экосистемам, связанные с
изменениями гидрологического режима – затоплением паводками с более длительным
стоянием воды, чем способны переносить существующие растительные сообщества.
Происходит усиление колебаний грунтовых вод и сдвиги границ их залегания, изменение
характера выпадения осадков, усиление эрозионно-аккумулятивная деятельности
ливневых паводков. Противодействие невозможно без регулирования режима обводнения,
приближающего его к природному. Угрозы:
– изменение ландшафтного облика лесных массивов;
– усиление стрессовых воздействий на экосистемы экстремальных погодных явлений
(ураганов, обледенений, др.), приводящих к массовым буреломам и ветровалам;
– ускорение обмеления и пересыхания части экосистем плавневых водоемов, ущерб
водной и водно-болотной растительности и животным;
– усыхание дуба, ясеня и тополя гибридного в лесных насаждениях, оказывающихся в
несоответствующих их экологической природе местообитаниях;
– дальнейшее ослабление устойчивости лесных сообществ, прежде всего порослевого
происхождения, произрастающих в несоответствующих лесорастительных условиях,
усыхание ясеневых лесов на пониженных долгосрочно затопляемых участках
поймы, ухудшение состояния зрелых и особенно старовозрастных тополевых лесов;
– ускорение вытеснения аборигенных видов агрессивным кленом американским –
интродуцентом широкой экологической амплитуды, толерантным к аридизации;
– колебания условий произрастания лугов различного уровня поймы, ведущее к их
ухудшению для короткопоемных и долгопоемных лугов, быстрым сменам серийных
сообществ и улучшению условий для пионерных и выносливых сорных видов;
– усиление процесса засоления почв поймы и расширение площади галофильных
сообществ;
– снижение почвенного потенциала, ухудшение условий для почвенной биоты, а
также для сапрофагов, питающихся мертвой древесиной, возможное исчезновение
некоторых уязвимых видов;
– деградация экотопов, увеличение площадей пионерных сообществ на свежих аллювиальных
отложениях, в том числе на заиливающихся лугах.
– ухудшение эпидемиологической ситуации за счет лучших условий для болезнетворных
микроорганизмов, повышения вероятности эпизоотий, включая особо опасные
(например, бешенство);
– уменьшение привлекательности местности, с точки зрения развития туризма;
– снижение природоохранной и эстетической функций лесов и защитных качеств береговой
водо-охранной полосы;
Процессы, угрожающие животным лесных, травяных и водных экосистем, связанные
со снижением продуктивности и изменением ритмов развития растительности или
режима внутренних водоемов:
– смещение фенологических сроков развития растений (главным образом цветения
и плодоношения) под влиянием потепления способно вызвать нарушения
пространственно-временных параметров экологических ниш беспозвоночных;
– упрощение состава и структуры растительности отразится на видовом богатстве и
разнообразии беспозвоночных, а снижение численности насекомых в травяном ярусе
определит падение численности, например, пресмыкающихся, включая редких змей;
– экстремальные события могут вызывать (особенно в зимний период) локальный дефицит
растительных кормов птиц, сокращение их численности и разнообразия;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
309
– активизация вредителей и возбудителей заболеваний при потеплении зимнего периода
с увеличением числа безморозных дней и более слабым промерзанием почвы;
– дальнейшее снижение численности копытных, снижение численности хищных, в
частности барсука и других куньих, уменьшение видового состава рукокрылых в
связи с сокращением разнообразия и обильности кормовой базы, особенно в пойменных
лесах;
– повышение уязвимости летучих мышей при рубках, от воздействия хищников и паразитов
из-за укрупнения колоний и усиления фактора беспокойства, в связи с ростом
дефицита пригодных убежищ;
– сокращение кормовой базы выпасаемого скота;
– обеднение существующего состава гнездящихся видов (особенно за счет редких видов
Ciconia nigra, Crex crex, Egretta alba, Phalacrocorax pygmeus, Himantopus himantopus, Falco
subbuteo, Falco vespertinus, Crex crex, Ciconia nigra, куликов и др.) до уровня базового;
– сокращение численности популяций групп и видов базового состава, использующих
богатые и стабильные ресурсы – Fulica atra, Gallinula chloropus, Podiceps cristatus,
большинство цапель, Buteo buteo, Milvus migrans, Fringilla coelebs, голуби, горлицы,
некоторые врановые, чайки, мелкие воробьиные;
– обеднение птичьего населения, представленного фуражирующими из соседних территорий,
мигрирующими, кочующим и блуждающим птицами;
– снижение биологических ресурсов, перегрев воды, пересыхание плавневых водоемов
и соответствующее уменьшению численности вплоть до исчезновения многих
видов гидробионтов, поскольку отдельные группы беспозвоночных животных
(некоторые амфибионтные олигохеты, пиявки и моллюски), откладывают коконы,
яйца или икру в прибрежной зоне или даже выше уреза воды;
– снижение содержания кислорода и биогенное загрязнение водоемов за счет массового
размножения водорослей с последующим «цветением» воды, нередко сопровождающееся
массовым замором рыб и других водных животных;
– исчезновение ряда видов рыб в природных комплексах и потеря потенциального
значения «Талмазких плавней» для нереста фитофильных рыб Днестра;
– упрощение структуры сообществ гидробионтов и сокращение их видового разнообразия,
численности популяций многих видов вплоть до исчезновение редких.
2.3.2.1.3. Проблемы особо значимых природных объектов и связанных с ними ресурсов
Старое русло Днестра (Слепой Днестр)
Условия. Старое русло – самый крупный естественный водоем в стране, имевший богатые
запасы рыбы, использовавшийся для орошения. Это место обитания многих птиц,
редких видов растений, насекомых, рыб, млекопитающих и птиц. В настоящее время
сильно заилен, в северной части на значительном протяжении канал сужен до 10 м, а затем
практически сравнялся с землей. Однако на большем протяжении ширина русла достигает
80 м, а в самой широкой части – около 120 м. Местами русло прервано искусственными
дамбами; там, где они неоднократно возобновлялись, образовались протяженные
отмели; местами между селами Леунтя и Копанка русло сильно заполнено землей
от оползней. Развивается новый оползень. Режим прибрежной водоохраной полосы
(ширина 20 м) не соблюдается на основном протяжении. Поэтому емкость русла крайне
уменьшилась. Прекращение циркуляции вод и снижение глубины русла превратило чувствительную,
но живую экосистему в серию прудов с условиями гниения. Площадь водосбора
составляет всего 113 км 2 , нет постоянных и сильных притоков, как и подземных

310
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
потоков. Повышение водного зеркала случается только в дождливые периоды и при высоком
уровне Днестра. Паводковые воды иногда попадают в старицу благодаря небольшому
каналу, прорытому жителями с. Талмаза, но это дает возможность получить воду
только при сильных паводках.
Слепой Днестр имел большое значение для орошения сельскохозяйственных культур
в обширной долине и развития высоко прибыльного сельского хозяйства. В настоящее
время площади орошаемых культур сократились в несколько раз, так как возможности
силовой подачи воды из основного русла Днестра ограничены рыночными условиями и
возможностями водопользователей; правительство иногда финансировало разовые подачи
воды из Днестра, но орошение из Слепого Днестра – обычная практика.
Качества земель, которые могут орошаться из Слепого Днестра, требуют особого внимания.
Согласно последним оценкам 13 , распространенные здесь аллювиальные почвы
содержат немного гумуса (1.4-1.5 %) и небогаты питательными веществами, высоко содержание
ила – до 70-80%. Хотя в них нет видимых карбонатов, содержание растворимых
солей высокое (более 1%), источником засоления являются минерализованные подземные
воды на глубине 1-1.5 м.
Однако в верхнем слое содержание гумуса достигает порой 5%. Дренаж и последовательная
обработка этих почв ведет к значительным изменениям структуры и влажности,
ускоренному разложению растительных остатков, возрастанию активности аэробной
микрофлоры, и в результате это – росту плодородия. Несмотря на высокое содержание
солей, которое может быть связано с проблемами дренажа, вызывающими стагнацию
вод и подъем солей при их испарении, большинство образцов почвы отнесены к категории
очень низкого риска засоления. Риск содификации почвы также невелик. В результате,
эти почвы не являются засоленными 1 .
Ежегодное испарение вод на поверхности почвы быстро увеличивает содержание солей.
Почвы испытывают уплотнение, вызывающее перераспределение влаги, потерю почвенной
структуры, которая напоминает илы, и растрескивание при высыхании. Этот
эффект может быть связан с проблемами дренажа и использованием воды из заиленного
Слепого Днестра в примыкающей к нему большей части долины и из дренажных каналов.
Плохое качество воды привело к изменению свойств почвы, то есть дисбалансу между
натрием и кальцием. Изменение климата увеличивает риск засоления, особенно в пониженной
части долины, относящейся к землям села Чобурчиу, где сильнее распространены
переувлажненные контуры.
Получение паводковой воды из реки (как это произошло в 2010 году) способствует
разбавлению и улучшению качества воды в старице. Восстановление регулярной связи с
рекой в существенной степени решило бы проблемы Слепого Днестра, особенно в случае
повышения аккумулирующей емкости – расчистки с удалением накопившихся илов вместе
с другими загрязнениями. Это кардинально улучшит возможности орошения, восстановления
рыбных запасов и биоразнообразия, подпора для грунтовых вод и питьевых запасов
в колодцах прилегающих сел (так как нет значительных подземных водотоков).
Слепой Днестр может стабильно получать воду из реки самотеком, так как уровень поверхности
земли на всей прилегающей территории близок к уровню русла главного течения
реки. С геологической точки зрения русло Слепого Днестра стабильно, и процесс эволюции
меандров неактивен. Единственный идущий процесс – седиментация глинистых материалов
и прогрессирующее ограничение проточности Слепого Днестра. Накопление вод в
13 Environmental and Social Impact Assessment of Central Irrigation System Projects in the Nistru River Basin in Moldova,
Proposed for MCC Funding. MWH AMERICAS, Inc. 2010

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
311
Слепом русле будет способствовать хорошему функционированию «копанок» - вырытых
водоемов, прежде использовавшихся населением на Нижнем Днестре, кое-где уже появившихся
вновь (Пуркарь). Слепой Днестр соседствует с остатками старых меандров,
один из них (оз. Лаптура) может быть снова присоединен.
Угрозы при развитии существующей ситуации:
– дальнейшее заиливание и фрагментация русла, сокращение аккумулирующей способности
настолько, что даже приток паводковых вод не будет улучшать ситуацию;
– развитие гниения на всех его участках и заболачивание остатков русла;
– невозможность орошения из Старого русла даже после захода паводковых вод;
– спонтанное засоление земель в отсутствие достаточного дренажа, особенно на
участках, орошаемых из Слепого Днестра и дренажных каналов;
– снижение доходов землевладельцев и забрасывание земель;
– дальнейшее снижение значения водоема для гнездования птиц водно-болотного
комплекса из-за сокращения ресурсов и отсутствия стабильности мест гнездования;
– постепенная потеря ценностей биоразнообразия, включая еще сохраняющихся
здесь редких видов растений и животных;
– потеря значения Слепого Днестра как уникального природного объекта, привлекательного
для туристов.
Потенциальные угрозы после реконструкции:
– повышение водного зеркала может вызвать формирование болот в пониженных
местах, где пахотное пользование может прекратиться, если не выполнять откачку
вод и не создавать «копанки»;
– в некоторых местах повышение водного зеркала может благоприятствовать накоплению
минеральных солей, как уже наблюдалось в прошлом, особенно при плохом
состоянии дренажной системы;
– при использовании интенсивных систем выращивания на основе орошения существует
риск загрязнения Слепого Днестра, дренажной системы и, возможно, главного
течения Днестра выщелачивающимися и смываемыми удобрениями;
– применение таких систем грозит также интенсивным использованием пестицидов,
их воздушным переносом в реку и соответствующими последствиями для водных
ресурсов, а также транспортом через пищевые цепи в важные природные
объекты в пределах сайта, Нижнеднестровского природного национального парка
и так далее.
Олэнешть-Крокмазская долина
Условия. Почвенные и гидроэдафические условия долины сходны с условиями долины,
где расположен Слепой Днестр, но динамичнее, ведь уровень почвы ниже уровня
Днестра, а уровни залегания почвенных вод варьируют сильнее, часто достигая поверхности
почвы.
Мощность обводненных пород достигает 20-30 м, глубина залегания вод колеблется
от 0,3 до 5-7 м. Колебания уровня грунтовых вод чаще всего не превышают 1 м, хотя могут
достигать и 2 м. Между верхним и нижним слоями существует непосредственная гидравлическая
связь, поэтому уровни залегающих в них подземных вод устанавливаются
на примерно одинаковых отметках. Имея более низкий коэффициент фильтрации,
отложения пойменной фации медленнее фильтруют воду при падении уровня воды в р.
Днестр, что способствует ее задержке в понижения рельефа в этот период и формированию
заболоченных участков в пойме. Поэтому иногда разность отметок уровня может
достигать 1-1,5 м.

312
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Наименее минерализованные воды, преимущественно гидрокарбонатного состава,
встречаются в прирусловой части поймы. Ближе к склону присутствуют уже сульфаты и
хлориды. Основным фактором уровня грунтовых вод в пойме являются колебания речного
стока. Лишь при сильных паводках или в периоды длительного выпадения осадков
дождевые воды достигают грунтовых вод и меняют положение их уровня, вплоть до
слияния с поверхностными водами, накапливающимися в пониженных участках поймы.
Однако это не ведет к изменению солевого состава пород и почв, а лишь к перемещению
солей по разрезу. Периодический подъем уровня грунтовых вод способствуют засолению
почвенных горизонтов, отражаясь на состоянии растительности. Судя по состоянию
посевов в 2010 году, мощные паводки 2008 и 2010 лет промыли грунты и почвы,
но неясно, насколько устойчив этот эффект. Орошение из каналов по прежнему будет
иметь отрицательное значение.
При освоении долины была сформирована сеть дренажных каналов, для понижения
уровня велась откачка вод из коллекторного канала в реку, прекращенная в силу рыночных
условий. В зависимости от рельефа территория поймы подразделяется на четыре
зоны. Первые три – находятся в пределах земель хозяйственного назначения.
1. Зона очень рискованного земледелия, в пределах которой уровень среднего стояния
грунтовых вод находятся на глубине 40-60 см от поверхности земли, воды регулярно
поднимаются к поверхности, формируя длительный период замачивания почв.
2. Буферная зона, расположенная на отметках в 1,5 м выше среднего уровня стояния
грунтовых вод (абсолютные отметки уровня почвы в данной местности – 0.90-1.10
м). По нормативам агротехники для почв поймы р. Днестр это – предел для земледелия;
территория подтапливается: в периоды высокого стояния уровень грунтовых
вод поднимается до 0 – 30 см от поверхности земли.
3. Территории относительно благоприятные для земледелия.
Вся долина имеет существенное значение для сохранения биоразнообразия, даже обрабатываемые
земли, где например, на каналах регулярно кормятся цапли. В ее центре
–урочище Айвазия – в середине первого десятилетия текущего столетия в на заболоченном
участке, окаймленном засоленными землями, была зона природного развития, занятая
тростником и лугами, а также полоса лугов вдоль коллекторного канала. Этот участок
был очень богат редкими видами и, по критериям, соответствовал ключевой территории
местной экологической сети. В Айвазии находится самая низкая точка страны. В
2010 году эти земли резервного фонда примэрии были в основном заняты посевами кукурузы.
Угрозы, в основном реализующиеся в настоящее время:
− деградация почвы, возможно не всюду устойчивая;
− потери биоразнообразия, в первую очередь уязвимых видов, присутствие которых
требует создания охраняемых территорий (Резолюция 6 Бернской конвенции, 1998);
− потеря привлекательности естественного и важного туристического объекта.
Остров Турунчук
Условия. На острове есть достаточно крупные контуры луговых почв (Приложение
2) с признаками засоления и высоким уровнем залегания грунтовых вод, а также участки
иловато-болотистых мелиорированных почв, которые возвращаются к исходному состоянию.
Это почвы с низким почвенным плодородием и факторами, ограничивающими
возможности сельскохозяйственного производства – степень засоления и заболачивания.
Места с выраженными процессами заболачивания (Приложение 2) требуют наблюдения
и разработки мер по содействию естественным процессам, режимов охраны

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
313
и использования. Однако в настоящее время все эти места используются под пахотное
земледелие арендаторами и владельцами земель. Среди участков, где следует вести мониторинг,
выделяется группа Т4-Т6 в урочище Баж и рядом, то есть там, где есть и другие
проблемы (Управление водными экосистемами и их ресурсами в разделе 2.3.2.2.1).
Вместе с тем, условия динамичны и на острове, например, заболоченный участок около
25 га сформировался в меандре между урочищем Саги и границей с Украиной пределах
зоны, охарактеризованной как пригодная для неограниченного сельскохозяйственного
производства.
Угрозы при развитии существующей ситуации:
− деградация почвы, возможно не всюду устойчивая;
− упущенное время для создания иного, более важного и устойчивого производства.
Талмазские плавни
Условия. Ценность территории определяется многими показателями, каждый из которых
достаточен для признания особого ее значения:
• репрезентативность зоны меандров реки с почти замкнутыми речными петлями,
типичной для северо-запада Черноморского бассейна, со старицами, сформированными
блужданием реки, и другими влажными образованиями;
• наличие мало сохранившихся в Европе старых тополевых лесов в стадии климакса,
часть которых находится в условиях произрастания, обеспечивших развитие
тополевых сообществ в течение более 40 лет с начала ухудшения водного режима,
связанного со стоком реки Днестр;
• наличие старых ясеневых плавневых лесов, больше распространенных в Западной
Европе, где они отнесены к типам природных местообитаний, сохранение которых
требует выделения особых зон охраны;
• присутствие значительных сообществ Salvinia natans и Trapa natans – видов, строго
охраняемых Бернской конвенцией, а также существенной популяции третичного
реликта Vitis sylvestris (все три вида занесены в Красную книгу Молдовы);
• поддержка многих уязвимых и находящихся под угрозой исчезновения видов
птиц Всемирного красного списка (МСОП-2010), среди которых есть гнездящиеся
- Crex crex (NT), периодически, Phalacrocorax pygmaeus (NT) и мигрирующие
как Branta ruficollis (VU), Anser erythropus (VU), Aythya nyroca, Circus macrourus,
Haliaeetus albicilla (все – NT), а также 17 видов Красных книг Молдовы и Украины
(в основном одновременно), из которых 3 гнездятся;
• обитание многих других видов Всемирного красного списка как беспозвоночные –
Ceonagrion mercuriale Charp. (VU) и Hirudo medicinalis (LR), амфибии – Hyla arborea
(NT) хищные млекопитающие – Mustela lutreola (EN) и Lutra lutra (NT), рукокрылые
Myotis dasycneme (VU) и Nyctalus laseopterus (NT), а также многих видов Красных
книг Молдовы и Украины – позвоночные 5, насекомые 9, моллюски (Понто-
Каспийские реликты) - 2;
• высокое, несмотря на небольшую территорию комплекса, богатство позвоночных
включающее 200 видов птиц, из которых 110 гнездятся, 52 вида млекопитающих,
около 10 видов амфибий и рептилий;
• самая высокая в стране концентрация видового богатства стрекоз (Odonata) – 23
вида, что составляет 54% когда-либо отмеченных в Молдове и 62% видов, обитание
которых подтверждено для настоящего времени;
• особое богатство рукокрылых в европейском контексте: из 21 вида обитающих в Молдове
летучих мышей, здесь зарегистрированы 14, в том числе 12 строго охраняемых

314
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
в Европе и 6 из Красных книг Молдовы и Украины; по-видимому для видов, внесенных
во всемирный список уязвимых, численность Nyctalus laseopterus и Myotis
dasycneme следует считать существенной;
• комплекс расположен в русле одной из основных миграционных артерий и используется
птицами, среди которых много редких.
Особые условия природного комплекса. В западной части комплекс отделен от сельскохозяйственных
угодий сел Талмаза и Чиобурчиу противопаводковой дамбой, построенной
в начале 70-х годов и тянущимся вдоль нее каналом, заиленным в северной части.
Большая часть урочища, кроме меандров, по периметру в северной и восточной части
отделена от Днестра внутренней дамбой, построенной в 60-е годы прошлого столетия.
Ее продольный профиль волнистый, гребень валов на отдельных участках находится
ниже расчетных горизонтов воды от 0,1 м до 0,6 м, возможных 1 раз в 100 лет, а в местах
переходов через дамбу до 0,5 м (продольный профиль и поперечные сечения прилагаются).
Техническое состояние дамбы, предназначавшейся для защиты пойменных земель
от критически высоких 1% обеспеченности паводков Днестра, неудовлетворительное,
укрепление не проводилось. Дамба препятствует как затоплению урочища, так сходу
вод после крупных паводков.
Существует дефицит паводков, способных затопить значительную часть долины, обеспечить
водой временные водоемы и дать возможность функционировать потенциальным
водоемам. Сокращение суммарного стока реки с тенденцией уменьшения числа
уровневых подъемов воды в реке, достаточных для (а) частичного затопления, (б) подъема
грунтовых вод и (в) подпочвенной подпитки водоемов, особенно временных. Несмотря
на постепенное разрушение внутренней старой дамбы, она сильно ограничивает как
заливаемую площадь, так и скорость поступления воды (поверхностного и путем просачивания)
на территорию при умеренных паводках. Влияние остатков насыпи будет неопределенно
долгим, а ее специальное удаление крайне проблематично как по экономическим,
так и по экологическим соображениям.
В результате, в течение 40 лет произошла сдвижка границ уровней стояния грунтовых
вод. Таким образом, лесорастительная обстановка изменились на значительной части
территории. Сдвиги длительности и высоты обводнения, а также уровней вод, достижимых
сложившейся корневой системой, модифицировали условия произрастания некоторых
основных пород. Адаптация более вероятна в двух случаях. Во-первых, в пограничных
условиях, где изменение режима влажности было особенно медленным и сопровождалось
параллельным изменением параметров нарастания корневой массы. Во-вторых,
при росте в верхней части речной гривы, где относительный дефицит влаги сложился с
самого начала развития деревьев влаголюбивых пород (ива, тополь).
Вместе с тем, наличие внутренней дамбы не предотвращает затопление территории
при сильных паводках. Тогда происходило застаивание вошедших вод до нескольких месяцев,
тогда как предельный срок природного затопления у разных экосистем варьирует
от 10 и менее (например, насаждения с участием дуба, ясеня и вяза) до 15 (тополевые насаждения)
или 30 дней (влажные луга, ивовые леса). Наличие спускной трубы с заслонкой
в дамбе, перегораживающей канал близ места соединения с Днестром частично предотвращает
связанные с этим угрозы, но не оставляет возможностей регулирования, как
и отбора вод малых паводков. При экстремальных паводках 2008 и 2010 годов заслонку
не открывали или не могли открыть в течение более двух месяцев, поэтому затопление
продержалось еще дольше, тяжело отразившись на всех экосистемах, включая водные
(сильные колебания их границ вызывают гибель организмов, распространяющихся на
высыхающие участки.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
315
Процессы, угрожающие биоразнообразию (включая лесные ресурсы), противодействие
которым связано с регулированием режима обводнения, приближающим к природному:
– дробление зон затопления на мелкие участки, и в результате снижение регулярности
паводков на все большей и большей площади;
– продолжение сдвижки ареалов уровней стояния грунтовых вод, сопровождающееся
ослаблением устойчивости лесных сообществ, особенно порослевого происхождения,
вне адекватной зоны произрастания при росте уязвимости зрелых древостоев
тополя белого с поверхностной корневой системой;
– массовое поражение долгоносиками однопородных посадок ясеня, вышедших в
условия дефицита влаги;
– дробление влажных биотопов, заиление и обмеление водоемов, сокращение числа
временных водоемов и общей площади водно-болотных угодий,;
– зарастание водоемов и побережий густой водной растительностью (непогруженной,
погруженной и плавающей), сокращение численности многих популяций;
– сокращение разнообразия местообитаний животных, площади гнездовых, трофических,
и маскировочных ресурсов водно-болотных птиц, ухудшение условий существования
амфибий, рептилий, и возможно, млекопитающих, снижение емкости
комплекса в целом;
– ослабление связей местного населения мигрирующих птиц с территорией, обеднение
видового состава и снижение численности оседающих мигрантов и фуражирующих
птиц;
– ухудшение условий существования водных экосистем, упрощение структуры сообществ
гидробионтов, сокращение их видового разнообразия за счет уменьшения
численности мезофильных и гигрофильных видов, исчезновение редких и трансформация
обычных видов в редкие;
– снижение продуктивности водных экосистем, разнообразия и обилия кормов всех позвоночных
животных, в частности сокращение кормовых ресурсов летучих мышей;
– гибель посадок, сделанных без учета рельефа территории, и уничтожение массы гидробионтов,
распространившихся из постоянных водоемов при застаивании вод
после мощных паводков;
– гибель многих животных и деградация растительности при длительном затоплении.
Подробная спецификация условий и угроз Талмазским плавням находится в плане
управления (доступен с сайта www.biotica-moldove.org) для этого природного комплекса,
разработанным ЭО «BIOTICA» и переданным в Министерство окружающей среды.
2.3.2.2. Проблемы управления ресурсами и территорией
2.3.2.2.1. Проблемы управления природными ресурсами и определяемые ими факторы
деградации
Управление лесными и лесостепными экосистемами и их ресурсами
Условия. Совокупность законов, регулирующих управление и использование лесных
ресурсов (Лесной кодекс, Закон об охране окружающей среды, Закон о природных ресурсах,
Закон о фонде природных территорий охраняемых государством, Закон об охранных
зонах рек и водоемов и др.) слабо прописывает ответственность государственных
органов и должностных лиц, содержит неясности, допускающие разноречивое толкование.
Нормативно-правовое регулирование аренды лесов не адекватно для охраняемой

316
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
территории многофункционального использования, а случаи их аренды в водоохранных
зонах и сооружение заборов противоречат законодательству. Порядок доминирования
правовых документов не соблюдается. Дефицит механизмов исполнения и индикаторов
отчетности по исполнению природоохранного законодательства очевиден. Игнорирование
законодательства отражает дефицит правовой культуры должностных лиц. Слабо
развиты финансово-экономические механизмы проведения лесной политики. Нормативные
акты управления и использования лесных ресурсов не учитывают стандартов
устойчивого ведения лесного хозяйства. Режим пользования полянами и опушками
лесостепного комплекса нарушается. Отсутствуют специальные нормы хозяйствования
в зонах с природоохранным статусом, особенно для травяных экосистем. Лесоустройство
и лесопользование традиционно пренебрегают аспектами биологического разнообразия,
слабо учитываются недревесные ценности лесов. Назначение лесохозяйственных
мероприятий базируется на историческом определении лесорастительных условий,
их изменение плохо учитывается; некоторые важные меры экономически невыгодны.
Санитарные рубки осуществляются на основе устаревших представлений, не учитывающих
сохранение биоразнообразия. Слабо регламентирован законодательно и недостаточно
используется рекреационный потенциал лесных земель.
Угрозы, связанные с узкоотраслевыми подходами лесного хозяйства и преобладанием
краткосрочных интересов, последствия чего имеют долгосрочный характер:
– несоблюдение режима неистощительного использования и воспроизводства лесных
ресурсов вследствие неэффективности государственного и ведомственного контроля;
– выполнение мероприятий в противоречие охранному режиму в водоохранных лесах;
– уничтожение старовозрастных (климаксных) лесов особого природоохранного
значения, вывоз крупных деревьев с раскидистыми кронами, уничтожение генофонда
лесоводства;
– создание лесных насаждений на флористически богатых участках травянистой растительности
и уничтожение ценных травянистых сообществ;
– дальнейшая замена коренных древостоев производными, одновидовыми посадками,
включая интродуценты, обеднение и ухудшение состояния насаждений;
– использование посадочного материала, который не соответствуют лесорастительным
условиям, и создание упрощенных быстро стареющих древостоев;
– сокращение возможностей использования недревесной лесной продукции вследствие
сегодняшней недооценки;
– неэффективное разрешение конфликта между лесопользованием и нуждами сохранения
биоразнообразия;
– уничтожение дуплистых, сухостойных, суховершинных, с отслаивающееся корой деревьев
и удаление крупномерного бурелома, что не несет особых экономических выгод,
обычно не имеет санитарного значения, но разрушает условия обитания многих
охраняемых видов;
– сокращение численности ряда животных, многие их которых находятся под угрозой
исчезновения, в том числе насекомые, рептилии и амфибии, звери и птицы, из-за
острого дефицита естественных укрытий и субстрата.
Управление степными и луговыми экосистемами и их ресурсами
Условия. Сельское хозяйство находится в кризисном состоянии, характеризующемся
в числе прочего деструктуризацией и несформированным рынком. Стратегия вывода
из кризиса и соответствующее ему управление отсутствуют на уровне страны. Правовые
нормы использования ресурсов пастбищ и сенокосов (Постановление Правительства

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
317
№ 667 от 23.07.2010 об утверждении Положения о пастьбе и сенокошении) юридически
недостаточны, так как содержат неясные части, касаются прав собственности на уровне
нормативного акта, а не закона, плохо соблюдаются. Поддерживающие меры и меры
по реконструкции пастбищ почти не осуществляются. Есть общий дефицит управления
природными травяными ресурсами, а режим эксплуатации нерационален, обоснованные
системы выпаса в основном отсутствуют. Площади пастбищ и их способность к нагрузке
явно недостаточны для имеющегося поголовья, что вызвано почти полным отходом
от стойлового содержания, а также отсутствием сеяных пастбищ.
Факторы, вызывающие разрушение степного биоразнообразия и его ресурсов, а
также низкую продуктивность домашних животных, в определенной мере устранимые
с помощью управления на местном уровне:
– вследствие избытка перемещений животных возросла дополнительная нагрузка на
почву, вызывающая угнетение травяных экосистем и ускоряющая их деградацию;
– выпасаемые животные голодают без дополнительных источников кормов (особенно в
засушливый период), в то же время луга плохо используются для запасания фуража;
– происходит зарастание древесно-кустарниковыми породами некоторых ранее степных
открытых участков неудобных для использования, а также заболачивание участков
лугов, вследствие полного отсутствия умеренного выпаса или сенокошения;
– на заброшенных или переводимых под охрану участках возможна мезофилизация
травостоя степных сообществ вследствие полного отсутствия выпаса и кошения.
– разрушительный, не всегда легальный, выпас формирует устойчивый стереотип безответственности;
– незаконная распашка пастбищ и залежных земель, используемых под пастбища;
– перенос паразитов и возбудителей болезней с домашних на диких животных.
Управление водными экосистемами и их ресурсами
Условия. Социально-экономическая обстановка затрудняет введение ограничений на
использование водоемов и их обитателей для нужд населения. Фактически отсутствует
контроль над выловом рыб, использованием других гидробионтов на водоемах, не
имеющих частного владельца. На берегах водоемов осуществляется незаконный выпас и
распашка. Интересы населения, некоторых владельцев рыбного бизнеса и организаций,
ответственных за охрану водоемов и окружающих их территорий, не всегда совпадают,
эксплуатация водных ресурсов бесконтрольна, в противоречие долгосрочным интересам
и сохранению биологического разнообразия. Коммерческое рыболовство в Днестре
потеряло экономическое значение из-за малочисленности промысловой рыбы (причины
– сохранилось мало пригодных нерестилищ, рыба, поднимающаяся из лимана на нерест,
отлавливается еще на Украине), однако браконьерство рыбы на реке существует. Этому
способствует дефицит правового и экологического образования у местного населения и
глав администрации. Среди главных причин деградации и источник опасности – несоответствие
водных режимов и системы гидротехнических сооружений. Они создавались
с разными целями в сильно различающихся экономических и технических условиях первой,
второй и последней третях 20 века, частью эксплуатируются (государственные защитные
дамбы), частью не нужны (межхозяйственные дамбы в меандрах, не имевших
или потерявших сельскохозяйственное значение), или вышли из строя (системы подземного
дренажа, улавливающие сток каналы, шлюзы). Часть из них не обслуживаются, например,
открытые дренажи. При этом, меняются характеристики стока главного водотока
– Днестра и главного водоема – Старого Днестра, не говоря уже о мелких водных
телах. Этот комплекс специальных проблем здесь рассматривается вкратце. Особый

318
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
фактор – изменение соотношения технических и экономических возможностей, с одной
стороны, и мощи природных изменений – с другой. В прошлом веке первая сторона оказалась
сильнее, в нынешнем веке – это соотношение точно предсказать пока нельзя. Однако
паводки 2008 и 2010 лет дали возможность подумать, можно ли наращивать главные
противопаводковые валы, или эффективнее будет изменить подход к паводковым
водам. Следует отметить также, что защита этих валов прибрежными насаждениями
ослаблена во многих местах, где насаждения расстроены (преобладают упрощенные древостои
низкой полноты – 0,4–0,5).
Факторы, вызывающие деградацию, или определяющие риски для крупных объектов:
− угрозы и проблемы, связанные с деградацией Старого Днестра, рассмотренные в
специальном разделе 3.1.6;
− угрозы и проблемы, определяющие режим в Талмазских плавнях, рассмотренные
в специальном разделе 3.1.6;
− угрозы и последствия, связанные с освоением территорий в крутых излучинах
Днестра, с одной стороны, и экстремальными паводками – с иной:
o подмыв и оседание противопаводковых валов на острове Турунчук, особенно
на правом берегу Днестра;
o уничтожение посевов, на обнесенных дамбами землях (группа меандров ниже
Рэскаецкого моста – урочища Казачешть и Баж, некоторые другие);
o формирование в них озер, благодаря восстановлению связей через подземные
воды, так как уровень почвы ниже уровня реки;
o временные затопления дорог Е-87 и М-15 вследствие подпора водам, созданного
валом на последнем меандре в пределах Молдовы;
− угрозы и проблемы, связанные с гидрологическим режимом и дренажными системами,
с одной стороны, и прекращением промывки земель паводками после обвалования
долин – с другой:
o формирование контуров засоления и миграция солей на пахотных землях;
o неэффективное использование этих земель вследствие общей низкой прибыльности
полеводства и деформированного рынка;
o деградация земель из-за нарушения дренажа и отсутствия мониторинга;
o повторное временное освоение начавших формироваться очагов природного
развития, уже поддерживающих редкие охраняемые виды;
− угрозы и проблемы, связанные с отсутствием возможности управлять паводковыми
водами, проникающими в обвалованные долины (как было в 2008 году на землях
сел Талмаза и Чобурчиу):
o слишком долгое затопление больших участков долин с сельскохозяйственными
землями;
o длительный период застаивания паводковых вод, особенно в мезо- и микропонижениях
рельефа (например, на острове Куца);
o массовая гибель рыбы, особенно малька;
− периодические пересыхания озера Лаптура (как было до недавнего времени), поднятие
солей из грунтовых засоленных слоев к поверхности и засоление водоема.
Факторы, вызывающие разрушение местообитаний, биоразнообразия и его ресурсов:
– отгораживание фрагментов Старого Русла;
– снижение защитных функций прибрежных водоохранных полос и загрязнение
вод аллогенными химическими веществами и органикой;
– рыбный лов сетями-путанками на Днестре, в канале и разливах, приводящий к гибели
выдры, норки, ныряющих птиц;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
– лов электроудочками подрывает запасы непромысловой рыбы, используемые животными;
– загрязнение водоемов бытовыми отходами и эвтрофикация.
319
Управление почвенными ресурсами и растениеводство.
Условия. Отсутствуют местные планы развития территорий, включая планы ландшафтного
развития и противоэрозионных мероприятий, мало средств на соответствующее
планирование, проектирование и контроль состояния почв. Происходит рост площади
эродированных почв, составлявших в 80-е годы около 1/3 территории и увеличившихся
к 2005 г. почти в 1.5 раза. Контроль в области охраны почв со стороны государственных
органов и местной власти отсутствует. Одна из причин состоит в том, механизм
контроля и обязательность принятия мер не определены законодательством. Другая
причина состоит в том, что правильные севообороты в Молдове практически отсутствуют,
так как в их основе лежат многолетние кормовые культуры, а условия рынка
не стимулируют животноводство (даже мало где сохранились средства очистки семян
этих культур). У части фермеров отсутствует элементарное экологическое образования
в области земледелия. Противоэрозионные и фитомелиоративные мероприятия
мало применяются. К территориям возможного развития оползневого процесса следует
отнести правый древнеоползневой склон р. Ботна севернее с. Плоп-Штюбей, склоны
балок к юго-востоку от с. Попяска, склон к старице Днестра в северной части с. Талмаза и
участок террасы между урочищем Стынка Чиобурчиу и мостом у с. Рэскаец. Выше по склону
от с. Талмаза достаточно активно развивается овражная эрозия. Нарушаются правила
обработки почвы, особенно в мелких землевладениях, а в крупных нередко применяют тяжелую
технику, уплотняющую почву. На большей части полей органические удобрения не
вносятся, а минеральные нередко вносятся только при посеве в небольших количествах.
Слабо осуществляется агрохимическое обслуживание (новые данные по гумусу, фосфору,
азоту и другим параметрам почв в основном отсутствуют). Бонитировка почв основана на
их крупных контурах и поэтому не всегда соответствует реальным качествам земли у мелких
владельцев, часто не отражает реальной картины качества земель, так как основана на
агрохимических данных 25-30 летней давности. Некоторые приватизированные и обрабатываемые
земли расположены в прибрежной водоохраной полосе, где их обработка незаконна.
Защита растений не функционирует как система на местном уровне.
Угрозы, связанные с общим уровнем сельского и экономического развития в стране,
их смягчение возможно при скоординированной политике местных властей:
– падение плодородия и снижение биологического разнообразия почв, определяющего
скорость почвообразования, химические и физические характеристики почв;
– продолжение возделывание неперспективных земель, что препятствует расширению
площадей пастбищ, экологической реконструкции малопродуктивных выпасаемых
территорий, лимитирует возможности для временного вывода из пользования
или снижения нагрузки;
– активизация оползневого процесса в пределах древнеоползневых склонов и линейной
эрозии на крутых склонах, активизация плоскостного смыва в склоновых
зонах интенсивного выпаса скота;
– уменьшение площади сельскохозяйственных угодий и степных участков из-за расширения
эродированных и засолённых земель, оврагов и оползней;
– непринятие мер против разрушительного землепользования и снижения плодородия
почв, из-за слабых возможностей контроля у государственных служб и местных
органов власти;

320
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
– не всегда обоснованное применение пестицидов, отсутствие возможности эффективно
бороться с массовым появлениям вредителей;
– крайне ограниченное применение агроэкологических схем производства, практически
отсутствие на рынке сертифицированной чистой продукции;
– отсутствие системы и государственной инспекции в области сортимента выращиваемых
культур, растущая зависимость от зарубежного рынка семян;
– потеря производства овощной продукции высокого вкусового качества и старых
сортов винограда, подрывающая рыночный потенциал для гарантированного традиционного
продукта (Закон № 66 от 27.03.2008);
– дальнейший рост бедности населения, повышающий социальную напряженность
и вероятность конфликтов при регулировании землепользования.
Проблемы, связанные с социально-экономическим состоянием населения
Условия. На селе доходы связаны, в первую очередь, с использованием природных ресурсов,
и в то же время особенно велика доля населения с доходами ниже прожиточного
минимума, существует дефицит рабочих мест, что формирует правовой нигилизм и
провоцирует уничтожение природных объектов. Проблемы с бытовым отоплением провоцируют
нелегальное или избыточное лесопользование; газификация сел ослабила этот
фактор, но непосильный для населения рост цен на газ вновь провоцирует нелегальные
рубки. Сбор, иногда массовый, лекарственных (адонис, бессмертник, зверобой, душица
и др.) и красивых растений (подснежники, птицемлечники, ирисы, сон-трава и др.), плодов
и грибов почти не регулируется. Нелегальная охота, наоборот, является развлечением,
особенно для богатых людей. Практикуются в основном неорганизованные рекреация
и туризм, преимущественно в природных местностях с хорошо сохранившимися
сообществами и на их окраинах. На части территории пограничные зоны биотопов разного
типа (опушечные зоны, побережья водоемов и др.) обеднены, нарушены и засорены,
так как особенно подвержены антропогенному воздействию. Но именно эти ленточные
местообитания важны, как с точки зрения разнообразия и численности многих видов
населяющих их животных, так и для рекреации.
Угрозы в значительной мере спонтанные в большинстве территорий, их устранение
требует поддержки социально-экономического развития и активной работы с
населением:
– укрепление влияния теневого сектора на местное население;
– конфликты с местным населением из-за запретов пасти личный скот там, где это не
допускается действующим законодательством и вследствие регулирования выпаса.
– нарушение охранного режима (в резерватах, прибрежных водоохранных полосах),
снижение привлекательности местности и сокращение биоразнообразия вследствие
незаконного выпаса скота и мелкого браконьерства;
– сокращение запасов лекарственных и декоративных видов, особенно рано цветущих;
– истребление охраняемых законом и становящихся редкими видов, за счет сокращения
численности и числа популяций, потери генетического разнообразия и вымирания;
– уничтожение укрытий и мест развития (крупные гниющие пни деревьев, в которых
часто разводят костры, валежник и сучья) многих редких видов,
– сокращение биоразнообразия из-за сокращения трофических ресурсов фауны в результате
повреждения растительности на полянах и на берегах водоемов, рыбной
ловли, сбора грибов, ягод, трав и плодов, уплотнения почвы и засорения;
– пренебрежение экологическими, социальными и экономическими интересами будущих
поколений, выражающееся в сознательном саботаже природоохранных действий;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
– потенциальной угрозой является нарушение режимов зон охраны, особенно зоны
строгой охраны (А) и буферной зоны экологической реконструкции (B).
2.3.2.2.2. Проблемы благоустройства территории, управления природноисторическим
наследием и туристическими ресурсами и связанные с ними
угрозы
321
Проблемы благоустройства территории и поддержки культуры
Условия. На территории сайта и рядом благодаря общественности и при поддержке
местных властей существуют примечательные местные краеведческие музеи, дом народного
рукоделья, созданы небольшие парки, а в населенных пунктах на пути в сайт – уникальный
в стране местный музей природы, памятник садово-паркового искусства. В то
же время, для содержания одних объектов и реставрации других не хватает не только
средств, но и внимания; некоторые туристические объекты культурно-исторического и
иногда экологического характера находятся в запущенном состоянии. Хотя в некоторых
селах находят средства и возможности выиграть конкурс на самое благоустроенное село
в стране, то в других – не решена проблема незаконных свалок мусора. В некоторых случаях
районные власти стараются по возможности улучшить дороги, подводящие к селам
от главной трассы, однако состояние дорог в ряде сел свидетельствует о полном отсутствии
элементарной заботы.
Угрозы и проблемы, характерные для сельской местности Молдовы:
− разрушение, иногда начавшееся (как в парке с. Чобурчиу района Слобозия на Левобережье)
культурных ценностей;
− недостаток средств на адекватное поддержание культурной традиции (местные
музеи и др.) и их разрушение в случае отхода от дел создавших и поддерживающих
энтузиастов;
− загрязнение окружающей среды отходами, особенно стойкими;
− потеря потенциальных ресурсов вследствие негативных впечатлений туристов и
высокопоставленных посетителей;
− игнорирование достопримечательностей туроператорами из-за плохих дорог, в
первую очередь снижение возможностей наиболее мобильной и устойчивой группы
– однодневных туров.
Проблемы сохранения природного, исторического и культурного наследия
Условия. Закон об охране памятников крайне несовершенен: пренебрегает принципом
прямого действия и принципом предосторожности, декларативен в отношении реализации
ответственности государственных органов, не содержит четких критериев и отсылает
к априорно неопределимым понятиям в отношении памятников древней истории и
археологии. В то же время, имеют место прямые нарушения этого закона. Хотя археологические
памятники неизбежно разрушаются вследствие хозяйственной и иной деятельности
человека, а также естественных процессов как эрозия, многих потерь можно избежать.
На пути в сайт в районном центре находится средневековая церковь, построенная
в особом стиле, сложившемся в условиях турецкого владычества, облик которой нарушен
в результате неумелой и неоконченной реставрации. В правобережной части сайта
известны три палеонтологических памятника, относящиеся к одному геологическому
времени, два из них обнаружены в оврагах нижних террас. Эти материалы, локализация
в устьевой зоне реки и наличие крупных оврагов на верхних террасах предполагают
вероятность новых важных находок на мало изученной территории. Местные

322
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
власти недостаточно знают и заботятся о природно-историческом наследии, а их возможности
ограничены.
Основные действия, приводящие к уничтожению национального природноисторического
наследия:
− несанкционированные микрокарьеры по добыче глины и песка;
− посадка леса на территории древних поселений и городищ (корни разрушают и
нарушают культурный слой, подобно плантажной вспашке);
− грабительские раскопки памятников истории, особенно с использованием металлоискателей;
− некачественные легальные раскопки, с использованием устаревших методик
или\и без ведения соответствующей документации;
− низкая культура реставрационных работ в стране и недостаток средств на них.
Проблемы развития туризма, его инфраструктуры и информационного обеспечение
Условия. Феномен «Неизвестной Молдовы» – можно считать установленным, что до
реализации проекта, в ходе которого разработан данный план управления, туристические
агентства почти не знали о рекреационном потенциале территории. Информационное
обеспечение почти отсутствует. Симптоматично отсутствие оферт и туров из крупного
приморского курортного района Одесской области в сайт.
Дорожная сеть и другая инфраструктура, сервисное и туристическое обслуживание в
зоне сайта недостаточно развиты, хотя произошли значительные сдвиги с начала 2000-х
(появились рекреационные комплексы Пуркарского винзавода и «Серебряный фазан»,
кафе у шоссе на отрезке Попяска – Паланка, иногда с достаточно привлекательным антуражем,
домашний отель Павла Царану).
Нужна диверсификация существующего предложения, в частности путем увеличения
периода размещения посетителей. Этого очень трудно достигнуть, если цена предлагаемых
услуг велика для различных категорий туристов и в достаточной мере не учитывается
потребность диверсификации собственного продукта (фотографирование, стрельба
из лука, езда на конном экипаже, посещение традиционных дворов местного населения),
других развлечений в пределах или за пределами комплексов. Все туристические
объекты слабо участвуют в освоении рецепторного туризма и почти совсем не используют
массовый прием туристов, главным образом из-за отсутствия интегрированного и
комплексного предложения в территории. На это существенно влияет и отсутствие подходящих
помещений для размещения туристов. Нет гидов.
Угрозы, связанные с ограниченным сервисом для наиболее массовых категорий посетителей:
− недостаточно динамичное развитие туристического предложения;
− медленное формирование потока посетителей и упущенная выгода;
− неудовлетворенные ожидания местного бизнеса и других заинтересованных сторон.
Условия. Несоответствующее обустройство и содержание дорог, используемых в лесохозяйственных
целях. Отсутствие опыта использования туристического потенциала
лесных экосистем, а так же дефицит конструктивного подхода лидеров и юридических
лиц – землепользователей лесных территорий. Отсутствуют правовые акты и системы
контроля, регулирующие рекреацию.
Угрозы, связанные с созданием сервиса для посетителей, имеют временный характер
в условиях адекватных действий государственных органов:
– усиление процессов эрозии почв и деградации лесных экосистем в результате плохого
содержания лесных дорог и их бесконтрольного расширения за счет лесных территорий;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
323
– снижение оперативности реагирования при нарушении охранного режима, возникновения
лесных пожаров, инцидентов, связанных с личной безопасностью посетителей
и др.;
– загрязнение природных мест, особенно лесов мусором, брошенным посетителями;
– недополучение экономических выгод от нетрадиционного использования лесных
экосистем и ограничение возможностей финансовых вложений в восстановительные
мероприятия.
Неорганизованный туризм
Условие. Проводится преимущественно в хорошо сохранившихся естественных сообществах
и по их окраинам. На значительных территориях берега водных объектов,
опушки и поляны лесов и другие пограничные зоны биотопов нарушены из-за значительного
антропогенного воздействия, но именно они важны с точки зрения сохранения
рекреационного потенциала, а также для поддержания разнообразия и численности
многих видов птиц и привлекательных беспозвоночных. В традиционных местах отдыха
населения высока рекреационная нагрузка на лесные экосистемы.
Угрозы, возникающие из-за отсутствия охранной деятельности и трудностей организации
режима охраны, которые носят постоянный характер на охраняемых территориях:
– беспокойство диких животных в период размножения;
– сокращение биоразнообразия экосистем из-за уничтожения микроместообитаний
(крупные гниющие пни деревьев, в которых часто разводят костры, валежник
и сучья);
– сокращение трофических ресурсов как следствие повреждения растительности полян
и берегов водных объектов, рыболовства, сбора грибов, ягод, растений и фруктов;
– сокращение численности локальных популяций декоративных и лекарственных, а
также редких видов;
– сбор крупных редких видов насекомых в качестве сувениров или для коллекционирования;
– повреждение лесов в результате повседневных действий как следствие отсутствия воспитания
(культуры) отдыха на природе, уплотнение почвы, засорение мест отдыха.
2.3.2.2.3. Проблемы административного управления
Административно-территориальные проблемы
Условия. Присутствие на территории организаций и учреждений, близких по характеру
деятельности, но разной ведомственной принадлежности, с разными хозяйственными
целями. Возможны проблемы в отношениях с государственным Агентством «Молдсильва»,
осуществляющим управление лесными землями, в частности, местный персонал
лесных служб недостаточно готов к выполнению новых задач. У отдельных лиц,
представляющих государственно-политическую систему, есть возможности давления
на местные власти в собственных интересах. Компетенция местных органов центральных
властей и местных властей недостаточно разделена и определена в области управления
и использования природных ресурсов. Отсутствуют комплексные уравновешенные
планы по развитию региона, включающие экологические, социальные и экономические
компоненты. Финансово-экономические возможности местных властей ограничены,
что препятствует как осуществлению ими природоохранных функций, так и вовлечению
в управление специалистов. В стране нет дифференцированной налоговой системы,
стимулирующей рациональное устойчивое природопользование и наказывающей

324
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
незаконное природопользование, находящееся вне системы налогообложения. Действующая
совокупность законов и нормативных актов препятствует эффективному наказанию
злостных нарушителей, в том числе их судебному преследованию со стороны органов
охраны окружающей среды.
Следствия, формирующие комплекс постоянно действующих и потенциальных
угроз и процессов:
– полное или частичное отсутствие контроля соблюдения режимов охраны в ООПТ;
– межведомственные конфликты, касающиеся обеспечения соответствующих режимов
и выполнения хозяйственных мероприятий, несогласованное планирование и проведение
противоречивых мероприятий;
– дефицит действенных мер по сохранению и развитию природных ресурсов, слабое
выполнение запланированных мероприятий для их сохранения и развития;
– конфликты в связи с рекреацией на лесных территориях, искусственные препятствия
для лиц, желающих инвестировать средства в туристический бизнес;
– природопользование неадекватно встроено в систему экономических отношений,
нет стимулов для собственников и землевладельцев правильно использовать базовые
природные ресурсов не истощая их и сохраняя биоразнообразие как основу жизни;
– дефицит координации действий, препятствующих деградации земель, что подрывает
основы существования сельского населения уже в недалеком будущем;
– недостаточная координация действий местных администраций, собственников и землевладельцев,
функционирующих в пределах целостных природных территорий;
– плохое исполнение природоохранного законодательства, экологический рецидивизм;
– недоверие населения и дальнейшее развитие правового нигилизма;
– влияния коррупции.
Политическая нестабильность
Условия. Политическая нестабильность в регионе в целом создает неблагоприятный
климат для развития туристической деятельности. Неурегулированный конфликт между
властями Кишинева и Тирасполя не столько отражается на них, сколько увеличивает
проблемы населения и экономических агентов. Отсутствие реальных угроз для жизни
и здоровья посетителей и туристов – важная особенность, которая даже может быть
использована для привлечения организованного туризма, особенно иностранцев. Эта
возможность используется плохо. Установление режимов охраны природных и исторических
ценностей, развитие многостороннего сотрудничества и туризма зависит от
представителей избираемых местных и районных властей – их политических убеждений
и амбиций. Зависимость профильных государственных учреждений и экономических
агентов от политики Кишинева и Тирасполя. Отсутствие скоординированных и способствующих
развитию туризма законодательных и нормативных актов на обоих берегах
Днестра. Непредсказуемость условий для устойчивого сотрудничества в экономическом,
социальном и экологическом смысле, зависящих от стратегических решений властных
структура Кишинева или Тирасполя. Недостаточно дружелюбный для трансграничных
взаимодействий (в туризме, ином бизнесе и др.) режим прохождения административных
границ гражданами как стран региона, так и дальнего зарубежья.
Угрозы, которые власти способны нивелировать, независимо от политического состояния:
− проволочки, отмалчивание и прямой отказ чиновников в сотрудничестве из соображений
и чувства собственной безопасности;
− возможное возникновение препятствий для сотрудничества экономических агентов
по обеим берегов;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
325
− ухудшение режима на пограничных пунктах и потерн на них времени, несовместимые
с понятием рекреации и построением маршрутов;
− упущенная выгода от бездействия кольцевых маршрутов, соединяющих Право- и
Левобережье, Украину.
2.3.3. Главные направления управления
Главные направления управления природными комплексами Рамсарской территории
определяются сложившимися характеристиками землепользования и содержанием наиболее
сохранившихся элементов природного ландшафта. В целом, это может быть отражено
системой базового зонирования:
• В наиболее ценных сохранившихся степных и лесных экосистемах (зона, подлежащая
строгой охране) должны быть предприняты меры к строгой охране и максимальному
ограничению доступа, требуется проведение мониторинга и исследований,
а также организация мероприятий по сохранению состояния и автохтонного
состава растительности.
• На землях, требующих строгого ограничения хозяйственной деятельности (в силу
специального охранного статуса, высокой потенциальной биологической ценности,
или соседства с наиболее биологически ценными участками), необходимы
меры по восстановлению природных степных, луговых, лесных и болотных экосистем.
Эти меры включают действия, нацеленные на сохранение состояния и состава
сообществ в зоне, подлежащей строгой охране, для которой насаждения данной
зоны являются своеобразным буфером
• На землях, требующих некоторого ограничения хозяйственной деятельности или
доступа людей, меры должны быть направлены на регламентированное неистощительное
и эффективное использование всех природных ресурсов; на отдельных
объектах нужна экологическая реконструкция.
• На всей остальной территории главными целями являются поддержание рационального
и неистощительного использования природных ресурсов экономическими
агентами, социально-экономического роста в рамках деятельности в направлении
устойчивого развития.
Для сохранения природных и природно-исторических ценностей, улучшения состояния
экосистем и экологической стабилизации территории, приближения к экономической
стабильности и повышения привлекательности, решающими направлениями являются:
− введение охранных режимов в соответствии с зонированием и их реализация на
лесных землях
− поэтапная экологическая реконструкция водных экосистем (Старый Днестр) и режимов
(Талмазские плавни, некоторые меандры Днестра) в пойменной зоне;
− охрана и восстановление степных сообществ на землях с особым статусом охраны
и экологической реконструкции;
− создание экологических коридоров, связывающих основные природные комплексы,
и развитие системы защитных лесных и кустарниковых полос, чтобы обеспечить
связи популяций животных и растений, улучшение микроклимата на сельскохозяйственных
территориях и защиту вод;
− приведение поголовья выпасаемого скота в соответствие с возможностями пастбищных
земель, перевод остальной части скота в стойловое содержание и использование
севооборотов с многолетними травами;

326
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
− реконструкция пастбищных земель для повышения их продуктивности и биологического
разнообразия, а также их расширение за счет потерявших продуктивность
земель, особенно смытых;
− внедрение в деятельность лесного хозяйства принципов и средств комплексного
природопользования, введение мероприятий по охране природных ценностей и
экономически обоснованной рекреации в систему планирования и выполнения
лесохозяйственных работ;
− построение в сфере природопользования системы взаимодействия местной власти
и основных землепользователей (частных и государственных) с привлечением
населения к принятию решений;
− развитие производства пищевых продуктов на основе агроэкологических схем,
его национальная и международная сертификация;
− организация производства сельскохозяйственной продукции особого качества
на базе пастбищного животноводства и развитие туризма с использованием этой
продукции и степных мест при рекреации;
− проведение комплексного землеустройства и лесоустройства, исходя из нового
охранного режима и принципов и стандартов комплексного устойчивого лесопользования;
разработка плана территориального развития;
− дальнейшее формирование условий для развития туризма, вовлекая местный бизнес
и создавая условия для его роста, в том числе удерживая конкуренцию в цивилизованных
рамках;
− продвижение на внешние рынки продукции сельского хозяйства и перерабатывающей
промышленности, а также туристического продукта высшего качества, используя
бренды охраняемой территории и другую географическую спецификацию;
− активное влияние местных властей и их взаимодействие с правоохранительными
органами, для сохранения природного и исторического наследия;
− разъяснительная работа среди населения, обезвреживающая мифы об охраняемых
территориях, где все запрещено, и обращенная к патриотизму и здравому смыслу.
Порядок в перечне этих направлений не обязательно соответствует порядку реализации,
а многие меры могут быть реализованы поэтапно и одновременно с другими мерами.
2.3.4. Трудности управления
Отсутствует правовой и финансовый механизм осуществления мероприятий по сохранению
ценностей биологического разнообразия на землях лесного фонда, а также система
привлечения и стимулирования местного населения для выполнения соответствующих
работ или для создания и реконструкции противоэрозионных посадок.
Недифференцированное налоговое законодательство не имеет системы стимулов и
сдерживания в отношении истощительного пользования ресурсами биоразнообразия
(почвенными, растительными и животными), а фискальные органы изолированы от
природоохранных задач.
Дефицит опыта сотрудничества между государственными структурами, особенно соседствующих
административных территорий, как и опыта реализации крупных природоохранных
мероприятий в местных сообществах и у местных властей, недостаток соответствующих
знаний. Отсутствует взаимодействие местной администрации, осуществляющей
народовластие на местах, и крупных пользователей биологическими ресурсами
в области управления и использования лесных, почвенных и других ресурсов.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
327
Дефицит знаний и средств у местных властей для управления территорией с экологическими
значимыми объектами, мало специалистов в области управления природными
ресурсами и туризмом. Нет системы экологического образования как системы передачи
знаний, особенно в органах власти. Все это дополняется оттоком молодых специалистов
на работу за границей.
Трудности обеспечения охранных режимов лесных территорий из-за:
• теневого лесопользования и коррупции, которые характерны для стран Восточной
Европы, Кавказа и Центральной Азии (что признано в международных документах),
и в частности, в Молдове (Национальный план действий в рамках Программы
ЕИДП ФЛЕГ);
• дефицита доступных энергоресурсов, удовлетворения топливных нужд сельского
населения преимущественно (60-70%) за счет древесины, в том числе незаконно
добытой;
• большого процента бедного населения и/или получающего доходы в результате
использования и эксплуатации природных ресурсов (сбор лекарственных и декоративных
видов растений, браконьерства и другие незаконные действия);
Слабое применение законодательства в отношении:
• управления территориями;
• землевладельцев, не соблюдающих обязанности по сохранению качества почв,
o или вторгающихся на общественные (государственные, коммунальные) земли,
имеющие природоохранное значение,
o или использующих непригодную для ирригации воду;
• местных властей и государственных органов, не применяющих существующее законодательство
надлежащим образом;
• в частности, в отношении контроля остаточного содержания в продуктах веществ,
опасных для здоровья людей.
В природе происходят сложные (часто негативные) нерегулируемые или плохо регулируемые
процессы природного и антропогенного происхождения. Общество и власти
не умеют и не всегда стремятся их оценить и учесть в управлении. В то же время, сложны
даже частные, но естественные для Рамсарского сайта задачи, как создание условий для
гнездования и стабильного обитания редких и ресурсных видов птиц.
Низкие гарантии осуществления мер по смягчению ущерба окружающей среде и экологической
реконструкции территорий, включая мониторинг, государственный и общественный
контроль. Отстраненное понимание влияния стиля хозяйствования и (не)соблюдения
природоохранных требований на экономическое состояние, дефицит долговременных
интересов.
В существующих правовых условиях текущие интересы основных юридических и физических
лиц, осуществляющих лесопользование, противоречат долгосрочным интересам
лесного хозяйства и задаче сохранения биологического разнообразия.
Документы, регламентирующие лесохозяйственную деятельность, не содержат индикаторов
ее соответствия, как задаче сохранения биологического разнообразия, так и
долгосрочным интересам лесного хозяйства.
Процесс пересмотра и разработки норм и правил, касающихся управления и хозяйствования
лесными экосистемами в целях обеспечения более полного использования
биопродуктивного и экосистемного потенциала лесов, как и их адаптации к происходящим
природно-климатическим изменениям, находится только в начальной стадии.
Почти полное отсутствие доступных рекомендаций/технологий по удалению агрессивных
интродуцентов (клен американский, айлант) на фоне необходимости реконструкции

328
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
обширных ослабленных и малоустойчивых лесных насаждений. Нахождение площадей
лесных вредителей и болезней в постоянном развитии, а существующие решения борьбы
и принятая методология мониторинга малоэффективны, устарели и требуют коренного
пересмотра.
Дефицит стабилизирующих компонентов ландшафта в окружении сельскохозяйственных
земель, что затрудняет экологическую реконструкцию территории.
Территориальные проблемы сельскохозяйственного землепользования, в частности в
отношении:
− обмена земель в целях природоохранного планирования и реконструкции,
− выведения из экономического оборота малоприбыльных (удаленных, эродированных,
заболачиваемых, засоленных) земель, или смены характера их использования;
− прекращения незаконного использования.
Нахождение в частном владении большинства земель расположенных вокруг лесных
урочищ, что значительно затруднит процесс cоздания экологических коридоров.
Отсутствует действенный механизм прекращения пахотного использования непродуктивных
и эрозионно-опасных частных земель, что препятствует созданию новых
пастбищ и сенокосов.
Существует дефицит финансовых ресурсов для планирования и осуществления мер
по улучшению земель, находящихся в общественной собственности, противоэрозионных
и противооползневых мероприятий, вообще экологической реконструкции.
Часть земель в пределах прибрежной водоохраной полосы (коммуна Чиобурчиу) незаконно
приватизирована и используется путем земледелия; пассивность местных властей
и дефицит резервных земель, пригодных для сельскохозяйственной обработки, препятствует
восстановлению законности.
В стране отсутствует практика специального регулирования режима обводнения территорий
особого природоохранного значения.
Ясный правовой механизм использования пастбищных земель отсутствует, что затрудняет
регулирование выпаса и контроль местных властей за состоянием пастбищ,
поддерживает бессистемное использование природных угодий и их деградацию.
Социально-экономическая обстановка затрудняет введение ограничительных мер для
использования пастбищ малоимущими слоями населения.
Существует традиция массового прогона скота для домашнего доения, но отсутствует
практика регламентированного по срокам и нормам нагрузок выпаса и загонного содержания,
как и организации доения крупно рогатого скота на пастбищах.
Пастбищные угодья часто сильно разобщены, что препятствует применению рациональных
систем выпаса, а удаленность от мест содержания животных создает различные
неудобства.
Отсутствует практика реконструкции травянистых угодий различного типа, система
его планирования и привлечения местного населения для таких работ.
На территории Молдовы крайне ограничен ассортимент и производство семян кормовых
трав, существует дефицит качественного природного материала для восстановления
пастбищ по методу агростепи или реконструкции в природных местообитаниях.
Существующие рыночные условия не стимулируют устойчивого землепользования,
в частности применения правильных севооборотов и животноводства, основанного на
стойловом содержании рогатого скота и других мелких животных.
Отсутствует государственное регулирование рынка, направленное на устранение рыночных
дисбалансов и формирование маркетинга для фермеров.
Экономическая слабость территорий и острый дефицит оборотного капитала у фермеров.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
329
Дефицит государственного мониторинга и механизмов информирования лиц,
принимающих решения, и общественности по индикаторам (не)устойчивого ведения
сельского хозяйства.
Дефицит сельскохозяйственных знаний, в частности технологий земледелия и орошения.
Традиции рекреации и хозяйственной деятельности, пренебрегая бережным отношением
к природным ресурсам и долговременными экономическими и экологическими соображениями.
Существующее законодательство в области туризма задерживает его развитие, особенно
в сельской местности. Проверяющие структуры, используя несовершенство законов
и нормативных актов, усложняют деятельность экономических агентов, занимаются
вымогательством.
Неправильная оценка экономики туризма у представителей властей, рассматривается
предполагаемая прибыль экономического агента, и не учитывается приток средств, приносимые
туристами на территорию (в населенный пункт).
Опыт привлечения туристов и инвестиций в индустрию туризма, в том числе для
решения экологических проблем, отсутствует. В соответствии со стереотипами, сложившимися
в стране, при разработке туристических продуктов бизнес ориентируется
в основном по сегменту потребителей с высоким доходом, не учитывая пределы величины
этого сегмента и пренебрегая другими сегментами. Это, с одной стороны, увеличивает
упущенную выгоду, а с другой тормозит развитие инфраструктуры для массового
туризма.
2.3.5 Правовой статус
Правовой статус Рамсарского сайта требует эффективного сотрудничества различных
заинтересованных сторон, что очень непросто в условиях большой сложной территории,
социально-экономической неразвитости и отсутствия опыта.
Управление крайне осложняется отсутствием предназначенного для этого специального
органа или органов.
Реальность такова, что администрирование на Правобережье и Левобережье в настоящее
время осуществляется самостоятельно.
Международный статус Левобережной части пока не вполне ясен в действующем в
Приднестровье законодательстве.
Механизм отчетности по управлению сайтом на Правобережье отсутствует.
2.4. План зонирования
2.4.1. Принципы зонирования
• Зона особой охраны (А) – включает территории, особо важные для сохранения
биологического и ландшафтного разнообразия, в том числе эталонные природные
комплексы – 1801,89 га (1685,39 га – зона А на Правобережье и 116,5 га – в
Приднестровье).
В состав зоны предложены участки, мало измененные деятельностью человека, отдаленные
и труднодоступные (или труднопроходимые), в силу этого пригодные для саморазвития
и обеспечения надежной охраны.

330
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Критерии выделения:
− типичность и редкость природного объекта;
− высокий возраст и сохранность природной структура и состава древостоя;
− присутствие многих охраняемых видов (Международный Красный список
МСОП 14 , Европейские списки, Красные Книги Молдовы и Украины, учитывая положение
сайта);
− постоянное присутствие скоплений птиц водно-болотного комплекса;
− возможность соблюдения предложенного режима охраны.
Для территорий сайта выделены две подзоны:
1. заповедная – старые леса природной структуры и особо ценные заболоченные участки;
2. предварительной реконструкции, где необходимы санитарные мероприятия для
усиления участия основной лесообразующей породы – дуба, удаления чужеродных
пород, или для поддержки травяных экосистем.
В зоне А разрешены доступ местного населения (за исключением заповедной)
для сбора ягод, грибов, мелкого валежника; проведение исследований и мониторинг,
посещение малых групп туристов (3-5 человек); сбор семенного материала
древесных пород.
В подзоне предварительной реконструкции разрешены лесохозяйственные мероприятия
для поддержания природной структуры и обеспечения естественного развития,
на травяных участках – выкос степей, лугов и тростника по специальной схеме и удаление
кустарников.
Все другие действия запрещены.
• Основная буферная зона (В) – 3561,5 га (3029,5 га на Правобережье и 532 га в
Приднестровье) – включает:
– территории с более молодыми природными лесами, сохранившими типичность и
облик, а также с модельными лесными посадками, соответствующими по составу
и структуре природным лесам – 2763,4 га;
– особо ценные экосистемы степной и луговой растительности.
Критерии выделения:
− типичность природного объекта;
− присутствие охраняемых видов (Международный Красный список МСОП,
Европейские списки, Красные Книги Молдова и Украины, учитывая положение
сайта);
− возможность соблюдения предложенного режима охраны и пользования.
Зона предполагает естественное развитие экосистем или вмешательство/изменение в
состав и структуру древостоя с целью поддержания и/или содействия восстановлению
природных лесов, а также устойчивое пользование лесными и травяными ресурсами в
соответствии с планом управления.
В зоне В выделяются две функциональные подзоны:
− самовосстановления, где вмешательство в развитие экосистем регламентировано
планом управления и нормами устойчивого пользования.
14 Международный Красный список МСОП – IUCN-2010; Европейские списки – Список строго охраяняемых видов
Бернской конвенции – BC, Список видов Боннской конвенции – BM, Красная Книга Молдовы – RDM, Красная
Книга Украины – RDU.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
331
− содействия экологическому восстановлению (реконструкции) путем:
• создания условий для усиления роли главной лесообразующих пород сопутствующих
им пород, особенно содействие семенному возобновлению;
• уменьшение доли сопутствующих пород, главным образом замена клена и
ясеня на дуб, и постепенная замена производных кленовых и ясеневых лесов
на дубовые;
• изъятия чужеродных видов;
• сдерживание смены типа экосистемы (предотвращение зарастания древеснокустарниковыми
породами и опасного накопления растительных остатков) в
нелесных территориях;
В зоне В разрешены доступ местного населения и собирательство; проведение исследований
и мониторинга, временное посещение группами туристов (по спецификации
объектов); установленное планом управления лесное хозяйствование; предписанные
меры реконструкции и поддержки; выпас и кошение в соответствии с нормативами,
описанными в плане управления; охота в разрешенный период, за исключением
весеннего.
В зоне В, в целях сохранения биоразнообразия, запрещены удаление крупномерных
древесных остатков вне нормативов устойчивого пользования, установленных планом
управления; уничтожение дуплистых деревьев и крупного сухостоя; ненормированные
выпас и сенокошение; строительство, за исключением пунктов наблюдения; стойловое
содержание сельскохозяйственных и других животных; другие действия, разрушающие
природное и культурного достояние.
• Буферная зона с регламентированной экономической активностью и рекреацией
(С) – 10079 га (7891,8 га на Правобережье и 1199 га в Приднестровье) 9441,6
га в пределах природных комплексов и 637,5 га изолированных пастбищ).
В зону С включены лесные, степные, луговые угодья, на вошедшие в зоны А и В, а также
отдельные водоемы, для которых планом управления устанавливаются направления
использования, рекомендованы изменения его характера (например, замены пастбищного
пользования сенокосным) или введены отдельные ограничения. В зону С включены
также отдельные территории, соответствующие по режиму зоне В, за исключением
ограничений для присутствия посетителей и туристов.
Зона С предназначена для устойчивого хозяйственного пользования, вводимого на
основе планов лесохозяйственных органов и местной администрации по установленной
ими схеме, утвержденной центральным органом охраны окружающей среды.
Вместе, зоны с регламентированным пользованием и охраной составляют 15442,4 га
(Рисунки 2 и 3 на цветной вставке).
• Экономическая зона (D) – территория, не включенная в зоны А, В и С, где осуществляется
любая деятельность, в соответствии с законодательством страны.

332
2.4.2. Зонирование, общая характеристика зон
15
Зона А с T0 PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
(заповедная подзона – 475,9 га) и T 16 (подзона с реконструкцией – 701,3
I
га) включает самые ценные насаждения, или 17% лесов, управляемых Агентством “Молдсильва”
в данной территории, в которых преобладают (426,1 га или 39,3%) дуб пушистый
и дуб черешчатый (занимают 54,6% и 43,4% соответственно ). Около 34% приходятся на
ясеневые насаждения, в которых доля участия дуба (преимущественно черешчатого) составляет
10-30%. Есть также тополевые и ивовые леса.
Ценность и сложность древостоев, включенных в зону А, обусловлены, в числе прочего,
возрастными характеристиками, которые находятся в пределах 50 и 140 лет. Набольшую
долю имеют древостои в возрасте 51-90 лет (68%), затем 91-110-летние (11,4%) и
111-140-летние (1%).
В зоне преобладают коренные насаждения (57,2%). Частично или полностью производные
насаждения составляют 34,7%, а искусственные – 8,1%.
К заповедной зоне отнесены также: фрагмент реки Днестр и прилегающего берега – 183,8га
в пределах комплекса «Талмазские плавни», в основном в серии крутых излучин Днестра, и
фрагмент Турунчука от порога до с. Глинное - 11 гa (ихтиологический заказник); заболоченные
участки Болото Тогай – 47,2 га, Унгюл Рэскаец - 44,4 га, часть острова Дикуль – 43 га.
Из лесных участков заповедной подзоны в Приднестровье отнесен участок 7,5 гa урочища
Кицканская лесная дача.
В пределах зоны А к подзоне с предварительной реконструкцией относятся также особо
ценные участки экосистем, сохранение биоразнобразия и основных качеств которых
в современных условиях требует регулярного вмешательства с элементами пользования:
степи (Нагорный комплекс Попяска – 202,4 га); луга – на о. Дикуль – 55 га; тростниковые
участки комплекса Тудора – Паланка (индекс XIII.А.2. в плане зонирования) - 432,4 га,
«Ядро Айвазии» (X.А.4-1)- 8,1 га.
Зона В с T I и T II включает 2763,4 га или 38,8% лесов, управляемых Агентством “Молдсильва”
(Приложение 4). Остальная площадь – ценные травяные экосистемы (325,7 га).
В этой зоне преобладают акациевые насаждения, составляющие 27,4% лесных территорий
зоны (756,1 га), ясеневые насаждения занимают 20,3% (562 га), леса из дуба черешчатого
и дуба пушистого занимают соответственно 16,7% (462 га) и 3,4% (92,8 га), тополя
– 8,2% (225,4 га) и гледичии – 7,6% (211 га). Возраст насаждений зоны В находится в
пределах 5-110 лет. Наибольшую долю имеют древостои в возрасте 51-90 лет (41,1%), затем
идут 11-30-летние (29%), 31-50-летние (17,8%) насаждения.
В зоне преобладают искусственные лесонасаждения (39,8%). Коренные лесонасаждения
различной продуктивности составляют 22,3%, а частично или полностью производные
– 37,9%.
В Приднестровье к зоне отнесена основная часть урочища Кицканская лесная дача
(391 га), южная часть острова Куца (43,3 га), канал между ним и островом Дикуль и прилегающий
лесной участок на острове Дикуль (43 га), а также южный заболоченный участок
урочища Саги (98 га).
15 Тип функциональной категории T 0 – предусматривает для соответствующих насаждений исключение любых лесоводческих
вмешательств или иных действий, которые могут нарушить экологическое равновесие.
16 Тип функциональной категории T I – предусматривает, что насаждения предназначены для интегральной охраны
природы. Они могут регулироваться путем хозяйственных мероприятий (рабоы по уходу и управлению), имеют
режим контролируемого хозяйствования. В случае нарушенных лесных экосистем допускаются работы по экологической
реконструкции, которыми достигается структура природного типа. Экологическая реконструкция
это продолжительный процесс, обусловленный действительным состоянием данных насаждений.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
333
Зона С с T включает 3172,5 га или 44,6% лесов Агентства “Молдсильва” в пределах сай-
II
та (Приложение 4). В этой зоне преобладают насаждения из белой акации (54,3%), дуба
(11,6%), тополя (9,9%) и ясеня (9,7%). Остальные 14,5% заняты кленовыми, ореховыми и
др. насаждениями. В пределах зоны возраст насаждений составляет от 1 года до 140 лет.
Наибольшую долю имеют древостои 31-50 лет (36,9%), затем 11-30 летние (38,2%).
По современному состоянию, леса зона С преимущественно представлены искусственными
насаждениями (68,9%), включая 87,7% низко продуктивных. Частично или
полностью производные составляют только 20,9%, коренные – 10,2%.
Часть лесных насаждений относятся к прибрежным водозащитным зонам вдоль Днестра
в секторе Кицканский лес (дача) – Комплекс «Талмазские плавни» и на острове Турунчук.
Пастбища занимают 988,3 га, остальное – в основном дренированные земли с системой
каналов Олэнешть-Крокмазской долине.
Зона D
Вне изученных природных комплесов в пределах зоны находятся небольшие притовоэрозионные
лесопосадки (лесничества Талмаза и Олэнешть, лесной фонд примэрий).
Здесь находятся также 238 га леса лесничества Кэушень вне выделенных природных комплексов,
которые должны быть изучены и оценены. В настоящее время режим, соответствующий
зоне B назначается для площади 48.6 га и зоны С – 189.4 га.
2.4.3. Природные комплексы
Нагорный комплекс «Копанка-Леунтя» - I
Расположение. Район Штефан-Водэ, между селами Копанка и Леунтя, на склонах к долине
старого русла р. Днестр.
46° 41' 9" сш 29° 34' 5" вд
Площадь и краткое описание. 2376,2 га, в том числе 1920,6 га лесных территорий. Комплекс
включает лесное урочище «Копанка-Леунтя» и примыкающие к нему пастбища.
Абсолютные высоты: 147 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 70 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 12 км к югу от мун. Тираспол в пределах
Нижнебыковской равнины
Рельеф Водораздел рек Днестр и Ботна, а также правые склоны долины р. Ботна
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр, в пределах долины р. Днестр и его правого
притока – р. Ботна
Общее геологическое Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсон-
описание
ского подъяруса – меотического яруса
Характеристика ландшафта
Твардицкая низменная равнина, сложенная глинами и алевритами, с обыкновенными
и карбонатными черноземами на мощных лёссовидных суглинках
Основные типы экосистем.
Леса, приуроченные к склонам и водоразделам, представлены лесопосадками и естественными
древостоями, многие из которых с нарушенной структурой и репродукцией, а также
ценными участками сообществ дуба пушистого (Querscus pubescens) семенного возобновления.
Типы лесных формаций: Чистые дубравы (61,3%) и Чистые дубравы и дуба пушистого
(38,7%). Средний возраст: 33 года. Формула лесообразующих пород: 5SC2ST2STP1DT

334
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
1. Полуаридный (Quercus pubescens) куртиннй дубовый лес.
2. Полуаридный дубовый лес (Quercus robur).
3. Естественные и искусственные древесно-кустарниковые зарости на крутых
склонах.
Искусственные посадки
4. Сложные лесопосадки.
5. Плантации акации.
6. Плантации сосны Палласа.
Травянистые сообщества представлены 2 биотопами:
7. Степные сообщества на полянах.
8. Степные пастбища.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери
Летучие
мыши
Общее 283 6 9 97 34 8
Оценка полноты данных (в %) 80 60 70 80 80 80
Красная книга Молдовы 4 4 4 8 1
Список МСОП 1 2 4
Красная книга Европы 1 2
Списки Бернской конвенции 2 7 69 16 8
Списки Боннской конвенции
20 8 8
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2 2 2
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 7 9
Директива об охране птиц 20
Операционный список 17 1 4 26 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
11
4 3 26 5 4
Примеры редких видов растений: Amygdalus nana L., Asparagus tenuifolius Lam.,
Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Colchicum triphyllum G. Kunze, Crambe tataria
Sebeok, Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn.,
Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit., Medicago rigidula (L.) All., Erodium ciconium (L.)
L`Her. и др.
Характерные и редкие виды животных.
Насекомые - примеры редких видов: Lucanus cervus L., Callimorpha quadripunctaria
Poda, Iphiclides podalirius L., Zerynthia polyxena Den. et Sch. Герпето- фаунаetofauna:
Lacerta viridis, Bufo viridis, Hyla arborea, Natrix natrix. Примеры редких видов: Zamenis
longissimus, Coronella austriaca. Птицы. Преимущественно птицы леса: Fringilla coelebs,
Luscinia luscinia, Parus major, Turdus philomelos, Carduelis chloris, Emberiza citrinella и
др. Примеры редких видов: Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis apivorus, Aquila
chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Falco cherrug, Hieraaetus pennatus. Звери. Характерные
виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula,
Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus
scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
335
Nyctalus noctula, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus pygmaeus, Plecotus austriacus, Eptesicus
serotinus. Примеры редких видов: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Nyctalus leisleri,
Pipistrellus nathusii, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus.
Земельная собственность. 1920,6 га лесных территорий находятся в собственности
государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина). Пастбища
принадлежат коммунам Плоп-Штюбей и Леунтя.
Общее состояние. Сохранились 60-100-летние сообщества дуба пушистого: Quercetum
(pubescens) cornoso-cotinosum, Quercetum (pubescens) stepposum, Quercetum (pubescens)
herbosum, присутствуют очень мелкие остепненные поляны и опушки. В прошлом
леса почти полностью были представлены сообществами из дуба пушистого. Сегодня
распространение коренных древостоев ограничено 28,3% площади территории, причем
около 80% порослевого происхождения. Сокращение началось в середине 60-х годов
прошлого столетия из-за антиэкологического лесоводческого менеджмента, когда
были вырублены значительные участки природных лесов и заменены искусственными
посадками экзотов (около 56% насаждений) - в основном акацией белой и в меньшей
мере гледичией трехколючковой, сосной черной и орехом черным; искусственные
насаждения составляют 33,5% лесопокрытой территории комплекса, большинство
из них низкопроизводительные. В настоящее время 88% насаждений низкопроизводительные,
что указывает на несоответствующие условия произрастания (62% территории
составляют низкопроизводительные природные условия) и на уровень хозяйствования
(неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность и качество
хозяйственных рубок и т.д.).
Социальное и экономическое значение. Территория может испольоваться в качестве
генетического резервата, а также для посещения туристами с целью наблюдения и фотографирования
ландшафта и редких видов (в период массового развития/цветения) растений
и животных. Можно организовывать ночные прогулки по лесу с прослушиванием
звуков летучих мышей при помощи ультразвуковых детекторов и отлов рукокрылых паутинными
сетями. Некоторые виды животных (парнокопытные, заяц, лиса, фазан, голуби)
являются объектами любительской охоты.
Леса: Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, недревесные
продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соответствии
с действующим законодательством:
– ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 629,5 тыс. лей;
– ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 28,4 тыс. лей;
– ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 604,4 тыс. лей;
– всего доходов – 1262,2 тыс. лей.
Зона А - I.А. (I.А.1.- I.А.5.)
Площадь и краткое описание. 352,6 га. Зона представлена 5 элеменатми: I.А.1. «Верхние
террасы» – выдел 6K (22 га); I.А.2. «Копанские гырнецы» – выделы 23E, 23K, 26D,
26I, 26J, 26К, 26V, 27A, 27B, 27F, 27J, 27K, 28D, 28I, 28J, 28О, 37J, 38А, 38B, 38E, 38F, 38G, 38I
(159.2 га); I.А.3. «Копанские дубравы» – выделы 29K, 29M, 29P, 29Q, 30A, 36B, 36G, 36J,
36K, 36H, 37C, 37E (77,8 га); I.А.4. «Дубовые выделы» – выделы 33N, 34C, 34E, 34G, 34N,
35E, 35F, 35G (33 га); I.А.5. Лесной фонд – выделы 12I, 12L, 15C (60,4 га).

336
Флористическая и фаунистическая ценность
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 187 4 7 61 26 8
Оценка полноты данных
(в %)
80
70 80 80 80
Красная книга Молдовы 3 2 3 1
Список МСОП 1 2
Красная книга Европы 1 2
Списки Бернской конвенции
6 40 16 8
Списки Боннской конвенции
9 8 8
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 2 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
6 9 8
Директива об охране птиц 14
Операционный список 15 1 3 13 4 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
9
2 2 13 4
Примеры редких видов.
Растения - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crocus reticulatus
Stev. ex Adam, Crambe tataria Sebeok, Colchicum triphyllum G. Kunze, Amygdalus nana L.,
Asparagus tenuifolius Lam., Dianthus leptopetalus Willd. Только в низовьях Днестра встречаются
в Молдове Medicago rigidula (L.) All. и Erodium ciconium (L.) L`Her.
Животные. Насекомые: Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphiclides podalirius L.,
Lycaena virgaureae L., Formica rufa L. Герпето- фауна: Zamenis longissimus, Coronella
austriaca. Птицы: Pernis apivorus. Звери: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Nyctalus leisleri,
Pipistrellus nathusii.
Общее состояние. Территория включает наиболее ценные высоковозрастные
участки природных лесов из дуба пушистого. Встречаются мелкие остепненные поляны
с участием первичного перистого ковыля украинского - Festuceto-Stipetum
(ucrainica) herbosum.
Зона В - I.В. (I.В.1.- I.В.5.)
Площадь и краткое описание. 774,5 га. В значительной степени эти выделы имеют
те же флористические характеристики, что и участки, предложенные в зону А. Назначение
буферной зоны связано как с сохранением биологического разнообразия, так и
с необходимостью защитить участки, подлежащие особой охране, от дальнейшей экспансии
интродуцированной лесокультуры. В условиях сильно измененного лесного
массива буферная зона имеет в данном случае первичный смысл. Поэтому для сохранения
ее целостности, обеспечения восстановления леса исходного типа и с точки зрения
целостности управления в зону включены небольшие фрагменты акации. С точки зрения
фауны, участки зоны В.1-2. мало отличается от участков А.1-4. Участок В.1 приурочен
к участку А.1. Участок В.2. объединяет, окаймляя, участки А.2-4. Зона представлена
5 элеменатми: I.В.1. «Буферная зона Верхних террас», площадь – 44,5 га (квартал

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
337
6, кроме выдела 6К) объединяет 4 участка; I.В.2. «Буферная зона природных резерватов
Леунтя и Конанка –187,3га (квартал 8, 11, 12 (кроме I, L), 20 (D, E, V2, G), 21 (D, E); I.В.3.
«Объеденяющая буферная зона», площадь – 353,8 га, включает 10 более мелких подразделений;
I.В.4. площадь – 112,8 га (выдел 32A-S; 33A-L; 34 (кроме C, E, G); 35A-C, J, K, N,
P); I.B.5. площадь – 76,1 га (квартал 31).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 199 3 8 61 30 8
Оценка полноты данных
(в %)
80
60 80 80 80
Красная книга Молдовы 1 3 3 1 1
Список МСОП 1
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 1 6 40 16 8
Списки Боннской конвенции 9 8 8
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1 2
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 6 9 8
Директива об охране птиц 14
Операционный список 7 3 13 5 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
5
3 2 13 4
Примеры редких видов.
Растения - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum
(Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit. и др.
Животные. Насекомые: Zerynthia polyxena Den. et Sch., Iphiclides podalirius L., Lucanus
cervus L. Герпето- фаунаetofauna: Zamenis longissimus. Птицы: Pernis apivorus. Звери:
Felis silvestris, Myotis mystacinus, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii.
Общее состояние. Сообщества кизилово-скумпиевого дубняка Quercetum (pubescens)
cornoso-cotinosum, остепненного дубняка Quercetum (pubescens) stepposum и разнотравного
дубняка Quercetum (pubescens) herbosum сохранились в виде мелких нарушенных фрагментов.
Посадками белой акации занята небольшие участки, но акация активно внедряется
в состав природных лесов, на поляны и опушки. Сообщества зоны поддерживают
сохранение локальных популяций редких видов растений и животных, численность которых
часто вызывает опасение.
Зона С - I.С. (I.С.1.- I.С.5.)
1249,1 га. В зону включеныа основная часть урочища Копанка-Леунтя, в том числе
часть природного резервата «Копанка» и два примыкающих пастбища: I.C.1. Основная
часть урочища (809,6 га); I.C.2. Пастбище коммуны Плоп-Штюбей на западной окраине
леса (325 га); I.C.3. Перешеек между зоной А.3. и А.4 с их буферными территориями (части
кварталов 29, 30, 36), площадью 74,3 га; I.C.4. Пастбище коммуны Леунтя на южной
окраине леса (18 га); I.C.5. Южная окраина комплекса Копанка-Леунтя (22,2 га).

338
Флористическая и фаунистическая ценность
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
Птицы
фауна
Звери
Летучие
мыши
Общее 203 7 97 34 6
Оценка полноты данных (в %) 80 50 80 80 80
Красная книга Молдовы 1 7 1
Список МСОП 4
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции
4 67 16 6
Списки Боннской конвенции 20 8 6
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 2
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
4 7 6
Директива об охране птиц 18
Операционный список 7 1 13 3
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
3
0 26 2
Примеры редких видов.
Растения - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok. и др.
Животные. Герпетофауна: Coronella austiaca. Птицы: Falco vespertinus, Coracias
garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Falco cherrug,
Hieraaetus pennatus. Звери: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.
Общее состояние. На преобладающих территориях естественные леса заменены посадками
акации, есть мелкие вкрапления культур дуба черешчатого и сосны черной.
Пастбища используются с превышением допустимых нагрузок.
«ГРЭДИНА ТУРЧЯСКЭ» - II
Расположение. Район Штефан-Водэ, лесохозяственное приедприятие «Тигина», Талмазское
лесничество (кварталы 3-5)
46° 40' 50" сш 29° 36' 5" вд
Площадь и краткое описание. 251 га (212 га лесной фонд). Комплекс включает лендшафтный
резерват «Грэдина Турчяскэ» c экосистемами пойменных лесов и старицу Днестра.
Абсолютные высоты: 4-6 м.
Физическая структура
Общее географическое Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 70 км
описание
к юго-востоку от мун. Кишинэу в пределах Нижнебыковской равнины
Рельеф Высокая пойма р. Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи херсонского
описание
подяруса миоцена

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Характеристика ландшафта
Ландшафтная область Нижнеднестровской террасовой степной равнины
Расширенная пойма р. Днестр, пойменно-луговыми, иловo-луговоболотными
почвами, местами с тополевыми и ивовыми лесами и участками
плавневых лугов и болот
339
Основные типы экосистем.
Водные биотопы
1. Битоп старицы (стоячие воды в длинном мендарирующем русле с сильно варьирующими
глубинами).
Пойменные леса. Типы лесных формаций: Şleauri de luncă – 100%. Средний возраст: 50
лет. Формула лесообразующих пород: 6PLA3FR1ST. Леса представлены 2 биотопами
2. Пойменный лес.
3. Пойменный лес с доминировнаием ясеня.
Искусственные посадки
4. Одновидовые посадки Quercus robur, Fraxinus excelsior, Ulmus carpinifolia.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 158 6 30 17 99 24 10
Оценка полноты данных (в %) 80 70 70 70 80 80 80
Красная книга Молдовы 4 4 3 9 1
Список МСОП 2 1 2 1 1
Красная книга Европы 2 1 1 1
Списки Бернской конвенции 2 1 9 65 14 10
Списки Боннской конвенции 28 10 10
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2 2 4 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
10 10 10
Директива об охране птиц 25
Операционный список 8 6 5 31 4 4
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
7
4 3 25 6
Примеры редких видов: Epipactis purpurata Smith, Euonymus nana Bieb. - реликт, Salvinia
natans (L.) All., Trapa natans L., Veratrum nigrum L., Vallisneria spiralis L., Utricularia vulgaris L.
Характерные и редкие виды животных
Насекомые – примеры редких видов: Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., Elater
ferrugineus L., Callimorpha quadripunctaria Poda. Гидробионты. Банальная фауна, характерная
для водоемов подобного типа. Доминируют водные клопы Notonecta glauca,
Ilyocoris cimicoides, Ranatra linearis, водные жуки и их личинки – Cybister laterimarginalis,
Ilybius ater, Haliplus immaculatus, а также моллюски Viviparus viviparus, Anodonta piscinalis
и стрекозы (личинки) Sympecma fusca и Calcolestes (Lestes) viridis. Герпетофауна. Обычные
виды: Lacerta viridis, Natrix natrix, Hyla arborea. Примеры редких видов: Emys orbicularis.
Птицы. Большое разнообразие лесных и водно-болотных видов, в том числе и редких.
Преимущественно встречаются птицы леса: Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Parus major,
Turdus philomelos, Carduelis chloris, Emberiza citrinella и др., из водно-болотных - Podiceps
cristatus, Fulica atra, Ixobrychus minutus, Galinulla chloropus. Примеры редких видов: Falco

340
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
vespertinus, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus
olor, Cygnus cygnus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex
araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis,
Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela
nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Nyctalus leisleri, Pipistrellus pygmaeus, Pipistrellus
nathusii, Pipistrellus pipistrellus, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus, Myotis daubentonii.
Примеры редких видов: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Myotis dasycneme.
Земельная собственность. Земли находятся в собственности государства (Государственное
предприятие по лесному хозяйству Тигина).
Общее состояние. Сохранились разной степени нарушенности сукцессионные леса
из тополя белого Populetum (alba) rubosum, а также представленные только на Нижнем
Днестре сообщества Fraxineto (excelsior)-Populetum (alba) ulmosum); местами присутствует
дуб черешчатый. Fraxinus-доминирующие сообщества прибрежной полосы существуют
в узком диапазоне условий и охраняются в Европе; здесь они могут иметь также искусственное
происхождение. Около 90% лесов порослевого происхождения, коренные
составляют 56%, производные – 33%, искусственные насаждения – 11%. Локальные популяции
редких Euonymus nana Bieb., Epipactis purpurata Smith. и Veratrum nigrum L., произрастающего
на территории комплекса на южном пределе ареала, крайне малочисленны
и вызывают опасения. Старица Днестра – биотоп с довольно разнообразной водной
растительностью, массово развивающейся в период высоких паводков, берега и мелководья
покрыты сообществами травяных болот.
Социальное и экономическое значение. Посещения туристами для наблюдения и
фотографирования ландшафта и редких видов растений (в период массового развития)
и животных, в том числе ночные прогулки с прослушиванием звуков летучих мышей
при помощи ультразвуковых детекторов. Объектами любительской охоты являются парнокопвтные,
лиса, заяц, фазан и голуби.
Леса. Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, недревесные
продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соответствии
с действующим законодательством:
1. ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 69,6 тыс. лей;
2. ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 3,1 тыс. лей;
3. ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 66,8 тыс. лей;
4. всего доходов – 139,5 тыс. лей.
Зона A - II.A. (II.A.1.- II.A.2.)
Площадь и краткое описание.
50,1 га. Включает 2 участка природных лесов: II.A.1. (15 га лесного фонда) – дальняя
часть 3 квартала - 3U; II.A.2. (35,1 га) - квартал 5 выделы S, V и W.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 75 5 8 92 24 10
Оценка полноты данных (в
%)
80
70 80 80 80
Красная книга Молдовы 3 1 5 1
Список МСОП 1 2 1 1

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Красная книга Европы 1 1 1
Списки Бернской конвенции
1 4 59 14 10
Списки Боннской конвенции
23 10 10
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2 1 4 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
5 10 10
Директива об охране птиц 21
Операционный список 1 1 3 24 4 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
4 1 20 6
341
Примеры редких видов
Растения - Clematis vitalba L.
Животные. Насекомые: Callimorpha quadripunctaria Poda, Lucanus cervus L., Oryctes
nasicornis L., Elater ferrugineus L. Герпетофауна: Emys orbicularis. Птицы: Falco vespertinus,
Pernis apivorus, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Звери: Felis silvestris,
Myotis mystacinus, Myotis dasycneme.
Общее состояние. Включает 2 участка природных высоковозрастных (95-100 лет) лесов,
мало нарушенных, местами диких. В тополевых лесах явно доминирует тополь белый
(9Тб1Рт, 10Тб). Выявлен фрагмент ясеневого леса, в котором дуб черешчатый составляет
20% древостоя (8Я2Дч) – вероятно максимальное присутствие в плавневых лесах
на Нижнем Днестре.
Зона В - II.В. (II.В.1.- II.В.3.)
Площадь и краткое описание.
102,2 гa, в том числе 62,2 га лесной территории. Включает Старое русло Днестра (40 га)
на всем протяжении урочища, включенное в II.В.3. и 2 участка природных лесов: II.В.1.
24,3 га лесного фонда – часть верхнего меандра, кроме зоны А; II.В.2. - 37,9 га лесного
фонда - квартал 5 в нижнем меандре Старицы.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 108 5 30 14 92 24 10
Оценка полноты данных (в %) 80 70 70 80 80 80
Красная книга Молдовы 2 4 2 5 1
Список МСОП 2 1 2 1 1
Красная книга Европы 2 1 1 1
Списки Бернской конвенции 2 1 7 59 14 10
Списки Боннской конвенции 23 10 10
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2 2 4 1

342
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
8 10 10
Директива об охране птиц 21
Операционный список 6 1 4 24 4 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
3
4 2 20 6
Примеры редких видов.
Растения - Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L., Veratrum nigrum L.
Животные. Насекомые: Callimorpha quadripunctaria Poda, Lucanus cervus L., Oryctes
nasicornis L., Elater ferrugineus L. Герпето- фаунаetofauna: Emys orbicularis. Птицы: Falco
vespertinus, Pernis apivorus, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Звери: Felis
silvestris, Myotis mystacinus, Myotis dasycneme.
Общее состояние. Включает участки разновозрастных природных лесов. Наиболее
ценны 99-летние сообщества с доминированием тополя белого (9PLA1DT) и ясеня
(8 FR1ST1ULC). В толще виды и на ее поверхности старого русла Днестра сформировалась
богатая водная растительность (Lemnetum minoris, Certophylletum demersi, Myrophylleto
(spicata)-Potamogetonetum (pectinati), Salvinetio (natans)-Spirodeletum (polyrrhiza), здесь отмечены
крупные скопления редких видов - Salvinia natans (L.) All. и Trapa natans L., берега
и мелководья заняты сообществами Phragmitetum australisi, Typhaetum angustifoliae,
Schoenoplectetum tabernaemontani, Schoenoplectetum lacustris, Bolboschoenetum maritimi. На
довольно протяженных участках старица сильно обмелена или полностью высохла и заросла
водно-болотной и луговой растительностью.
Зона С - II.С. (II.С.1.-II.С.3.)
Площадь и краткое описание. 98,7 га. Включает лесные территории кварталов 3-5. На
окраине квартала 5 находится традиционное место детского летнего отдыха - лагерь скаутов.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 114 1 17 17 92 22 9
Оценка полноты данных (в %) 70 70 70 80 80 80
Красная книга Молдовы 4 3 5 0
Список МСОП 2 1 2 1
Красная книга Европы 2 1 0
Списки Бернской конвенции 2 9 59 13 9
Списки Боннской конвенции 23 10 9
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2 3 0
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
10 9 9
Директива об охране птиц 21
Операционный список 8 1 5 24 3 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
7
3 20 5

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
343
Примеры редких видов.
Растения - Epipactis purpurata Smith, Euonymus nana Bieb., Salvinia natans (L.) All., Trapa
natans L., Veratrum nigrum L.
Животные. Насекомые: Catocala sponsa L. Герпетофауна: Emys orbicularis. Птицы:
Falco vespertinus, Pernis apivorus, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Звери:
Felis silvestris, Myotis mystacinus.
Общее состояние. Включает разновозрастные плавневые леса с доминированием
тополя белого (9PLA1DT, 9PLA1ST, 9PLA1FR), ясеня (7FR3ULC, 6FR3ST1DT), вяза
(7ULC3FR, 6ULC3FR1PLA), а также искусственные посадки, в некоторых преобладают
виды природной флоры - дуб черешчатый (9ST1GL), ясень (9FR1DT). Территория используется
для отдыха местных жителей и выпаса домашних животных. Некоторые
фрагменты старицы вне урочища сильно обмелены или полностью обезвожены, в связи
с чем необходима реконструкция для углубления русла и обеспечения связи с рекой.
Комплекс «ТУФА – СТЫНКА ТАЛМАЗ» - III
Расположение. Район Штефан-Водэ, в окрестностях сел Талмаза и Грэдиница
46° 38` 37`` сш 29° 37` 6`` вд
Площадь и краткое описание. 930,49 га (лесные территории – 595 га). Объединяет
небольшие урочища «Валя Стыней», «Туфа», «Стынка Талмаз» между селами Леунтя и
Талмаза, а также урочище «Моара Векe», расположенное над селом Талмаза и имеющее,
главным образом, противоэрозионное значение. Включено пастбище, прилегающее к
урочищу «Моара Веке» с юга.
Абсолютные высоты: 136 – 149 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 72 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 19 км к югу от мун. Тираспол, западный
участок в пределах Нижнебыковской равнины, восточный участок в пределах
северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Водораздел рек Днестр и Бабей и правых склонах р. Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсон-
описание
ского подъяруса – меотического яруса
Характеристика ланд- Твардицкая низменная равнина, сложенная глинами и алевритами, с обыкношафтавенными
и карбонатными черноземами на мощных лёссовидных суглинках
Основные типы экосистем.
Леса, приуроченные к склонам и водоразделам, представлены преимущественно
естественными, но с нарушенной структурой и репродукцией сообществами довольно
высоких возрастов в диапазоне 65-100 лет. Сохранились ценные участки лесов из
дуба пушистого (Querscus pubescens) семенного происхождения со степными полянами
с редкими в Молдове видами. Типы лесных формаций: Чистые дубравы – 89,2%; Пойменные
дубравы – 6,6%; Дубравы из дубы пушистого – 4,2%.. Средний возраст: 38 лет.
Формула лесообразующих пород: 4SC2ST2FR1STP1DT.
1. Полуаридный (Quercus pubescens) куртиннй дубовый лес.
2. Полуаридный дубовый лес (Quercus robur).
3. Естественные и искусственные древесно-кустарниковые зарости на крутых
склонах.

344
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Искусственные посадки
4. Сложные лесопосадки.
5. Плантации акации.
6. Плантации сосны Палласа.
Травянистые сообщества полян представлены 2 биотопами:
7. Степные сообщества на полянах
8. Степные пастбища..
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 330 6 9 103 21 7
Оценка полноты данных (в %) 80 70 70 80 80 70
Красная книга Молдовы 1 6 2 8 1
Список МСОП 2 1 4 0
Красная книга Европы 1 0
Списки Бернской конвенции 2 6 73 12 7
Списки Боннской конвенции
22 0 7
Директива по местообитаниям,
Приложение II
4 1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 7 6 7
Директива об охране птиц 19
Операционный список 18 6 3 27 4 1
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
10
6 2 29 3
Примеры редких видов растений: Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Amygdalus
nana L., Asparagus officinalis L., Asparagus tenuifolius Lam., Cerastium ucrainicum Pacz. ex
Klok., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Amygdalus nana L., Goniolimon besserianum (Schult.)
Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit.
Характерные и редкие виды животных
Насекомые - примеры редких видов: Cerambyx cerdo L., Lucanus cervus L., Oryctes
nasicornis L., Morimus finereus Muls., Callimorpha quadripunctaria Poda, Xylocopa valga Gerst.
Герпето- фаунаetofauna: Характерные виды: Lacerta viridis, Natrix natrix, Hyla arborea,
Bufo viridis. Примеры редких видов: Emys orbicularis, Zamenis longissimus. Птицы. Характерны
лесные, луговые и полевые виды, среди которых преобладают мелкие воробьиные.
Разнообразно представлены птицы леса и открытых пространств. На миграциях
встречаются виды различных таксономических групп. Примеры редких видов: Falco
vespertinus, Coracias garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila
clanga, Falco cherrug, Hieraaetus pennatus, Circus cyaneus, Columba oenas. Звери. Характерные
виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus
agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa,
Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Nyctalus
noctula, Pipistrellus pygmaeus, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus. Примеры редких видов:
Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
345
Земельная собственность. 595,6 га покрытые лесной растительностью находятся в
собственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина).
Пастбище находится в собственности коммуны Талмаза.
Общее состояние. Сохранились компактные участки дубрав из дубов черешчатого
и пушистого с остепненными полянами, представляющие ценность как остатки широко
распространенного в прошлом лесо-полянного комплекса (гырнецов). Дубравы отличаются
разной долей участия дуба пушистого и черешчатого (5St4Stp1Sc, 3St6Stp1Dt,
8Stp2Ar, 9St1Dt, 7St2FR1Dt, 8Stp2Ar). Более половины лесов (60%) порослевого происхождения.
Ширико распространены производные ценозы (24,8%), в которых доминирующая
роль принадлежит ясеню (5Fr2Stp1Ar1St1Dt, 7Fr2St1Dt, 9Fr1Dt, 6FR4Ulc)
или вязу (5Ulc4Fr1Dt, 7Ulc2Fr1Dt, 5Ulm2Stp2Fr1Ar, 8Ulc2Fr, 9Ulc1Dt). Довольно большие
территории лесов вырублены и заменены посадками аборигенных пород (45%)
и интродуценов (55%) – в основном акации белой, а также гледичии и ели (некоторые
достигли возраста естественной спелости древостоя – около 60 лет), а также посадками
аборигенных ясеня, вяза граболистного и тополя белого; последний характерен
для пойменных местообитаний. В целом, коренные насаждения составляют только
7,7%, искусственные насаждения – 67,5%. Практически все древостои низкопроизводительны
(93% насаждений), что указывает на угнетающие условия произрастания,
но и на уровень хозяйствования (неудачный подбор пород для лесокультурных работ,
несвоевременность и неудовлетворительное качество хозяйственных рубок и др.); около
10% составляют низкополнотные насаждения и редины; в некоторых насаждениях
присуствует агрессивный клен американский (Acer negundo). Поляны с антропогенными
вариантами первичных степей. Пастбище представляет собой старовозрастную залежь
(10-12 лет).
Социальное и экономическое значение. Сохранение в качестве генетического резервата
ценозообразователей лесной и степной растительности, редких и исчезающих видов
растений. Использование для посещения туристами с целью наблюдения и фотографирования
ландшафта и редких видов (в период массового развития/цветения) растений
и животных. Встречаются объекты любительской охоты - парнокопытные, лиса,
заяц, голуби, фазан.
Леса. Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, недревесные
продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соответствии
с действующим законодательством:
– ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 195,4 тыс. лей;
– ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 8,8 тыс. лей;
– ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 187,6 тыс. лей;
– всего доходов – 391,8 тыс. лей.
Зона А - III.А. (III.А.1.- III.А.6.)
Площадь и краткое описание.
131,5 га лесного фонда. Зона представлена 6 элеменатми: III.А.1. «Дубрава Валя
Стыней» - выделы 49С и 49I (19,4 га); III.А.2. «Дубрава Туфа» - выдел 51F (16,2 га);
III.А.3. «Стынка Старого Днестра» - выделы 41I, 41U, 41V; 42A, 42B, 42H (65,9 га);
III.А.4. Выделы 44F, 44G, 44I (3,8 га). III.А.5. Выделы 44S, 44V; 46B (6,6 га). III.А.6.
Выдел 43А (19,6 га).

346
Флористическая и фаунистическая ценность
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
Птицы
фауна
Звери
Летучие
мыши
Общее 272 5 7 103 19 7
Оценка полноты данных (в %) 80 60 80 80 70
Красная книга Молдовы 1 5 1 8 1
Список МСОП 2 4 0
Красная книга Европы 0
Списки Бернской конвенции 2 4 73 11 7
Списки Боннской конвенции
22 8 7
Директива по местообитаниям,
Приложение II
3 1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 4 6 7
Директива об охране птиц 19
Операционный список 18 2 27 4 1
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
10
5 1 29 3
Примеры редких видов.
Растения - Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Asparagus officinalis L., Asparagus
tenuifolius Lam., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Amygdalus
nana L., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit.
Животные. Насекомые: Cerambyx cerdo L., Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L.,
Morimus finereus Muls., Xylocopa valga Gerst. Герпето- фаунаetofauna: Zamenis longissimus.
Птицы: Aquila clanga, Falco cherrug, Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis apivorus,
Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus, Circus cyaneus, Columba oenas. Звери:
Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.
Общее состояние. Территория включает ценные 65-100-летние участки природных лесов
из дуба пушистого и дуба черешчатого (5St4Stp1Sc, 6Stp3St1Dt), а также ясеневые леса
с примесью дуба пушистого и черешчатого (5Fr2Stp1Ar1St1Dt, 7Fr2St1Dt, 9Fr1Dt). Встречаются
очень мелкие степные поляны с участием перистых ковылей – эдификаторов первичных
степей, в составе травостоя сохранились типично степные и редкие виды растений.
Зона В - III.В. (III.В.1.- III.В.6.)
Площадь и краткое описание. 136,1 га. Предназначена для защиты зоны А и восстановления
природных лесов и полян. Территория объединяет и окаймляет участки
зоны строгой охраны III.А. Зона представлена 4 элеменатми: III.В.1. «Буферная зона
Валя Стыней», расположена близ участка зоны строгой охраны III.А.1., включает выделы
49Н (0,9 га); III.В.2. Объединяет участки 48V и 48W (6,4 га). III.В.3. «Буферная зона
Валя Стыней» объединяет участки зоны строгой охраны III.А.4. и III.А.5., включает лесные
территории квартала 44 (E, D, K, N, O, P) (13,3 га); III.В.4. «Буферная зона Стынка
Талмаз» объединяет участки зоны строгой охраны урочища, включает квартал 41, кроме
зоны А, площадью 38,4 га; III.В.5. «Буферная зона Стынка Талмаз» объединяет участки
зоны строгой охраны урочища, включает квартал 42, кроме зоны А, площадью 24,3 га;
III.В.6. территория квартала 51 (29,6 га).

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 200 8 97 16 7
Оценка полноты данных (в %) 80 60 80 80 70
Красная книга Молдовы 1 6 0
Список МСОП 1 4 0
Красная книга Европы 1 0
Списки Бернской конвенции 5 68 10 7
Списки Боннской конвенции
20 0 7
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 0
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
6 6 7
Директива об охране птиц 17
Операционный список 8 3 26 4 1
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
7
2 27 3
347
Примеры редких видов.
Растения - Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Crocus
reticulatus Stev. ex Adam, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum
(Schult.) Kusn.
Животные. Птицы: Aquila clanga, Falco cherrug, Falco vespertinus, Coracias garrulus,
Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus. Герпетофауна:
Zamenis longissimus. Звери: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.
Общее состояние. В зону включены естественные леса разнообразные по составу и
структуре (8Stp2Ar, 7Ulc2Fr1Dt, 5Ulm2Stp2Fr1Ar, 5Fr4Ulc1Dt, 8Stp1St1Dt, 7St2FR1Dt,
10Stp), некоторые засорены интродуцентами (3FR3Stp3Sc1Ar, 6Fr3Sc1Ar); значительные
площади заняты разновозрастными лесопосадками (10Gl, 8Gl1St1Fr, 8Mo1Pla1Dt,
10Pl, 9Mo1Sc, 10Sc, 8Gl2Sc, 6Sc4Gl). Встречаются немногочисленные степные поляны с
участием эдификаторов первичных степей перистых ковылей и вторичные степи с богатым
разнотравьем.
Зона С - III.С. (III.С.1.- III.С.5.)
Площадь и краткое описание. 662,89 га. Предназначена для защиты зоны В и хозяйственного
использования. Зона включает лесоохотничьи угодья (231 га) Общества охотников
и рыболовов вместе с фермой по разведению фазана (50 квартал), а также памятник
садово-паркового искусства «Леунтя» (21,49 га). Зона представлена 6 элементами,
общей площадью 410,4 га: III.С.1. «Валя Стыней», площадь – 213,8 га (кварталы 44-48
и частично 49, кроме зоны A); III.С.2. 5 га, включает лесные территории квартала 44
(выделы H, J, M); III.С.3. 24,1 га – фрагменты разреженных посадок, преимущественно
интродуцентов в квартале 40; III.С.4. 0,3 га – лесной выдел квартала 51V; III.С.5. 79,2
га – лесное урочище «Моара Веке»; III.С.6. (88 га) пастбище, прилегающее к урочищу
«Моара Веке» с юга.

348
Флористическая и фаунистическая ценность
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 234 3 7 97 21 6
Оценка полноты данных (в %) 80 70 80 80 70
Красная книга Молдовы 3 1 6 1
Список МСОП 4 0
Красная книга Европы 1 0
Списки Бернской конвенции
5 68 12 6
Списки Боннской конвенции
20 6 6
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2 1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
6 6 6
Директива об охране птиц 17
Операционный список 5 2 26 4
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
5
3 1 27 2
Примеры редких видов
Растения - Asparagus officinalis L., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Cerastium ucrainicum
Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn.
Животные. Насекомые: Lucanus cervus L., Xylocopa valga Gerst., Callimorpha
quadripunctaria Poda. Герпетофауна: Zamenis longissimus. Птицы: Falco vespertinus,
Coracias garrulus, Hieraaetus pennatus, Aquila clanga, Falco cherrug, Circus cyaneu. Звери: Felis
silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.
Общее состояние. Растительность представлена главным образом насаждениями
акации белой, гледичии, ореха грецкого, культурами дуба черешчатого разного возраста
(10Sc, 9Sc1Dt, 8Gl2Sc, 10Gl, 10NU, 10Pl, 10St). Пастбище представляет собой стровозрастую
залежь с травостоем низкого кормового качества из-за стравленности и присутствия
сорняков.
Комплекс «Талмазские плавни» - IV
Расположение. Район Штефан-Водэ, пойма реки Днестр между селами Талмаза и Чиобурчиу
46° 38' 58" сш 29° 45' 9" вд
Площадь и краткое описание. 1686.48 га (1126 га лесных территорий - урочище «Талмазские
плавни»). Включает 3 сектора: 1. Урочище “Талмазские плавни”, расположенное
в крупной излучине Днестра с несколькими глубокими меандрами (включает ресурсный
резерват). 2. Первый меандр реки (прилегает к урочищу выше по течению) в настоящее
время заброшенный и периодически затопляемый. Эти сектора входят в коммуну Талмаза.
3. Часть урочища, которая относится к коммуне Чиобурчиу, частично находится в
составе гослесфонда, частично – в составе сельскохозяйственных земель, подпадающих
под ограничения пользования в береговой водоохранной полосе.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Абсолютные высоты: 1,4 – 9 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 80 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 22 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Высокая пойма р. Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи бессарбского
описание
подяруса сарматского яруса миоцена
Характеристика ланд- Нижнеднестровская пойма с пойменно-луговыми и иловато-болотными пошафтачвами,
плавневыми лесами и травяными болотами
349
Основные типы экосистем.
Водные биотопы
1. Река- экосистема сегмента Днестра.
2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоячие
пресные воды). Экосистема данного плавневого комплекса особенно разнообразна
за счет видового богатства водорослей (1300 видов и подвидов) и высшей
водной растительности, фито- и зоопланктона; соотношение «семейства: роды:
виды составляет 1:4:10, что свидетельствует о высоком своеобразии.
3. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой.
4. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности –
массовые заросли рдестов, водная поверхность часто почти сплошь затянута ряской
и сальвинией.
Пойменные леса. Типы лесных формаций: Чистые дубравы – 0,2%; Пойменные дубравы
– 61,3%; Чистые тополевники – 30,6%; Тополево-ивовые леса -7,9%. Средний возраст:
39 лет. Формула лесообразующих пород: 4PLA4FR1PLN1SA. Представлены 3 биотопами:
5. Пойменный лес.
6. Прибрежный ивовый лес.
7. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.) по берегам водоемов
и в местах длительного сохранения болотин.
8. Пойменный лес с доминировнаием ясеня.
Искусственные посадки
9. Одновидовые посадки Populus alba, P. nigra, Quercus robur, Fraxinus excelsior.
Травянистая растительность представлена сообществами лугов (заболоченные, сырые
и влажные) и травяных болот (водно-болотная растительность):
10. Высокотравне пойменные луга.
11. Пойменные луговые пастбища.
12. Влажные луга и болота.
13. Тростниковые заросли.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 290 19 45 14 200 54 14
Оценка полноты данных (в %) 80 80 60 80 95 80 85
Красная книга Молдовы 4 12 2 20 8 2
Список МСОП 2 2 1 6 5 3

350
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Красная книга Европы 2 2 1 1 5 4
Списки Бернской конвенции 2 5 8 119 28 14
Списки Боннской конвенции 30 13
Директива по местообитаниям,
Приложение II
3 2 4 3
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
2 1 9 15 14
Директива об охране птиц 22
Операционный список 7 19 1 4 45 16 7
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
4
10 2 29 9
Примеры редких видов растений: Nymphaea alba L., Salvinia natans (L.) All., Trapa
natans L., Vitis sylvestris C.C.Gmel.
Характерные и редкие виды животных
Гидробионты - примеры редких видов: Hirudo medicinalis. Насекомые - примеры редких
видов: Mantis religiosa L., Coenagrion mercuriale Charp., Lucanus cervus L., Callimorpha
quadripunctaria Poda, Iphiclides podalirius L., Saturnia pyri Denis et Schiff., Zerynthia polyxena
Den. et Sch., Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst. Герпетофауна: Характерные
виды: Natrix natrix, Natrix tessellata, Hyla arborea, Bufo viridis. Примеры редких видов:
Emys orbicularis. Птицы. Характерны лесные, луговые, водно-болотные и полевые птицы,
среди которых преобладают мелкие воробьиные. Наиболее обильны и разнообразно
представлены птицы лесного, водно-болотного и лугового комплекса. Часто встречаются
различные виды цапель, дятлы, совы, ракши, фазан. На миграциях обычны кулики,
утки, хищники. Примеры редких видов: Aquila clanga, Aytha nyroca, Coracias garrulous,
Phalacrocorax pygmeus, Falco vespertinus , Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina,
Hieraaetus pennatus, Pandion haliaetus, Circus cyaneus, Ardeola ralloides, Ciconia nigra, Cygnus
olor, Cygnus cygnus, Crex crex. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea,
Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis,
Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela
nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Nyctalus leisleri, Pipistrellus pygmaeus, Pipistrellus
nathusii, Pipistrellus pipistrellus, Plecotus austriacus, Myotis mystacinus. Для данной территории
также характерны виды рукокрылых, которые предпочитают селиться близко к воде,
и охотничьи территории которых связаны с водой, как например Myotis daubentonii и
Myotis dasycneme. Открытые участки леса используются в качестве охотничьих угодий
синантропными видами рукокрылых, как например Eptesicus serotinus и Pipistrellus kuhlii.
Примеры редких видов: Felis silvestris, Myotis dasycneme, Nyctalus lasiopterus.
Земельная собственность. 1126 га покрытые лесной растительностью находятся в
собственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина)
Пастбища принадлежат коммунам с. Талмаза и с. Чиобурчиу.
Общее состояние. Преобладающая часть территории занята плавневыми лесами, периодически
затопляемыми в период паводков, представленная сообществами формаций
Populeta (alba) - 9Pla1Sa, 7Pla1Pa2Ulv, 7Pla3Fr, 7Pla2Fr1Dt, 6Pla1Pa2Fr1Ulv, 5Pla1Pa2Fr2Ulv,
4Pla4Fr2Ulv, 5Pla3Fr2Ulv, Saliceta (alba) - 8Sa2Pla, 8Sa2Fr, 6Sa3Pla1Ulv, 7Sa1Ulv1Pla1Dt,
5Sa4Pla1Dt, 5Sa4Pla1Dt и Fraxineta - 8Fr1Pla1Ulv, 8Fr2St, 8Fr2Ulv, 7Fr2Ulv1Pla,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
351
7Fra1Pla1Sa1Dt, 7Fr2Ulv1Dt, 6Fr1Ulv1St2Pla, 6Fr2Pla2Ulv, 5Fr4Pla1Dt, 4Pla3Fr2Ulv1Sa,
4Fr2Ulv3Pla1Sa, а также посадками аборигенных пород Populus alba, Quercus robur,
Fraxinus excelsior, Ulmus laevis и интродуцентов - Populus hybridus, Gleditsia triacanthos.
Многие участки лесов засорены Acer negundo, его участие в древостое варьирует в пределах
10-100% - 10Ara, 8Ara1Pla1Fr, 7Ara2Pla1Dt, 7Ara2Fr1Pla, 5Pla3Fr2Ara, 4Fr3Ara2Ulv,
5Pla2Fr2Ara1Ulv, 6Sa2Pla1Ulv1Ara. Около 77% всех древостоев порослевого происхождения.
Коренные леса составляют всего 16,1%, производные – 63,2% (почти половина
из них низкопроизводительные) и искусственные насаждения – 20,7% (большинство
из них низкопроизводительные). Половина (58,8%) лесов и посадок низкопроизводительны,
что указывает на угнетающие условия произрастания и на уровень хозяйствования
(неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность и качество
лесохозяйственных рубок и др.), около 13% составляют низкополнотные насаждения
и редины. Присутствуют посадки интродуцентов, преемущественно агрессивного
Acer negundo, доля которых невелика (около 2%) насаждений представлены интродуцентами.
Встречаются глухие трудно проходимые участки, с густым подлеском, валежником
и буреломом. Полог леса часто сомкнут, и в то же время в лесу много полян и луговин.
Велика протяженность опушек, значительно увеличивающая емкость биотопов. На
территории урочища много луговин, заболоченных участков и болотин, занятых исключительно
травянистой растительностью – водной, травяными болотами и лугами – настоящими,
влажными, сырыми и заболоченными; такие сообщества сохранились в отдаленных
участках лесного массива, недоступных для выпаса. Есть крупные заболоченные
участки с большой поверхностью воды. Много водоемов, от мелких, частью пересыхающих,
до озера Адана (около 30 га) и петли старого русла Днестра, сохранившего некоторую
связь с основным течением реки. В районе урочища от Днестра ответвляется его
рукав Турунчук. Через лес, вдоль Днестра, и по его противоположной окраине, - отделяя
поля, проходят противопаводковые земляные насыпи, по краям которых со стороны
плавней тянутся заполненные водой каналы. Многообразные биотопы комплекса поддерживают
богатую флору и фауну. Здесь сосредоточено наибольшее разнообразие видов
птиц всего рамсарского сайта «Нижний Днестра», в том числе многочисленных редких.
Большую ценность представляют встречающиеся здесь насекомые, охраняемые на
международном, европейском и национальном уровнях. Отмечено 22 вида стрекоз (50%
известных в Молдове), среди которых наиболее редким является Gomphus flavipes Pz..
Социальное и экономическое значение. Сохранение в качестве генетического резервата.
Комплекс является ценным туристическим объектом, где можно наблюдать и фотографировать
ландшафт, типичные плавневые леса, редкие виды (в период массового развития)
растений и животных, среди которых наиболее колоритными являются птицы.
Возможны и ночные прогулки по лесу для прослушивания звуков летучих мышей при
помощи ультразвуковых детекторов или отловом рукокрылых при помощи паутинных
сетей. Сбор лекарственных растений и недревесной продукции леса. Луга внутри урочища
должны использоваться в качестве сенокосного угодия. Многие животные (парнокопытные,
лиса, заяц, голуби, фазан, рыба) являются объектами любительской охоты и
рыбной ловли. Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты,
недревесные продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в
соответствии с действующим законодательством:
- ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 369,4 тыс. лей;
- ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 16,7 тыс. лей;
- ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 354,7 тыс. лей;
- всего доходов – 740,8 тыс. лей.

352
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Зона А - IV.A. (IV.A.1.)
Площадь и краткое описание. 440.2 гa. IV.А.1. «Ядро Талмаза» включает 3 территории:
IV.А.1-1. Земли лесного фонда в пределах коммуны Талмаза и большая часть озера
Адана - parcelele 58L; 59 (выделы D, J); 64 (выделы C, D, E, F, N2, V1); 65G; 66 (выделы A,
B, D, E, H, J), площадью 129,8 га; IV.А.1-2. Земли лесного фонда в пределах коммуны Чиобурчиу,
нижний отрог озера Аданы и резервуар южнее Аданы – parcelele 67N1, V5; 68
(выделы B, D, E, J, Т); 69 (выделы A, F, J, K, M, V); 70 (выделы I, L, M); 71 (выделы J, M, N,
O, P, Q, R), площадью 126,6 га и IV.А.1-3. участок Днестра - (183,8 га, водный фонд).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 134 9 45 14 106 54 14
Оценка полноты данных (в %) 80 60 80 80 80 85
Красная книга Молдовы 3 7 2 12 8 2
Список МСОП 2 2 1 3 5 3
Красная книга Европы 2 1 1 5 4
Списки Бернской конвенции 2 4 8 38 28 14
Списки Боннской конвенции
20 13
Директива по местообитаниям,
Приложение II
3 2 4 3
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 1 9 15 14
Директива об охране птиц 22
Операционный список 6 3 1 4 16 16 7
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
3
5 2 19 9
Примеры редких видов
Растения - Vitis sylvestris C.C.Gmel., Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L.
Животные. Насекомые: Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphlicides podalirius L.,
Lucanus cervus L., Mantis religiosa L., Saturnia pyri Denis et Schiff., Zerynthia polyxena Den.
et Sch. Гидробионты: Hirudo medicinalis. Герпетофауна: Emys orbicularis. Птицы: Aquila
clanga, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus. Звери: Felis
silvestris, Myotis dasycneme, Nyctalus lasiopterus.
Общее состояние. «Ядро Талмаза» - один из ценнейших природных участков Молдовы
с уникальными сообществами плавневых лесов, в которых присутствуют старовозрастные
древостои тополя белого. Естественная древесная растительность представлена
следующими формациями - Populetа(alba), Salicetа(alba), Fraxineta (охраняются
в Европе) и включают сообщества Populetum (alba) - rubosum, Populetum (alba)
- chaerophyllosum (temulum), Populetum (alba) - convallariosum, Fraxineto - Populetum
(alba) - ulmosum, Saliceto - Populetum (alba) – herbosum (состав древостоя
9Pla1Dt, 9Pla1Fr, 9Pla1Sa, 7Pla1Pa2Ulv, 7Pla3Fr, 7Pla2Fr1Dt, 6Pla1Pa2Fr1Ulv,
5Pla1Pa2Fr2Ulv, 5Pla3Fr2Ulv, 5Pla4Fr1Dt, 4Pla4Fr2Ulv), сырые пойменные леса из
ивы белой – Salicetum inundatum и Salicetum (alba) rubosum – (10Sa, 8Sa2Pla, 7Sa2Pla1Dt,
7Sa1Ulv1Pla1Dt, 6Sa3Pla1Ulv, 5Sa4Pla1Dt). Влажный ясеневый лес, в Молдове характерный
для нижнего Днестра, - 6Fr3Pla1Ulv, 7Fr1Pla1Sa1Dt, 7Fr2Ulv1Dt, 10Fr, 9Fr1Dt, 7Fr2St1Dt,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
353
9Fr1Dt, 6Fr3Pla1Dt, 7Fr1St1Pla1Sa, 6Fr2Pla2Sa, 5Fr3St2Ulv, 7Fr2Pla1Ulv, 4Fr4Pla2Ulv,
5Fr5Pla, 6Fr3Pla1Ulv, 4Fr4Ulv2Pla, 6Fr3Ulv1Pla, 8Fr2Pla). Большие территории заняты монодоминантными
посадками Quercus robur, Salix alba, Fraxinus excelsior, Populus hybrida.
Лесные поляны покрыты лугами, на участках с длительным стоянием воды развиваются
травяные болота.
Зона В - IV.В. (IV.В.1.- IV.В.2.)
Площадь и краткое описание. 342,4 гa. Относится двум 2 коммунам. Коммуне Талмаза
принадлежат 5 участков: IV.В.1. Участки 58Q и 58T (6,7 га); IV.В.2. Квартал 58
(выделы C, E, G, I, J, N), площадь 29,6 га; IV.В.3. «Птичьи болотца» - кварталы 61 (выделы
A, E, F, G, N1, N2, N3) и 64 (вылелы B и N1), площадь 31,4 гa; IV.В.4. Лесной фонд
– кварталы 61 (выделы L, M и N), 62 (выделы А, B, С, D, E, G, H, I, J, L, K, O) и 63 (выделы
A и C), площадь 85,9 га; IV.В.5. Лесной фонд –квартал 64 (выделы K и V2), площадь
16,5 га; Коммуна Чиобурчиу - 4 участка: IV.В.6. Лесной фонд - квартал 69 (выделы
B, C, D, E, H, G, I), площадь 16 га; IV.В.7. Лесной фонд - квартал 69 (выделы L, N, O,
P, Q, R, R1, S, T, U, W, X), площадь 27,4 га; IV.В.8. Лесной фонд - квартал 67 (выделы B,
J, L, M) и 70 (кроме зоны А), площадь 78 га; IV.В.9. объединяет IV.В.9-1. Участок Днестра
на протяжении меандра «Дой Фраць» (27,9 га), IV.В.9-2. Лесной фонд – квартал 71
(выделы Е, F, G, H, I, K, L), площадь 23 га и IV.В.9-3. Кромка берега вдоль меандра «Дой
Фраць» в кв. 70 (2 га). К зоне подключен IV.В.10. Дамба (15 гa), протянувшаяся через
урочище вдоль линии меандров.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 138 6 14 90 29 13
Оценка полноты данных (в %) 70 75 80 80 85
Красная книга Молдовы 1 2 2 9 4 2
Список МСОП 3 3 3
Красная книга Европы 1 1 3 3
Списки Бернской конвенции 1 8 59 19 13
Списки Боннской конвенции
22 13 13
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2 3 2
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 9 13 13
Директива об охране птиц 19
Операционный список 1 2 4 26 8 6
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
1
2 2 29 8
Примеры редких видов
Растения - Vitis sylvestris C.C.Gmel.
Животные. Насекомые: Carabus clathratus L., Oryctes nasicornis L., Saturnia pyri Denis
et Schiff. Птицы: Falco vespertinus, Crex crex, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila
pomarina, Aquila clanga, Hieraaetus pennatus, Pandion haliaetus, Ciconia nigra. Звери: Felis
silvestris, Myotis dasycneme, Nyctalus lasiopterus.

354
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Общее состояние. Сохранились небольшие фрагменты плавневых лесов, включающие
ценные 70-90-летние древостои, с доминированием тополя белого - Populetum (alba)
- rubosum, Populetum (alba) - chaerophyllosum (temulis), Populetum (alba) - convallariosum,
Fraxineto - Populetum (alba) - ulmosum, Saliceto - Populetum (alba) – herbosum - 8Pla2Fr, 7Pla3Fr,
6Pla2Sa1Fr1Dt, 6Pla4Fr, 5Pla3Fr2Ulv, 4Pla3Fr2Ulv1Sa, 5Pla3Fr1Ar1Ulv, некоторые участки засорены
агрессивным Acer negundo (5Pla3Fr2Ara, 5Pla2Ara2Ulv1Fr, 7Ara2Pla1Dt); в более влажных
условиях распространены ивовые леса – сообщества Salicetum inundatum (8Sa1Dt1Pla,
5Sa4Pla1Dt). Влажные ясеневые леса формации Fraxineta различаются по составу древостоя
(9Fr1Ulv, 8Fr1Pla1Ulv, 6Fr2Pla2Ulv, 5Fr5Pla, 5Fr4Pla1Dt, 5Fr3St2Pla). Есть участки, где лес заменен
монокультурами дуба и ясеня, или интродуцентами – тополем гибридным (10Pln) и гледичией
(9Gl1Dt). Значительная часть территории занята сохраняющимися и пересыхающими
болотинами и озерками с водной и водно-болотной растительностью различных формаций.
Хорошо представлена луговая растительность разных типов.
Зона С - IV.C. (IV.C.1.- IV.C.9.)
Площадь и краткое описание. 878,38 гa. Включает 9 территорий, которые разбиты на
более мелкие подразделения. Коммуна Талмаза: IV.С.1. Первый меандр реки и прибрежная
водо-охранная полоса, соединяющая урочище «Талмазские плавни» и примыкающее
пастбище (89,17 га), в том числе IV.C.1-1. Резервный фонд примэрии Талмаза в меандре
Днестра (43,75 га), IV.C.1-2. Территория водного фонда; окаймляет меандр и тянется по
берегу до урочища «Талмазские плавни», включая также луговые участки выше по течению
от меандра (5,72 га); IV.C.1-3. Полоса тополевого редколесья со стравленным травяным
покровом расположена между меандром и лесным урочищем, ограничена государственной
противопаводковой дамбой и территорией водного фонда (22,56 га); IV.C.1-4.
Пастбище примэрии Талмаза (17,14 га). IV.С.2. Включает лесные территрии урочища и
земли Примэрии Талмаза, общая площадь 241,37 га: IV.С.2-1. Лесные кварталы 59 (выделы
A, A1, C, B), 61 (выделы B, C, D, H, I, J, K, V1), 62 (выделы F, M, N, P, Q, R), 64 и 65,
площадью 207,9 га; IV.C.2-2. Резервный фонд Примэрии Талмаза (33,47 га). IV.С.3. – Лесные
территории (83,5 га) - квартал 58 и 59 (выделы Е, F). IV.С.4. Включает 2 территории
(212,93 га): IV.С.4-1. - (63,03 га) часть ресурсного резервата «Комплекс пойменных карбонатных
лугово-черноземных, луговых и иловато-болотных почв Бессарабской степной
провинции» (200 га) и IV.С.4-2. Лесной фонд урочища (149,9 га) - кварталы 60 и 63.
У ответвления Турунчука от главного течения Днестра расположена туристическая стоянка
и сохранился дуб черешчатый диаметром более 1,5 м, по приблизительной оценке,
возрастом более 300 лет. IV.С.5. Леса квартала 66 (16,4 га): IV.С.5-1. Участок 66С (5,1 га),
IV.С.5-2. Участки 66F и 66G (9,7 га), IV.С.5-3. Участок 66I (1,6 га). IV.С.6. Леса квартала
64 (выделы G, H, I, J, R1), площадь 6.7 га. Коммуна Чиобурчиу: IV.С.7. Площадь 75,5 га,
включает: IV.C.7-1. Леса площадью 56,7 га (кварталы 67, 68); здесь находиться лесной кордон
и точка для наблюдения за растительным и животным миром; IV.C.7-2. Полоса отчуждения
под высоковольтной электролинией (7,3 гa); IV.C.7-3. Лесной фонд – участок 67V1
(1,8 га); IV.C.7-4. Лесные территории кварталов 67V2, 68 F, G, H, I, площадью 9,7 га. IV.C.8.
Объединяет 5 территорий (113,45 га): IV.C.8-1. - квартал 71 (выделы A, B, C) площадью
4,7 гa; IV.C.8-2. Кварталы 71 (выдел D), 72 и 73 – 48,9 га; IV.C.8-3. Молодая старица в меандре
«Дой Фраць» (11,7 га, водный фонд); IV.C.8-4. Частные земли кцоммуны Чобурчиу
- 30 га; IV.C.8-5. Земли коммуны Чобурчиу (18,15 га) расположенные в пределах прибрежной
водо-охранной полосы в полукольце старицы и рядом с ней. IV.С.9. Включает канал и
пастбище, общей площадью 39,36 га, между государственной дамбой и урочищем Талмазские
плавни. IV.C.9-1. Канал, относящийся к водному фонду (24 га). IV.C.9-2. Пастбище
коммуны Талмаза (9 га). IV.C.9-3. Пастбище коммуны Чобурчиу (6,36 га).

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 239 5 45 9 72 30 10
Оценка полноты данных (в %) 80 60 75 80 80 80
Красная книга Молдовы 3 4 6 3
Список МСОП 2 1 2
Красная книга Европы 2 1 2
Списки Бернской конвенции 2 4 42 15 10
Списки Боннской конвенции 30 20 10
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 5 11 10
Директива об охране птиц 21
Операционный список 5 2 1 2 20 6 3
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
3
3 20 5
355
Примеры редких видов
Растения - Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L., Nymphaea alba L.
Животные. Насекомые: Bombus argillaceus Scop., Papilio machaon L., Xylocopa valga Gerst.,
Scolia maculata Drury. Гидробионты: Hirudo medicinalis. Птицы: Crex crex, Aythya nyroca,
Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Circus pygargus, Asio flammeus, Phalacrocorax
pygmeus, Ardeola ralloides, Cygnus olor, Cygnus cygnus. Звери: Felis silvestris, Nyctalus leisleri,
Pipistrellus nathusii.
Общее состояние. Растительность зоны разнообразна – плавневые леса с доминированием
тополя белого, ивы белой и ясеня, некоторые засоренные агрессивным кленом
американским. Искусственные посадки включают как аборигенные виды, такие
как ясень - 10Fr и дуб черешчатый - 10St, так и интродуцентов – тополя гибридного 10Pln
и гледичии 9Gl1Dt. В толще воды Аданы и залитой водой котловины, а также в каналах
и долго не высыхающих неглубоких лужах развивается водная растительность с довольно
крупными популяциями редких видов – водяного папоротника сальвинии и водяного
ореха. В 1999 году в канале произрастали 2 куртины Nymphaea alba L. К мелководьям
приурочена водно-болотная растительность с доминированием тростника, по периферии
- заболоченные, сырые и влажные луга с неустойчивым травостоем – в сухие годы
массово развивается Elytrigia repens, в годы вымокания – Agrostis и виды рода Carex. На
высоких уровнях поймы встречаются фрагменты настоящих лугов формаций Elytrigieta
repensi, Poaeta pratensisi и Poaeta trivialisi с довольно богатым разнотравьем. На территориях,
вышедших из зоны затопления паводковыми водами, и на месте заброшенной
пахоты развивается луговая растительность с большой примесью влаголюбивых пионерных
видов и сорняков. Перевыпасаемые переменного увлажнения влажные и сырые
луга включают сообщества формаций Lolieta perenisi, Elytrigieta repensi, изредка Poaeta
pratensisi, Agrostideta stoloniferae. Разнотравье представлено непоедаемыми видами с низовыми
листьями и рудералами. Перед дамбой на незаливаемом лентовидном участке
шириной 10-15 м сформировались настоящие луга, флора которых насчитывает более
100 видов. Используютя для выпаса и прогона домашних животных.

356
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Нагорный комплекс «ПОПЯСКА» - V
Расположение. Район Штефан-Водэ, к югу от села Попяска
46 35 13 сш 29 34 6 вд
Площадь и краткое описание. 648,7 га. Включает крупный овраг, пологие борта покрыты
степными сообществами. Вокруг расположены посадки лесных культур, преимущественно
акации белой. В комплекс включены пастбища коммуны Попяска.
Абсолютные высоты: 65-197 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 75 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 27 км к югу от мун. Тираспол в пределах
северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Водораздел рек Днестр и Бабей, а также правые склоны долины р . Днестр
(его правого притока р. Штюбей)
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое
описание
Характеристика ландшафта
Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсонского
подъяруса – меотического яруса; песками, глинами, известняками верхней
новороссийского подъяруса понтического яруса плиоцена; пестроцветными
глинами с прослоями алевритов твардицкого горизонта боспорского
подъяруса понтического яруса плиоцена
Твардицкая низменная равнина, сложенная глинами и алевритами, с обыкновенными
и карбонатными черноземами на мощных лёссовидных суглинках
Основные типы экосистем.
Травянистые сообщества представлены 3 биотопами
1. Степи – один из 2 наиболее крупных хорошо сохранившихся фрагментов степи в стране.
2. Степные пастбища.
3. Пойменные луговые пастбища.
4. Искусственные посадки.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
Птицы
фауна
Звери
Летучие
мыши
Общее 356 14 9 39 22
Оценка полноты данных (в %) 70 60 90% 80 80
Красная книга Молдовы 3 8 3 1 1
Список МСОП 2 1
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 2 5 33 6
Списки Боннской конвенции 8
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 2
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
2 7
Директива об охране птиц 7
Операционный список 20 14 3 13 4
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
10
7 3 11

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
357
Примеры редких видов растений: Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus
officinalis L., Astragalus albidus Waldst. et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Bellevalia sarmatica
(Georgi) Woronow, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Convolvulus lineatus L., Crocus
reticulatus Stev. ex Adams, Helichrysum arenarium (L.) Moench.
Характерные и редкие виды животных
Насекомые – примеры редких видов: Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius L., Papilio
machaon L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga
Gerst., Scolia maculata Drury. Птицы. Характерны птицы открытых биотопов. Примеры
редких видов: Circus cyaneus L. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa
europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus
flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes,
Mustela nivalis, Mustela putorius. Примеры редких видов: Felis silvestris.
Земельная собственность. Земли коммуны Попяска.
Общее состояние. Наиболее ценный степной участок на территории сайта с первичной
растительностью луговых и натоящих степей с доминированием или значительным
участием в травостое перистых ковылей - Stipа pulcherrimae и Stipа lessingiana и богатым
разнотравьем. В долине ручья Фрасин сформировался злаково-разнотравный флористически
богатый луг. Участок степи отграничен от сельхозугодий противоэрозионными
акациевыми и сосновыми посадками. Cтепные пастбища покрыты сообществами
бородача, типчака и ковыля-волосатика, а расположенные в долине балки – райграса
пастбищного (Lolium perenne L.) и овсяницы Регеля (Festuca regeliana Pavł.). На территории
комплекса отмечены многочисленные редкие виды растений, насекомых и птиц.
Социальное и экономическое значение. Может быть использован как банк семян
главных видов первичных степей, редких и исчезающих степных растений. Территория
может посещатся туристами с целью наблюдения и фотографирования степного ландшафта,
редких видов (в период массового цветения и плодоношения) растений и животных,
главным образом, птицы - крупные хищники, совы и редкие виды. Участок с первичной
степью должен использоваться как сенокосное угодье с регламентом выкашивания
1 раз в 4 года. Пастбища продолжают использоваться, но с регламентированным выпасом.
Обитающте здесь виды Coturnix coturnix, Phasianus colchicus являются объектами
любительской охоты.
Зона А - V.А.1.
Площадь и краткое описание. 202,4 га. Включает крупный овраг, пологие борта покрыты
степными сообществами.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 335 11 9 39 22
Оценка полноты данных (в %) 70 90% 80 80
Красная книга Молдовы 3 7 3 1 1
Список МСОП
Красная книга Европы
1 1
Списки Бернской конвенции 1 5 33 6
Списки Боннской конвенции
8

358
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 7
Директива об охране птиц 7
Операционный список 20 5 3 13 4
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
10
6 3 11
Примеры редких видов
Растения - Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Astragalus
albidus Waldst. et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow,
Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Convolvulus lineatus L., Crocus reticulatus Stev. ex Adams,
Helichrysum arenarium (L.) Moench.
Животные. Насекомые: Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon L.,
Callimorpha quadripunctaria Poda, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst., Scolia
maculata Drury. Герпетофауна: Elaphe quatuorlineata Boie, Colubercaspius Gmelin; Птицы:
Circus cyaneus L. Звери: Felis silvestris L.
Общее состояние. Территория включает ценные сообщества первичных степей с доминированием
или значительным участием в травостое перистых ковылей - Stipetum
(pulcherrima) chamaecytidosum (austriaca), Stipeto (lessingiana)-Fesucetum herbosum,
Bothriochloeto (ischaemum)-Stipetum (lessingiana), Festuceto (valesiaca)-Stipeta (pulcherrima)
herbosa их антропогенных вариантов, небольшие участки заняты вторичными бородачевниками
с богатым разнотравьем. Здесь отмечены многочисленные редкие виды растений,
насекомых и птиц.
Зона B - V.B.1.
Площадь и краткое описание. 80,4 га. Включает участок V.В.1. – противоэрозионные
посадки интродуцентов, окаймляющие зону А и отграничивающие ее от смежных сельхозугодий,
объединяет V.В.1-1. - западный участок (14,1 га) и V.В.1-2. – восточный участок
(66,3 га).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
Птицы
фауна
Звери
Летучие
мыши
Общее 35 2 5 39 22
Оценка полноты данных (в %) 50 80 80
Красная книга Молдовы 1 1 1 1
Список МСОП
Красная книга Европы
1
Списки Бернской конвенции 1 4 33 6
Списки Боннской конвенции
8
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
Птицы
фауна
Звери
Летучие
мыши
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 4
Директива об охране птиц 7
Операционный список 1 1 13 4
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
1
1 11
359
Примеры редких видов
Растения - Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow
Животные. - Насекомые: Zerynthia polyxena Den. et Sch. Птицы: Circus cyaneus L. Звери:
Felis silvestris.
Общее состояние. Территория покрыта противоэрозионными насаждениями акации
белой и сосны черной, в приопушечную зону под разреженный полог которых внедряются
степные виды из зоны А. Включена в зону экологической реконструкции для постепенной
замены на древостои видов автохтонной флоры, характерной для данного экотопа
– дубом пушистым и южной формой дуба черешчатого.
Зона С - V.С. (V.С.1.- V.С.2.)
Площадь и краткое описание. 365,9 га. Зона включает: V.С.1. - противоэрозионные
насаждения интродуцентов (43,8 га), расположенные к северу от зоны А границы
степных территорий в направлении Днестра малоценные с точки зрения поддержания
биоразнообразия. В комплекс включены пастбища коммуны Попяска С(Р)8, С(Р)9
и С(Р)10, (322.1 га) - V.С.2.: южное (V.С.2-1.), площадью 134,7 га и северное (V.С.2-2.),
площадью 187,4 га.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Общее
Оценка полноты данных (в %)
Красная книга Молдовы
Список МСОП
Красная книга Европы
5
Списки Бернской конвенции
Списки Боннской конвенции
Директива по местообитаниям,
Приложение II
4
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
Директива об охране птиц
Операционный список
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
4
Птицы Звери Летучие
мыши

360
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Примеры редких видов
Растения - Adonis vernalis L.,
Животные. Насекомые: Ameles decolor Charp., Formica rufa L. Птицы: Circus cyaneus L.
Звери: Felis silvestris.
Общее состояние. Пастбище С(P).8. Занято вторичными сообществами луговых степей
с доминированием Bothriochloa ischaemum (обилие 4) и значительным участием в травостое
Poa angustifolia, Stipa capillata, Euphorbia stepposa, Artemisia austriaca, Plantago lanceolata,
Centaurea diffusa, Eryngium campestre. Флористический состав – 34 вида. Проективное покрытие:
75–80%, высота травяного покрова: 5–7 cм, видовая насыщенность: 25–30 видов на
100 м2 . Видов злаков: 7, бобовых: 4, разнотравья: 21. Cорные виды: 13, вредные растения:
5, ядовитые: 3. Устойчивость к выпасу доминирующих видов: 3, сбитость пастбища средняя.
По понижениям и основниям склонов господство переходит к ассоциации Lolietum.
Средне-сбитое засоренное пастбище хорошего качества, но почти отсутствуют поедаемые
виды разнотравья и бобовые. Причины - перевыпас, несоблюдение сроков начала, продолжительности
и окончания пастьбы, бессистемный выпас разными видами скота. Участок
нуждается в отдыхе и улучшении (удаление сорняков, малопоедаемых и ядовитых растений,
подсев бобовых). После восстановления может использоваться как хорошее раннелетее
пастбище, а затем после достижения бородачом пастбищной пригодности (высоты
10-15 см) – как позднее с окончанием выпаса за 15-20 дней до наступления устойчивых
осенних заморозков. Желательно использовать территорию для загонной системы выпаса.
Пастбище С(P).9. Включает 4 близких по составу контура, занятыми вторичными сообществами
луговых степей с доминированием Stipa capillata и Festuca valesiaca и значительным
участием Thymus marschallianus, Poa angustifolia, Bromopsis inermis, B. riparia,
Koeleria cristata, Agropyron pectinatum, Euphorbia stepposa , Achillea setacea, Medicago lupulina,
Melilotus officinalis, Artemisia austriaca, Asperula cynanchica. Флористический состав – 43
вида, в том числе редкий Adonis vernalis L. Проективное покрытие – (70)80–85%, высота
травяного покрова – 40–45см, видовая насыщенность – 39 видов на 100 м2 . Видов злаков:
12, бобовых: 6, видов разнотравья: 21. Сорные виды: 11, вредные: 4, ядовитые: 2. Охраняемые
виды: 1. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3 и 2. Пастбище средней сбитости
и среднего качества. В составе травостоя высока доля (до 30%)сорных и непоедаемых
видов. Причины - перевыпас, несоблюдение сроков начала, продолжительности и окончания
пастьбы, бессистемный выпас разными видами скота. Трудно организовать выпас изза
пестроты участков с разными сроками выпаса. На некоторых склонах травостой представлен
ассоциацией Bothriochloeto-Festucetum, проективное покрытие 75-80%, видовая насыщенность
35 на 100 м2 . Территория нуждается в мероприятиях по улучшению травяного
покрова (подсев бобовых) и снижению численности ковыля волосовидного. Участок после
улучшения можно использовать с середины весны как хорошее пастбище.
Пастбище С(P).10. с луговыми степями: А. Ассоциация Bothriochloetum ischaemii. Проективное
покрытие: 75–80%, высота травяного покрова: 5–7 cм, видовая насыщенность:
25–30 видов на 100 м2 , обилие доминирующих видов: 4. Видов злаков: 7, бобовых: 4, разнотравья:
21. Cорные виды: 13, вредные растения: 5, ядовитые: 3. Устойчивость к выпасу
доминирующих видов: 3, сбитость пастбища средняя. По понижениям и основниям
склонов господство переходит к сообществам райграса многолетнего. В. Ассоциация
Stipeto (capillata) – Festucetum. Проективное покрытие – (70)80–85%, высота травяного
покрова – 40–45см, видовая насыщенность – 39 видов на 100 м2 , обилие доминирующих
видов: 3(4), (2) 3. Видов злаков: 12, бобовых: 6, видов разнотравья: 21. Сорные виды:
11, вредные: 4, ядовитые: 2. Охраняемые виды: 1. Устойчивость к выпасу доминирующих
видов: 3, 2, сбитость пастбища умеренная. Пастбище местами хорошего, местами

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
361
среднего качества, но с почти полным отсутствием поедаемого разнотравья и бобовых.
Контур (V.С.2-2.) расположен в понижении вдоль ручья, представлен сообщестами свежих
лугов Lolieto(perenni)–Festucetum (regelianii). Проективное покрытие: 95–100%, высота
травяного покрова: 60–70 см, видовая насыщенность: 18 видов на 100 м2 , обилие доминирующих
видов: 4(5), 3(4). Видов злаков: 10, бобовых: 7, разнотравья: 10. Cорные виды:
5, вредные растения: 2, ядовитые растения: 4. Устойчивость к выпасу доминирующих
видов: 1, 3. Сбитость пастбища средняя. Кормовые угодья хорошего качества по составу
видов, но сильно стравлены и засорены, дерновины злаков угнетенные, мелкие. Луга
с высоким травостоем, расположенные на низких частях пойм, целесообразнее использовать
в качестве сенокосов. Пастбища типчаковые и типчаково-бородачевые - умеренно
сбитые, неравномерные - местами хорошего, местами среднего качества, но с почти
полным отсутствием поедаемого разнотравья и бобовых. Типчаково-ковыльные участки
хуже из-за высокого обилия ковыля волосовидного, быстро грубеющего и теряющего
свои кормовые качества. Желателен подсев засухоустойчивых видов бобовых. Типчаковые
участки после восстановления травяного покрова можно использовать как хорошие
ранневесеннее пастбища в период после достижения типчаком пастбищной пригодности
(высоты 10-15 см). Бородачевники могут использоваться с поздней весны до середины
осени для загонной системы выпаса. Луговые пастбища сохраняют довольно высокое
проективное покрытие и хороший составу видов, но сильно стравлены и засорены,
дерновины злаков мелкие, угнетенные. Нуждаются в отдыхе и восстановлении жизненного
состояния; их целесообразнее использовать в качестве сенокосов.
Комплекс «Заозерное-Нукарь» - VI
Расположение. Район Штефан-Водэ, между селами Попяска и Ермоклия на западе и
Чиубручиу на востоке
46° 34' 20`` сш 29° 38' 57`` вд
Площадь и краткое описание. 1568,49 га (лесные территории – 873 га). Комплекс
объединяет компактно расположенные лесные урочища и примыкающие пастбища. Выделена
исключительно зона С - VI.C. (VI.C.1.- VI.C.15.). Лесные территории: VI.С.1. Урочище
«Валя Мошулуй» (251,2 гa); VI.С.3. «Дялул Тетий» (5,3 гa); VI.С.5. «Валя Микэ» (7,5
га); VI.С.7. «Кулмя Тетий» (5,7 гa); VI.С.9. «Валя Тетий»(279,0 гa); VI.С.10. «Перий»(56,7
гa); VI.С.12. «Арпинтя де Сус» (129,4 гa); VI.С.14. «Арпинтя де Жос» (138,2 гa). Пастбища:
VI.С.2. Пастбище коммуны Талмаза, прилегающее к урочищу «Валя Мошулуй» (164,6
га); VI.С.4. Пастбище между урочищами «Дялул Тетий» и «Валя Микэ» (6,82 га); VI.С.6.
Пастбище примыкает к урочищу «Валя Микэ» (139,06 га) ; VI.С.8. Пастбище между урочищами
«Кулмя Тетий» и «Валя Тетий» (96 га); VI.С.11. Пастбище прилегает к урочищу
«Пэрии» (98,17 га); VI.С.13. Пастбище сложной конфигурации, большая часть лежит
между урочищами «Арпинтя де Сус» и «Арпинтя де Жос» (146,84 га); VI.С.15. Пастбище
причленяется к урочищу «Арпинтя де Жос» (44 га).
Абсолютные высоты: 84–184 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 75 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 28 км к югу от мун. Тираспол в пределах
северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Правые склоны долины р . Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр

362
Общее геологическое
описание
Характеристика ландшафта
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсонского
подъяруса – меотического яруса; песками, глинами, известняками верхней
новороссийского подъяруса понтического яруса плиоцена; пестроцветными
глинами с прослоями алевритов твардицкого горизонта боспорского
подъяруса понтического яруса плиоцена
Твардицкая низменная равнина, сложенная глинами и алевритами, с обыкновенными
и карбонатными черноземами на мощных лёссовидных суглинках
Основные типы экосистем.
Искусственные посадки. Средний возраст: 27 лет. Формула лесообразующих пород:
7SC2NU1ST.
1. Сложные лесопосадки.
2. Плантации акации.
3. Плантации сосны Палласа.
Травянистые сообщества представлены пастбищными биотопами разной влагообеспеченности:
4. Степные пастбища.
5. Пойменные луговые пастбища.
6. Корневищно-злаковая растительность залежей.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 132 4 67 24 9
Оценка полноты данных (в %) 80 50 80 80 90
Красная книга Молдовы 1 1
Список МСОП 1 0
Красная книга Европы 0
Списки Бернской конвенции 3 41 13 8
Списки Боннской конвенции
11 9 8
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
3 9 8
Директива об охране птиц 16
Операционный список 2 16 5 3
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
1
16 5
Примеры редких видов растений: Crocus reticulatus Stev. ex Adam.
Характерные и редкие виды животных. Герпетофауна. Характерные виды - Lacerta
viridis, Natrix natrix, Hyla arborea, Bufo viridis. Птицы. Характерны лесные, луговые и
полевые птицы, среди которых преобладают мелкие воробьиные. Наиболее разнообразно
представлены птицы леса и открытых пространств, среди которых обычны
фоновые виды воробьиных, совы, дятлы, ракши, голуби. Примеры редких видов:
Falco vespertinus L. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex
araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
363
Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes,
Mustela nivalis, Mustela putorius, рукокрылые для участков V.С.1.-V.С.9. - Pipistrellus
pygmaeus, Nyctalus noctula, Eptesicus serotinus, Plecotus austriacus. Примеры редких видов:
Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus nathusii, Nyctalus leisleri, Myotis mystacinus/
brandtii, Myotis daubentonii.
Земельная собственность 873 га покрытые лесной растительностью находятся в собственности
государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина).
Пастбища коммуны Талмаза
Общее состояние. Характерные для региона первичные гырнецы полностью заменены
искусственными посадками, расположенными на деградированных участках, непригодных
для сельского хозяйства. Около 90% насаждений представлены интродуцентами,
преемущественно акацией белой. В составе урочищ «Валя Мошулуй», «Валя Тетий»,
«Перий», «Арпинтя де Жос» мелкими фрагментами высажены культуры дуба черешчатого,
вяза, ясеня, часто в них присутствует акация и гледичия. Значительная доля
(около 30%) порослевого происхождения. Практически все древостои (97%) низкопроизводительные,
что указывает на угнетающие условия произрастания и уровень хозяйствования
(неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность и
качество хозяйственных рубок и др.); около 14% составляют низкополнотные насаждения
и редины. Комплекс имеет особое значение с учетом роли в локальных миграциях,
например, служит перевалочным пунктом для копытных на пути между тремя основными
массивами, которые должны быть соединены лесными коридорами. Травянистая
растительность пастбищ довольно разнообразна – это рудерализированные травостои
луговых степей формации Bothriochloeta (ischaemium), свежие луга формации Festuceta
(regeliana), сообщества Poeta (angustifoliа) - Lolieta (perennis), Lolietum perennis, Lolieto
(perennis) – Festucetum (regeliana), корневищно-злаковая растительность средневозрастных
(5-10 лет), представленная в основном пырейными сообществами (Elythrigietum
repentis) с примесью Cynodon dactylon, Poa angustifolia, Lolium perenne и сорного разнотравья.
Территория в целом населена многими видам птиц лесных местообитаний и открытых
биотопов, лесные посадки богаты рукокрылыми.
Социальное и экономическое значение. Пастбища интенсивно используются, но
нуждаются в улучшении и регламентированном выпасе. Некоторые обитающие здесь
виды являются объектами любительской охоты и экологического туризма.
Леса: Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, недревесные
продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соответствии
с действующим законодательством:
1. ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 286,4 тыс. лей;
2. ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 12,9 тыс. лей;
3. ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 275 тыс. лей;
4. всего доходов – 574,3 тыс. лей.
«Чиобурчиу-Рэскаец» - VII
Расположение. Район Штефан-Водэ, к югу от с. Грэдиница и к западу и югу от с. Талмаза
46° 33' 54" сш 29° 43' 57" вд
Площадь и краткое описание. 1192,13 га. Включает лесные территории (1163 га)
урочищ «Чиобурчиу де Мунте», «Стынка» и «Чиобурчиу» - самого южного лесного
массива на отрогах Приднестровской возвышенности, фрагменты степей, долинные

364
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
луга и разнообразные пастбища. По итогам сравнительной оценки наиболее ценных местообитаний
Молдовы, комплекс Чиобурчиу получил оценку территории-ядра национального
уровня по параметрам богатства фауны млекопитающих и насекомых, находящихся
под угрозой.
Абсолютные высоты: 30 – 174 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория расположена в юго-восточной части республики в 81 км к
юго-востоку от мун. Кишинэу, в 30 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Нижняя и средняя часть правого склона долины р. Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи бессарбского
описание
подяруса сарматского яруса миоцена; песками, глинами, алевритами нерасчлененной
толщи херсонского подъяруса – меотического яруса; песками,
глинами, известняками верхней новороссийского подъяруса понтического
яруса плиоцена; пестроцветными глинами с прослоями алевритов
твардицкого горизонта боспорского подъяруса понтического яруса
плиоцена
Характеристика ланд- Твардицкая низменная равнина, сложенная глинами и алевритами, с
шафта
обыкновенными и карбонатными черноземами на мощных лёссовидных
суглинках
Основные типы экосистем.
Леса, приуроченные к склонам и водоразделам. Типы лесных формаций: Чистые дубравы
– 13,6%; Дубравы из дубы пушистого – 86,2%; Ивовые леса – 0,2%. Средний возраст
39 лет. Формула лесообразующих пород: 3SC2ST2FR2GL1DT.
Лесные природные сообщества:
1. Semiarid (Quercus pubescens) oak curtain forest.
2. Semi-arid oak stands (Quercus robur), incl. with special southern eco-type of the
English Oak.
3. Сухие ясеневые (Fraxinus excelsior) леса.
4. естественные и искусственные древесно-кустарниковые заросли (многочисленные
кустарники с примесью дуба, ясеня и белой акации) на крутых склонах
– важное местообитание птиц и змей
Искусственные посадки
5. Посадки из акации.
6. Посадки сосны, гледичии или некоторых других пород в значительной степени
созданы на месте степных экосистем.
7. Естественные и искусственные древесно-кустарниковые зарости на крутых
склонах.
Травянистая растительность степных полян и пастбищ разной влагообеспеченниости –
долинных и суходольных:
8. Степные сообщества.
9. Степные пастбища..
10. Пойменные луговые пастбища.
11. Влажные луга и болота.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 461 25 8 111 29 9
Оценка полноты данных (в %) 80 80 70 80 80 90
Красная книга Молдовы 2 15 3 13 2
Список МСОП 4 1 6 0
Красная книга Европы 1 1 9
Списки Бернской конвенции 4 6 75 18 9
Списки Боннской конвенции
31 9 9
Директива по местообитаниям,
Приложение II
3 1 2
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
2 6 11 9
Директива об охране птиц 33
Операционный список 33 9 3 66 8 3
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
14
14 2 30 5
365
Примеры редких видов растений: Achillea coarctata Poir. Adonis vernalis L., Amygdalus
nana L., Asparagus officinalis L., Astragalus pubiflorus DC., Cerastium ucrainicum Pacz. ex
Klok., Chamaecytisus ruthenicus (Fisch. ex Woloszcz.) Klaskova, Crambe tataria Sebeok, Crocus
reticulatus Stev. ex Adams, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum arenarium (L.)
Moench, Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb., Scorzonera mollis Bieb.
Характерные и редкие виды животных
Насекомые - примеры редких видов: Mantis religiosa L., Calosoma sycophanta L., Lucanus
cervus L., Oryctes nasicornis L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphlicides podalirius L.,
Papilio machaon L., Saturnia pyri Den. et Sch., Scolia maculata Drury, Xylocopa valga Gerst.,
Zerynthia polyxena Den. et Sch., Ascalaphus macaronius Scop. Герпетофауна: Характерные
виды: Lacerta viridis, Natrix natrix, Hyla arborea. Примеры редких видов: Zamenis
longissimus, Elaphe quatrolineata, Coronella austriaca. Птицы. Характерны лесные, луговые,
полевые и частично водно-болотные птицы, среди которых преобладают мелкие
воробьиные. Разнообразно представлены птицы леса и открытых пространств. Побережье
реки населяют водолюбивые птицы. На миграциях встречаются виды различных
таксономических групп. Примеры редких видов: Falco vespertinus, Aquila clanga,
Crex crex, Coracias garrulus, Circus cyaneus, Hieraaetus pennatus, Pernis apivorus, Circaetus
gallicus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Aquila clanga, Columba oenas. Звери. Характерные
виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus
agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa,
Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Pipistrellus
pygmaeus, P. nathusii, Nyctalus noctula, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus. Примеры редких
видов: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, P. kuhlii, Nyctalus leisleri.
Земельная собственность. 1163 га покрытые лесной растительностью находятся в
собственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина).
Пастбища находятся в собственности коммун Чиобурчиу и Рэскаец.

366
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Общее состояние. Комплекс существенно изменен лесохозяйственными рубками, посадками
интродуцентов, а затем мерами по расширению территории, занятой дубовыми
насаждениями, что создало сильную мозаичность. Несмотря на это, сохранились многочисленные
фрагменты коренных дубрав из дуба пушистого и особой формы дуба черешчатого.
Коренные и производные леса из дуба черешчатого (10Stp, 9St1Ar, 9St1Dt, 8St2Sc,
8St2Fr, 8St1Ar1Sc, 7St2Fr1Ulc, 7St2Fr1Ar, 7St3Pa, 7St3Ar, 7St3Ju, 7St2Ju1Dt, 7St2Pa1Pin,
6St2Pa1Nu1Gl, 6St2Pa1Gl1Sc, 6St4Pa, 6St4Sc, 5St5Ju, 5St3Fr1Sc1Ulc, 4St3Stp2Ar1Dt,
4St3Fr2Stp1Sc, 4St3Fr3Gl, 4St3Fr2Stp1Gl, 3St3Pa3Sc1Nu, 3St2Stp2Fr2Ar1Dt) и дуба пушистого
(гырнецами) - 9Stp1St, 8Stp2St, 8Stp1St1Ar, 8Stp1Fr1Ar, 8Stp1Gl1Sc, 7Stp2Fr1Gl,
7Stp2Gl1Fr, 4Stp3Fr2St1Ar, с характерным набором древесно-кустарниковых пород; присутствуют
мелкие флористически богатые остепненные поляны. Значительные территории
заняты сообществами с доминированием ясеня со свитой сопутствующих видов
(9Fr1St, 9Fr1Gl, 8Fr1St1Ulc, 8Fr1St1Sc, 7Fr3St, 7Fr2St1Ar, 7Fr2St1Pa, 7Fr2Gl1Stp, 7Fr2Sc1St,
6Fr2St1Gl1Ulc, 6Fr3St1Gl, 5Fr5Gl, 5Fr3St2Gl, 5Fr2St2Sc1Ulm, 4Fr4St1Gl1Dt, 4Fr3St2Gl1Ju,
4Fr3St2Gl1Dt, 5Fr3St1Pa1Dt, 4Fr3St1Ulc1Ju1Ar, 4Fr3St2Ar1Dt, 4Fr3Stp2St1Ar, 4Fr3St2Gl1Sc,
4Fr3Gl2St1Dt), намного меньше – сообщесвами вяза (7Ulc3Dt, 6Ulc2St2Ar, 6Ulc3Gl1Ar).
Широко распространены посадки аборигенных пород - дуба черешчатого (10St) и пушистого
(10Stp), вяза (10Ulc), а также интродуцентов (около 50% насаждений), преемущественно
акации белой и гледичии, меньшие площади заняты сосной черной, елью и другими
породами. В целом коренные насаждения составляют только 15,1%, искусственные
насаждения – 57,2% (большинство из них низкопроизводительные), производные
– 27,7%;66% насаждений порослевого происхождения; 93% насаждений низкопроизводительные,
это указывает на угнетающие условия произрастания, но и на уровень хозяйствования
(неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность и качество
лесохозяйственных рубок и др.); около 8% составляют низкополнотные насаждения
и редины; в некоторых насаждениях присуствует агрессивный клен американский
(Acer negundo). В комплекс включены крупные участки степных сообществ с участием перистых
ковылей, расположенные на крутом склоне Днестра, а также сохранившийся участок
первичной степи между урочищем «Чобурчие де Мунте» и песчаным карьером на
окраине с. Рэскаец. В 2009 году проведено облесение интродуцентами верхней части спускающегося
к Днестру эрозионно опасного склона, расположенного к северо-западу от с.
Рэскэец (участок 42Е урочища «Стынка»). Многообразие лесных, луговых, степных и полевых
биотопов формирует высокое разнообразие фауны птиц, среди которых гнездятся
и встречаются в качестве залетных и на пролете различные редкие виды. Богата фауна насекомых
открытых местообитаний - отмечены 72 вида Apoidea. Впервые за долгие годы в
Молдове вновь обнаружена степная дыбка Saga pedo Pall. (IUCN-2010), а также редкий вид
кузнечика - Onconotus servillei F.-v.-W. Кроме этих насчитывается еще 12 охраняемых видов.
Экономическое и социальное значение. Посещенияе туристами для наблюдения и фотографирования
ландшафта и редких видов (в период массового развития/цветения) растений
и животных. Сохранение в качестве банка семян ценозообразователей, редких и исчезающих
видов растений. Сбор лекарственных растений. Использование пастбищ с регулируемой
нагрузкой. Многие обитающие здесь виды являются объектами любительской охоты.
Леса: Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, недревесные
продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соответствии
с действующим законодательством:
a. ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 381,6 тыс. лей;
b. ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 17,2 тыс. лей;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
367
c. ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 366,3 тыс. лей;
d. всего доходов – 765,1 тыс. лей.
Зона А - VII.А. (VII.А.1.- VII.А.3.)
Площадь и краткое описание. 139,11 га. Зона включает 4 участка с ценными лесными
и степными ценозами: VII.А.1. «Верхний гырнец» (33,1 га), кварталы 21E, 23(A-E, H, N,
P, S-U, R1) урочища «Чиобурчиу де Мунте»; VII.A.2. «Нижняя дубрава» (73.9 га), кварталы
5(N, S, V, Y, Z); 7 (H, J); 10(C, D, F, H); 11(A-C, I, J, L); 12A урочища «Чиобурчиу де Мунте»;
VII.А.3. Степной участок «Змеиная горка» на юго-западной окраине с. Рэскэец между
урочищем «Чиобурчиу де Мунте» и песчаным карьером - резервный фонд коммуны
Рэскэец (1,7 га); VII.А.4. Выдел 4A урочища «Стынка» (30,4 га).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери
Летучие
мыши
Общее 383 13 7 82 17 9
Оценка полноты данных (в %) 90 70 80 80 90
Красная книга Молдовы 10 3 6 0
Список МСОП 1 1 1 0
Красная книга Европы 1 9
Списки Бернской конвенции 2 5 58 12 9
Списки Боннской конвенции 16 9 9
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2 1 0
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 5 9 9
Директива об охране птиц 16
Операционный список 28 3 3 22 4 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
13
9 2 24 5
Примеры редких видов
Растения - Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus
officinalis L., Astragalus pubiflorus DC., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crambe tataria
Sebeok, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum arenarium (L.) Moench, Pulsatilla
montana (Hoppe) Reichenb., Scorzonera mollis Bieb.
Животные. Насекомые: Bombus argillaceus Scop., Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis
L., Ascalaphus macaronius Scop., Callimorpha quadripunctaria Poda, Onconotus servillei F.v.-W.,
Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius, Saturnia pyri Denis et Schiff., Scolia maculata
Drury, Xylocopa valga Gerst., Zerynthia polyxena Den. et Sch. Герпетофауна: Zamenis
longissimus, Elaphe quatrolineata, Coronella austriaca. Птицы: Aquila clanga, Pernis apivorus,
Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Hieraaetus pennatus, Columba oenas. Звери: Felis silvestris,
Pipistrellus pipistrellus, P. kuhlii, Nyctalus leisleri.
Общее состояние. Территория с ценными высоковозрастными природными лесами
из дуба пушистого с участием дуба черешчатого, а также ясеневые леса со значительным
участием в древостое дуба пушистого (10Stp, 8Stp1St1Ar, 7Stp2Gl1Fr, 9St1Ar,
9St1Dt, 7St2Ju1Dt, 5St5Ju, 7St3Ju, 4St3Fr2Ar1Dt). На степных полянах сохранились фрагменты
первичной луговой степи Festuceto - Stipetum (tirsa)-herbosum и Festucetа (valesiacа)

368
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
herbosum, вторичные сообщества Stipeto (capillatа) - Festucetа (valesiacа) herbosum, а также
Bothriochloeta (ischaemum) herbosum. Опушки леса в нижней части массива подвержены неумеренному
выпасу и заняты вторичными сообществами Festuceto (valesiaca) - Bothriochloeta
(ischaemum) herbosum. Степи, приуроченные к неудобьям, представлены первичными
ссобществами настоящей степи – первичным Stipeto (ucraunica) – Festuceto herbosum и вторичным,
возникшим в результате выпаса, – Festuceto-Stipetum (capillata)-herbosum.
Зона В - VII.В. (VII.В.1.- VII.В.4.)
Площадь и краткое описание. 948,2 га. Зона включает 4 участка: VII.В.1. Буфер «Чобурчиу
де Мунте» (854,4 га) - лесные участки кварталов 5-23 урочища «Чиобурчиу де
Мунте»: VII.В.1-1. Основаня часть урочища, площадью 814,8 га; VII.В.1-2. Леса квартала
10 (выделы I, L, Z2), площадью 1,9 га; VII.В.1-3. Кварталы 5 (Q, U) и 10 (E, G, V1, Z1),
площадью 5,2 га; VI.В.2. Участок восстанавливающейся агростепи (2,85 га); VII.В.3. Буфер
«Стынка» (71,5 га) - основная часть урочища «Стынка»; VII.В.4. Участок травянистой растительности
(14,4 га). Включает 2 территории: VII.В.4-1. Поляны и опушки гырнеца вместе
с соседним степным фрагментом (выдел 4Е урочища «Стынка» (13,2 га) определены
как генетический резерват, предназначенный для сохранения и получения посадочносеменного
материала при восстановлении степных пастбищ. VII.В.4-2. Луга переменного
увлажнения, примыкающие к выделу 4С урочища «Стынка», площадью 6,25 га.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 389 5 6 100 29 9
Оценка полноты данных (в %) 80 70 80 80 90
Красная книга Молдовы 3 2 5 2
Список МСОП 2 1 2 0
Красная книга Европы 1 9
Списки Бернской конвенции 5 25 18 9
Списки Боннской конвенции
15 9 9
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1 2
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 5 11 9
Директива об охране птиц 18
Операционный список 29 2 2 66 8 3
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
10
3 1 22 5
Примеры редких видов
Растения - Achillea coarctata Poir., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Cerastium
ucrainicum Pacz. ex Klok. (ОВМ), Chamaecytisus ruthenicus (Fisch. ex Woloszcz.) Klaskova,
Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum
arenarium (L.) Moench.
Животные. Насекомые: Oryctes nasicornis L., Morimus finereus Muls., Mantis religiosa
L.. Герпетофауна: Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Птицы: Falco vespertinus, Crex
crex, Circus cyaneus, Hieraaetus pennatus, Columba oenas. Звери: Felis silvestris, Pipistrellus
pipistrellus, P. kuhlii, Nyctalus leisleri, Myotis daubentonii.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
369
Общее состояние. Комплекс включает разнообразные лесные, степные и луговые
биотопы. В лесных урочищах мозаично разбросаны фрагменты природных лесов из
дуба чершчатого (9St1Dt, 8St2Sc, 8St2Fr, 8St1Ar1Sc, 7St2Fr1Ulc, 7St2Fr1Ar, 7St3Pa, 7St3Ar,
7St2Pa1Pin, 6St2Pa1Nu1Gl, 6St2Pa1Gl1Sc, 6St4Pa, 6St4Sc, 5St3Fr1Sc1Ulc, 4St3Stp2Ar1Dt,
4St3Fr2Stp1Sc, 4St3Fr3Gl, 4St3Fr2Stp1Gl, 3St3Pa3Sc1Nu, 3St2Stp2Fr2Ar1Dt), дуба пушистого
(9Stp1St, 8Stp2St, 8Stp1Fr1Ar, 8Stp1Gl1Sc, 7Stp2Fr1Gl, 4Stp3Fr2St1Ar), ясеня (9Fr1St, 9Fr1Gl,
8Fr1St1Sc, 7Fr3St, 7Fr2St1Ar, 7Fr2St1Pa, 7Fr2Gl1Stp, 7Fr2Sc1St, 6Fr2St1Gl1Ulc, 6Fr3St1Gl,
5Fr3St2Gl, 5Fr2St2Sc1Ulm, 4Fr4St1Gl1Dt, 4Fr3St2Gl1Ju, 4Fr3St2Gl1Dt, 5Fr3St1Pa1Dt,
4Fr3St1Ulc1Ju1Ar, 4Fr3St2Ar1Dt, 4Fr3Stp2St1Ar, 4Fr3St2Gl1Sc, 4Fr3Gl2St1Dt), вяза
(7Ulc3Dt, 6Ulc2St2Ar, 6Ulc3Gl1Ar). Территориально преобладают искусственные посадки
аборигенных пород - дуба черешчатого (10St) и пушистого (10Stp), вяза (10Ulc), а
также интродуцентов - акации белой (10Sc), гледичии (10Gl), сосны черной (10Pin), ели
(10Mo) и других. Растительность полян и опушек представлена первичными луговыми и
настоящими степями и вторичными бородачевниками. Крутые склоны и борта оврагов
с фрагментами нарушенных луговых степей закреплены древесно-кустарниковыми зарослями
из видов природной флоры и интродуцентов. В долине присутствуют луга переменного
увлажнения, периодически затопляемые паводковыми водами Днестра. Заброшенные
сельхозугодья восстанавливаются, здесь происходит медленно протекающая
сукцессия сообщества Lolietum herbosum.
Зона C - VII.C. (VII.C.1.- VII.C.4.)
Площадь и краткое описание. 104,82 га. Зона включает 2 участка, занятых степными
пастбищами: участки VII.C.1. (5,32 га), VII.C.2. (5,9 га), VII.C.4. (23,7 га) – закустаренный
участок урочища «Карьер». VII.C.3. Значительную часть зоны (89,1 га) занимают
разновозрастные насаждения акации в урочище «Чиобурчиу» (кварталы 1 и 2)
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 298 9 6 47 14 5
Оценка полноты данных (в %) 80 70 80 80 90
Красная книга Молдовы 5 2 6 0
Список МСОП 1 1 0
Красная книга Европы 1 5
Списки Бернской конвенции 2 5 26 5 5
Списки Боннской конвенции
22 5
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1 0
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 5 5 5
Директива об охране птиц 15
Операционный список 10 4 2 11 2 1
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
4
5 1 11 3
Примеры редких видов
Растения - Achillea coarctata Poir. Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok.,
Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn.

370
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Животные. Насекомые: Calosoma sycophanta L., Ascalaphus macaronius Scop.,
Callimorpha quadripunctaria Poda., Saga pedo Pall., Papilio machaon L., Leucorrhinia pectoralis
Charp. Герпетофауна: Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Птицы: Ardeola ralloides,
Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadic alcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor. Звери: Felis
silvestris, Myotis daubentonii, Pipistrellus kuhlii.
Общее состояние. Широко распространены разновозрастные посадки интродуцентов,
в основном акации белой. Пастбища заняты различными по степени нарушенности
и состоянию травостоя степными сообществами, главным образом бородачевниками
(Bothtyochloetum) и сильно засоренными типчатниками (Festucetum) с богатым флористическим
составом. Заболоченные и настоящие луга на периодически и длительно
затопляемом участке в меандре Днестра чрезмерно выпасаются, в том числе по мокрой
земле и даже в периоды затопления. Здесь впервые для фауны Молдовы отмечена стрекоза
Leucorrhinia pectoralis Charp., включенная в Европейский Красный список и Приложения
Бернской Конвенции.
Прибрежная водо-охранная полоса «Рэскэец-Олэнешть» - VIII
Расположение. Район Штефан-Водэ, пойма реки Днестр между селами Талмаза и
Чиобурчиу
46° 32' 37" сш 29° 53' 08" вд
Площадь и краткое описание. 920,84 га, в том числе лесные территории 140,3 га урочища
«Палий». Прибрежная водо-охранная полоса от урочища «Баж» (расположено с
другой стороны реки) вместе с меандрами (самый крупный – Унгюл Сатулуй) с самым
узким местом в районе с. Олэнешть.
Абсолютные высоты: 0,7–5 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 91 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 36 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Низкая пойма р. Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи бессарбского
описание
подяруса сарматского яруса миоцена
Характеристика ланд- Нижнеднестровская пойма с пойменно-луговыми и иловато-болотными
шафта
почвами, плавневыми лесами и травяными болотами
Основные типы экосистем.
Водные биотопы
1. Река- экосистема сегмента Днестра.
2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоячие
пресные воды).
3. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой.
4. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.
Пойменные леса. Чистые тополевники – 76,3%; Ивовые леса – 17,6%; Тополево-ивовые
леса – 6,1%. Средний возраст: 49 лет. Формула лесообразующих пород: 3SA3FR2PLA2FRA.
Представлены 3 биотопами
5. Пойменный лес.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
371
6. Прибрежный ивовый лес.
7. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.) по берегам водоемов
и в местах длительного сохранения болотин.
8. Пойменный лес с доминировнаием ясеня.
Искусственные посадки
9. Одновидовые посадки Populus alba, P. nigra, Salix alba, Fraxinus excelsior.
Травянистая растительность представлена сообществами лугов и водно-болотной
растительности:
10. Высокотравне пойменные луга.
11. Пойменные луговые пастбища.
12. Влажные луга и болота.
13. Тростниковые заросли.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 164 21 10 94 19
Оценка полноты данных (в %) 80 80 70 80 80
Красная книга Молдовы 7 2
Список МСОП 2 1
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 6 60 6
Списки Боннской конвенции 33 0
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7 1
Директива об охране птиц 19
Операционный список 1 2 26 3
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
29
Примеры редких видов растений: Carex pseudocyperus L., редкий вид в критичеком
состоянии, распространенный только на Нижнем Днестре.
Характерные и редкие виды животных. Герпетофауна. Характерные виды: Lacerta
viridis, L. agilis, Natrix natrix, Hyla arborea, Rana esculenta. Примеры редких видов: Coronella
austriaca. Птицы. Присутствуют лесные, луговые, водно-болотные и полевые птицы,
среди которых преобладают мелкие воробьиные. Много птиц водно-болотного и лугового
комплекса. Часто встречаются различные виды цапель, дятлы, совы, ракши, фазан.
На миграциях обычны кулики, утки, хищные птицы. Примеры редких видов: Falco
vespertinus, Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Circus cyaneus, Columba
oenas, Asio flammeus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex
araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis,
Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela
nivalis, Mustela putorius. Примеры редких видов: Felis silvestris.
Земельная собственность 140,3 га покрытые лесной растительностью находятся в собственности
государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина).

372
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Общее состояние. Преобладающая часть территории занята плавневыми лесами периодически
затопляемыми в период паводков, с доминированием в древостое ивы белой
(Salicetum inundatum - 9Sa1Pla, 5Sa3Pla2Fr, 5Sa2Fra2Fr1Ulc, 5Sa2Ulc2Fra1Pla, 4Sa4Pla2Fr,
3Sa3Pla2Ulc1Fr1Fra), тополя белого (формации Populeta- 9Pla1Sa, 6Pla4Sa, 5Pla2Sa2Ulc1Fr,
4Pla4Sa2Ulc) и ясеня (формации Fraxineta - 7Fr2Pla1Ulc, 5Fr4Fra1Ulc, 4Fr3Ulc2Pla1Sa).
Искусственные посадки включают аборигенные виды, такие как Salix alba - 10Sа, Populus
alba – 10Pla и Fraxinus axcelsior - 10Fr. Современное состояние: около 70% насаждений порослевого
происхождения; коренные насаждения составляют только 42%, искусственные
насаждения – 31% (большинство из них низкопроизводительные), производные –
27%; 40% насаждений низкопроизводительные, это указывает на угнетающие условия
произрастания и на низкий уровень хозяйствования (неудачный подбор пород для лесокультурных
работ, несвоевременность и качество хозяйственных рубок и др.); около
6% составляют низкополнотные насаждения и редины. Довольно большие территории в
водоохраной полосе заняты луговой растительностью, местами сохранились редколесья
ивы белой. Комплекс поддерживает богатую местную фауну птиц и птиц-посетителей, в
том числе редких.
Социальное и экономическое значение. Является объектом при прохождении маршрутов
туристами для наблюдения и фотографирования ландшафта и редких видов животных,
главным образом птиц. Луга могут использоваться как сенокосное угодье. Многие
виды птиц являются объектами любительской охоты.
Леса: Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, недревесные
продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соответствии
с действующим законодательством:
– ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 46 тыс. лей;
– ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 2,1 тыс. лей;
– ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 44,2 тыс. лей;
– всего доходов – 92,3 тыс. лей.
Зона А - VIII.А.(VIII.А.1.-VIII.А.3.). 144,4 гa. Включает 3 участка: VIII.А.1. «Унгюл
Рэскаец» (44,4 га, водный фонд) - лента шириной 50-60 м за государственной дамбой,
входящая в прибрежную водо-охранную полосу, граничит с VI.С.1.; VIII.А.2. Участки
30E и 30F урочища «Палий» (8,7 га); VIII.А.3. «Унгюл Сатулуй» – удаленный малопосещаемый
меандр Днестра (91,3 га).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери
Летучие
мыши
Общее 83 10 94 19
Оценка полноты данных (в %) 70 70 80 80
Красная книга Молдовы 6 2
Список МСОП 2 1
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 6 60 6
Списки Боннской конвенции
24 0
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери
Летучие
мыши
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7 1
Директива об охране птиц 19
Операционный список 1 2 26 3
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
29
373
Примеры редких видов
Растения - Carex pseudocyperus L.
Животные. Герпетофауна: Coronella austriaca. Птицы: Falco vespertinus, Egretta alba,
Ciconia nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio flammeus. Звери: Felis silvestris.
Общее состояние. Основная растительность –коренные и производные, разной степени
нарушенности плавневые леса с доминированием ивы белой (Salicetum inundatum
- 9Sa1Pla, 5Sa3Pla2Fr, 5Sa2Fra2Fr1Ulc, 5Sa2Ulc2Fra1Pla, 4Sa4Pla2Fr, 3Sa3Pla2Ulc1Fr1Fra),
тополя белого (Populetum - 9Pla1Sa, 6Pla4Sa, 5Pla2Sa2Ulc1Fr, 4Pla4Sa2Ulc) и ясеня
(Fraxineta - 7Fr2Pla1Ulc, 5Fr4Fra1Ulc, 4Fr3Ulc2Pla1Sa). Сохранились участки (30E и 30F
урочища «Палий») высоковозрастных 60-100 лет белотополевых (7PLA2ULC1DT) и
ясеневых (3FR3ULC2FRA1STDM) лесов. На меандре «Унгюл Сатулуй» растет дуб черешчатый,
диаметром ствола около 1,2 м., не указанный в списке вековых, охраняемых
государством деревьев. Часть меандра (кварталы 32-33 урочища «Палий») покрыта
посадками видов природной флоры - Salix alba (10Sа), Populus alba (10Pla) и Fraxinus
axcelsior (10Fr). Много длительно сохраняющихся болотин. Травянистая растительность
представлена мозаично расположенными сырыми и заболоченными лугами с
многочисленными стрекозами – отмечено 11 видов, включая Gomphus flavipes Pz. из
списка Бернской Конвенции.
Зона В - VIII.В. (VIII.В.1.-VIII.В.3.)
Площадь и краткое описание. 275,1 гa. Включает 3 участка: VIII.В.1. Участок Днестра
на всем протяжении комплекса, площадью 240 га; VIII.В.2. – 30,2 га - полувысохшие
пруды заброшенного рыбхоза, расположенные в дальней части меандра «Унгюл Рэскаец»;
VIII.В.3. - 4,9 га - выделы 30 С и D урочища «Палий».
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 30 10 94 19
Оценка полноты данных (в %) 70 70 80 80
Красная книга Молдовы 6 2
Список МСОП 2 1
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 6 60 6
Списки Боннской конвенции
24 0
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1

374
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7 1
Директива об охране птиц 19
Операционный список 2 26 3
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
29
Примеры редких видов
Животные. Герпетофауна: Coronella austriaca. Птицы: Falco vespertinus, Egretta alba,
Ciconia nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio flammeus. Звери: Felis silvestris.
Общее состояние. Водная растительность Днестра на всем протяжении комплекса
не изучена. На территории зоны вдоль берега реки сохранились мелкие участки настоящих
лугов. Полувысохшие пруды заросли и покрыты зарослями тростника. Территория
богата птицами водно-болотного комплекса, в том числе многосичленными редкими
видами.
Зона С - VIII.C. (VIII.C.1.- VIII.C.6.)
Площадь и краткое описание. 501,34 гa. Включает 2 участка, которые в свою очередь
подразделены на несколько более мелких: VIII.С.1. «Нэсси» (68,58 га). Включает
крупный меандр и следующую за ним вниз по течению часть урочища «Палий» (кв.
30-31), кроме зон А и В. Протяженная часть урочища занимает прибрежную полосу и
основание меандра, известного как «Унгюл Сатулуй», представляя собой краевую часть
участка зоны. VIII.С.1-1. Территория водного фонда (22 га); VIII.С.1-2. Территория резервного
фонда коммуны Пуркарь в основании меандра(9,48 га); VIII.С.1-3. Кварталы
30-31 урочища «Палий» (37,1 га). VIII.С.2. Прибрежная водоохранная полоса (от меандра
Унгюл Сатулуй до с. Олэнешть) с вклинивающимся участком резервного фонда коммуны
Олэнешть (на границе с территорией коммуны Пуркарь) с примыкающим болотцем
(182,09 га). VIII.С.2-1. Территория водного фонда (160,27 га); VIII.С.2-2. Участок резервного
фонда с. Олэнешть, входящий в прибрежную водо-охранную полосу (13,31 га).
VIII.С.2-3. Заболоченное пастбище на краю с. Олэнешть (8,51 га).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 133 21 10 94 15
Оценка полноты данных (в %) 80 80 70 80 80
Красная книга Молдовы 7 3
Список МСОП 2 1
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 6 60 7
Списки Боннской конвенции
33 0
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7 0

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Директива об охране птиц 19
Операционный список 2 28 4
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
29
375
Примеры редких видов
Животные. Герпето- фаунаetofauna: Coronella austriaca. Птицы: Falco vespertinus,
Egretta alba, Ciconia nigra, Circus cyaneus, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio
flammeus. Звери: Felis silvestris.
Общее состояние. Меандр «Унгюл Рэскэец» занят сенокосным лугом, используемый
под выпас, с узкой тополево-ивово-вязовой полосой вдоль берега и сообществами
настоящих злаковых лугов формации Elytrigieta repensi и Poaeta pratensisi. Территория
резервного фонда коммуны Пуркарь в основании меандра, в прошлом занятая сенокосным
(Poa pratensis и Elytrigia repens) искусственным лугом, в настоящее время
используется как пастбище со значительными нагрузками. Сырые, влажные, изредка
заболоченные луга и болотца в виде мелких участков встречаются по всей территории
зоны. Небольшие участки покрыты плавневыми лесами с доминированием тополя
белого (6PLA3ULC1DT, 9PLA1ULC, 6PLA3SA1FR), ясеня (7FR2PLA1ULC, 6FRA4FR,
6FR2PLA1SA1ULC, 6FR4FRA) и ивы белой (7SA3PLA); некоторые засорены агрессивным
кленом американским.
«ПУРКАРь» - IX
Расположение. Район Штефан-Водэ, к северу от с. Олонешть
46° 30' 34" сш 29° 52' 51" вд
Площадь и краткое описание. 144,7 га. Участок на оползневом склоне к северу от
с. Олонешть, включает степной фрагмент активно зарастающий кустарниками, искусственные
посадки и 2 пастбища (С(P)23 и С(P)24).
Абсолютные высоты: 18–130 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория расположена в юго-восточной части республики в 91 км к
юго-востоку от мун. Кишинэу, в 40 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Средняя часть склона долины р. Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсон-
описание
ского подъяруса – меотического яруса; песками, глинами, известняками
верхней новороссийского подъяруса понтического яруса плиоцена
Характеристика Твардицкая низменная равнина, сложенная глинами и алевритами, с обыкно-
ландшафта
венными и карбонатными черноземами на мощных лёссовидных суглинках
Основные типы экосистем.
a) Естественные древесно-кустарниковые заросли кустарников природной флоры
на эрозионных склонах.
b) Искусственные посадки древесных культур.

376
c) Степные сообщества.
d) Многолетние залежи.
Флористическая и фаунистическая ценность
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Turisty 19 Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 133 8 7 39
Оценка полноты данных (в %) 70 60 75 80
Красная книга Молдовы
Список МСОП
6 2 1
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 3 7 40
Списки Боннской конвенции 8
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 7
Директива об охране птиц 7
Операционный список 5 2 3 13
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
3
6 1 11
Примеры редких видов растений: Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Cerastium ucrainicum
Pacz. ex Klok., Seseli tortuosum L.
Характерные и редкие виды животных
Насекомые - примеры редких видов: Mantis religiosa L., Iphiclides podalirius L., Papilio
machaon L., Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst. Lucanus cervus L. Герпетофауна:
Specii commune: Lacerta viridis, Lacerta agilis, Hyla arborea. Примеры редких
видов: Coronella austriaca. Птицы. Характерны птицы открытых травянистых биотопов.
Примеры редких видов: Circus cyaneus.
Земельная собственность. Земли коммуны Пуркарь и одно пастбище – коммуны Олэнешь.
Общее состояние. Комплекс включает лесопосадку, закустаренные фрагменты антропогенных
вариантов степей и пастбища, представленные высоковозрастными залежами.
Территория ценна для поддержания герпетофауны и довольно богатого населения
птиц, которая представлена главным образом птицами-наземниками, встречаются многие
виды хищников, среди них отмечены многие редкие.
Социальное и экономическое значение. Часть участка следует сохранять как резерват
степной растительности и для получения семенного материала, поскольку здесь произрастают
эдификаторы целинных степей – перистые ковыли, степное разнотравье и
редкие виды растений. Часть территории должна использоваться под выпас с регламентированной
нагрузкой. Обитающие здесь Coturnix coturnix, Phasianus colchicus являются
объектами любительской охоты.
Зона B – IX.B.(IX.B.1.-IX.B.2.)
Площадь и краткое описание. 115 га. Включает 2 территории: IX.B.1. Степные территории
с фрагментами первичных степей, активно зарастающие кустарникамив в урочище
«Hamza» (55 га); IX.B.2. – лесопосадки (60 га).

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов
Растения Насекомые
Зообентос Герпето-
Птицы
фауна
Звери
Летучие
мыши
Общее 133 8 7 39
Оценка полноты данных (в %) 70 60 75 80
Красная книга Молдовы
Список МСОП
6 2 1
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 3 7 40
Списки Боннской конвенции
8
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 7
Директива об охране птиц 7
Операционный список 5 2 3 13
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
3
6 1 11
377
Примеры редких видов
Растения - Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Seseli
tortuosum L.
Животные. Насекомые: Mantis religiosa L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L.,
Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst. Lucanus cervus L. Герпетофауна:
Coronella austriaca. Птицы: Circus cyaneus.
Общее состояние. Оползневой склон покрыт противоэрозионной лесопосадкой, заброшенным
старым виноградником, мелкими фрагментами настоящих типчаковоковыльных
с участием Stipa lessingiana Trin. et Rupr (Festuceto-Stipetum (lessingiana)herbosum)
и луговых степей с участием S. tirsa (Festuceto - Stipetum (tirsa)-herbosum), а также
пастбищем. Южная часть c нарушенными и засоренными степными сообществами
Festucetum с единичным участием в травостое Stipa lessingiana выпасается, в самой верхней
части склона расположено вытянутое вдоль склона обедненное перевыпасом и прогоном
пастбище с. Пуркарь с фрагментами дерновинно-злаковых райграсовых, бородачевых
и мятликовых залежей.
Зона С - IX.С. (IX.С.1.-IX.С.2.)
Площадь и краткое описание. 29,7 га. Зона объединяет территории пастбищ: IX.С.1.
Пастбище коммуны Пуркарь - С(P).23, IX.С.2. Пастбище коммуны Олэнешть - С(P).24.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Общее 28 4
Оценка полноты данных (в %)
Красная книга Молдовы
Список МСОП
60
Птицы Звери Летучие
мыши

378
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
Красная книга Европы
фауна
Списки Бернской конвенции
Списки Боннской конвенции
Директива по местообитаниям,
Приложение II
3
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
Директива об охране птиц
Операционный список
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
3
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее состояние. Пастбище коммуны Пуркарь - С(P).23 - старая залежь (более 10
лет) с кустовыми многолетними злаками, с медленно протекающей сукцессией Lolietum
herbosum. Последующая стадия Bothtriochloetum здесь в начальной стадии развития. Травостой
включает 22 вида растений. Lolium и Bothriochloa держатся в травостое много лет
и хорошо переносят уплотнение почвы, однако при выпасе с перегрузкой происходит
формирование изреженного травяного покрова и затрудняется проникновение в сообщество
других кормовых растений. Поэтому сопровождающие виды представлены в
основном сорняками и некоторыми другими плохо поедаемыми видами. Включает небольшие
мочары с более влаголюбивой растительностью. Пастбище малопродуктивное
крйне низкого качества ввиду разреженности травяного покрова, угнетенности растений,
истощенности райграса, полного отсутствия степного кормового разнотравья и бобовых.
Причниы угнетенности - перегрузка бессистемным выпасом, ранние сроки начала
выпаса и позднее окончание, отсутствие перерывов в использовании. Отсутствуют
кормовые травы первичных сообществ. Целесообразно использовать после мероприятий
по коренному улучшению (замена травяного покрова путем посев злаково-бобовой
смеси) и удалению кустарников. Пастбище коммуны Олэнешть - С(P).24. Старая залежь
(более 10 лет) с кустовыми многолетними злаками, с медленно протекающей сукцессией,
травостой представлен ассоциацией Lolietum herbosum, местами – сообществами
с преобладанием Bothriochloa ischaemum и Poa angustifolia. Травостой включает 23
вида растений. Присельское пастбище с разреженным травостоем, угнетенными дернинами
злаков, преобладанием сорных и непоедаемых видов, малоценное в кормовом отношении
и низко продуктивное. Причины угнетенности - интенсивное использование
в качестве присельского выгона для всех видов скота, в том числе коз, без соблюдения
правил рационального выпаса. В современном состоянии малоценное кормовое угодье.
Нуждается в замене травяного покрова.
Сектор «Долина Олэнешть-Крокмаз» - Х
Расположение. Район Штефан-Водэ, пойма реки Днестр между селами Олэнешть и
Крокмаз
46° 28' 59" сш 29° 57' 16" вд
Площадь и краткое описание. 1614,2 га, включая лесной фонд 406,6 га в урочище
«Олэнешть». Комплекс состоит 2 территории. A. Серия глубоких меандров с прибрежной
полосой между ними, включает природные резерваты; B. урочище «Айвазия» в долине

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
379
между селами Олэнешть и Крокмаз, c природными лугами, сельскохозяйственными территориями
и разветвленной системой ирригационных каналов.
Абсолютные высоты: 1–2,5 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория расположена в юго-восточной части республики в 102 км к
юго-востоку от мун. Кишинэу, в 46 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах северо-восточной части Когылникской равнины.
Рельеф Средняя часть склона долины р . Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсон-
описание
ского подъяруса – меотического яруса
Характеристика
Нижнеднестровская пойма с пойменно-луговыми и иловато-болотными
ландшафта
почвами, плавневыми лесами и травяными болотами
Основные типы экосистем.
Водные биотопы
1. Река- экосистема сегмента Днестра.
2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоячие
пресные воды).
3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.
4. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой.
5. Пресноводная дренажная система.
6. Солоноватоводный канал.
Пойменные леса. Чистые тополевники – 61,6%; Ивовые леса – 30,1%; Тополево-ивовые
леса – 8,3%. Средний возраст: 47 лет. Формула лесообразующих пород: 5FR3SA2PLA. Представлены
4 биотопами
7. Пойменный лес.
8. Ивовые леса
9. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.) по берегам водоемов
и в местах длительного сохранения болотин.
10. Пойменный лес с доминировнаием ясеня.
Искусственные посадки
11. Одновидовые посадки Populus alba, P. nigra, Salix alba, Fraxinus excelsior.
Травянистая растительность представлена сообществами заболоченных, сырых и
влажных луговх и травяных болот:
12. Высокотравне пойменные луга.
13. Влажные луга и болота.
14. Тростниковые заросли.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 206 7 38 10 108 27 7
Оценка полноты данных (в %) 80 60 70 70 80 80 60
Красная книга Молдовы 3 5 1 9 4
Список МСОП 2 1 4 2
Красная книга Европы 2 1 2

380
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Списки Бернской конвенции 2 3 6 71 15 7
Списки Боннской конвенции 43 7 7
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 7 7 7
Директива об охране птиц 25
Операционный список 6 2 3 32 7 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
5
5 1 33 4
Примеры редких видов растений: Acorus calamus L., Vitis sylvestris C.C.Gmel., Trapa
natans L., Salvinia natans L., Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze.
Характерные и редкие виды животных
Насекомые - примеры редких видов: Lucanus cervus L., Iphlicides podalirius L., Papilio
machaon L., Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst. Герпетофауна. Характерные
виды: Lacerta viridis, Natrix natrix, N. tessellata, Hyla arborea, Bombina bombina.
Примеры редких видов: Emys orbicularis. Птицы. Характерны лесные, луговые, водноболотные
и полевые птицы, среди которых преобладают мелкие воробьиные. Много
птиц водно-болотного и лугового комплекса. Часто встречаются разные виды цапель,
дятлы, совы, ракши, фазан. На миграциях также обычны кулики, утки, хищные птицы.
Примеры редких видов: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Gallinago media,
Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus,
Circus pygargus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex
araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis,
Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes,
Mustela nivalis, Mustela putorius, Pipistrellus pygmaeus, Nyctalus noctula, M. daubentonii,
Eptesicus serotinus. Примеры редких видов: Felis silvestris, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus
kuhlii, Plecotus austriacus.
Земельная собственность. 406,6 га покрытые лесной растительностью находятся в
собственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина),
пастбища принадлежат коммунам Олэнешть и Крокмаз.
Общее состояние. Территория имеет сложную мозаичную пространственную структуру,
с ядром в местах интенсивных процессов заболачивания и развития низинных лугов.
Включает влажные тополевые леса, озерки и болотца, экосистему каналов, луга и травяные
болота, сельскохозяйственные земли, в основном, в зоне рискованного земледелия, в
связи с высоким уровнем стояния грунтовых вод и процессами засоления с присутствием
фитотоксичных солей. Плавневые леса сохранились на меандрах Днестра и представлены
сообществами с господством ясеня (6Fr4St, 6Fr3Fra1Sa, 8Fr2Ara, 6Fr3Pla1Ara), сохранились
фрагменты белотополевых (7Pla3Fr) и белоивовых (8Sa2Pla) лесов. Некоторые участки
вырублены и земенены монопосадками тополя гибриднрого - 10Plc и ясеня - 10Fra,
возрастом 25-60 лет. Леса на значительных площадях засорены активно расселяющимся
кленом американским (Acer negundo), доля его участия в древостое варьирует в пределах
10-40% (4Pla4Sa2Ara, 6Fr2Sa2Ara, 7Pla3Ara, 7Ara3Sa, 6Pla4Ara, 7Fr2Pla1Ara, 7Fr3Ara,
7Pla3Ara, 5PLa3Ara2Fr, 7Pla1Ulv1Fr1Ara, 7Sa2Ulv1Ara, 7Sa2Ulc1Ara, 9Pla1Ara). Современное

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
381
состояние лесов в целом: около 60% насаждений порослевого происхождения; около 5%
насаждений представлены интродуцентами; искусственные насаждения – 37% (большинство
из них низкопроизводительные), производные – 5%; около 30% насаждений низкопроизводительные;
около 28% составляют низкополнотные насаждения и редины. На
базе многообразного биотопического комплекса сформировалась богатая фауна птиц, которая
дополнительно обогащается птицами-посетителями с левобережной зоны плавней
Днестра. Здесь сосредоточено большое разнообразие редких видов.
Социальное и экономическое значение. Ценный туристический объект, при посещении
наблюдается и фотографируется ландшафт плавневых лесов, болото «Тогай», редкие
виды (в период массового развития) водных растений, а также животные, главным образом,
хищные и приуроченные к водным биотопам птицы, болотная черепаха, летучие
мыши. Многие виды являются объектами любительской охоты и рыбалки. Допустима
заготовка лекарственных растений.
Леса: Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, недревесные
продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соответствии
с действующим законодательством:
- ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 133,4 тыс. лей;
- ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 6 тыс. лей;
- ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 128,1 тыс. лей;
- всего доходов – 267,5 тыс. лей.
Зона А - Х.A. (Х.A.1.-Х.А.4)
Площадь и краткое описание. 132,48 гa. Включает 4 территории: X.А.1. Лесной фонд
(50,8 га) – квартал 41 (выделы A, B, C, D, E, F, G); X.А.2. площадь 26,38 га, включает X.А.2-1.
Лесной фонд (18,6 гa) – квартал 42 (выделы C, D, E, F, G) и X.А.2-2. резервуар у основания
меандра (водный фонд) и лесной выдел 42G - 7,78 га; X.А.3. Природный резерват «Болото
Тогай» (47,2 га) - центральная часть квартала 43V1. X.А.4. «Ядро Айвазии» (8,1 га) включает
X.А.4-1. Резервный фонд примэрии Крокмаз (2,1 га) и X.А.4-2. Фрагмент магистрального
канала (6 га), прилегающий к X.А.4-1. «Ядро Айвазии» это центральная заболоченная
часть урочища, включает фрагмент магистрального дренажного канала, покрыта растительностью
травяных болот и заболоченных лугов и полоса, окаймляющей заболоченный
участок (резервный фонд коммуны Крокмаз) с сырыми и влажными лугами.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 128 7 24 8 108 27 7
Оценка полноты данных
(в %)
80
60 70 80 80 60
Красная книга Молдовы 2 5 1 9 4
Список МСОП 1 1 4 2
Красная книга Европы 1 1 2
Списки Бернской конвенции 1 3 4 71 15 7
Списки Боннской конвенции
43 7 7
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1 1

382
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 5 7 7
Директива об охране птиц 25
Операционный список 3 2 3 32 7 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
3
5 1 33 4
Примеры редких видов
Растения - Hydrocharis morsus-ranae L., Salvinia natans (L.) All., Vitis sylvestris C.C.Gmel.
Животные. Насекомые: Lucanus cervus L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon
L., Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst., Gomphus flavipes Pz. Герпетофауна:
Emys orbicularis. Птицы: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Gallinago
media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus
cyaneus, Circus pygargus. Звери: Felis silvestris, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus kuhlii,
Plecotus austriacus.
Общее состояние. Территория занята тополевыми сообществами, наиболее ценные
- 65-95-летние ценозы Fraxineto-Populetum(alba) и Populetum (alba) rubosum. Леса с труднопроходимыми
зарослями, сухостоем и упавшими полусгнившими деревьями. Встречаются
одиночные деревья дуба черешчатого, диаметром ствола от 60 см до 1 м. По площади
преобладают ясеневые леса (6Fr4St, 6Fr3Fra1Sa, некоторые сообщества засорены
расселяющимся Acer negundo - 8Fr2Ara, 6Fr3Pla1Ara), сохранились фрагменты белоивовых
(8Sa2Pla) лесов, некоторые участки вырублены и земенены монопосадками тополя
гибриднрого - 10Plc и ясеня - 10Fra, возрастом 25-50 лет. Мелкими усастками встречаются
сырые и влажные луга. Типичными травяными болотами формаций Phragmiteta
australisi, Scirpeta tabernaemontanii, S. lacustrisi, Typheta angustifoliae представлена растительность
природного резервата «Болото Тогай», центральной заболоченной часть урочища
«Айвазия», она хорошо сформировна на мелководьях иригационных каналов
и по берегам резервуаров с водой. На окраине болота кормятся Phalacrocorax pygmeus
(МСОП-2000), Ph. carbo, а также Egretta alba, Ardeola ralloides и другие цапли, Plegadis
falcinellus, Platalea leucorodia. Территорию используют многие хищные птицы Buteo
buteo, Falco subbuteo, F. tinnunculus, Falco vespertinus, Milvus migrans, совы Asio otus, Athene
noctua, Otus scops, Strix aluco. Это местообитание Bombina bombina, Hyla arborea (МСОП-
2000). Отмечена Pelobates fusca (ККМ). Млекопитающих отмечено 15 видов, местообитание
используется наиболее редкими из них: Lutra lutra, Mustela lutreola (МСОП-2000),
M. erminea. Несмотря на небольшой размер биотопа, обнаружено 19 видов стрекоз – насекомых,
тесно связанных с водно-болотными угодьями. Среди них редкие Gomphus
flavipes Pz. (БК) и Anax imperator Leach. Фрагмент магистрального канала, включенный
в зону, активно зарастает водной растительностью с крупными популяциями Salvinia
natans (L.) All., Hydrocharis morsus-ranae L.; здесь зарегистрирована «краснокнижная»
бабочка Iphlicides podalirius L.
Зона В - Х.В. (Х.В.1.-Х.В.2.)
Площадь и краткое описание. 510,52 гa. Включает 2 участка: Х.В.1. (298,52 га) - природный
резерват «Олэнештский лес», кварталы 38 и 39 и полоса леса, соединяющая меандры,
включая их основания, а затем окаймляющая «Болото Тогай» (кварталы 39-40, части
кварталов 41-43, кроме зоны А), объединеная полосой водного фонда, протянувшейся

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
383
от зоны X.В.2. до «Болота Тогай» между лесом и государственной противопаводковой
дамбой. Включает: X.В.1-1. Олэнештский природный лесной резерват (107,9 га); X.В.1-2.
Полоса водного фонда, болотца и канал, местами заполненный водой, а также два мелких
участка, вклинившиеся со стороны реки в кварталах 40 и 42 (31,62 га); X.В.1-3. Лесной
фонд – квартал 40 и частично квартал 41 (58,7 га); X.В.1-4. Лесной фонд (100,3 га),
кварталы 42 (выделы B, G, H, I, J, K, T1), 43 (кроме выделов B, N1, R, S, T, U, V1); Х.В.2.
Участок Днестра между Олонешть и Крокмаз (212 га).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери
Летучие
мыши
Общее 140 15 10 108 27 7
Оценка полноты данных (в %) 80 70 70 80 80 60
Красная книга Молдовы 2 1 9 4
Список МСОП 1 4 2
Красная книга Европы 1 2
Списки Бернской конвенции 2 6 71 15 7
Списки Боннской конвенции
43 7 7
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7 7 7
Директива об охране птиц 25
Операционный список 6 3 32 7 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
4
1 33 4
Примеры редких видов
Растения - Vitis sylvestris C.C.Gmel., Trapa natans L., Salvinia natans L., Nymphoides peltata
(S.G.Gmel.) O.Kuntze
Животные. Герпето фауна: Emys orbicularis. Птицы: Falco cherrug, Falco vespertinus,
Crex crex, Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus,
Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus. Звери: Felis silvestris, Pipistrellus nathusii,
Pipistrellus kuhlii, Plecotus austriacus.
Общее состояние. Территория покрыта в основном производными сообществами
паркового типа формации Fraxineta (7Fr2St1Pla, 7Fr2Pla1Dt, 7Fr3St, 6Fr3Pla1Ulv,
5Fr5Sa) и Populetа (9Pla1Ulv, 8Pla1Ulv1Fr, 9Pla1Dt), и, местами, коренными Fraxineto -
Populetum (alba) ulmosum 65-75 лет. Дикие труднопроходимые леса сохранились только
в дальних частях меандров. У кордона лесника растет охраняемый государством вековой
дуб черешчатый. Леса на довольно значительных площадях засорены кленом
американским, доля участия в древостое варьирует в пределах 10-40% (4Pla4Sa2Ara,
6Fr2Sa2Ara, 7Pla3Ara, 7Ara3Sa, 6Pla4Ara, 7Fr2Pla1Ara, 7Fr3Ara, 7Pla3Ara, 5PLa3Ara2Fr,
7Pla1Ulv1Fr1Ara, 7Sa2Ulv1Ara, 7Sa2Ulc1Ara, 9Pla1Ara). Искусственные посадки включают
аборигенные виды, такие как Salix alba - 10Sа, Populus alba – 10Pla, Fraxinus axcelsior
- 10Fr и виды вяза (10Ulv и 10Ulc), а также тополя гидридного - 10Plc. У основания меандра
в квартале 41 находится заболоченный участок, по берегам распространены группировки
водно-болотной растительности и заболоченные луга.

384
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Зона С - Х.C. (Х.C.1.- Х.C.5.)
Площадь и краткое описание. 971,2 гa. Олэнешть-Крокмазская долина. Включает
5 участков, которые, в свою очередь, подразделены на несколько более мелких: X.С.1.
Пастбище и узкая полоса водного фонда в меандре у с. Олэнешть, расположенном выше
по течению от природного резервата «Олэнештский лес» (26,03 га) состоит из: X.С.1-1.
Пастбище (13,31 га) и X.С.1-2. Полоса водного фонда, подлежащая облесению (12,72 га);
X.С.2. Квартал 38 (часть выдела D и выдел Q), площадь 8,9 га; X.С.3. Участок 42А (0,9
га); X.С.4. Квартал 43 (частично R, N1, S, T, U), площадью 5,6 га; X.С.5. «Соленая Айвазия»
(929,77 га) включает 7 более мелких подразделений: X.С.5-1. Пастбище примэрии
Олэнешть (10,98 га), протянувшееся вдоль противопаводковой дамбы; X.С.5-2. Пастбище
примэрии Олэнешть (4,45 га), протянувшееся вдоль магистрального дренажного канала;
X.С.5-3. Крестьянские наделы примэрии Олэнешть в зоне рискованного земледелия
ввиду засоления почвы (427,44 га); X.С.5-4. Земли резервного фонда коммуны Крокмаз
(28,45 га), включающие пастбище. Эти земли полностью находятся в зоне рискованного
земледелия ввиду засоления почвы, но в последнее время на них выращивается кукуруза;
X.С.5-5. Крестьянские наделы примэрии Крокмаз (430,82 га). Почти полностью
находятся в зоне рискованного земледелия ввиду близости грунтовых вод и засоления
почвы; X.С.5-6. Пастбище коммуны Крокмаз вдоль противопаводковой дамбы (11,59 га);
X.С.5-7. Дренажные каналы (16,04 га), за исключением части дренажного канала, вошедшей
в зону IX.А.4.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 106 15 8 108 21
Оценка полноты данных (в %) 80 70 70 80 80
Красная книга Молдовы 1 9 1
Список МСОП 1 4 1
Красная книга Европы 1 1
Списки Бернской конвенции 4 71 3
Списки Боннской конвенции
43
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
5
Директива об охране птиц 25
Операционный список 1 3 32 1
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
1 33
Примеры редких видов
Животные. Герпето- фаунаetofauna: Emys orbicularis. Птицы: Falco cherrug, Falco
vespertinus, Crex crex, Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis
falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus. Звери: Felis silvestris.
Общее состояние. По площади господствуют сельскохозяйственные угодья крестьянских
наделов урочища Айвазия, расположенные в основном в зоне рискованного земледелия,
частично брошенные из-за подмокания в связи с близостью грунтовых вод и

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
385
засоления почвы, пересеченные дренажными каналами. Невозделанные участки зарастают
пионерной растительностью или представляют собой разновозрастные залежи, в которых
присутствуют корневищные злаки. Местами встречаются влажные и, в меньшей
степени, сырые луга, а также луга, типичные для незатопляемых территорий, в основном
используются как пастбища, травостой с сильно выбитой злаковой основой. Мелкими
фрагментами сохранились умеренно выпасаемые луга среднего уровня поймы, характеризующиеся
гоподством злаков сенокосного типа, главным образом Elytrigia repens,
а также Bromopsis inermis и Phleum pretense. Растительность каналов представлена группировками
водно-болотных растений с пребладанием Phragmites australis, берега начинают
зарастать кустарниковыми ивами. В некоторых каналах сохранилась вода, где обильно
развивается водная растительность. В состав зоны включены культуры тополя белого,
засоренного кленом американским, ивы белой, ясеня и тополя гибридного.
Комплекс «Ымпэрэтяса» - ХI
Расположение. Район Штефан-Водэ, между селами Копанка и Леунтя, на склонах к долине
старого русла р. Днестр
46° 27' 39" сш 29° 56' 22" вд
Площадь и краткое описание. 266,62 га. Включает лесные территории (248 га) урочища
«Ымпэрэтяса» и 2 прилегающих пастбища.
Абсолютные высоты: 4,5–150 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория расположена в юго-восточной части республики в 101 км к
юго-востоку от мун. Кишинэу, в 48 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Склон долины р . Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсон-
описание
ского подъяруса – меотического яруса; песками, глинами, известняками
верхней новороссийского подъяруса понтического яруса плиоцена; пестроцветными
глинами с прослоями алевритов твардицкого горизонта
боспорского подъяруса понтического яруса плиоцена
Характеристика ланд- Твардицкая низменная равнина, сложенная глинами и алевритами, с обыкношафтавенными
и карбонатными черноземами на мощных лёссовидных суглинках
Основные типы экосистем.
Леса, приуроченные к склонам и водоразделам естественными древостоями, многие
из которых с нарушенной структурой и репродукцией, а также ценными участками сообществ
дуба пушистого (Querscus robur) семенного возобновления. Чистые дубравы –
100%. Средний возраст: 37 лет. Формула лесообразующих пород: 5SC2ST2FR1DT.
1. Полуаридный дубовый лес (Quercus robur).
Искусственные посадки
2. Сложные лесопосадки (Quercus robur, Fraxinus excelsior, Ulmus, Robinia pseudacacia, etc.).
3. Монодомнантные плантации акации, сосны Палласа, ореха грецкого, гледичии.
Травянистые сообщества представлены 1 биотопом
4. Степные пастбища.

386
Флористическая и фаунистическая ценность
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 91 5 6 61 22 5
Оценка полноты данных (в %) 50 80 60 80 80 50
Красная книга Молдовы
Список МСОП
5 1 1 1
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 2 5 40 13 5
Списки Боннской конвенции
9 5
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 5 6 5
Директива об охране птиц 14
Операционный список 1 13 2 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
5 13 3
Характерные и редкие виды животных
Насекомые – примеры редких видов: Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio
machaon L., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Герпето фауна. Характерные
виды: Lacerta viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix, Hyla arborea. Примеры редких видов:
Coronella austriaca. Птицы. Преимущественно птицы леса: Fringilla coelebs, Luscinia luscinia,
Parus major, Turdus philomelos, Carduelis chloris, Emberiza citrinella и др. Примеры редких видов:
Pernis apivorus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus,
Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys
glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela
putorius, Nyctalus noctula, Pipistrellus pygmaeus. Примеры редких видов: Felis silvestris.
Земельная собственность. 248 га покрытые лесной растительностью находятся в собственности
государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина).
Пастбище в северной части принадлежат коммуне Олэнешть, в южной (ныне в соновном
распаханное) – Крокмаз.
Общее состояние. Несмотря на активные лесохозяйственные мероприятия по замене
природных лесов культурами, в урочище (кварталы 44-46) сохранились природные древостои
из дуба черешчатого и ясенникаи (6St3Fr1Sc, 5St4Fr1Dt, 5Fr5Pa), в том числе ценный
фрагмент ясеневой дубравы (6St3Fr1Sc) возрастом 90 лет с участием южной расы дуба
черешчатого. Большие площади заняты сложными по составу посадками (61%, большинство
из них низкопроизводительные), аборигенных пород, главным образом ясеня, и интродуцентов
(около 57% насаждений) – преемущественно акации, гледичии, ореха, сосны
черной. В целом, в составе лесов около 62% насаждений порослевого происхождения; коренные
насаждения составляют только 15%, производные – 24%; 88% насаждений низкопроизводительные,
это указывает на угнетающие условия произрастания и уровень хозяйствования
(неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность
и качество хозяйственных рубок и др.); около 6% составляют низкополнотные насаждения
и редины. Урочище намного уступает по площади основным лесным комплексам,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
387
но благодаря хорошим условиям обитания и близости пойменных участков леса и воды
здесь встречаются все три вида диких парнокопытных и сравнительно много видов других
млекопитающих: Insectivorа – 3, Chiroptera – 1, Logomorpha – 1, Carnivora – 8, Rodentia
– 5, Artiodactyla – 3. Возможно, сюда иногда заходит дикая лесная кошка (Felis sylvestris).
Разнообразны лесные птицы, преимущественно гнездящиеся в кронах деревьев и среди
кустарников. В комплекс включены 2 пастбища.
Социальное и экономическое значение. Посещение туристами для наблюдения и
фотографирования лесного массива. Использование пастбища с регулируемой нагрузкой.
Фазан и голуби являются объектами любительской охоты.
Леса: Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, недревесные
продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соответствии
с действующим законодательством:
– ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 81,4 тыс. лей;
– ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 3,7 тыс. лей;
– ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 78,1 тыс. лей;
– всего доходов – 163,2 тыс. лей.
Зона В - ХI.В.
Площадь и краткое описание. 169,9 га. Включает 2 территории: ХI.В.1. Лесной фонд
(31,7 га) - квартал 44 (выделы A, E, F, G, H, L, N, P) и ХI.В.2. Лесной фонд (138,2 га) - квартал
45 и 46 (выделы A, D, G, I, J, K, L, N, P, Q, T, U, V, X, W).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 34 5 6 61 5
Оценка полноты данных (в %) 50 80 60 80 50
Красная книга Молдовы
Список МСОП
5 1 1
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 2 5 40 5
Списки Боннской конвенции 9
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 5 5
Директива об охране птиц 14
Операционный список 1 13 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
5 13 3
Примеры редких видов
Животные. Насекомые: Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L.,
Zerynthia polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Герпетофауна: Coronella austriaca.
Птицы: Pernis apivorus.
Общее состояние. Включает участки разновозрастных, некоторые древостои достигают
90 лет, природных лесов и искусственных полидоминантных посадок аборигенных
пород, главным образом ясеня, и интродуцентов – акации, гледичии, ореха.

388
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Зона С - ХI.С. (ХI.С.1.- ХI.С.5.)
Площадь и краткое описание. 96,72 га. Выделено 5 элементов: X.С.1. (2,62 га), подразделен
на 2 участка: XI.С.1-1. Лесной фонд (2,4 га) – квартал 44 (выделы A1, C, C1, C2, C3,
D) и XI.С.1-2. Придорожная полоса отчуждения (0,22 га); XI.С.2. Фрагмент леса (1,2 га),
примыкающий к проселочной дороге, близ шоссе, традиционное место отдыха. XI.С.3.
Участки леса (10,2 га) - квартал 44 (выделы I, J, K, M, O, R1), примыкающие к зоне В со
стороны проселочной дороги, здесь расположено традиционное место отдыха; XI.С.4.
Лесной фонд (64,5 га) – кварталы 46 и 47, кроме зоны В. В зону также включены 2 прилегающих
к лесу пастбища X.С.5.: в верхней части склона - XI.С.5-1. (6,3 га) и у северозападной
кромки леса ХI.С.5-2. (11,9 га).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
Птицы
фауна
Звери
Летучие
мыши
Общее 80 5 6 61
Оценка полноты данных (в %) 50 80 60 80
Красная книга Молдовы
Список МСОП
5 1 1
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 2 5 40
Списки Боннской конвенции 9
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 5
Директива об охране птиц 14
Операционный список 1 13
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
5 13
Примеры редких видов
Животные. Насекомые: Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L.,
Zerynthia polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Герпетофауна: Coronella austriaca.
Птицы: Pernis apivorus
Общее состояние. Леса зоны менее ценны и расположены преимущественно в квартале
47, они представлены мелкими фрагментами естественных сообществ с участием дуба черешчатого
и ясеня, а также дубняками из дуба черешчатого и ясенниками, по составу близкими
к прирдным - 6St3Fr1Sc, 5St4Fr1Dt, 5Fr5Pa. Преобладающие по площади террритории заняты
посадками аборигенных пород, главным образом ясеня, и интродуцентов – акации, гледичии,
ореха, сосны черной (7Sc1Gl1Pa1St, 3Gl4Ex2Fr1Sc, 4St6Nu, 7Nu3Sc, 5Nu5Sc, 5St5Ex, 10Nu,
7Sc3Gl, 10Sc, 4Sc6Fr, 3Gl3St4Fr, 2Fr4Ar4Sc, 5Sc3Nu2Ar, 5St4Fr1Dt, 7Nu1Sc2Dt, 9Fr1Sc, 6Fr4Sc).
Пастбища с вторичными бородачевниками (Bothriochloetum) интенсивно выпасаются.
Водо-охранная полоса «Крокмаз-Тудора» - ХII
Расположение. Район Штефан-Водэ, пойма реки Днестр между селами Крокмаз и Тудора
46° 26' 33" сш 30° 1' 17" вд

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
389
Площадь и краткое описание. 182,52 га. Сектор охватывает прибрежную водоохранную
полосу между селами Крокмаз и Тудора, принадлежащую государственному
водному и лесному фондам. Лесные территории (46,5 га) - это урочища «Байбол» и «Котул
Крокмаз». В комплекс включено расположенное в долине пастбище.
Абсолютные высоты: 0,5–60 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория расположена в юго-восточной части республики в 106 км к
юго-востоку от мун. Кишинэу, в 52 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Низкая и высокая пойма р. Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи херсонского
описание
подяруса миоцена; песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи
херсонского подъяруса – меотического яруса
Характеристика ланд- Нижнеднестровская пойма с пойменно-луговыми и иловато-болотными
шафта
почвами, плавневыми лесами и травяными болотами
Водные биотопы
1. Река - экосистема сегмента Днестра.
2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоячие
пресные воды).
3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.
4. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой.
Пойменные леса. Типы лесных формаций: Пойменные дубравы – 58%; Чистые тополевники
– 31%; Ивовые леса – 11%; Средний возраст: 33 года. Формула лесообразующих
пород: 7FRA2SA1PLA. Представлены 3 биотопами
5. Пойменный лес.
6. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.) по берегам водоемов
и в местах длительного сохранения болотин.
7. Пойменный лес с доминировнаием ясеня.
Травянистая растительность представлена сообществами травяных болот
8. Тростниковые заросли.
9. Пойменные луговые пастбища.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 67 1 3 10 102
Оценка полноты данных (в %) 80 20 60 70 80
Красная книга Молдовы 1 11
Список МСОП 1 3
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 7 59
Списки Боннской конвенции
Директива по местообитаниям,
Приложение II
37

390
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7
Директива об охране птиц 22
Операционный список 1 2 24
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
1 34
Характерные и редкие виды животных
Насекомые - примеры редких видов: Anax imperator Leach. Герпетофауна. Характерные
виды: Natrix natrix, N. tessellata, Rana esculenta, Bombina bombina. Примеры редких
видов: Emys orbicularis. Птицы. Присутствуют лесные, луговые, водно-болотные и полевые
птицы, среди которых преобладают мелкие воробьиные. Часто встречаются различные
виды цапель, дятлы, совы, ракши, фазан. На миграциях также обычны кулики, утки,
хищные птицы. Примеры редких видов: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Ardeola
ralloides, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Pernis
apivorus, Aquila pomarina, Columba oenas, Pelecanus onocrotalus.
Земельная собственность. 46,5 га покрытые лесной растительностью находятся в собственности
государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина).
Пастбище коммуны Крокмаз.
Общее состояние. Леса в пределах прибрежной водо-охранной полосы разновозрастные,
из тополя белого (8Pla2Ulv), ясеня (5FR5Pla) и ивы белой (9Sa1Fra), без подлеска,
возраст 30-55 лет. Коренные древостои составляют только 18%, искусственные насаждения
– 82% (большинство из них низкопроизводительные), около 20% насаждений порослевого
происхождения; 62% насаждений низкопроизводительные, это указывает на
угнетающие условия произрастания и на уровень хозяйствования (неудачный подбор
пород для лесокультурных работ, несвоевременность и качество хозяйственных рубок
и др.); около 14% составляют низкополнотные насаждения и редины. По низким берегам
и на болотинах встречаются фрагменты травяных болот и группы кустарниковых
ив. Пастбище занято сообществами влажных лугов формаций Elytrigieta repensi и Poaeta
pratensisi, а также лугов, вышедших из зоны затопления формации Lolieta perenisi.
Социальное и экономическое значение. Объект экологического туризма для наблюдения
и фотографирования плавневых лесов и сколпелний водно-болотных птиц. Многие
виды птиц являются объектами любительской охоты.
Леса: Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, недревесные
продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соответствии
с действующим законодательством:
– ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 15,3 тыс. лей;
– ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 0,7 тыс. лей;
– ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 14,6 тыс. лей;
– всего доходов – 30,6 тыс. лей.
Зона В - XII.В. (XII.В.1.- XII.В.2.)
Площадь и краткое описание. 77,4 га. XII.В.1. «Лес Байбой» (19 гa) включает квартал
57 выделы A-C урочища «Байбой», расположенного в пределах прибрежной водоохранной
полосы; XII.В.2. Участок Днестра между селами Крокмаз и Тудора (58,4 га).

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 36 10 102
Оценка полноты данных (в %) 80 70 80
Красная книга Молдовы 1 11
Список МСОП 1 3
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции 7 59
Списки Боннской конвенции
Директива по местообитаниям,
Приложение II
37
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7
Директива об охране птиц 22
Операционный список 2 24
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
1 34
391
Примеры редких видов.
Животные. Герпето- фаунаetofauna: Emys orbicularis. Птицы: Falco cherrug, Falco
vespertinus, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Pernis apivorus, Pelecanus onocrotalus,
Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Aquila pomarina, Pandion haliaetus,
Columba oenas.
Общее состояние. Леса представлены сообществами белой ивы (9Sa1Fra), белого тополя
(8Pla2Ulv) и ясеня (7Fra1St1Pla1Sa) без подлеска, 5-54-летнего возраста.
Зона С - ХII.C. (ХII.C.4.)
Площадь и краткое описание. 105,12 га. Подразделена на 4 элемента: XII.С.1. - квартал
53 урочища «Котул Крокмазулуй» (27,5 гa); XII.С.2. - пастбища коммуны Крокмаз,
прилегающие к кварталу 53 (9,1 га); XII.С.3. - полоса, подлежащая водо-охранному облесению
(водный фонд, 4,72 га); XII.С.4. – молодое озеро в пойме Днестра между Крокмаз
и Тудора, образовавшаяся в результате прорыва дамбы и затопления высокими паводками
в 2008 году (63,8 га).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 67 1 3 9 102
Оценка полноты данных (в %) 80 20 60 70 80
Красная книга Молдовы 1 11
Список МСОП 1 3
Красная книга Европы 1
Списки Бернской конвенции
6 59
Списки Боннской конвенции
37

392
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Директива по местообитаниям,
Приложение II
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
6
Директива об охране птиц 22
Операционный список 1 2 24
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
1 34
Примеры редких видов
Животные. Насекомые. Примеры редких видов: Anax imperator Leach. Герпетофауна:
Emys orbicularis. Птицы: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Egretta alba, Ciconia
nigra, Ardeola ralloides, Cygnus olor, Aquila pomarina, Pelecanus onocrotalus.
Общее состояние. Включает пойменные биотопы прибрежной водо-охранной полосы
- разновозрастные ясеневые и белотополевые леса. Пастбища с хорошим травостоем
влажных лугов формаций Elytrigieta repensi, Poaeta pratensisi, Lolieta perenisi. Молодое озеро
между селами Крокмаз и Тудора по мелким берегма зарастает сообществами травяных
болот.
Комплекс «ТУДОРА-ПАЛАНКА» - ХIII
Расположение. Район Штефан-Водэ, пойма реки Днестр от села Тудора до границы с
Украиной
46° 24' 32" сш 30° 6' 33" вд
Площадь и краткое описание. 893,65 га. Сектор охватывает прибрежную водоохранную
полосу от села Тудора на юг по течению Днестра до границы с Украиной, принадлежащую
государственному водному и лесному фондам (лесные территории 143,6 га
в урочище «Паланка»), а также примыкающие пастбища и территорию бывшего рыбхоза
с. Паланка, расположенную к югу от села Паланка до границы с Украиной.
Абсолютные высоты: 0,3–2,0 м (26 м)
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 116 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 61 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Низкая пойма р . Днестр
Бассейн Нижняя, приустьевая часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи херсонского
описание
подяруса миоцена
Характеристика ланд- Нижнеднестровская пойма с пойменно-луговыми и иловато-болотными
шафта
почвами, плавневыми лесами и травяными болотами
Основные типы экосистем.
Водные биотопы
1. Река- экосистема сегмента Днестра.
2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоячие
пресные воды).
3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
393
4. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой.
Пойменные леса. Типы лесных формаций: Чистые тополевники – 97%; Ивовые леса –
2%; Тополево-ивовые леса – 1%. Средний возраст: 55 лет. Формула лесообразующих пород:
4FR3PLA2ST1PLC. Представлены 4 биотопами
5. Пойменный лес.
6. Ивовые леса.
7. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.) по берегам водоемов
и в местах длительного сохранения болотин.
8. Пойменный лес с доминировнаием ясеня.
Травянистая растительность представлена сообществами лугов (заболоченные и
влажные) и травяных болот (водно-болотная растительность):
9. Влажные луга и болота.
10. Тростниковые заросли (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta
tabernaemontanii, etc.).
11. Пойменные луговые пастбища.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 135 1 64 12 139 19
Оценка полноты данных (в %) 80 20 70 90 80 80
Красная книга Молдовы 1 1 1 16 4
Список МСОП 1 2 1 5 2
Красная книга Европы 1 1 1 2
Списки Бернской конвенции 1 1 7 89 9
Списки Боннской конвенции
55
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 7
Директива об охране птиц 35
Операционный список 6 1 1 43 6
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
2
1 1 43
Примеры редких видов растений: Petasites hybridus (L.) Gaertn.Mey. et Schreb.,
Salvinia natans L.
Характерные и редкие виды животных. Гидробионты - примеры редких видов:
Hirudo medicinalis. Насекомые - примеры редких видов: Carabus clathratus L. Герпето фауна:
Характерные виды: Lacerta viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix, Natrix tessellata, Bombina
bombina, Bufo viridis, Hyla arborea. Примеры редких видов: Emys orbicularis. Птицы. Лесные,
луговые, водно-болотные и полевые виды, преобладающие мелкие воробьиные.
Много птиц водно-болотного и лугового комплекса. Часто встречаются различные виды
цапель, дятлы, совы, ракши, фазан. На миграциях также обычны кулики, утки, хищные
птицы. Примеры редких видов: Haliaeetus albicilla, Falco vespertinus, Phalacrocorax pygmeus,
Crex crex, Coracias garrulus, Haliaeetus albicilla, Pelecanus onocrotalus, Egretta alba, Plegadis
falcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Circaetus gallicus,

394
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Circus cyaneus, Circus pygargus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Pandion haliaetus. Звери.
Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula,
Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus
scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius.
Примеры редких видов: Felis silvestris.
Земельная собственность. 143,9 га покрытые лесной растительностью находятся в
собственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина),
около 50 га – коммуне Паланка. Пастбища сел Тудора и Паланка.
Общее состояние. В урочище «Паланка» на очень низких меандрах сохранились естественные
длительно затопляемые паводками Днестра 50-95-летние плавневые леса: пойменные
ивовые (фрагменты cырого пойменного ивняка - 7Sa3Pla и 9Sa1Fra) и влажные
тополевые леса формации Populetа (alba) и их производные - 10Pla, 7Pla3Sa, 6Pla3Fra1Sa,
6Pla3Sa1Ara, 5Pla3Fr2Ulv. На некоторых участках доминирующая роль переходит к ясеню
– сообщества Fraxinetum-Populeto(alba)-ulmosum (6Fr2Ulm2Fra, 5Fra3Ulv2Sa, 5Fr5Fra,
4Fra2Fr4Ara), повышенные элементы рельефа, затопляемые на меньший срок, – ясеневыми
лесами с участием дуба черешчатого (6Fr2St1Pa1Pla, 5Fr2St2Pla1Dt, 6Fr2St2Ulv,
5Fr3Fr2St). В целом, около 80% насаждений порослевого происхождения; искусственные
насаждения составляют 20%; 24% насаждений низкопроизводительные; около 65%
составляют низкополнотные насаждения и редины. Заболоченные территории, прилегающие
к территории водного фонда в последнем меандре и пруды бывшего рыбхоза,
относящиеся к примэрии Паланка, заняты травяными болотами формаций Phragmiteta
australisi, Typhaeta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontani, Butometa umbellatisi и заболоченных
лугов – Cariceta, Junceta, Eleocharieta palustrisi.
Социальное и экономическое значение. Туристический объект для посещения и
наблюдения пойменного ландшафта, лесов, редких видов растений и скоплений птиц.
Многие виды птиц, кабан и косуля являются объектами любительской охоты, здесь довольно
многочисленны.
Леса: Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, недревесные
продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соответствии
с действующим законодательством:
− ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 47,2 тыс. лей;
− ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 2,1 тыс. лей;
− ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 45,3 тыс. лей;
− всего доходов – 94,7 тыс. лей.
Зона А - XIII.А. (XIII.А.1. - XIII.А.2.)
494,8 га. В состав зоны входят 2 участка: XIII.А.1. - Центральная часть меандра Днестра
- часть квартала 64 урочища «Паланка» (62,4 га) XIII.А.2. Основная часть бывшего
рыбхоза (водный фонд, 432,4 га).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
Птицы
фауна
Звери
Летучие
мыши
Общее 60 64 11 139 19
Оценка полноты данных (в %) 80 70 90 80 80
Красная книга Молдовы 1 1 16 4

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Число видов Растения Насеко-
Зообентос
мые
Герпето-
Птицы
фауна
Звери
Летучие
мыши
Список МСОП 1 2 1 5 2
Красная книга Европы 1 1 1 2
Списки Бернской конвенции 1 1 7 89 9
Списки Боннской конвенции
55
Директива по местообитаниям,
Приложение II
2 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 7
Директива об охране птиц 35
Операционный список 2 1 3 43 6
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
1
1 43
395
Примеры редких видов
Растения - Hydrocharis morsus-ranae L., Salvinia natans L.
Животные. Гидробионты: Hirudo medicinalis. Герпетофауна: Emys orbicularis. Птицы.
Haliaeetus albicilla, Falco vespertinus, Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Coracias garrulus,
Pelecanus onocrotalus, Egretta alba, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Ciconia nigra,
Ardeola ralloides, Circaetus gallicus, Circus cyaneus, Circus pygargus, Aquila pomarina, Aquila
chrysaetos, Pandion haliaetus. Звери: Felis silvestris, Lutra lutra, Mustela lutreola.
Общее состояние. Преобладающие по площади территории покрыты водно-болотной
растительностью, сырыми и заболоченными лугами. Среди типичных для поймы ясеневых
и тополевых лесов сохранился фрагмент (5,5 га) 94-летней дубравы из дуба черешчатого
(6ST2ULM2PLA). В каналах вдоль государственной дамыб со стороны леса сформирована
водная растительность.
Зона В - XIII.В. (XIII.В.1. - XIII.В.3.)
Площадь и краткое описание. 217,35 гa. В состав зоны входят 3 элемента: XIII.В.1.
Площадь 78,85 га. Включает XIII.В.1-1. лесное урочище «Паланка» - кварталы 61-63 (63,8
га) и XIII.В.1-2. – полосу между противопаводковой дамбой и рекой (14,77 га); XIII.В.2.
Участок Днестра от с. Тудора до границы сайта (138,2 га) XIII.В.3. Часть дамбы близ административного
здания бывшего рыбхоза (0,3 га).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
Птицы
фауна
Звери
Летучие
мыши
Общее 114 10 10 139
Оценка полноты данных (в %) 80 60 70 80
Красная книга Молдовы 1 1 16
Список МСОП 1 1 5
Красная книга Европы 1 1
Списки Бернской конвенции 1 7 89
Списки Боннской конвенции
55

396
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
Директива по местообитаниям,
Приложение II
Птицы
фауна
Звери
Летучие
мыши
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7
Директива об охране птиц 35
Операционный список 5 2 43
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
2
1 43
Примеры редких видов
Растения - Petasites hybridus (L.) Gaertn.Mey. et Schreb., Salvinia natans L., Viburnum opulus L.
Животные. Герпетофауна: Emys orbicularis. Птицы: Haliaeetus albicilla, Falco vespertinus,
Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Coracias garrulus, Haliaeetus albicilla, Phalacrocorax
pygmeus, Crex crex, Pelecanus onocrotalus, Egretta alba, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia,
Cygnus olor, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Circaetus gallicus, Circus cyaneus, Circus pygargus,
Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Pandion haliaetus.
Общее состояние. За государственной дамбой на очень низких меандрах сохранились
естественные длительно затопляемые при высоком и среднем уровнях воды Днестра
50-95-летние плавневые леса – фрагменты cырого пойменного ивняка), влажные тополевые
леса формации Populetа (alba) и их производные, в которых усилена доля ясеня
(Fraxinetum-Populeto(alba)-ulmosum). Неплохо сохранились влажные и сырые луга.
Зона С - ХIII.C. (ХIII.C.7.)
Площадь и краткое описание. 297,71 га. XIII.С.1. Прибрежная водо-охранная полоса
на последних меандрах в пределах Молдовы южнее с. Тудора (кварталы 64-65 урочища
«Паланка») и примыкающие пастбища. В зону включены следующие участки. XIII.С.1.
Долинные пастбища, площадью 8,6 га: XIII.С.1-1. Пастбище примэрии Тудора (5 га), прилегающее
к кварталу 61; XIII.С.1-2. Пастбище примэрии Тудора (3,3 га), прилегающее к
кварталу 62. XIII.С.2. Пастбище (54,7 га), расположенное к северо-западу от с.Паланка.
XIII.С.3. Заболоченная территория в основании последнего меандра (10,4 га). XIII.С.4.
Заболоченное место примыкающее с северо-востока к с. Паланка (15,7 га). XIII.С.5. Участок
сырых лугов к востоку от XIII.C.4., площадью 5,1 га. XIII.С.6. 52,2 га. Административное
здание рыбхоза и прилегающая территория (канал и дамба вдоль него).
XIII.С.7. Пастбище к югу от с. Паланка (34,8 га).
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
мыши
Общее 128 1 21 10 92
Оценка полноты данных (в %) 80 20 70 70 80
Красная книга Молдовы 1 1 1 5
Список МСОП 1 1 3
Красная книга Европы 1 1
Списки Бернской конвенции 1 7 59
Списки Боннской конвенции
23

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Число видов Растения Насеко-
мые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Звери Летучие
Директива по местообитаниям,
Приложение II
мыши
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7
Директива об охране птиц 21
Операционный список 4 2 24
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
2
1 1 24
397
Примеры редких видов
Растения - Petasites hybridus (L.) Gaertn. Mey. et Schreb.
Животные. Насекомые: Carabus clathratus L. Герпетофауна: Emys orbicularis. Птицы:
Falco cherrug, Falco vespertinus, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Crex crex.
Общее состояние. Пойменные леса белотополевые и ясеневые леса с присутствием в
древостое дуба черешчатого и вяза (7Pla3Sa, 5Pla3Fr2Ulv, 5Fra3Ulv2Sa, 6Fr2St2Ulv). Сохранились
79-летние порослевые древостои с господством тополя белого - 5pla3Fr2Ulm
(участок 64 K) и ясеня - 6Fr2St2Ulm (64N). Луга формаций Elytrigieta repensi и Lolieta
perenisi - сильно выпасаемые с типично пастбищным травостоем. Растительность травяных
болот на заболоченных территориях примэрии Паланка представлена сообществами
формаций Phragmiteta australisi, Typhaeta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontani,
Butometa umbellatisi и заболоченных лугов – Cariceta, Junceta, Eleocharieta palustrisi.
Комплекс «Кицканский» - XIV
Расположение. Слободзейский район, с. Кицканы, г. Слободзея
46°44'31 с.ш. 29°39'39 в.д.
Площадь и краткое описание. 391 га. Включает урочище «Кицканская лесная дача»,
расположеное в южной части лесного массива «Кицканский лес».
Абсолютные высоты:6-10 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 69 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 10 км к юго*востоку от мун. Тираспол в
пределах Нижнеднестровской равнины.
Рельеф Низкая и высокая пойма р.Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи бессарабского
описание
подъяруса, сарматского яруса миоцена
Характеристика Ландшафтная область Нижнеднестровской террасовой степной равнины.
ландшафта
Расширенная пойма р. Днестр, пойменно-луговыми, иловo-луговоболотными
почвами, местами с тополевыми и ивовыми лесами и участками
плавневых лугов и болот.
Основные типы экосистем.
Водные биотопы
1. Река - экосистема сегмента Днестра обладает ограниченным богатством планктона
и бентоса, но присутствующие миктроорганизмы, макрофиты и особенно
рыба, включая редкие виды, достаточно разнообразны.

398
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоячие
пресные воды).
3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.
Пойменные леса.
4. Пойменный лес Populetum (alba).
5. Пойменный лес с доминировнаием ясеня.
6. Свежие дубовые леса из дуба черешчатого
Искусственные посадки
7. Одновидовые посадки Populus alba, P. nigra, Quercus robur, Fraxinus excelsior.
8. Плантации акации.
9. Плантации сосны Палласа
Травянистые сообщества представлены 1 биотопами:
10. Пойменные луговые пастбища.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов
Растения Насекомые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы
Млекопи-
тающие
Общее 172 24 11 84 25
Оценка полноты данных (в %) 95 60 90 80 70
Красная книга Молдовы 10 2 16
Красная книга ПМР 10 3 9 2
Список МСОП 3 2 1
Красная книга Европы 17 1 1 1
Списки Бернской конвенции 5 6 61 16
Списки Боннской конвенции 18 10
Директива по местообитаниям,
Приложение II
1 1
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
3 7 10
Директива об охране птиц 30
Операционный список 13 31 4 9 4
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
1
4 25 15
Примеры редких видов растений: Filipendula ulmaria, (?)Ornithogalum boucheanum.
Характерные и редкие виды животных
Насекомые. Примеры редких видов: Calosoma sycophanta, Elater ferrugineus, Morimus
funereus, Papilio machaon, Parnassius mnemosyne, Zerynthia polyxena, Aromia moschata,
Protaetia aeruginosa, Cucujus cinnabarinus, Leptidea morsei, Pontia chloridice, Apatura metis,
Argynnis pandora, Nymphalis xanthomelas, Satyrium spini, Satyrium w-album, Xylocopa
valga, Scolia hirta. Герпетофауна: Характерные виды: Rana ridibunda, R. esculenta, Hyla
arborea, Bufo viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix. Примеры редких видов: Pelobates fuscus,
Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы: Характерные виды: Fringilla coelebs, Sylvia atricapilla,
Parus major, Turdus merula, T. philomelos, Luscinia luscinia, Passer montanus, Phoenicurus
phoenicurus, Sturnus vulgaris, Phylloscopus collybita, Muscicapa striata, Chloris chloris, Corvus
cornix, Parus caeruleus, Erithacus rubecula, Oriolus oriolus, Jynx torquilla, Carduelis carduelis,
Ficedula albicollis, Dendrocopos major, D. medius. Примеры редких видов: Milvus migrans,
Falco subbuteo, Otus scops, Coracius garrulous – здесь имеется ввиду пара этих птиц,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
399
относящаяся к нетипичной и редкой дендрофильной экологической форме, Dendrocopos
medius. В 2010 году здесь было отмечено гнездование Sitta euroraea, Ciconia nigra, Pernis
apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus. Звери: Характерные виды:
Erinaceus europaeus, Lepus europaeus, Sciurus vulgaris, Apodemus sylvaticus, Vulpes vulpes,
Mustela nivalis, Sus scrofa, Capreolus capreolus. Примеры редких видов: Myotis dasycneme,
Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Meles meles.
Земельная собственность. Территория в ведении Гослесфонда
Общее состояние. Территория имеет мозаичную структуру. Природные леса приурочены
к прирусловой части поймы Днестра и представлены формациями тополя белого –
Populetum (alba) rubosum, Populetum (alba) convallariosum, Populetum (alba) chaerophyllosum
(temulis), Fraxineto – Populetum (alba) ulmosum, ясеня высокого - Populeto (albae)-Fraxineta
(excelsior), Fraxinetum (excelsior), Populetо (albae) - Querceto roboris - Fraxineta (excelsior),
дуба черешчатого - Fraxineta (excelsior) - Quercetum roboris, Populetо (albae) - Fraxineta
(excelsior) - Quercetum roboris. В последние годы в урочище проводятся массовые рубки,
в том числе старовозрастных деревьев, на месте вырубок формируются заросли сорных
растений. На некоторых вырубках высаживаются молодые деревья, в том числе адвентивные
(сосна). Проводится выпас скота на опушках и в приопушечной зоне леса.
Социальное и экономическое значение. Урочище играет роль в получении древесины,
сохранении биоразнообразия, расселении охотничьих видов животных. Недалеко расположены
исторический памятник «Кицканский плацдарм» и Ново-Нямецкий монастырь.
Зона А - XIV.A. (XIV.A.1.)
Площадь и краткое описание. 7,5 гa. Включает 1 элемент XIV.A.1. Ценные участки
дубовых лесов, которые желательно сохранить в качестве генетических резерватов дуба
черешчатого и ясеня.
Общее состояние. В зону включены участки старовозрастных 60-95-летних пойменных
дубрав, практически полностью уничтоженных в Нижнем Приднестровье. Наиболее
репрезентативное сообщество сохранилось в квартале 33 (77 га). Древостой порослевого
происхождения, более половины составляет дуб черешчатый - 5ДЧ2ЯО2ТБ1БРС.
Возраст 90 лет, высота 29-33 м, диаметр стволов 44 см. Полнота насаждения – 0,6. Класс
бонитета – 1. Запас древесины – 310 м³/га. Подлесок сформирован свидиной, клёном татарским,
кизилом с сомкнутостью 0,5. Рекреационная характеристика: закрытые пространства,
древостои горизонтальной сомкнутости, 1 класс эстетической оценки, 3 класс
пешеходной доступности; рекреационная оценка – средняя, 2 класс стойкости, 1 стадия
дигрессии. Средняя степень повреждения леса стволовыми гнилями (20%).
Зона В - XIV.В. (XIV.B.1.)
Площадь и краткое описание. 391 гa. Включает основные территории урочища «Кицканская
лесная дача», в подзону В – реконструкции производных древостоев и усиле-
2
нию роли дуба черешчатого, с приоритетом его семенного возобновления.
Общее состояние. Для зоны характерны антропогенно нарушенные леса высоких уровней
поймы, в составе древостоя которых в первичных лесах доминирова дуб. В настоящее
время роль его значительно снижена в результате направленных рубок. Типичным примером
является 90-летняя ясеневая дубрава порослевого происхождения (6ЯО3ДЧ1ТБ),
сохранившаяся в квартале 30 выдел 19 (31 га). Высота 29-33 м, диаметр стволов: ясеня
обыкновенного – 40 см, дуба черешчатого – 44 см, тополя белого – 56 см. Полнота насаждения
– 0,6. Класс бонитета – 1. Запас древесины – 315 м³/га. Подлесок сформирован

400
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
свидиной, клёном татарским, боярышником, сомкнутостью 0,6. Рекреационная характеристика:
закрытые пространства, древостои горизонтальной сомкнутости, 1 класс эстетической
оценки, 3 класс пешеходной доступности; рекреационная оценка – средняя, 4
класс стойкости, 1 стадия дигрессии.
Зона С - XIV.С. (XIV.C.1.)
Площадь и краткое описание. 617 гa. Включает лентовидный фрагмент нарушенных
лесов и искусственные посадки, а также фрагмент реки и прилегающего берега.
Общее состояние. Территории относительно удаленные от населенных пунктов, здесь
скапливаются водно-болотные птицы. Отмечена незначительная антропогенная нагрузка
- рекреация, выпас, и другая хозяйственная деятельность.
Комплекс «озеро Лаптура – Старый Днестр» - XV
Расположение. Тираспольский горсовет, пгт. Кременчуг
46°43'10 с.ш. 29°39'25 в.д.
Площадь и краткое описание. 107 га. Включает участок Старицы Днестра и озеро
Лаптура – часть старого русла Днестра, используется как рыбоводческий пруд. Вся территория
включена в зону С.
Абсолютные высоты: 4 - 6 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 10 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 10 км к юго*востоку от мун. Тираспол в
пределах Нижнеднестровской равнины.
Рельеф Низкая и высокая пойма р.Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена известняками, песками, глинами верхней толщи бессарабского
описание
подъяруса, сарматского яруса миоцена
Характеристика Ландшафтная область Нижнеднестровской террасовой степной равнины.
ландшафта
Расширенная пойма р. Днестр, пойменно-луговыми, иловo-луговоболотными
почвами, местами с тополевыми и ивовыми лесами и участками
плавневых лугов и болот.
Основные типы экосистем.
Водные биотопы
1. Битоп старицы (стоячие воды в длинном мендарирующем русле с сильно варьирующими
глубинами).
2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоячие
пресные воды).
3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.
4. Пресноводная дренажная система.
Пойменные леса
5. Пойменный лес Populus alba и Salix alba.
Травянистая растительность представлена сообществами
6. Тростниковые заросли (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta
tabernaemontanii).
7. Пойменные луговые пастбища (Lolium perenne, Elytrigia repens).

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насекомые
Зообентос
Герпетофауна
Птицы
Млекопи-
тающие
Общее 247 9 12 104 11
Оценка полноты данных (в %) 95 5 90 70 50
Красная книга Молдовы 3 2 16
Кпасная книга ПМР 1 3 6
Список МСОП 3
Красная книга Европы 1 5 1 1
Списки Бернской конвенции 1 7 67 4
Списки Боннской конвенции
Директива по местообитаниям,
Приложение II
25
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
8
Директива об охране птиц 44
Операционный список 8 9 4 8 2
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
4
4 23 7
401
Примеры редких видов растений: Asparagus tenuifolius, Asparagus verticillatus,
Carex pseudocyperus, Cyperus glomeratus, Filipendula ulmaria, Hydrocharis morsus-ranae,
Potamogeton gramineus, Potamogeton natans, Salvinia natans, Typha laxmannii.
Характерные и редкие виды животных
Насекомые. Характерные виды: Nepa cinerea, Ranatra linearis, Cybister lateralimarginalis,
Dytiscus dimidiatus, Hydrochara carabiodes, H. flavipes, Hydrophilus piceus. Примеры редких
видов: Anax imperator, Aeschna grandis, Calopteryx splendens, Iphiclides podalirius, Xylocopa
valga. Герпетофауна. Характерные виды: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla
arborea, Lacerta agilis, L. viridis, Natrix natrix. Примеры редких видов: Pelobates fuscus,
Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы. Характерные виды: Corvus cornix, Sturnus vulgaris,
Dendrocopos syriacus, Passer montanus, Fringilla coelebs и др. Примеры редких видов: Egretta
alba, Ciconia nigra, Rufibrenta ruficollis, Pernis apivorus, Milvus migrans, Circus cyaneus. Звери:
Характерные виды: Erinaceus europaeus, Lepus europaeus, Rattus norvegicus, Mus spicilegus.
Данных о редких видов нет.
Земельная собственность. Территория в ведении Гослесфонда
Общее состояние. Растительность Старицы Днестра представлена водными и
водно-болотными формациями: Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum latifoliae, Typhaetum
angustifoliae, Salvinio natantis, водной – Polygono amphibiae-Potamogetonetum pectinae,
Lemnetum minoris, Salvinietum. Луга занимают прилегающие к руслу пространства, представлены
сообществами с преобладанием Bromus inermis, Elytrigia repens. По берегу Старицы
сохранились лентовидные полосы Salix alba L., Populus alba L., Ulmus laevis Pall.,
Fraxinus excelsior L. Озеро Лаптура - часть старого русла Днестра, вместе с прилегающей
территорией находится в активном хозяйственном использовании – организован рыбхоз.
Однако, несмотря на хозяйственное освоение, озеро Лаптура в наибольшей степени
сохранило очертания первичного русла Днестра (ширина, глубина). Весь комплекс находится
в окружении агроценозов.

402
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Социальное и экономическое значение. Центральная возвышенная часть междуречья
представляет собой песчаный дюнный нанос «Кременчугский бугор», такие песчаные
наносы характерны для берегов Днепра, у нас встречается только здесь, его высшая
точка занята поселком Кременчуг. Охотничьи угодиья (водоплавающая дичь). Посещение
туристами озера Лаптура, где можно организовать платный лов рыбы.
Сектор Дубовый кут - ихтиологический резерват - XVI
Расположение. Слободзейский район, с. Глиное
46°33'36 с.ш. 29°56'09 в.д.
Площадь и краткое описание. 133 га. Сектор занимает северную часть «Турунчукского
комплекса», включает русла рек Днестр и Турунчук, левый берег Днестра и правый берег
Турунчука (район переката и ниже), агроценозы и пустыри.
Абсолютные высоты: 2-9 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 81 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 23 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах Нижнеднестровской равнины.
Рельеф Низкая и высокая пойма р.Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, известняками, глинами верхней толщи бессарабского
описание
подъяруса, сарматского яруса миоцена
Характеристика Ландшафтная область Нижнеднестровской террасовой степной равнины.
ландшафта
Расширенная пойма р. Днестр, пойменно-луговыми, иловo-луговоболотными
почвами, местами с тополевыми и ивовыми лесами и участками
плавневых лугов и болот.
Основные типы экосистем.
Водные биотопы
1. Река - экосистема сегмента Днестра и Турунчука
2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоячие
пресные воды).
3. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой.
4. Пресноводные дренажные системы, пруды и связанные заболоченные участки.
5. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности
Пойменные леса.
6. Пойменный лес.
7. Прибрежный ивовый лес.
Искусственные посадки
8. Одновидовые посадки Populus alba, P. nigra, Salix alba
Травянистая растительность
9. Пойменные луговые пастбища.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насекомые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы
Млекопи-
тающие
Общее 160 12 11 124 21
Оценка полноты данных (в %) 95 45 90 80 70

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Число видов Растения Насекомые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы
Млекопи-
тающие
Красная книга Молдовы 2 2 26 1
Кпасная книга ПМР 3 3 16 1
Список МСОП 3 3 1
Красная книга Европы 5 1 3 1
Списки Бернской конвенции 1 82 14
Списки Боннской конвенции
Директива по местообитаниям,
Приложение II
33 8
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 7 9
Директива об охране птиц 62
Операционный список 1 6 4 17 3
Охраняемые законом (CR, EN,
VU)
4 35 14
403
Примеры редких видов растений: Filipendula ulmaria
Характерные и редкие виды животных.
Насекомые. Примеры редких видов: Iphiclides podalirius, Zerynthia polyxena, Leptidea
morsei, Pontia chloridice, Dorcadion equestre, Xylocopa violacea. Герпетофауна. Характерные
виды: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis, Natrix
natrix. Примеры редких видов: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы. Гнездовая
орнитофауна включает, в основном, мелких воробьинообразных птиц, связанных
с древесно-кустарниковыми местообитаниями. В период миграций и кочевок, а также
в зимнее время в пойменном ленточном лесу, а также на травянистых участках, останавливаются
многие виды дендрофильных и кампофильных птиц. Русла рек привлекают
разнообразных водоплавающих и околоводных птиц. В зимние периоды на незамерзших
участках рек доминирует кряква (Anas plathyrhinchos). Примеры редких видов:
Milvus migrans, Falco subbuteo, Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus
stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion
haliaetus, Asio flammeus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Lepus europaeus,
Mus spicilegus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Lutra lutra, Sus scrofa. Фауна рукокрылых насчитывает
8 видов (характерными видами для данной территории являются: Nyctalus
noctula, Myotis daubentonii, Pipistrellus pygmaeus). Примеры редких видов: Nyctalus leisleri,
Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.
Общее состояние. Лесные территории покрыты плавневыми ивовыми и тополевыми
лесами и 32-летними посадками тополя канадского. Сообщества формации ивы
белой - Saliceta albae представлены ассоциациями: Saliceto - Populetum (alba)
herbosum (7ТБ3ИВБ; 8ИВБ2ТБ; 7ТБ2ИВБ1ВМ+ЯО) порослевого происхождения. Подлесок
сформирован Rosa canina, Rubus caesius, с сомкнутостью 0,3. Возраст 36 – 46 лет,
полнота насаждений – 0,5 – 0,6. Класс бонитета – 4. Salicetum (alba) rubosum (10ИВБ) порослевого
происхождения. Возраст – 36-46 лет. Подлесок сформирован Rubus caesius, с
сомкнутостью 0,2. Полнота насаждений – 0,6 – 0,7. Класс бонитета – 4-5. Сообщества с
доминированием тополя белого – Populeta albae: Populetum (alba) – Salicetosum
(alba) (7ТБ3ИВБ; 7ТБ2ИВБ1ВМ+ЯО) порослевого происхождения. Подлесок сформирован
Rosa canina, Rubus caesius, с сомкнутостью 0,3. Возраст 46 лет, полнота насаждений

404
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
– 0,6. Класс бонитета – 4. Луга занимают возвышенные открытые участки и откосы противопаводковых
валов. Представлены фитоценозами с преобладанием Bromus inermis,
Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens. Близость участка к большим селам, расположенным
на левом берегу Турунчука и наличие нескольких стационарных переправ, популярность
участка у рыбаков-любителей и туристов обуславливает высокий фактор беспокойства
для животных на большей части территории сектора.
Земельная собственность. Территория в ведении Гослесфонда.
Экономическая ценность. Участок используется в качестве охотничьих и рыболовных
угодий. Территория популярна у туристов-водников – здесь проходят туристические
слеты и соревнования. Летучие мыши могут служить объектом наблюдений для туристов,
например, можно организовывать ночные прогулки по лесу или вдоль Днестра
и Турунчука с прослушиванием звуков летучих мышей при помощи ультразвуковых детекторов,
или отловом рукокрылых при помощи паутинных сетей (и их фотографирование).
При наличии искусственных убежищ, можно проводить наблюдения (фотографирование)
за зверьками в убежищах в дневное время.
Зона А - XVI.A. (ХVI.A.1.)
Площадь и краткое описание. 11 гa. Включает фрагмент Турунчука от порога до с. Глинное.
Беспозвоночные Paramysis baeri bispinosa Martynov, Hypanis laeviuscula fragilis (Milach.),
H. pontica (Eichwald). Рыбы - Красный список мира (МСОП-2010): оседлый вид Umbra
krameri (VU); катадромные виды Acipenser guldenstadti colchicus, A. stellatus, Huso huso, Hucho
hucho (все – EN), а так же анадромные Zingel streber и Zingel zingel (VU), включенный в Красную
Книгу Украины Eudontomyzon mariae (CR). Виды, включенные в Красные книги Молдовы
и Украины одновременно Rutilus frisii (CR) и Leuciscus borysthenicus (VU).
Зона С - ХVI.C. (ХVI.C.1.)
Площадь и краткое описание. 122 гa. Включает берега Днестра и Турунчука.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насекомые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы
Млекопи-
тающие
Общее 160 12 11 124 21
Оценка полноты данных (в %) 95 45 90 80 70
Красная книга Молдовы 2 2 26 1
Красная книга ПМР 3 3 16 1
Список МСОП 3 3 1
Красная книга Европы 5 1 3 1
Списки Бернской конвенции 1 82 14
Списки Боннской конвенции
Директива по местообитаниям,
Приложение II
33 8
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
1 7 9
Директива об охране птиц 62
Операционный список 1 6 4 17 3
Охраняемые законом (CR, EN,
VU)
4 35 14

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
405
Примеры редких видов
Растения - Filipendula ulmaria
Животные. Насекомые: Iphiclides podalirius, Zerynthia polyxena, Leptidea morsei, Pontia
chloridice, Dorcadion equestre, Xylocopa violacea. Герпетофауна: Pelobates fuscus, Bufо
bufo, Emys orbicularis. Птицы: Milvus migrans, Falco subbuteo, Gavia stellata, G. arctica,
Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus,
Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Звери: Nyctalus leisleri,
Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.
Общее состояние. Лесные территории покрыты плавневыми ивовыми и тополевыми
лесами и 32-летними посадками тополя канадского. Сообщества формации ивы
белой - Saliceta albae представлены ассоциациями: Saliceto - Populetum (alba)
herbosum (7ТБ3ИВБ; 8ИВБ2ТБ; 7ТБ2ИВБ1ВМ+ЯО) порослевого происхождения. Подлесок
сформирован Rosa canina, Rubus caesius, с сомкнутостью 0,3. Возраст 36 – 46 лет,
полнота насаждений – 0,5 – 0,6. Класс бонитета – 4. Salicetum (alba) rubosum (10ИВБ) порослевого
происхождения. Возраст – 36-46 лет. Подлесок сформирован Rubus caesius, с
сомкнутостью 0,2. Полнота насаждений – 0,6 – 0,7. Класс бонитета – 4-5. Сообщества с
доминированием тополя белого – Populeta albae: Populetum (alba) – Salicetosum
(alba) (7ТБ3ИВБ; 7ТБ2ИВБ1ВМ+ЯО) порослевого происхождения. Подлесок сформирован
Rosa canina, Rubus caesius, с сомкнутостью 0,3. Возраст 46 лет, полнота насаждений
– 0,6. Класс бонитета – 4. Луга занимают возвышенные открытые участки и откосы противопаводковых
валов. Представлены фитоценозами с преобладанием Bromus inermis,
Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens. Близость участка к большим селам, расположенным
на левом берегу Турунчука и наличие нескольких стационарных переправ, популярность
участка у рыбаков-любителей и туристов обуславливает высокий фактор беспокойства
для животных на большей части территории сектора.
Сектор Саги – Казачешты - XVII
Расположение. Слободзейский район, вблизи дороги Глиное – Раскайцы
46°33'46 сш 29°53'13 вд
Площадь и краткое описание. 243 га. Включает фрагмент р. Днестр и его левый берег.
Имеются водоемы озерного типа (в том числе крупные рыборазводные пруды). Большие
территории заняты сельхозугодьями, некоторые заброшены.
Абсолютные высоты: 1 – 5 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 88 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 31 км к юго-востоку от мун. Тирасполь в
пределах Нижнеднестровской равнины.
Рельеф Низкая пойма р.Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи бессарабского
описание
подъяруса, сарматского яруса миоцена
Характеристика Ландшафтная область Нижнеднестровской террасовой степной равнины.
ландшафта
Расширенная пойма р. Днестр, пойменно-луговыми, иловo-луговоболотными
почвами, местами с тополевыми и ивовыми лесами и участками
плавневых лугов и болот.

406
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Основные типы экосистем.
Водные биотопы
1. Река - экосистема сегмента Днестра.
2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоячие
пресные воды).
3. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой.
4. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.
5. Пресноводные дренажные системы.
Пойменные леса.
6. Пойменный лес.
7. Ивовые леса.
8. Сообщества кустарниковых видов Salix.
Искусственные посадки
9. Искусственные монодоминантные и смешанные посадки из Populus alba, P.
nigra, Salix alba, др.
Травянистая растительность представлена сообществами заболоченных, сырых и
влажных луговх и травяных болот:
10. Высокотравне пойменные луга.
11. Пойменные луговые пастбища.
12. Влажные луга и болота.
13. Тростниковые заросли.
14. Залежи разных лет зарастания.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насекомые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Млекопи-
тающие
Общее 159 3 11 144 22
Оценка полноты данных (в %) 95 30 90 90 70
Красная книга Молдовы 1 2 29 1
Крастная книга ПМР 3 22 1
Список МСОП 3 5 1
Красная книга Европы 3 1 3 1
Списки Бернской конвенции 6 89 13
Списки Боннской конвенции
Директива по местообитаниям,
Приложение II
43 8
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7 9
Директива об охране птиц 77
Операционный список 3 3 4 19 4
Охраняемые законом (CR, EN,
VU)
1
4 38 14
Примеры редких видов растений: Filipendula ulmaria, Potamogeton natans, Tamarix
ramosissima, Typha laxmannii.
Характерные и редкие виды животных
Насекомые. Примеры редких видов: Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia
chloridice. Герпетофауна. Характерные виды: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
407
arborea, Lacerta agilis, Natrix natrix. Примеры редких видов: Pelobates fuscus, Bufо bufo,
Emys orbicularis. Птицы. Гнездовая орнитофауна включает, в основном, мелких воробьинообразных
птиц. В период миграций и кочевок, а также в зимнее время останавливаются
многие виды дендрофильных и кампофильных птиц. Характерны разнообразные водоплавающие
и околоводные птицы. Зимой на незамерзших участках реки доминирует Anas
plathyrhinchos. Примеры редких видов: Milvus migrans, Strix aluco, Gavia stellata, G. arctica,
Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea
leucorodia, Cignus olor, Cignus cignus, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Haliaeetus
albicilla, Circus cyaneu), Pandion haliaetus, Asio flammeus. Звери. Характерные виды: Erinaceus
europaeus, Lepus europaeus, Mus spicilegu), Vulpes vulpes, Mustela nivalis) Регистрируется енотовидная
собака (Nyctereutes procyonoides), выдра (Lutra lutra), кабан (Sus scrofa) и косуля
(Capreolus capreolus). Фауна рукокрылых насчитывает 8 видов (характерными видами для
данной территории являются: Nyctalus noctula, Myotis daubentonii, Pipistrellus pygmaeus).
Примеры редких видов: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.
Земельная собственность. Территория в ведении Гослесфонда.
Общее состояние. Растительный покров сектора представлен берегозащитными
участками плавневых лесов с участием ивы белой и тополя белого: Saliceto - Populetum
(alba) herbosum и Salicetum (alba) rubosum. Типичный фрагмент Saliceto - Populetum (alba)
herbosum (5ИВБ5ТБ+ЯО) обнаружен в квартале 12 выдел 1. Древостой порослевого
происхождения. Подлесок сформирован Crataegus monogyna Jacq., Rubus caesius. Возраст
51 год, полнота насаждений – 0,5. Класс бонитета – 5. Ассоциация Salicetum (alba)
rubosum (квартал 12 выдел 3). Состав древостоя: 10ИВБ – ивняк (лозняк) порослевого
происхождения. Возраст 41 год, полнота насаждений – 0,7. Класс бонитета – 5. Подлесок
сформирован Rubus caesius. Растительность каналов оросительной сети представлена
водно-болотными группировками Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum latifoliae, Typhaetum
angustifoliae, в воде обнаружены сообщества Polygono amphibiae-Potamogetonetum pectinae,
Lemnetum minoris. Свежие луга на прибрежных пространствах представлены сообществами
с преобладанием Bromus inermis, Elytrigia repens.
Экономическая ценность. Участок используется в качестве охотничьих и рыболовных
угодий. В имеющихся прудах разводится рыба. Территория посещается туристами.
Летучие мыши могут служить объектом наблюдений для туристов, например, можно организовывать
ночные прогулки по лесу или вдоль Днестра с прослушиванием звуков летучих
мышей при помощи ультразвуковых детекторов, или отловом рукокрылых при
помощи паутинных сетей (и их фотографирование). При наличии искусственных убежищ,
можно проводить наблюдения (фотографирование) за зверьками в убежищах в
дневное время. Луга целесообразно использовать как сенокосы.
Зона В - XVII.В. (XVII.В.1.)
Площадь и краткое описание. 98 гa. Включает заболоченный участко на самом южном
меандре Днестра со стороны левобережного Приднестровья (ниже по течению меандра
«Унгюл Сатулуй». Данных по флоре и животным нет.
Общее состояние. Травянистая растительность представлена сообществами заболоченных,
сырых и влажных лугов, а также травяных болот (Scyrpo-Phragmitetum), мозаично
растаположенных, в зависимости от мезорельефа территории.
Зона С - XVII.С. (XVII.С.1.)
Площадь и краткое описание. 145 гa. Включает урочища «Казачешты», «Холодное»,
«Баж», «Пастиковка», «Саги» и систему пойменных озер в прирусловой части Днестра.

408
Флористическая и фаунистическая ценность
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насекомые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы Млекопи-
тающие
Общее 159 3 11 144 22
Оценка полноты данных (в %) 95 30 90 90 70
Красная книга Молдовы 1 2 29 1
Крастная книга ПМР 3 22 1
Список МСОП 3 5 1
Красная книга Европы 3 1 3 1
Списки Бернской конвенции 6 89 13
Списки Боннской конвенции
Директива по местообитаниям,
Приложение II
43 8
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7 9
Директива об охране птиц 77
Операционный список 3 3 4 19 4
Охраняемые законом (CR,
EN, VU)
1
4 38 14
Примеры редких видов
Растения - Filipendula ulmaria, Potamogeton natans, Tamarix ramosissima, Typha
laxmannii.
Животные. Насекомые: Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia chloridice. Герпетофауна:
Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы: Milvus migrans, Strix aluco,
Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia
nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cignus olor, Cignus cignus, Anas strepera, Aythya
nyroca, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneu), Pandion haliaetus, Asio flammeus.
Звери: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.
Общее состояние. Растительный покров сектора представлен берегозащитными
участками плавневых лесов с участием ивы белой и тополя белого: Saliceto - Populetum
(alba) herbosum и Salicetum (alba) rubosum. Растительность каналов оросительной
сети представлена водно-болотными группировками Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum
latifoliae, Typhaetum angustifoliae, в воде обнаружены сообщества Polygono amphibiae-
Potamogetonetum pectinae, Lemnetum minoris. Свежие луга на прибрежных пространствах
представлены сообществами с преобладанием Bromus inermis, Elytrigia repens.
Сектор Дикуль-Куца-Мацаринский - XVIII
Расположение. Слободзейский район, с. Незавертайловка
46°33'36 с.ш. 29°56'09 в.д.
Площадь и краткое описание. 349 га. Сектор включает урочище «Дикуль» и прилегающие
к нему водно-болотные террритории на острове Дикуль, расположенные северной
границе плавневой экосистмы Днестровской дельты, остров Куца, расположенный между
протокой Турунчук и отводным каналом ГРЭС, а также правый берег р. Турунчук до полуострова
Мацаринский. Особо важен для сохранения биологического и ландшафтного разнообразия
Остров Дикуль с территоиями, мало измененными деятельностью человека,

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
409
отдаленные и труднодоступные, труднопроходимые, в силу этого пригодные для саморазвития
и обеспечения надежной охраны.
Абсолютные высоты: 1 – 3 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 88 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 31 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах Нижнеднестровской равнины.
Рельеф Низкая пойма р.Днестр,
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр и протоки Турунчук
Общее геологическое Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи бессарабского
описание
подъяруса, сарматского яруса миоцена
Характеристика Ландшафтная область Нижнеднестровской террасовой степной равнины.
ландшафта
Расширенная пойма р. Днестр, пойменно-луговыми, иловo-луговоболотными
почвами, местами с тополевыми и ивовыми лесами и участками
плавневых лугов и болот.
Основные типы экосистем.
Водные биотопы
1. Река- экосистема сегмента Турунчука.
2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоячие
пресные воды).
3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.
4. Солоноватоводные каналы.
Пойменные леса. Представлены 4 биотопами
5. Пойменный лес.
6. Прибрежный ивовый лес.
7. Пойменный лес с доминировнаием ясеня.
8. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.).
Травянистая растительность представлена сообществами заболоченных, сырых и
влажных луговх и травяных болот:
9. Высокотравне пойменные луга.
10. Пойменные луговые пастбища.
11. Влажные луга и болота.
12. Тростниковые заросли.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насекомые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы
Млекопи-
тающие
Общее 147 7 11 112 10
Оценка полноты данных (в %) 95 15 90 70 50
Красная книга Молдовы 1 2 25 1
Кпасная книга ПМР 3 19 1
Список МСОП 3 5
Красная книга Европы 7 1 5 1
Списки Бернской конвенции 1 70 2
Списки Боннской конвенции 38

410
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Число видов Растения Насекомые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы
Млекопи-
Директива по местообитаниям,
Приложение II
тающие
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7
7
Директива об охране птиц 63
Операционный список 5 7 4 18 3
Охраняемые законом (CR, EN,
VU)
2
4 32 5
Примеры редких видов растений: Carex pseudocyperus, Cyperus glomeratus, Potamogeton
gramineus, Potamogeton natans, Salvinia natans, Typha laxmannii.
Характерные и редкие виды животных
Насекомые - примеры редких видов: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabricornis.
Герпетофауна. Характерные виды: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla
arborea, Lacerta agilis, Natrix natrix. Примеры редких видов: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys
orbicularis. Птицы. Характерные виды: Botaurus stellaris, Ixobrychus minutus, Anas plathyrhinchos,
Phasianus colchicu), Perdix perdix, Raullus aquaticus, Gallinula chloropu, Vanellus vanellus,
Gallinula chloropus, Acrocephalus schonobaenus, Acrocephalus scirpaceus, Acrocephalus
arundinaceus, Emberiza schoeniclus и др. В период миграций и кочевок озеро и прилегающие
территории служат местом отдыха и кормления большого числа птиц. Примеры
редких видов: Botaurus stellaris, Crex crex, Phallacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta
alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas
strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus,
Pandion haliaetus, Asio flammeus. Звери. Характерные виды: Nyctereutes procyonoides, Sus
scrofa. Примеры редких видов: Felis sylvestris.
Земельная собственность. Территория находиться в ведении Гослесфонда
Общее состояние. Территория включает заболоченные участки травяных болот, заболоченных,
сырых и влажных лугов, пойменные леса, расположенные узкой полосой
вдоль реки между ее руслом и противопаводковыми дамбами, заброшенные сельскохозяйственные
земли и пустыри. Труднодоступность некоторых участков, главным образом
урочища Дикуль и его удаленность от населенных пунктов обуславливает низкий
фактор беспокойства по сравнению со многими другими территориями Южного Приднестровья
и возможность сохранения биоты в целом. Присутствуют редкие виды растений,
постоянны скопления птиц водно-болотного комплекса. В перспективе возможно
включение урочища Дикуль в состав международного заказника (или иного статуса
ООПТ) вместе с прилегающими ценными территориями Украины - озером. Путрино и
пойменными лесами.
Экономическая ценность. Ценный туристический объект, при посещении наблюдается
и фотографируется ландшафт типичных плавней, редкие виды (в период массового
развития) водных растений, а также животные, главным образом, хищные и приуроченные
к водным биотопам птицы, болотная черепаха. Многие виды являются объектами
любительской охоты и рыбалки. Участки лугов должны использоваться как сенокосыне
угодья. Допустима заготовка лекарственных растений. Присутствуют охотничьи
виды животных. Остров Куца используется для любительской охоты и рыбалки. В прудах
разводяи рыбу.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
411
Зона A - XVIII.A. (XVIII.A.1.- XVIII.A.2.)
Площадь и краткое описание. 98 га. Включает 2 подзоны: XVIII.A.1. - А - подзона
1
особого режима охраны, включает заболоченный участок площадью (43 га) с примыкающими
тростниковыми зарослями. Представляет интерес, прежде всего, редкая водная
растительность (Salvinia natans L.), а также спокойное местообитание диких видов животных;
XVIII.A.2. - А - подзона предварительной реконструкции (55 га) с целью со-
2
хранения луговой растительности. Включает возвышенную (северную) часть острова с
развитой луговой растительностью. Подзона выделяется для предотвращения процессов
деградации лугов, связанных с накоплением значительного количества органических
остатков. Из-за отсутствия выпаса и сенокошения рекомендуется заповедный режим с
регулируемым выпасом и сенокошением.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насекомые
Зообентос Герпето-
фауна
Птицы
Млекопи-
тающие
Общее 147 7 11 112 10
Оценка полноты данных (в %) 95 15 90 70 50
Красная книга Молдовы 1 2 25 1
Кпасная книга ПМР 3 19 1
Список МСОП 3 5
Красная книга Европы 7 1 5 1
Списки Бернской конвенции 1 70 2
Списки Боннской конвенции
Директива по местообитаниям,
Приложение II
38
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7
7
Директива об охране птиц 63
Операционный список 5 7 4 18 3
Охраняемые законом (CR, EN,
VU)
2
4 32 5
Примеры редких видов
Растения - Carex pseudocyperus, Cyperus glomeratus, Potamogeton gramineus, Potamogeton
natans, Salvinia natans, Typha laxmannii.
Животные. Насекомые: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabricornis. Герпетофауна:
Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы: Botaurus stellaris, Crex crex,
Phallacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea
leucorodia, Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus
migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Звери: Felis sylvestris.
Общее состояние. Заболоченная часть острова Дикуль покрыта крупнотравными
тростниковыми болотами формации Pharagmiteta australisi, на водной поверхности образует
скопления Salvinia natans L. На низких подтопляемых участках сформированы
заболоченные луга с участием Alopecurs aequalis, Eleocharis palustris, Carex acutiformis, C.
riparia, C. otrubae, Alopecurus aequalis, Juncus bufonius. Более высокие участки заняты сырыми
лугами с господством Agrostis stolonifera, Carex melanostachya, Juncus gerardii. Свежие
луга с преобладанием Bromus inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens занимают
возвышенные участки по периферии острова и откосы противопаводковых валов.

412
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Зона В - XVIII.В.1. (XVIII.В.1-1. - XVIII.В.1-2.)
Площадь и краткое описание. 43 гa. XVIII.В.1-1. – подзона самовосстановления -
небольшой участок естественного ивового леса в северо-западной части острова Дикуль;
XVIII.В.1-2. - подзона содействия экологическому восстановлению (реконструкции),
включает участок русла Старого Турунчука, частично заполненного водой и заболоченную
южную часть острова Куца с формирующимся озером.
Флористическая и фаунистическая ценность. Данные те же, что для зоны А
Примеры редких видов.
Животные. Насекомые: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabricornis. Герпетофауна:
Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы: Botaurus stellaris, Crex
crex, Phallacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus,
Platalea leucorodia, Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis
apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus.
Млекопитающие: Felis sylvestris.
Общее состояние. Лесная растительность представлена сырыми сообществами ивы
белой (Saliceta (alba) - Saliceto – Populetum (alba) herbosum и Salicetum (alba) rubosum.
Ассоциация Saliceto – Populetum (alba) herbosum расположена вдоль русла Старого
Турунчука. Состав древостоев: 8ИВБ2ТБ. Возраст 36 лет, полнота насаждения – 0,6. Класс
бонитета – 4. Подлесок образует Rubus caesius. Небольшой фрагмент Salicetum (alba)
rubosum расположен в центральной части острова и представлен однопородным древостоем
10ИВБ, возраст 30-40 лет, полнота насаждений – 0,5-0,6. Класс бонитета – 5-4. Подлесок
сформирован Rubus caesius. Влажный пойменный тополёвый лес Populeta (alba)
расположен вдоль русла Старого Турунчука и представлен сообществами Populetum
(albae) rubosum и Populetum (albae) ulmosum: Populetum (alba) rubosum характеризуется
древостоем (10ТБ) порослевого происхождения. Возраст 50 лет. Полнота насаждения –
0,7. Класс бонитета – 3. Сообщества Fraxineto – Populetum (alba) ulmosum порослевого
происхождения, состав древостоя 8ТБ2БРС. Возраст 55 лет. Полнота насаждения – 0,7.
Класс бонитета – 2. Предлагается расчистка сухой части русла для заполнения паводковыми
водами, в перспективе – регулируемое (через шлюз) соединение с основным руслом
Турунчука и протокой Прорва к озеру Путрино или шлюзовое соединение Старого
Турунчука в северной части со Стояновым Гирлом от Кучурганского лимана.
Зона С - XVIII.С. (XVIII.С.1. - XVIII.С.2.)
Площадь и краткое описание. 208 га. Включает 2 территории: XVIII.С.1. Остров
Куца, арсположенный между протокой Турунчук и отводным каналом ГРЭС ( 9 га);
XVIII.С.2. Система прирусловых искусственных озёр, заболачивающийся участок, а также
пойменный тополёвый лес в районе острова Мацаринский ( 83 га). Луговые участки
между лесом вдоль водозащитной полосы – 116 га.
Флористическая и фаунистическая ценность
Число видов Растения Насекомые
Зообентос
Герпетофауна
Птицы
Млекопи-
тающие
Общее 166 4 11 129 22
Оценка полноты данных (в %) 95 15 90 80 70
Красная книга Молдовы 1 2 25 1
Кпасная книга ПМР 3 17 1
Список МСОП 3 2

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Число видов Растения Насекомые
Зообентос
Герпетофауна
Птицы
Млекопи-
тающие
Красная книга Европы 4 1 3 1
Списки Бернской конвенции 6 87 13
Списки Боннской конвенции
Директива по местообитаниям,
Приложение II
35 8
Директива по местообитаниям,
Приложение IV
7 8
Директива об охране птиц 62
Операционный список 3 4 4 17 4
Охраняемые законом (CR, EN,
VU)
1
4 35 14
413
Примеры редких видов растений: Cyperus glomeratus, Potamogeton natans, Tamarix
ramosissima, Typha laxmannii.
Животные. Насекомые: Anax imperator, Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia
chloridice. Герпетофауна.: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы: Phallacrocorax
pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia,
Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion
haliaetus, Asio flammeus. Звери: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Felis sylvestris.
Общее состояние. Вся территория острова Куца затапливается при высоких паводках
Турунчука. Бывшие сельскохозяйственные угодья (сейчас заброшенные), на сегодняшний
день представляют собой молодые залежи с господством дурнишников (Xanthium
spinosum L., X. strumarium L.), образующих почти чистые заросли. В пониженной, южной
части острова расположено пересыхающее озеро с водно-болотной (Scirpus lacustris
L., S. tabernaemontanii C.C.Gmel., Typha angustifola L., T. laxmannii Lepech.) и луговой растительностью.
Небольшие территории прирусловой части между Аксивским Гирлом,
Турунчуком и противопаводковыми валами заняты периодически затопляемыми ивовыми
(8ИВБ2ТБ, 10ИВБ) и тополевыми (10ТБ) лесами, естественные и искусственные
древесно-кустарниковые посадкпми и лугами. Близость участка к большим селам на
левом берегу Турунчука и наличие нескольких стационарных переправ, популярность
реки у рыбаков-любителей обуславливает высокий фактор беспокойства на большей части
участка.
ПАЛЕОНТОЛОГИЧЕСКИЕ ПАМЯТНИКИ - XIX (434 га)
Палеонтологический памятник «Рыпа луй Албу» - XIX-а
Расположение. Район Штефан-Водэ, окрестности села Чиобурчиу
46° 34' 54" сш 29° 44' 10" вд
Площадь и краткое описание. Около 147 га, из которых зона В – 2 га и защитная зона
С ~145 га. Система из центрального оврага и сходящихся к нему отводков, приблизительно
ромбовидной формы, с большей диагональю длиной около 300 м, протянувшейся
от дороги Рэскаец-Чиобурчиу до окраины села (коммуна Чобурчиу, лесхоз «Тигина»).
Местонахождение меотической фауны верхнего миоцена. Перспективно создание палеонтологического
разреза. В системе территорий парка защитную зону памятника природы
следует отнести к зоне С - Защитная зона - Защитная зона (XIX.С.1.) в верхней части
склона ограничена дорогой, а в нижней – селом.

414
Абсолютные высоты: 80–100 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Территория расположена в юго-восточной части республики в 81 км к
юго-востоку от мун. Кишинэу, в 30 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Нижняя и средняя часть правого склона долины р. Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсон-
описание
ского подъяруса – меотического яруса
Характеристика ланд- Твардицкая низменная равнина, сложенная глинами и алевритами, с обыкношафтавенными
и карбонатными черноземами на мощных лёссовидных суглинках
Основные типы экосистем.
Искусственные посадки
1. Плантации акации.
Степная растительность представлены биотопом с вторичной растительностью
2. Сухие залежи.
Земельная собственность. Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина.
Палеонтологический памятник «Пуркарский овраг» - XIX-b
Расположение. Район Штефан-Водэ, близ села Пуркарь
46° 33' 45" сш 29° 52' 10" вд
Площадь и краткое описание. Около 155 га, в том числе зона В – 5 га и защитная зона
С – 150 га. Группа оврагов вдоль берега Днестра (коммуна Пуркарь, Примэрия). Местонахождение
меотической фауны верхнего миоцена. Защитная зона - XIX.С.2.
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 91 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 36 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Низкая пойма р. Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи херсонского под-
описание
яруса миоцена
Характеристика ланд- Нижнеднестровская пойма с пойменно-луговыми и иловато-болотными
шафта
почвами, плавневыми лесами и травяными болотами
Палеонтологический памятник «Рыпа де пятрэ» - XIX-с
Расположение. Район Штефан-Водэ, близ села Тудора
46° 26' 32" сш 30° 2' 41" вд
Площадь и краткое описание. Около 132 га, в том числе зона В – 2 га и защитная зона
С – около 130 га. В Широкая система оврагов, приблизительно прямоугольной формы,
длиной около 100 м, вдоль главного оврага (коммуна Тудора, Примэрия). Местонахождение
меотической фауны верхнего миоцена. Защитная зона - XIX.С.3.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Абсолютные высоты: 20 – 60 м
Физическая структура
Общее географическое
описание
Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 106 км
к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 52 км к юго-востоку от мун. Тираспол в
пределах северо-восточной части Когылникской равнины
Рельеф Низкая и высокая пойма р. Днестр
Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр
Общее геологическое Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсон-
описание
ского подъяруса – меотического яруса
Характеристика Нижнеднестровская пойма с пойменно-луговыми и иловато-болотными
ландшафта
почвами, плавневыми лесами и травяными болотами
415
Зона С(P) – 988,26 га.
Травяные экосистемы, не вошедшие в систему природных комплексов; в основном используются
как пастбища. Характеристика дана в Приложении 6.1.
2.5. Основные элементы Национальной экологической сети.
Территория включает большой фрагмент Днестровского (эко)биологического коридора
международного значения Панъевропейской экологической сети, создание
которой предусмотрено международными документами. Создание Национальной
экологической сети (НЭС) определено Законом Республики Молдова об экологической
сети (№ 94 от 05.04.2007). По оценке 2010 года, в пределах сайта находятся 7
территорий-ядер НЭС, из 103 идентифицированных по всей стране: международного
уровня – Талмазские плавни; национального уровня – 3, включая Чиобурчиу–Рэскаец,
Попяска и Болото Тогай; локального уровня – 3, включая Кицканский лес (Кицканская
лесная дача), Турецкий сад и Копанка-Леунтя-Талмаза (Рисунок 4 на цветной
вставке). В настоящее время недостаточно данных, но вероятно еще два природных
комплекса – Дикуль и Паланка – также могут быть оценены как ядра НЭС. Как ядра
уровня локальной экологической сети оцениваются территории Генигя-Диакону (урочище
Олэнешть) и Айвазия в природном комплексе Олэнешть-Крокмаз, а также Царский
лес (Импырэтясэ).
Каждая из этих территорий поддерживает виды Красной книги Молдовы и виды,
охраняемые международным законодательством. Создание экологической сети имеет
значение для поддержания экологических систем и благоприятных агроэкологических
условий, в том числе для смягчения последствий изменения климата. Целостность
фрагмента НЭС должна поддерживаться местными биологическими коридорами.
На территории сайта есть существенная часть необходимых элементов биологических
коридоров – прибрежные протяженностью 199 км, которые должны быть улучшены
и дополнены на протяжении 33 км в местах разрывов, за счет новых защитных
насаждений. Существуют также 17 пригодных по ширине полевых лесополос. Требуют
создания или реконструкции еще 100 коридорных насаждений. Материалы, касающиеся
состава и структуры биологических коридоров, подготовленные в рамках проекта
ГЭФ и Всемирного Банка (2003-2005) даны в Приложении 7.

416
2.6. Идентификация границ и пограничные знаки
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Границы сайта совпадают с топографическими признаками. Однако знаки вдоль границы,
проходящей по шоссе Кэушень - Одесса, на перекрестках, ведущих к в сайт селам
Кырнэцень, Плоп-Штюбей, Леунтя и Копанка, Попяска, Талмаза, Рэскаец, Пуркарь, Олэнешть,
Крокмаз, Тудора и Паланка, или ведущих в сайт из сел Красное, Глиное, Коротное
и Незавертайловка отсутствуют. В первую очередь, следовало бы установить знаки
на въездах и основных входах по туристическим маршрутам в зону А.
Большой размер территории сайта и ее сложное землепользование затрудняют контроль
границ и, особенно, режимов в природных комплексах.
2.7. Трудности и возможности, связанные с местным сообществом / населением
Большая часть трудоспособного населения занята в аграрном секторе. Следующая
по численности часть населения работает в сфере услуг: торговля, образование и дошкольное
воспитание, медицина, культура, банки, связь, транспорт, органы правопорядка
и управления. Относительно небольшая часть людей работает в предприятиях
винодельческой, мелкой перерабатывающей промышленности и хранения. Немногие
люди работают или временно привлекаются в подразделения лесного хозяйства.
Многие работают за пределами коммун. Демографическая ситуации в сельской местности
ухудшается, низок уровень жизни и высок уровень безработицы трудоспособного
населения.
Сложившаяся структура производства и занятости ограничивает социальноэкономическое
развитие коммун. Производительность труда и экономическая эффективность
в сельском хозяйстве, при его существующей структуре, низкая. Но разрыв в
уровне социально-экономического развития между коммунами и близлежащими районными
центрами невелик. Зато велик разрыв с городами (Кишинев, Тирасполь).
Происходит истощение социальных сил села и потеря социального контроля над территорией,
ее недрами, земельными, водными и другими ресурсами. Культурная функция
села (сохранение духовных ценностей села, национально-культурных традиций, памятников
природы, истории и культуры) также ослабевает, утрачиваются традиционные
сельские ремёсла, трудно развивать промыслы.
Продолжается социальная стратификация общества, на основе разделения труда и социальной
дифференциации различных групп населения коммун, с учетом присущих им социальных
показателей: социально-экономические ценности, менталитет, культурный стандарт.
В селах сайта и районных центрах есть не менее 15-20 неправительственных экологических
организаций, есть и организации и других направлений, но возможности развития
этого сектора общества крайне ограничены и даже ухудшаются. Малоимущие представители
общества мало организованы.
С учетом изложенного можно выделить следующие трудности для развития местных
сообществ: 1) дефицит рабочих мест; 2) несовершенная структура производства и занятости;
3) социально-имущественное расслоение; 4) недостаточная организация; 5) дефицит
операционных средств и инвестиций.
Вместе с тем, наблюдается определенная активизация сельского бизнеса, ищущего
новые возможности и рынки сбыта. Ожидается повышение социальной активности
продвинутой части населения, уставшей от «переходного периода», которая может
быть направлена в созидательном направлении для развития территории, или выразится
в росте социальной напряженности.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
417
Новые возможности для местного населения обоих берегов возникнут в перспективе,
при решении, совместно с Украиной, вопроса о создании трансграничного национального
парка. Это даст возможность лучше планировать развитие туристской инфраструктуры
и сети операторов, связывая курортный приморский регион с довольно однообразными
условиями для рекреации, с одной стороны, а с другой – территорию сайта 1316 (и,
вероятно национального парка). Такое развитие обеспечит дополнительные рабочие места,
рост поступлений, доходов и прибыли.
Для реализации этих возможностей необходимо задействовать механизмы общественного
диалога администрации, представителей общества, НГО и центральных
органов власти.

418
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Часть третья. ПЛАН ДЕЙСТВИЙ
3.1. Цели управления для реализации основных направлений менеджмента
сайтом «Нижний Днестр»
Текущие цели и задачи управления определяются, с одной стороны, комплексом обстоятельств,
проанализированных во второй части данного плана управления. С другой
– они определяются тем, насколько реалистично достижение этих целей в существующих
условиях. В числе важных условий – противоречие потребности устойчивого развития
и сохранения природных и исторических ценностей с краткосрочными, в том числе
теневыми интересами.
1. Создать систему контроля режимов охраны и управления территорией:
1.1. сформировать органы управления сайтом;
1.2. привести управление природными и полуприродными территориями сайта в
соответствии с зонированием территории и планом управления;
1.3. организовать контроль за соблюдением режимов охраны и управления.
2. Развивать рекреацию, коммерческий и социальный туризм, стимулируя с его помощью
социально-экологическое развитие территории и охрану ее природного и исторического
наследия:
2.1. наладить сотрудничество заинтересованных сторон для развития рекреации и
туризма;
2.2. популяризация и реклама преимуществ территории для инвестиций, в том
числе внешних; организация туристической деятельности и постепенное развитие
инфраструктуры, привлекая инвестиции;
2.3. определить практические меры и объема биотехнических мероприятий для повышения
емкости охотничьих угодий.
3. Сформировать управление лесными экосистемами в соответствии с планом управления
и зонированием территории:
3.1. обеспечить режим охраны и пользования и принять дополнительные меры для
предотвращения браконьерства и незаконного выпаса скота, и чрезмерного
сбора лекарственных и декоративных видов растений;
3.2. сохранить старовозрастные леса, в особенности местообитания общеевропейского
значения;
3.3. привлечь к принятию решений, касающихся процесса осуществления лесных
пользований, представителей местной власти и населения.
4. Формировать экологическую сеть, в соответствии с действующим законодательством
и международными обязательствами и улучшить охрану внутренних водных
экосистем:
4.1. формирование системы биологических коридоров и водоохранных насаждений
из счет аборигенных пород, а также их реконструкция;
4.2. ввести меры ответственности землевладельцев по отношению к полезащитным
и водоохранным насаждениям и по защите водотоков.
5. Вести пошаговую реконструкцию гидротехнических и сопутствующих им экологических
систем:
5.1. реконструкция Слепого Днестра;
5.2. реконструкция гидрологического режима Талмазских плавней;
5.3. создание луговых нерестилищ в меандрах Днестра, наиболее подверженных
опасности затопления

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
419
6. Вести регулярный мониторинг биологического разнообразия, а также научные исследования
для реализации целей, перечисленных в данном разделе.
6.1. мониторинг целевых групп животных и растений, в первую очередь водноболотных
птиц;
6.2. привлечь научные и учебные заведения, экологические неправительственные
организации для проведения исследований, направленных на решение природоохранных
и социально-экономических задач.
7. Повысить экологическую грамотность, привлечь население и экономических агентов
к реализации данных задач:
7.1. обеспечить информационную поддержку для достижения поставленных целей,
в том числе путем популяризации знаний о природе и крае;
7.2. вовлечь население в управление территорией, особенности в поддержку
соблюдения режимов охраны и действий, направленных на устойчивое
развитие.
8. Улучшать землепользование и нормализовать использование ресурсов травяных
угодий для перехода к устойчивому природопользованию:
8.1. способствовать улучшению структуры агропроизводства, используя бренд
сайт для продвижения географически маркированной продукции высокого
качества
8.2. принять меры к приведению пользования луговыми и степными угодьями в
соответствие с их ресурсами и нормативами (Постановление Правительства №
667 от 23.07.2010) с учетом плана управления и рекомендаций.
9. Развивать управление сайтом:
9.1. подготовить на его основе создание национального парка как юридического
лица со специфическими функциями управления;
9.2. продвигать как пилотную территорию для перехода к неистощительному
устойчивому развитию;
9.3. создать на ее основе биосферный резерват и трансграничную охраняемую
территорию.
3.2. План действий по менеджменту сайтом
Меры управления разработаны в соответствии с национальным законодательством и
международными обязательствами Республики Молдова, за исполнение которых местные
власти несут непосредственную ответственность (ст. 7 п. 2 закона «О местном публичном
управлении»):
– Конвенции об охране природы, растительного и животного мира дикой природы
Европы (Берн, Швейцария, 1979);
– Конвенции о биологическом разнообразии (Рио-де-Жанейро, Бразилия, 1992);
– Панъевропейской стратегией сохранения биологического и ландшафтного разнообразия
(София, Болгария, 1995);
и в особенности Конвенции о водно-болотных угодьях международного значения, в
особенности служащих местом обитания водоплавающих птиц (Рамсар, Иран, 1971), поскольку
зона действия плана управления входит в официально признанную территорию
№ 1316 этой конвенции (с 20 августа 2003).

420
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
3.2.1 КОНТРОЛь СОБЛЮДЕНИЯ РЕЖИМОВ ОХРАНЫ и РАЗВИТИЕ ТЕР-
РИТОРИИ
Контроль вводится для соблюдения режима, установленного законодательством, связанными
с ним нормативными актами и/или международными соглашениями.
Левобережье
Институциональный и организационный механизмы управления сайтом
В целях осуществления управления сайтом предлагается сформировать следующие
структуры и органы управления.
Центральный орган управления - Координационный Совет по управлению сайтом
«Нижний Днестр»:
1) осуществляет контроль за соблюдением охранного режима объектов и комплексов
в соответствие с зонированием территории;
2) управляет природными зонами со специальными охранными режимами;
3) разрабатывает и координирует стратегическую программу управления и развития
сайта (Подразделениями);
4) организует мониторинг фонда охраняемых территорий (Экспертная комиссия по
мониторингу биоразнообразия и научному обеспечению);
5) проводит политику в области совершенствования охранного режима и совместно
с научными учреждениями (НИИ экологии и природных ресурсов, Приднестровский
госуниверситет, Приднестровский НИИ сельского хозяйства и пр.) подготавливает
и представляет предложения Правительству о текущем адекватном зонировании
территории;
6) контролирует соблюдение охранного режима на территориях сайта подведомственных
центральным и местным органам публичного управления;
7) разрабатывает предложения по совершенствованию законодательства о фонде
охраняемых территорий;
8) обеспечивает учёт объектов и комплексов фонда охраняемых территорий (Подразделениями);
9) разрабатывает совместно с заинтересованными министерствами и другими органами
центрального публичного управления планы обустройства территорий сайта;
10) осуществляет международную координацию (через Комиссию по межгосударственному
сотрудничеству с органами управления сайтом в Молдове и Украине) по
трансграничному сохранению биоразнообразия и управлению территориями сайта;
11) разрабатывает и координирует программы научных исследований, проводимых в
пределах фонда охраняемых территорий сайта;
12) координирует и согласовывает с органами местного публичного управления (Государственная
администрация Слободзейскоого района, региональные госадминистрации
сел Кицканы, Кременчуг, Чобручи, Глиное, Красное, Незавертайловка,
Администрации фермерских хозяйств) схемы рационального размещения объектов
и комплексов фонда охраняемых территорий;
13) разрабатывает и представляет Правительству Типовые положения по категориям
природных объектов и комплексов в соответствие с адекватным текущим зонированием;
14) осуществляет информационное сопровождение (СМИ, газета, журнал, информационные
листки, сайт в Интернете и пр.) проводимых мероприятий по управлению
территорией Информационной группой;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
421
15) разрабатывает программы и осуществляет экономическую оценку сохранения
биоразнообразия, финансирования природоохранных мероприятий (Фонд содействия
управлению сайтом «Нижний Днестр») на территории сайта;
16) осуществляет гармонизацию нормативно-правовой базы по управлению сайтом
с международными правовыми актами в области сохранения биоразнообразия
водно-болотных угодий.
Система распределения ответственности
Ответственность структурных подразделений управления сайтом заключается в:
Координационный Совет по управлению сайтом «Нижний Днестр» - Ответственность
заключается в:
1) соблюдении Положения о функционировании Координационного Совета по
управлению сайтом «Нижний Днестр»;
2) соблюдении государственного контроля по управлению сайтом и экологического
законодательства;
3) ответственность за выполнение принимаемых решений в рамках полномочий;
Государственная администрация Слободзейского района, Региональные госадминистрации
(сел Кицканы, Кременчуг, Чобручи, Глиное, Красное, Незавертайловка) - ответственность
заключается в:
1) соблюдении государственного контроля по управлению сайтом и экологического
законодательства на закрепленной административной территории;
2) осуществлении мероприятий по управлению сайтом в соответствие с разработанными
нормами и правилами Координационного Совета по управлению сайтом
«Нижний Днестр»;
Администрации фермерских хозяйств – отвестственность состоит в:
1) соблюдении и выполнение норм и правил, принятых для территории сайта, на закрепленной
территории;
Оценка необходимости дополнения нормативно-правовых основ для эффективного
управления и предложения по их совершенствованию
Дополнение и совершенствование существующих нормативно-правовых основ для
эффективного управления сайтом:
1) разработка Положений по осуществлению режимов охраны для дискретных природных
комплексов в зонах:
а) строгой охраны (А);
б) буферной с экологической реставрацией (В);
в) с ограниченной экономической деятельностью (С);
г) в экономической зоне (D);
2) разработка методик по экономической оценке ресурсов водно-болотных угодий и
мероприятий по их рациональному использованию;
3) принятие документа по совместному управлению природными комплексами сайта
в приграничных зонах;
4) разработка, принятие концепции и стратегии управления, использования водноболотных
угодий Приднестровской части сайта;
5) разработка и принятие научно обоснованной программы действий в зонах экологической
реконструкции;
6) разработка правовых основ стимуляции биологического земледелия на территории
сайта;

422
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
7) усовершенствование нормативно-правовых основ рекреационной, туристической
деятельности, ведению рыболовства, охотничьего и лесного хозяйства на территории
сайта в зонах с охранным режимом.
Правобережье
1. Планом управления предлагается:
a) определить ответственных лиц в территориальном(ых) подразделении(ях) Государственной
инспекции Министерства окружающей среды (МОС) и порядок
их регулярной отчетности в (1) Дирекцию природных ресурсов и охраняемых
территорий МОС и (2) рабочие группы;
b) определить ответственных лиц в соответствующих лесных предприятиях
Агентства «Молдсильва»;
c) в рамках Советов районов Штефан Водэ и Кэушень определить руководителей
из числа заместителей председателя районного совета и создать рабочие
группы, включающие:
d) упомянутых выше ответственных лиц из инспектората и лесных предприятий,
а также районного руководства полиции;
e) главных архитекторов и главных землеустроителей;
f) представителей районных органов, отвечающих за развитие экономики, культуры
и туризма;
g) представителей наиболее заинтересованных примэрий;
h) в рабочие группы включить заинтересованных представителей бизнеса и организаций
гражданского общества;
i) внести в планы районных советов проведение заседаний рабочих групп не
реже чем раз в 3 месяца;
j) определить регламент осуществления деятельности рабочих групп, устанавливающий
права и обязанности.
2. Функции рабочих групп состоят в:
1) контроле соблюдения режимов зонирования и охраны объектов природного
исторического наследия;
2) создании условий улучшения продвижения к экологически и экономически
устойчивому использованию природных ресурсов и развития территории сайта;
3) поддержке реализации туристического потенциала;
4) поддержке сотрудничества всех заинтересованных сторон в этих целях;
5) поддержке действий местных властей первого уровня в реализации данного плана
управления и инициатив по его развитию;
6) обеспечении сотрудничества с Нижнеднестровским природным национальным
парком.
3. Рабочим группам следует определить программу работы, установить персональные
задания по охране леса и контролю соблюдения зонирования и плана действий.
Согласовать программу работы с соответствующей дирекцией МОС и Экологическим
Инспекторатом.
4. Провести ревизию соблюдения действующего природоохранного законодательства
в землепользовании. Обратить особое внимание на состояние прибрежных водоохранных
полос Днестра и его притоков, их истоков и прудов, а также лесных полос
различного назначения, включая ранее созданные и только выделенные в планах
землепользования. На основе проверки совместно с примэриями принять меры
по устранению нарушений.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
423
5. Агентству «Молдсильва» и его подразделениям внести изменения в лесоустройство,
приняв меры к реализации режимов охраны лесными подразделениями в соответствии
с зонированием.
6. Администрации примэрий, по согласованию с главным архитектором района установить
простые пограничные знаки в основных местах въезда на территорию.
7. Юридическим лицам, во владении которых находятся природные комплексы сайта
установить предупредительные указатели в местах пересечения главных путей
с зонами А и В, а также по их усмотрению – с зоной С.
8. Любая охота и отпугивание птицы запрещены в пределах водоохранных защитных
зон (1 км), а также в пределах зоны А.
9. Огораживание запрещено в пределах природных экосистем, за исключением кордонов
лесников и загонов для выпаса домашнего скота и птицы.
10. Районным подразделениям архитектуры и строительства взять под особый контроль
строительство в пределах сайта, для формирования привлекательного облика
и во избежание разрушения памятников природы, археологии, истории и культуры.
Развитие управления территорией
Существующие характер управления, в том числе предусмотренный законодательством,
имеет ряд слабых мест:
1) нет органа управления, стоящего выше отдельных интересов, включая интересы
отдельных землевладельцев и землепользователей;
2) юридические и физические лица, антагонистически относящиеся к охране ценностей
территории международного значения, могут даже не участвовать в формальных
и неформальных процессах консультации, что делает труднее найти компромиссы
и консенсус между всеми заинтересованными сторонами;
3) возможности местной администрации и неправительственных заинтересованных
сторон ограничены, в том числе в получении финансовой поддержке для подготовки
проектов;
4) роль и особенно механизм ответственности административных структур недостаточно
ясно определены, что может затруднять их работу и создавать трудности
для других сторон;
5) служащие имеют и обязанности, не связанные с охраняемой территорией, порой
бояться осуществлять лидерство, не обучены этому, как и проводить переговоры
с заинтересованными сторонами, находить решение и добывать финансирование,
в особенности с зарубежными партнерами;
6) существуют противоречия в законодательстве, связанные с управлением лесами в
охраняемых территориях, которые как бы некому решить уже в течение многих лет;
7) отсутствие специального базового регулярного финансирования, которое может
получать только юридическое лицо, крайне затрудняет работу, особенно по мониторингу,
который должен осуществляться в соответствие с международным законодательством.
Наиболее эффективным управление может быть только на основе создания национального
парка, как специализированного учреждения для развития территории, эффективной
охраны природного и исторического наследия, организации взаимодействия
разных административных территориальных единиц и секторов экономики, в особенности
развития туризма. Только наличие такого учреждения может обеспечить успешное
продвижение туристического продукта сайта на международный рынок и, тем более,
привлечение международных инвестиций. Создание национального парка должно стать

424
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
первым шагом получения статуса биосферного резервата и для создания трансграничной
охраняемой территорией вместе с Украиной.
3.2.2 Управление лесными экосистемами в Правобережье
Для обеспечения соответствующего выполнения основных направлений менеджмента
лесных экосистем входящих в Рамсарском сайте „Нижний Днестр” и в соответствии
со Стратегией долговременного развития лесного сектора Республики Молдова и Критериями
устойчивого ведения хозяйства в лесах Республики Молдова (Постановление
Правительства Nr. 618 от 04.06.2007) необходимо решать следующие задачи:
a) проведение последующего лесоустройства (ориентировочно 2012 г.) территории
сайта, исходя из новых присвоенных социально-экономических задач (охранный
режим), в контексте программирования лесохозяйственных мероприятий соответствующих
по объему и характеру, указанному режиму;
b) усиление мероприятий по обеспечению охранного режима и предотвращения
незаконных рубок леса, незаконного выпаса скота, незаконного и чрезмерного
сбора лекарственных и декоративных видов растений, браконьерства и других
незаконных действий;
c) сохранение вековых лесов и лесохозяйственное развитие ценных насаждений для
увеличения площади вековых лесов (в соответствии с Приложением 8, являющимся
интегральной частью данного плана управления);
d) повсеместное удаление (в процессе всех лесохозяйственных работ) агрессивных
интродуцентов, в первую очередь клена американского и айланта;
e) организация и обустройство мест отдыха и туризма;
f) постепенная реконструкция/замена ослабленных, малоустойчивых древостоев
порослевого происхождения, с преобладанием дуба, тополя белого, ясеня и др.,
а также насаждений с преобладанием пород интродуцентов (акация белая, гледичия,
тополь гибридный и др.), в первую очередь вокруг ценных коренных древостоев
включенных в зону А;
g) перевод насаждений с преобладанием дуба к высокоствольному хозяйству, с возобновлением
преимущественно семенным путем;
h) создание при лесокультурных и лесовосстановительных работах насаждений соответствующих
условиям местопроизрастания, обеспечение этих работ лесопосадочным
и семенным материалом высокого генетического качества;
i) оптимизация возрастов рубки насаждений, особенно порослевого происхождения
высокой генерации, низкопродуктивных, преобладанием интродуцентов
(акация, гледичия, тополь гибридный и др.), в контексте обеспечения более полного
использования биопродуктивного и экопродуктивного потенциалов лесов;
j) консолидация/увеличение площадей существующих лесных урочищ и создание
экологических коридоров для обеспечения генетического обмена и миграции;
k) обеспечение в процессе проведения лесохозяйственных работ сохранности и
расширения популяций редких и находящихся под угрозой исчезновения лесных
растений;
l) обеспечение соответствующего санитарного состояния лесных насаждений путем
осуществления постоянного лесопатологического надзора и своевременного проведения
активных мер борьбы, обоснованных санитарных рубок и др.;
m) разработка и внедрение программ по переподготовке кадров лесной отрасли в соответствие
с новыми требованиями и достижениями.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
425
Техническим документом, описывающий изменения режимов лесопользования и
управления по лесным кварталам и выделам, является Приложением 15 настоящего плана
управления и передается центральным органам охраны окружающей среды и управления
Государственным лесным фондом в цифровой форме (на CD-диске).
3.2.2.1. Текущее состояние по лесохозяйственным работам и необходимые
подходы при последующем лесоустройстве
Согласно материалам лесоустройства, проведенного в 2001 г. в лесах Рамсарского сайта
«Нижний Днестр», на последующие десять лет было спланировано проведение всего
комплекса лесохозяйственных работ, предназначенных для обеспечения рационального
пользования, охраны и развития лесов.
Так, согласно данным лесоустройства, проведение лесохозяйственных работ предусмотрено
в 2069 таксационных участках (88,5%) или 93,3% площади лесов сайта. Остальные
6,7% территории (пашни, непродуктивные земли, ремизы и т.п.) предназначены для
нужд ведения лесного хозяйства, являясь предметом других видов работ. Большинство
указанных работ уже выполнены, так как фактически ревизионный период завершен.
Исходя из состоянии лесонасаждений сайта на момент лесоустройства и последующих
прогнозируемых изменений, наибольший процент в структуре лесохозяйственных
работ занимают санитарные рубки, которые были запланированы на 2798 га (42% лесов).
За ними следуют рубки ухода (осветления, прочистки, прореживания), которые запрограммированы
на 2294 га или 34,6% лесов. Рубки главного пользования (лесовосстановительные
рубки и рубки обновления) запланированы на 1095,5 га, что составляет 16,5%
лесов. На остальной территории (около 6,7%) назначены работы по дополнению и созданию
новых лесных культур и уходу за ними.
На основании проведенного зонирования лесов, находящихся в ведении Агентства
“Молдсилва” в рамках Рамсарского сайта „Нижний Днестр”, необходимы частичные изменения
в распределении по категориям защитности, с соответствующими коррективами
в режиме пользования соответствующих насаждений.
Согласно действующему лесоустройству, около 611 га лесов входят в фонд природных
территорий охраняемых государством (хозчасть «Е», категории защитности 5С,
5Е и 5F). Леса с режимом особой охраны (хозчасть «М», категории защитности 1I, 2E,
4A и 5H) составляют около 2985 га и около 3153 га леса входят в хозчасть «А» (высокоствольное
хозяйство, предусматривающее семенное возобновление; категории защитности
4B и 5L).
На основания раздела 2.4 данного Плана управления, леса Рамсарского сайта “Нижний
Днестр” разделены на 3 зоны: А (особой охраны), В (основная буферная зона) и С (буферная
зона с регламентированной экономической активностью и рекреацией), которые занимают
соответственно 1177,2 га (221 таксационных выдела), 2763,4 га (1011 таксационных
выделов) и 3172,5 га (1106 таксационных выделов). Исходя из нынешнего состояния насаждений
и их экологических особенностей, зона А подразделяется на две подзоны А 1 заповедная
(старые леса природной структуры, с доминированием дуба, тополя белого, ивы
и др.) – 445,9 га (71 таксационных выделов) и А 2 предварительной реконструкции, где необходимы
санитарные мероприятия для усиления участия основных лесообразующих пород
(дуб, тополь белый, ивы и др.) удалению чужеродных и агрессивных пород и поддержания
экосистем, требующих вмешательств – 701,3 га (150 таксационных выдела).
В соответствии с действующим законодательством и техническими нормами, каждой
зоне/подзоне необходимо придать соответствующий тип категории защитности. Так,

426
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
17
лесам подзоны А необходимо придать тип категории защитности T 1 0 . Лесам подзоны
18
А необходимо придать тип категории защитности T 2 I
. Зонам В и С придаются типы TI (леса уже включенные в природные, ландшафтные заповедники и леса, объявленные па-
19 мятниками природы) и T . II
Для обеспечения соответствующего менеджмента и охранного режима указанных насаждений,
необходимо включить все 71 таксационных выделов (445,9 га) из подзоны A1 в тип категории защитности T – зоны строгой охраны из состава объектов фонда при-
0
родных территорий охраняемых государством. Из зоны А , площадь в 21.9 га (4 таксаци-
2
онных выдела) уже включена в природные, ландшафтные заповедники и леса, объявленные
памятниками природы (категории защитности 5С и 5F) с типом категории защитности
T . Дополнительно, тип категории защитности T необходимо придать еще 146 такса-
I I
ционным выделам (679,4 га). Обобщенный материал по изменении категории защитности,
приведен в Приложении 9.
Существующее распределение лесов, включенных в зону В по категориям защитности,
свидетельствует о том, что большинство из них (1604,1 га или 58%) включены
в состав зеленых зон вокруг городов и других населенных пунктов (категории защитности
4А и 4В). Леса заповедников составляют 314,4 га (11,4%). Остальные насаждения/территории
(28,2%) относятся к категориям 1I, 2E, 5L, 5Н, а 66,8 га занимают непродуктивные
земли, земли предназначенные для нужд ведения лесного и охотничьего
хозяйства. Таким образом, 82 таксационных выдела (314,4 га) войдут в тип категории
защитности T , а 929 таксационных выдела, которые занимают 2449 га, войдут в
I
тип категории защитности T – зоны из состава объектов фонда природных террито-
II
рий охраняемых государством со специальными функциями охраны природы (Приложение
9).
Зона C включает насаждения, большинство из которых (34,2%) включены в категорию
противоэрозионных лесов, посаженные на деградированных почвах непригодных
для сельскохозяйственных пользований (категория защитности 2Е). Заметное место
(22,3%) занимают также леса зеленых зон вокруг городов и других населенных пунктов
(категории защитности 4А и 4В). На заповедные территории прихoдится только 203,6
га или 6,4%. Остальные лесонасаждения/территории (37,1%) относятся к категориям 1I,
5L и 5H, а еще 165,9 га составляют непродуктивные земли, земли предназначенные для
нужд ведения лесного и охотничьего хозяйства. Таким образом, 78 таксационных выделов
(203,6 га) войдут в тип категории защитности T , а 1028 таксационных выдела, кото-
I
рые занимают 2968,9 га, войдут в тип категории защитности T – зоны из состава объек-
II
тов фонда природных территорий охраняемых государством со специальными функциями
охраны природы (Приложение 9).
17 Тип категории защитнности T 0 – предусматривает для соответствующих насаждений исключение любых лесоводческих
вмешательств или иных действий, которые могут нарушить экологическое равновесие.
18 Тип категории защитнности T I – предусматривает, что насаждения предназначены для интегральной охраны
природы. Они могут регулироваться путем хозяйственных мероприятий (рубки ухода и управления), имеют режим
контролируемого хозяйствования. В случае нарушенных лесных экосистем допускаются работы по экологической
реконструкции, которыми достигается структура природного типа. Экологическая реконструкция это
продолжительный процесс, обусловленный действительным состоянием данных насаждений.
19 Тип категории защитнности T II – включает насаждения, находящиеся под специальным охранным режимом,
направленным на сохранение и улучшение их качеств, включая восстановление. В этих лесах предусмотрены
работы по уходу и управлению, специальные работы (рубка) по их сохранению, а в нарушенных насаждениях –
по их экологической реконструкции.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
3.2.2.2. Направления сохранения и развития лесных экосистем
427
Нынешнее неудовлетворительное состояние большинства лесов Рамсарского сайта
«Нижний Днестр» «достигнуто», в первую очередь, вследствие несоблюдения элементарных
требований (даже и тех устаревших) осуществления лесохозяйственных мер (рубок
ухода и главного пользования, лесокультурных работ и т. д.). Поэтому при осуществлении
лесохозяйственных (в том числе лесосечных) работ соблюдение, наряду с лесоводческими,
экологических требований обеспечит достижение хорошего результата – улучшения
биоразнообразия и уровня ведения лесного хозяйства в лесах сайта.
Среди лесных сообществ сайта дубовые насаждения наиболее значимы, как в экологическом
и экономическом плане, так и в количественном плане, занимая около 45% лесопокрытой
площади. Тем временем, исходя из лесорастительных условий, дубовые насаждения
должны преобладать на 81% территории сайта. В прошлом, в связи с тем, что
биологические особенности видов дуба игнорировались, а леса, в которых они произрастали,
подверглись несоответствующим видам лесохозяйственных рубок, возникла ситуация,
которая поставила под угрозу естественное семенное возобновление дубрав, что
привело в итоге к их постоянной деградации. Кроме того, лесокультурное дело ориентировалось
на введение пород интродуцентов (преимущественно акации).
Одно из важных направлений управления лесными территориями сайта – восстановление
коренных типов лесных фитоценозов (в первую очередь в зоне B), что соответствует
одному из основных принципов европейского лесоводства – принципу географического
и экологического обоснования лесного устройства и хозяйствования, или принцип
естественности. Нынешние состояние и состав насаждений на территории сайта
таковы, что лесные фитоценозы не способны к самовосстановлению коренных типов
естественным путем, то есть без вмешательства человека.
Изучение леса показало, что только в определенных фазах развития лес имеет приемлемые
качества с точки зрения производительных и природоохранных эффектов необходимых
обществу. Поэтому, естественный лес не является абсолютной моделью для
достижения необходимых качеств лесохозяйственными методами, а только источником
познания для моделирования культивируемого леса в соответствии с природным и видовым
потенциалом, а также с социально-экономическими потребностями общества.
Для успешного применения принципа естественности необходимо следующее:
• знание распределения и экологии лесных пород и их экотипов;
• знание структуры территориальных лесных комплексов разного уровня, в зависимости
от климата, рельефа и материнской породы;
• знание структуры и порядка развития экосистемных процессов в естественном лесу;
• дифференциация хозяйственных мер в зависимости от биологических особенностей
лесных пород, типов условий местопроизрастания, типов экосистем и др.
Существующие насаждения зон B и C, а также частично подзоны А 2 , представлены, в
основном, производными или искусственными насаждениями с разнообразным составом,
разделенными на мелкие таксационные участки. Для восстановления коренных фитоценозов
в первую очередь следует придерживаться условий местопроизрастания и, исходя
из этого, – формировать леса коренных типов характерных для территории сайта.
Первичным источником информации для этого могут служить материалы лесоустройства
(таксационное описание), где на основания типов условий местопроизрастания
приведены коренные типы леса, которые могли бы произрастать (произрастали)
на данной территории. Анализ данных из материалов лесоустройства показывает,
что территория Рамсарского сайта “Нижний Днестр” должна быть покрыта в основном

428
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
дубовыми насаждениями (дуб пушистый и черешчатый) – преимущественно в нагорной
части, а пойменная часть – в основном тополевыми (тополь белый и черный), дубовотополевыми,
тополево-ивовыми и ивовыми насаждениями.
Необходимо учитывать постоянные изменения условий местопроизрастания, в основном
– гидрологического режима (из-за регулирования стока и изменения климата), что непосредственно
влияет на состав пород. Так, на более возвышенных местах в пойменной части
следует вводить дуб черешчатый (пойменный экотип) с его характерными спутниками
(ясень, вяз, клен полевой и др.), который заменит часть чистых тополевников.
Для восстановления целостности экосистем и режима пользования леса, на основания
распределения по территории условий местопроизрастания необходимо определить
зоны соединения таксационных выделов. Данный подход следует использовать для программирования
и осуществления главных лесохозяйственных мероприятий (рубки ухода,
экологической реконструкции, обновления, лесокультурные работы, меры по содействию
естественному возобновлению и др.).
Соединение участков с точки зрения биологического восстановления рекомендуется
осуществлять на основания следующих принципов:
• соответствия одинакового режима пользования (категории защитности);
• соответствия условиям местопроизрастания;
• создание единых участков независимо от возраста насаждения, во всяком случае,
объединяя насаждения соседних групп возрастов, имея в качестве цели формирование
в будущем разновозрастной структуры участка в целом.
Другой важной работой является реконструкция и формирование лесных опушек.
Опушки – естественный биологический и механический барьер, препятствующий
ветролому, проникновению в лес сорняков, вредителей, домашнего скота, разных
загрязнителей. В общем, опушки играют важную роль в обеспечении устойчивости
леса к неблагоприятным влияниям как антропогенного, так и природного происхождения.
Экологический, биоценотический и охотничье-хозяйственный эффект имеют и внутренние
опушки – вокруг полян, по краям вырубок, вдоль лесных дорог и просек, в контактных
зонах разных участков. Эти элементы леса привлекают животных, особенно энтомофагов,
птиц и копытных, предпочитающих кормежку при хорошем обзоре, доступности
корма и проходимости.
Технические детали процесса реконструкции и формирования лесных опушек для
территории Рамсарского сайта „Нижний Днестр” приведены в Приложении 10.
3.2.2.3. Особенности сохранения и развития лесных экосистем в зависимости
от зоны защитности
К зонe A отнесены самые ценные участки коренных и производных сообществ нагорных,
с участием дубов черешчатого и пушистого, и плавневых тополевых и ивовых
лесов.
В насаждениях зоны А требуется проведение мероприятий по поддержанию их состава
и фитосанитарного состояния. В частности, в насаждениях из дуба пушистого
почти повсеместно наблюдается нежелательное поселение белой акации, а в насаждениях
дуба черешчатого в пойме при выпадах (отмирании) тополей образуются свободные
«ниши», заселяемые кленом американским. Это же происходит и в насаждениях с преобладанием
тополя белого. Периодическая вырубка пород-сорняков есть неизбежная, а может
и не единственная мера поддержания состава охраняемых насаждений.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
429
К зоне В относятся насаждения с преобладанием дуба, в основном пушистого, и тополя
белого. В таких насаждениях требуется проведение работ по восстановлению коренных
лесных фитоценозов, или мероприятий, способствующих сохранению состояния
и состава насаждений зоны А, буфером которых являются насаждения зоны В.
Состояние и состав насаждений зоны B таковы, что рассчитывать на естественный ход
восстановления коренных типов лесных фитоценозов не представляется возможным. Ни
насаждения с преобладанием тополя белого в пойменных условиях, ни, тем более, насаждения
с преобладанием белой акации не способны к восстановлению коренных типов лесных
фитоценозов естественным путем. Без вмешательства человека процессы деградации
белотополевых и белоакациевых насаждений будут только усиливаться.
В наших условиях восстановление коренных типов фитоценозов и в пойме и на
террасах возможно только путем создания лесных культур (промежуточный этап) и
реконструкции неудовлетворительных по составу и состоянию насаждений. Запреты
на сплошные рубки в насаждениях белого тополя и белой акации, как показал производственный
опыт, не ослабляют идущих процессов деградации и усыхания этих
насаждений, ведут к потере уже выращенной лесопродукции и возможного текущего
прироста.
Имеющиеся и апробированные производством технологии восстановления коренных
типов лесных фитоценозов в условиях поймы, как и неудовлетворительных по составу и
состоянию древостоев в нагорной части, а также реконструкция усыхающих, деградирующих
насаждений, позволяют успешно решать вопросы восстановления лесов в зоне В
и обеспечении их роли буфера.
Насаждения с преобладанием или с участием белой акации. Первоочередной реконструкции
будут подвергаться насаждения, примыкающие к зоне A (50-100 м) в целях
приостановления/уменьшения процесса засорения коренных древостоев указанной
зоны. В процессе реконструкции этих насаждений должны учитываться существующие
условия. Так, в насаждениях с участием больше 2 единиц (больше 20%) коренных
пород (дуб, ясень, вяз, клен и др.), процесс реконструкции будет включать в первую
очередь полное удаление деревьев и древостоев акации белой. Деревья коренных пород
будут вырубаться только по санитарному состоянию. На части территории лесосек
(в первую очередь в окнах) необходимо проведение дополнения (подсев/подсадка)
коренными породами. Повторяемость вырубки акациевой поросли составит, в зависимости
от условий местопроизрастания, 5-10 лет, чтобы не допускать ее плодоношения
и для снижения потенциала вегетативного возобновления. Сплошная рубка
белой акации в таком возрасте без содействия ее возобновлению создает условия для
естественного восстановления главных лесообразующих пород (дуб пушистый и черешчатый,
тополь белый и черный) и характерной для гырнецовых дубрав травянистой
растительности.
В производных насаждениях с преобладанием коренных пород (ясень, вяз, клен и др.) реконструкции
подлежат в первую очередь:
o производные насаждения (меньше 20% главной породы) с наличием в составе интродуцентов
(акация, гледичия, клен американский, айлант и др.);
o порослевые и корнеотпрысковые насаждения;
o естественные леса с нарушенной структурой и составом;
o коренные насаждения, в которых затруднительно восстановить главенствующую
роль эдификаторных видов (дуб пушистый, дуб черешчатый, тополь белый и черный)
мерами содействия естественному возобновлению и рубками ухода.

430
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Методы реконструкции для зоны В – рекомендуются следующие методы:
− в молодняках и средневозрастных насаждениях (до 20-30 лет) без участия в составе
главных лесообразующих пород (дуб, тополь белый и черный) или с полнотой
ниже 0,6 рекомендуется вырубка (сплошная, коридорная, полосами и др.) существующего
древостоя и введение недостающих главных пород;
− в молодняках и средневозрастных насаждениях (до 50-70 лет) с наличием в составе
1-3 единиц главных лесообразующих пород адекватной полноты (0,8 и больше)
необходимо проведение рубок ухода, направленных на формирование разновозрастных
древостоев, смешанных по составу (в первую очередь в целях увеличения
участия главных пород) и сложных по структуре (многоярусные), предпочтительно
семенного происхождения;
− в приспевающих и спелых насаждениях реконструкция будет проводиться путем
вырубки существующего древостоя (сплошные, постепенные, группововыборочные
рубки) и создания условий (содействие естественному возобновлению,
подсев, подсадка и др.) для возобновления коренных древостоев, соответствующих
условиям местопроизрастания.
В процессе всех выше перечисленных мероприятий в первую очередь убираются клен
американский и айлант.
В зоне С преобладают, в основном, насаждения белой акации. Здесь хозяйство должно
быть направлено на регламентированное (подконтрольное) рациональное и неистощительное
использование всех природных ресурсов. Учитывая преобладание белоакациевых
насаждений, здесь необходимо коренным образом изменить режим ведения
в них хозяйства. Прежде всего – пересмотреть возрасты лесовосстановительной рубки.
Известно, что при проведении рубок спелого леса ставятся задачи:
− получение из насаждений наибольшего количества ценных лесных сортиментов;
− улучшение водных и микроклиматических условий на вырубаемых площадях;
− обеспечение успешного возобновления главных пород на вырубках.
Согласно существующему опыту ведения хозяйства, насаждения белой акации наибольший
экономический эффект давали при 5–10-летнем обороте рубки. Опыт также
показывает, что при проведении содействия после рубки, насаждения белой акации уже
в первый год обильно восстанавливаются за счет корневой поросли, обеспечивая тем
самым сохранение защитных функций. Это и позволяет в современных условиях, когда
имеется спрос на виноградную тычку и виноградный кол, часть насаждений белой акации
перевести на 5–10-летний оборот рубки. И уж ни в коем случае не допускать достижения
белоакациевыми насаждениями перестойного возраста, когда идет потеря и количества
и качества уже накопленной древесной массы и текущего прироста. Впоследствии,
в результате истощения, указанные насаждения должны быть подвержены процессу
реконструкции и замены на коренные древостои.
В пойменных условиях на более возвышенных, хорошо дренированных местах и в
прибрежной части возможна успешная культура сортовых тополей по лесному типу.
Учитывая задачи сайта, на отдельных территориях необходима реконструкция с заменой
интродуцентов (акация, гледичия) и восстановлением коренных ассоциаций.
Это касается в основном спелых и перестойных насаждений, имеющих в составе 2-4
единицы коренных пород (дуб, тополь, ясень, вяз, клен и др.). Реконструкцию можно
вести постепенным конверсионным методом на протяжения 2-3 оборотов рубки акациевого
древостоя.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
3.2.2.4. Технические требования к проведению лесохозяйственных работ
431
Сохранение и развитие лесов территории сайта будут обеспечены в первую очередь
путем своевременной и качественной реализации всего комплекса лесохозяйственных
работ, в том числе адаптацией к присужденному режиму охраны, к новым целям хозяйствования.
В зависимости от возраста и состояния лесонасаждений указанный комплекс
работ будет включать в первую очередь действия по уходу и управлению, а также рубки
экологической реконструкции.
Действующие виды рубок и технологии восстановления лесонасаждений могут позволить
успешное решение данного вопроса с достижением соответствующего экологического
и экономического эффекта. Рубки в лесах Рамсарского сайта “Нижний Днестр”
должны способствовать восстановлению и повышению водоохранных, почвенных, полезащитных,
эстетических, санитарно-гигиенических и других полезных свойств леса,
обеспечить своевременную замену насаждений, теряющих защитные свойства молодыми,
более отвечающими этим требованиям. Кроме того, они проводятся с учетом необходимости
своевременного использования спелой древесины без потери ею технических
качеств. В тоже время они должны быть направлены на сохранение существенной
доли старых деревьев, деревьев имеющих особую форму стволов и кроны, с эстетической,
культурно-исторической и точки зрения сохранения биоразнообразия. Особое
значение имеет максимальное сохранение деревьев с дуплами и высокоствольных пней
крупных деревьев.
Исходя из нынешнего состояния насаждений и прогноза его развития, основная часть
насаждений Рамсарского сайта “Нижний Днестр” требует вмешательства с целью улучшения
их состава. Указанные насаждения являются несоответствующими по составу,
требуя уменьшения участия агрессивных (клен американский, айлант), интродуцентов
(акация, гледичия и др.), а также второстепенных (клен, вяз, ясень и др.) пород, посредством
проведения соответствующих рубок ухода. В отдельных случаях необходимо
срочное проведение экологической реконструкции.
Соответствующему вмешательству предназначены в первую очередь насаждения подзоны
А 2 и зоны В, в том числе в контексте сохранения состояния и структуры насаждения
зоны подзоны A 1 . Назначение и дальнейшее выполнение соответствующих работ будут
проведены при проведении работ по лесоустройству.
Рубки ухода. Создание насаждений стабильных и устойчивых к неблагоприятным
факторам реализуется, начиная с первых лесохозяйственных работ – рубок ухода, их
основными задачами являются:
1) сохранение и увеличение биоразнообразия, рост показателей стабильности и
устойчивости насаждений к неблагоприятным факторам (ветер, снег, болезни,
вредители, дичь, загрязнение и т.д.);
2) увеличение продуктивности насаждений и в целом лесов, а также улучшение качества
произведенной древесины;
3) усиление функций по защите качества окружающей среды (воды, воздуха, почвы,
ландшафта и т.д.);
4) увеличение урожайности деревьев и улучшение условий возобновления насаждений;
5) заготовка древесины с целью частичного использования текущего прироста, который
в процессе естественного отпада был бы ассимилирован лесными экосистемами
(это – второстепенная цель, приоритом является своевременный и соответствующий
уход за насаждениями).

432
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Большинство пород, произрастающих на территории сайта, являются светолюбивыми.
Это качество зависит от условия местопроизрастания, происхождения и возраста деревьев.
У деревьев со слаборазвитыми кронами, или резко осветленными, формируются
водяные побеги, ухудшающие качество древесины. Густые насаждения, при сильном
изреживании, становятся подверженными массовым усыханиям. Часто появление водяных
побегов является показателем плохого физиологического состояния.
Чистые насаждения преждевременно изреживаются, из-за чего почва недостаточно
затенена, условия произрастания ухудшаются, способствуя появлению вредителей. Поэтому
необходимы меры для улучшения их структуры еще в раннем возрасте путем повсеместного
формирования и поддержания второго яруса насаждения, так и подлеска.
Одна из основных особенностей насаждений – их подверженность массовым усыханиям,
особенно в древостоях несоответствующих по структуре, составу и способу
возобновления (порослевое, семенное). Поэтому рубки ухода должны быть нацелены
на улучшение насаждений с учетом этих особенностей. Детали проведения рубок
ухода за насаждениями, произрастающими в данной влажной зоне, изложены в Приложении
11.
Экологическая реконструкция. В нарушенных лесных экосистемах разрешены работы
по экологической реконструкции для восстановления их естественной структуры. Экологическая
реконструкция это длительный процесс, обусловленный состоянием соответствующих
насаждений. Для поддержания, сохранения и развития лесного биоразнообразия
и состояния насаждений рекомендуется принятие и выполнение следующих работ:
a) перевод всех дубовых насаждений от низкоствольного порослевого хозяйства к
высокоствольному семенному хозяйству, в ходе выполнения лесовосстановительных
рубок и содействия естественному семенному возобновлению;
b) реконструкции деградированных и низкополнотных насаждений (с полнотой 0.4-
0.6), редин (с полнотой ниже 0.3), и низкопродуктивных насаждений, находящихся
в высоко и среднепродуктивных условиях, характерных для дубовых насаждений;
c) замена производных лесонасаждений (с преобладанием клена и ясеня), произрастающих
в условиях характерных для коренных дубовых насаждений.
Рубки экологической реконструкции на территории сайта необходимо провести путем
соответствующего приспосабливания сплошных, постепенных и группово-выборочных
рубок. Это касается в первую очередь площади и ширины лесосек, сроков их примыкания,
технологии проведения и др. Так, для указанных лесов рекомендуются следующие
методы рубок экологической реконструкции:
a) одноприемные (сплошнолесосечные);
b) равномерные по площади (постепенные);
c) постепенные неравномерные по площади (в окнах).
При одноприемных (сплошнолесосечных) рубках весь древостой вырубается полностью,
за исключением жизнеспособного подроста и молодняка, реликтовых, плюсовых и
ценных плодовых деревьев.
В лесах природно-заповедного фонда, как правило, разрешаются только рубки по состоянию
насаждений, теряющих защитные свойства или функции специального назначения.
При этом, во всех случаях и для всех пород, ширина одноприемных (сплошных)
лесосек не должна превышать 50 м, а срок примыкания принимается не менее 5 лет. В отсутствие
предварительного надежного естественного возобновления все вырубки должны
быть закультивированы в течение одного года после рубки.
Одноприемные (сплошнолесосечные) рубки, как правило, проводятся в насаждениях,
не обеспеченных достаточным для естественного возобновления леса количеством

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
433
жизнеспособного самосева и подроста главных пород, и поэтому требующих искусственного
лесовозобновления, а также в насаждениях, в которых целесообразно порослевое
возобновление:
a) в усыхающих и поврежденных вредителями, болезнями и пожарами, а также в перестойных
древостоях, теряющих защитные свойства;
b) в насаждениях, в которых целесообразно искусственное возобновление главной
породы;
c) в мягколиственных насаждениях без участия твердолиственных пород, а также
при отсутствии самосева и подроста хозяйственно-ценных пород;
d) в древостоях всех пород с полнотой 0.5 и ниже при наличии под пологом леса жизнеспособного
самосева и подроста хозяйственно-ценных пород в количествах, достаточных
для формирования нового насаждения;
e) в насаждениях белой акации, ветлы, тополя и др. пород, хозяйство которых ведется
на порослевое возобновление.
В целях сохранения противоэрозионной роли леса, рубка древостоев по стокопроводящим
ложбинам должна проводится с максимальным сохранением подлеска.
Ширина лесосек при проведении одноприемных (сплошных) рубок устанавливается в
зависимости от лесорастительных условий и преобладающих пород; кроме того, учитывая
природоохранную значимость лесов сайта, рекомендуется придерживаться наиболее
строгих положениями относительно ширины и размера лесосек (Таблица 6).
Таблица 6.
Максимально допустимая ширина лесосек при проведения одноприемных
(сплошных) рубок.
№ п/п Категории насаждений
Максимальная ширина лесосек,
м
1. Насаждения дуба и других твердолиственных пород 50
2. Акациевые насаждения 100
3.
Тополевые, ветловые и другие мягколиственные насаждения:
суходольные
пойменные (затапливаемые)
Способ примыкания лесосек при одноприемных (сплошных) рубках для всех пород
принимается непосредственный, а в тополевых и ветловых насаждениях, произрастающих
в поймах рек на затапливаемой части – чересполосный. Вырубка очередных лесосек
в ветловых и тополевых насаждениях в поймах рек (затапливаемая часть поймы) проводится
по достижении порослью высоты 3 м.
Сроки примыкания лесосек устанавливаются в зависимости от биологических особенностей
древесных пород и условий возобновления, при этом год рубки в срок примыкания
не включается.
Равномерные (постепенные) рубки (в основном – двухприемные) проводятся в свежих
и влажных дубравах, а также в насаждениях мягколиственных пород с наличием достаточного
количества, не менее 8-10 тыс. штук на га, жизне способного самосева и подроста
дуба, ясеня и других хозяйственно-ценных пород, обеспечивающих восстановление
леса. В мягколиственных насаждениях выборка в первый прием составляет до 40-50%
общего запаса со снижением полноты до 0.4—0.5. В дубовых насаждениях выборка в
первый прием составляет 25-40% общего запаса, с снижением полноты до 0.5. Насаждение
прореживается равномерно, главным образом, за счет примеси других пород, а
100
50

434
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
также деревьев дуба, не участвующих в плодоношении. Второй (окончательный) прием проводится
через 4-6 лет, при наличии под пологом леса достаточного количества жизнеспособного
подроста главных пород, обеспечивающего формирование нового насаждения.
В насаждениях с наличием густого подлеска, с сомкнутостью полога 0,6 и выше,
при проведении сплошных рубок за три года до рубки производится уборка или
изреживание подлеска. При равномерных рубках изреживание подлеска производится
в процессе рубки.
Постепенные неравномерные по площади (в окнах) рубки проводятся в свежих и
влажных дубравах, в пойменных тополево-ясеневых и древостоях других мягколиственных
пород, при наличии самосева и подроста дуба, ясеня и других хозяйственно
ценных пород. При проведении этих рубок, древостой вырубается в несколько
приемов «окнами», приуроченными к имеющимся куртинам подроста. При отсутствии
подроста, «окна» располагаются равномерно и в них, после первого приема
рубки, проводится содействие естественному возобновлению, пли закладка лесных
культур. В первый прием закладывается 5-6 «окон» на 1 га, диаметром 20-30 м.
Через 4-6 лет «окна» расширяются равномерно по периферии или только с отдельных
сторон в соответствии с ходом их заселения подростом. Рубки повторяются до тех
пор, пока отдельные группы подроста сомкнутся своими границами и образуют разновозрастное
насаждение. Окончательный прием рубки проводится при условии удовлетворительного
возобновления на всей площади лесосеки. В зависимости от хода
возобновления период рубки продолжается 10-30 лет.
Пастьба скота на участках, намеченных для проведения равномерных постепенных и
постепенных неравномерных по площади (в окнах), а также сплошных рубок с сохранением
подроста, должна быть прекращена за 10 лет до рубки. Пастьба скота не должна разрешается
также на вырубках, в молодняках до 20 лет и в особо защитных участках.
Другие детали по предложенным методам экологической реконструкции насаждений,
произрастающих в данной зоне, изложены в Приложении 11.
3.2.2.5. План реконструкции на Правобережье
Нагорные леса
В пределах Талмазского лесничества на участках природного лесо-полянного комплекса
способствовать восстановлению дуба пушистого путем семенного возобновления.
1. В урочище «Копанка-Леунтя»: квартал 6 - выдел Q; квартал 15 - выделы C, D, I;
квартал 23 - выделы C, G; квартал 26 - выделы M, Q, S, W; квартал 28 - выделы G,
M, N, S, T, U, W, Y; квартал 29 - выдел F; квартал 31 - выделы H, J, M, N, S, T, U, W, Y;
квартал 32 - выделы C, E, F, K; квартал 33 - выделы G, L, M; квартал 34 - выделы J, N,
P, S, X, Y; квартал 35 - выделы A, B, C, K, P; квартал 37 - выделы A, F, L, M, T, V; квартал
38 - выдел K; квартал 39 - выделы C, M, N, P;
2. В урочище «Стынка Талмаз»: квартал 41 - выделы C, G, H, J, O, S; квартал 42 - выделы
C, F, O;
3. В урочище «Туфа»: квартал - 51 выделы E, L, M.
В пределах Олэнештского лесничества на участках природного лесо-полянного комплекса
способствовать восстановлению дуба пушистого путем семенного возобновления.
1. В урочище «Стынка»: квартал 3 - выделы H, J, K, M; квартал 4 - выделы G, K, L.
2. В урочище «Чиобручиу де Мунте»: квартал 5 - выделы, M, U, Х; квартал 6 - выделы
I, J, K; квартал 7 - выделы E, F, K, L, O, Q, R, S, T, U; квартал 8 - выделы D, L, M;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
435
квартал 9 - выделы A, G, M, Q; квартал 10 - выделы B, E, K, P, S; квартал 11 - выделы
E, G, S, T; квартал 12 - выделы M, X, Y; квартал 13 - выделы A, B, C, N, O, P, R, T; квартал
14 - выделы F, I, P; квартал 15 - выделы C, K, L, Q, R, T, U; квартал 16 - выдел A;
квартал 17 - выделы B, F, L, N, O, T, U, Y; квартал 18 - выделы E, L; квартал 19 - выделы
A, C, F, G, M, P, Q, V; квартал 20 - выделы B, J; квартал 21 - выделы F, H; квартал
23 - выделы К, М, О.
3. В урочище «Импэрэтеасэ»: квартал 44 - выдел E; квартал 45 - выделы A, B, K, L;
квартал 46 - выделы D, G, P, U, V, X.
Введение мер поддержки биоразнообразия, в основном имеющих также стабилизационное
значение для лесных участков.
1. Создание густых зарослей кустарников терновника, боярышника, скумпии, гордовины,
шиповника и барбариса по бортам и кромкам ползущих оврагов, в качестве
противоэрозионной меры, обеспечивающей укрытия для обитающих здесь змей в
урочищах «Моара Векe», «Валя Мошулуй» и «Стынка», в особенности в сети оврагов,
где находится памятник природы «Овраг Албу»).
2. Создание опушек закрытого типа по периферии урочищ (в местах, где она не
сформирована) вглубь на 3-4 м из терновника, шиповника и барбариса – в урочищах
«Копанка-Леунтя», «Валя Стыней», «Пэр» и «Арпентя», в лесопосадке, примыкающей
к пастбищу Попяска-4.
3. Сохранение валежника, собранного в небольшие кучи - урочища «Валя Стыней»,
«Стынка Талмаз», «Стынка», «Чиобурчиу де Мунте», «Карьер», лесополосы к югу
от с. Попяска.
Специальные меры по улучшению травостоя полян с нарушенными первичными
степными сообществами.
1. Провести поверхностное улучшение путем подсадки дерновин ковылей и подсева
семян степного разнотравья в: урочище «Копанка-Леунтя», квартал 6, выделы
J, V; квартал 20 - выдел N; квартал 26 - выделы K, T;урочище «Валя Стыней»
квартал 49 - выдел I; урочище «Стынка Талмаз» квартал 42 - выдел H; урочище
«Стынка» квартал 4 - выделы А, Е; урочище «Чиобурчиу де Мунте» квартал
6 - выделы J, K; квартал 8 - выдел D; квартал 14 - выдел R; урочище «Карьер»
- квартал 24.
2. Провести высев семян золотобородника на полянах с вторичными степными сообществами
– бородачевниками в: урочище «Копанка-Леунтя» квартал 6 - выделы
J, V; квартал 26 - выделы K, T; урочище «Валя Стыней» квартал 49 - выдел I; урочище
«Стынка Талмаз» квартал 42 - выдел H; урочище «Стынка» квартал 4 - выделы
А, Е; урочище «Чиобурчиу де Мунте» квартал 6 - выделы J, K; квартал 8 - выдел D;
квартал 14 - выдел R; урочище «Карьер» - квартал 24.
3. Периодическое выкашивать поляны и опушки с фрагментами степных сообществ
для предотвращения олуговения травостоя в: урочище «Копанка-Леунтя»
квартал 6 - выделы J, V; квартал 20 - выдел N; квартал 26 - выделы K, T; урочище
«Валя Стыней» квартал 49 - выдел I; урочище «Стынка Талмаз» квартал 42 - выдел
H; урочище «Стынка» квартал 4 - выделы А, Е; урочище «Чиобурчиу де Мунте»
квартал 6 - выделы J, K; квартал 8 - выдел D; квартал 14 - выдел R; урочище «Карьер»
квартал 24.
4. Прореживание кустарников на степных участках – окраина урочища «Карьер».

436
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Плавневые леса
Экологическая реконструкция лесных территорий и ценных сообществ
В связи и измененным режимом обводнения и невозможностью полностью восстановить
его на уровне, сложившемся до 60-х годов 20 столетия, начать приведение состава
древостоев в соответствие лесорастительным условиям, для повышения устойчивости
и продуктивности:
− на долгосрочно затопляемых участках, расположенных на высоте 2,0-2,5 м, содействовать
формированию естественных лесов Saliceta albae и/или создавать искусственные
посадки из Salix alba и кустарниковых ив, соответствующих данным лесорастительным
условиям;
− на участках среднесрочного затопления, приуроченных к высотам 2,5-3,0 м над
у.м., содействовать формированию лесов Populeta albae и/или создавать искусственные
посадки на основе Populus alba и Populus nigra;
− на участках, расположенных выше 3 м, содействовать формированию ясеневых
лесов по типу 91E0 (аллювиальные леса с Alnus glutinosa и Fraxinus excelsior, Приложение
I Директивы ЕС по местообитаниям) и/или создавать смешанные искусственные
посадки на основе Quercus robur, Fraxinus excelsior и Populus hybrida.
Предложения по реконструкции направлены на создание структуры древостоев в соответствии
с лесорастительными условиями конкретных участков.
Пилотная экологическая лесная реконструкция в Талмазских плавнях
Реконструкция в молодых природных лесах. Даже при современном режиме в зоне долгосрочного
затопления оказались сообщества Populeta albae (64I, 67L,73A), подлежащие
замене на сообщество Salix alba, в зоне среднесрочного затопления – Fraxineta excelsioris
(64B, F, K) и Ulmeta laevisi (67B), которые лучше заменить на сообщества Populeta albae.
В зоне краткосрочного затопления находится лес Saliceta albae (70B), здесь перспективны
посадки Quercus robur.
Реконструкция посадок. В зоне долгосрочного затопления находятся 20-30-летние
посадки тополя гибридного (67D, F), тополя белого (67I) . При нормализации режима
затопления в зону войдет посадка тополя белого (67K). После вырубки их следует заменить
ивой.
В зоне среднесрочного затопления уже в настоящее время находятся посадки тополя
гибридного 64G, 67 – C, F, I. Частично и периодически здесь оказываются посадки
Quercus robur (61G, 67G), 35-летняя посадка Fraxinus excelsior (68C) и посадка тополя гибридного
(64K). Все их целесообразно заменить на Populus alba или P. nigra.
При подъеме вод до 4 м или изменении режима путем регулирования в зону среднесрочного
затопления попадают посадки тополя гибридного (61B, 72D, 73H), которых
также желательно заменить на аборигенные тополя Populus alba или P. nigra.
В зоне краткосрочного затопления есть несколько смешанных посадок, некоторые
из них подлежат реконструкции - из состава насаждений с древостоями 5Gl4Fr1Ulv и
5Gl3St2Fr (64A и 65E) доминирующая гледичия может быть заменена дубом.
В незатопляемой зоне находится 15-летнее мало ценное насаждение Salix alba (59B),
которое есть смысл заменить на Quercus robur. Обязательна реконструкция участков
(58U, 68I, 69O и 69R, 70F) с Acer negundo, подлежащих замене на Q. robur.
На всей территории, занятой лесными посадками и лесом без кустарникового яруса,
необходимо вводить ольху, лещину, калину. Эта мера имеет тройной смысл: препятствие
распространению американского клена, расширение возможностей производства
недревесной продукции, укрепление стабильности экосистем (повышение структурного

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
437
разнообразия, кормовой базы животного мира и устойчивости леса). Посадочный материал
ольхи (лекарственная порода) в Молдове отсутствует, но есть дефицит посадочного
материала и других пород, который необходимо устранять.
Формирование опушек. Создать опушку вдоль канала севернее квартала 61А. На выровненном
участке, расположенном между каналом и сельхозугодиями, со стороны урочища
сохранились фрагменты сообществ Populeta albae и Saliceta albae; состояние сообщества,
в первую очередь разреженность древостоя, указывает на его значительный возраст.
Опушку создавать по берегу канала и прилегающей территории, шириной 3-5 м.
Предлагаемый состав опушек:
− внутренняя полоса опушки – Alnus glutinosa, Ulmus laevis, Populus tremula, Populus
nigra, Padus avium;
− внешняя полоса – Frangula alnus, Swida sanguinea, Euonymus verrucosa, Crataegus
monogyna, Viburnum opulus, Rhamnus cathаrctica, Sambucus nigra, Rubus caesius.
Создать опушку по кромке посадки Quercus robur, приблизительно 20-летнего возраста
(квартал 64В). Опушку создавать вдоль канала, граничащего с дамбой, т.е. по границе
выдела. Предлагаемый состав опушки:
− внутренняя полоса опушки – Populus nigra, Alnus glutinosa, Ulmus laevis, Fraxinus
excelsior, Acer campestris, A. tataricum;
− внешняя полоса – Corylus avellana, Crataegus monogyna, Swida sanguinea, Euonymus
verrucosa, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Viburnum opulus, Sambucus nigra, Rosa
canina, Rubus caesius.
Создать опушку приблизительно 50 м от дамбы по границе выдела (67F), занятого монопосадкой
тополя гибридного, вглубь урочища. Предлагаемый состав опушек:
− внутренняя полоса опушки – Salix alba, Alnus glutinosa;
− внешняя полоса – из кустарниковых Salix – S. triandra, S. purpurea, S. viminalis.
Меандр «Дой фрац». По периферии меандра (кварталы 71-73) чередуются фрагменты
естественных плавневых лесов, монопосадок тополя гибридный и луговых сообществ
средних уровней поймы. По меандру проходит молодая старица Днестра с водной растительностью;
здесь приблизительно на 1 км шириной 2-3 и 3-4 м по обоим берегам образует
скопления краснокнижный Trapa natans. Опушка 40-летнего сообщества Populeta
albae (71F) сформирована сорным Acer negundo, подлежащего замене на аборигенные
опушечные виды. Предлагаемый состав опушки:
− внутренняя полоса опушки – Quercus robur, Populus nigra, Alnus glutinosa, Ulmus
laevis, Fraxinus excelsior, Acer campestris, A. tataricum;
− внешняя полоса – Swida sanguinea, Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, E.
europaeus, Corylus avellana, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Viburnum opulus,
Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Rubus caesius.
Создать опушку по внешней кромке монопосадок тополя гибридного (72B, D). Предлагаемый
состав опушки:
− внутренняя полоса опушки – Quercus robur, Populus nigra, Ulmus laevis, Fraxinus
excelsior, Alnus glutinosa, Populus tremula, Acer campestris, A. tataricum;
− внешняя полоса – Swida sanguinea, Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, E.
europaeus, Corylus avellana, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Sambucus nigra,
Viburnum opulus, Rosa canina, Lugustrum vulgare, Rubus caesius.
По нижней части борта государственной дамбы и прилегающей долине сформировать
опушку общей шириной 3-5 м (71D и 72А). Цель – максимально защитить сообщества
меандра от воздействия со стороны граничащих с ним сельхозугодий, проникновения
домашних животных на территорию меандра и способствовать сохранению

438
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
локального лесного микроклимата. Данные выделы заняты сообществами сырых злаковых
лугов, главным образом формации Elytrigieta repentisi, подверженных значительной
антропогенной нагрузке (рекреация, выпас), но с хорошо сохранившейся злаковой
основой. Здесь разреженно растут Salix alba и Populus alba. Луга следует окультурить и
подсадить бобовые (влаголюбивые виды Trifolium – T. medium, T. pratense, T. hybridum, T.
fragiferum, T. repens) и оставить под сенокос. Предлагаемый состав опушек:
− по нижней трети клона дамбы - Rosa canina и Prunus spinosa;
− по прилегающей долинной части - Crataegus monogyna, Corylus avellana, Frangula
alnus, Sambucus nigra, Swida sanguinea, Viburnum opulus, Rubus caesius
3.2.3. Управление лесными экосистемами в Левобережье
Цели менеджмента определяются необходимостью сохранить ценности биоразнообразия,
повысить берегозащитные качества прибрежных насаждений, улучшить их качества
как биологических коридоров, имеющих значение для стабильности агроэкосистем. Задачи:
• в зоне строгой охраны (А) вести лесохозяйственные мероприятия для поддержания
природной структуры и обеспечения естественного развития;
• в основной буферной зоне (В)
o сохранение вековых лесов и лесохозяйственное развитие ценных насаждений
для увеличения площади вековых лесов (в соответствии с Приложением 8, являющимся
интегральной частью данного плана управления);
o вести содействие восстановлению природных лесов,
o создавать условия для усиления роли главной лесообразующей породы и семенного
воспроизводства с постепенной заменой производных кленовых и
ясеневых лесов на дубовые;
o сдерживать смены типа луговых экосистем предотвращая зарастания древеснокустарниковыми
породами;
• в буферной зоне с ограниченной экономической активностью (С):
o вести устойчивое хозяйственное пользование на основе планов лесохозяйственных
органов,
o реконструировать малоценных и низкопродуктивных насаждений, неудовлетворительно
возобновившихся вырубок прошлых лет, а также
o повышать экологическую емкость и хозяйственную ценность с помощью подсадки
диких ягодных и ореховых пород;
• проводить изъятие чужеродных видов во всех зонах.
3.2.3.1. План реконструкции
1. Урочище Кицканская лесная дача - содействие экологическому восстановлению
(реконструкции) полуестественных древостоев путем создания условий для усиления
роли главной лесообразующей породы – дуба черешчатого и сопутствующих им пород
– клена, ясеня, особенно содействие семенному возобновлению; удаление вторичных
пород, главным образом, замена ясеня на дуб и постепенная замена производных
лесов на дубовые; изъятие чужеродных видов. Внедрение в приопушечную зону плодовых
кустарников для пополнения кормовой базы птиц и других животных. Создание
биополян с луговой растительностью среди сплошного массива леса для увеличения
разнообразия мест обитания животных и ввести научно-обоснованный режим сенокошения
на биополянах.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
439
2. Оз. Лаптура (старица Днестра) - создание лесных культур, близких по структуре и
составу к естественному пойменному лесу в водоохранной полосе, с биополянами.
3. Остров Дикуль – самовосстановление естественного ивового леса в северо-западной
возвышенной части острова; восстановление (реконструкция), пойменного ивовотополёвого
леса по берегам Старого Турунчука.
4. Остров Старый Дикуль - реконструкция имеющихся малоценных и низкопродуктивных
насаждений и восстановление пойменного ивово-тополёвого леса в водоохранной
зоне между искусственным каналом и противопаводковым валом. Восстановление
(реконструкция) пойменного ивово-тополёвого леса вдоль Глухой Протоки.
5. Остров Куца - реконструкция имеющихся малоценных и низкопродуктивных насаждений
и восстановление пойменного ивово-тополёвого леса в водоохранной зоне
между Аксивским Гирлом, Турунчуком и противопаводковыми валами.
6. Сектор от Острова Куца до Острова Мацаринский и Сектор Обрезов Кут - Дубовый
Кут:
– замена существующих малоценных и низкопродуктивных лесных культур и лесов
искусственными культурами близкими по структуре и составу к естественному
пойменному лесу в водоохранной полосе;
– создание биополян с луговой растительностью среди сплошного участка леса
для увеличения разнообразия мест обитания животных на о. Мацаринский и
используя имеющиеся мелкие прогалины в выделе 1 квартала 10, выделе 12
квартала 9.
7. Урочища Куршеватое, Еремчуков Кут, Холодное, Жеминский Кут, Саги, Пастиковка
– Баж – Семена - Большое Турково Гирло:
– реконструкция и создание лесных культур, близких по структуре и составу к естественному
пойменному лесу в водоохранной полосе.
– Внедрение в подлесок и приопушечную зону плодовых кустарников для пополнения
кормовой базы птиц и других животных.
6. Во всех урочищах, поименованных в пунктах 4 и 5 – внедрение в подлесок и приопушечную
зону плодовых кустарников для пополнения кормовой базы птиц и других
животных.
3.2.3.2. Технология реконструкции защитных лесных насаждений – ЗЛН
I. Подготовительный этап
1) вырубка усыхающих малоценных и низкопродуктивных древостоев;
2) частичная полосная (кулисная) раскорчевка. Ширина полос от 6 до 21 м. В каждом
конкретном случае обуславливается потребностью площади, на которую сталкиваются
пни. На древостоях с высокой полнотой ширина полос раскорчёвки примерно
равна ширине кулисы.
3) Трёхкратное вычёсывание корней корчевателем.
4) Дискование раскорчёванных полос.
5) Вспашка почвы (локальная) в местах проектируемых рядов (для удешевления мерприятия).
Особенно актуальна на участках с признаками слитости и засоления.
II. Посадка
1) Посадка двухлетних сеянцев под лопату обязательно в год вырубки древостоя.
2) Размещение посадочных мест – 2,0, 2,5, 3,0 х 0,5-0,7 м. Породный состав – дуб
черешчатый, размещаемый параллельными рядами с расстоянием между ними
0,5 м, чередуется с ясенем обыкновенным и жимолостью татарской. Примесь

440
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
ясеня и жимолости в насаждениях, как показывает практический опыт (Алексейченко
А.П., Алексейченко Н.А., 2009), повышает энергию роста дуба и общую производительность
древостоя
III. Уходы
1) Вывоз пней с мест складирования.
2) Пятикратные уходы вручную в первый год, во второй – четырехкратные – прополка
сорняков и корневой поросли.
3) Междурядные культивации или дискования в первый и последующие годы.
Технологические схемы реконструкции малоценных и низкопродуктивных пойменных
насаждений даны по Алексейченко А.П. и Алексейченко Н.А., 2009 (Приложение 12)
IV. Эксплуатация
1) Эксплуатация заключается в охране, проведении санитарных лесоводственных мероприятий,
реконструкции и возобновлении ЗЛН. Охрану ведут лесхозы и сельскохозяйственные
предприятия.
2) После приемки ЗЛН в эксплуатацию на 5 лет, охрану ведут хозяйства, лесхозы осуществляют
контролирующую функцию.
3) Уход в ЗЛН заключается в проведении рубок ухода и борьбе с вредителями и болезнями.
Рубки ухода планировать в 3 периода: 1) до 10 лет – задача обеспечить лучшие
условия для роста и начать подготовку для формирования конструкций; 2) формирование
конструкций насаждений; 3) поддержание необходимой конструкции.
4) Ремонт насаждений может осуществляться агоромеханическими - посадкой выпавших
деревьев, лесоводственными методами – создание оптимальных лесорастительных
условий для роста главной породы в ходе рубок ухода.
3.2.4. Управление травяными экосистемами и улучшение землепользования
Для улучшения состояния травяных экосистем необходимо выполнение следующих
задач:
1) провести пилотную реконструкцию на отдельных пастбищных землях территории
путем подсева кормовых трав и расширять площадь улучшенных пастбищ.
2) наметить меры для приведения в соответствие соотношение численности содержащегося
скота и кормовых возможностей пастбищных угодий.
3) создать семенные участки многолетних кормовых трав, используемых для реконструкции
пастбищ и сенокосов.
4) выводить непригодные для обработки – малопродуктивные, сильно эродированные,
регулярно затопляемые и засоленные земли из пахотного пользования
3.2.4.1. Управление травяными экосистемами в Правобережье
Реконструкция пастбищных земель.
Рисунок в Приложении 6.2 показывает расположение степных пастбищ, для которых
определены меры реконструкции, приведенные ниже. Пастбища пронумерованы в рамках
зонирования в качестве территорий зоны с ограниченной экологической активностью
(Приложение 6.1)
1. Провести поверхностное улучшение следующих пастбищах: С(P).1; С(P).2; C(P).3;
С(P).4; С(P).5; С(P).6; С(P).7; С(P).8; С(P).9; C(P).11; C(P).12; C(P).13; C(P).14;
C(P).15; C(P).16; С(P).17; С(P).18; С(P).19; С(P).20; С(P).21; С(P).23; С(P). 25; С(P).31;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
441
2. Осуществить коренное улучшение:
(а) путем создания культурного пастбища – VI.C.8, С(P).30; С(P).22; С(P). 26;
С(P).27; С(P).28; С(P).29; С(P). 32;
(б) путем создания агростепи – С(P).33; VI.C.8;
3. Проводить прореживание кустарников на некоторых пастбищах;
4. Подсев семенной степной смеси с поверхностной обработкой почвы на относительно
ровных участках - C(P).16, оползневой участок на месте виноградника
ниже по склону от пастбища С(P).23
5. Создание на землях с ускоренной эрозией фрагментов лесо-полянного комплекса,
включающего:
- куртины дуба пушистого на склонах и переломах поверхностей с барбарисом и
шиповником на опушках в верхней части склонов и терновые участки на сильно
эродированных склонах;
- степные участки, восстановленные путем подсадки дерновин ковылей и подсева
разнотравья, - пастбищные участки VI.C.3, VI.C.8, С(P).16; VII.C1.
6. Создание полос из колючих (шиповник, боярышник) и несъедобных (скумпия) кустарников
по краям пастбищ, обращенным к крутым эрозионно-опасным участкам.
7. Привести постепенно пастбищные нагрузки в соответствие с нормативами (Постановление
Правительства № 667 от 23.07.2010).
Технологические рекомендации по коренному улучшению пастбищ с высевом смеси
культурных трав и пастбищ методом агростепи, поверхностному улучшению пастбищ с
подсевом культурных трав, реконструкции пастбищ путем обогащения естественного
состава трав, даны в Приложения 13.
Управление луговыми экосистемами
1. Привести постепенно пастбищные нагрузки в соответствие с нормативами (Постановление
Правительства № 667 от 23.07.2010).
2. В настоящее время в подзоне строгой охраны (с реконструкцией) А и основной буферной
зоне В Правобережья крупные фрагменты лугов не встречаются. Для мелких фрагментов
следует применять схему, описанную для лугов острова Дикуль в разделе 3.2.4.2.
3. При кошении других лугов используется производственная схема, также описанная
в разделе 3.2.4.2.
Управление травяными болотами
Основной массив, требующий ухода, – расположен в подзоне строгой охраны (с реконструкцией)
А и основной буферной зоне В природного комплекса Тудора-Паланка.
Во избежание избыточного зарастания тростником его следует выкашивать в июле после
него отрастания, а также завершения гнездования водно-болотных птиц, участками
вокруг небольших озер и в других местах. Общая территория выкоса не должна
превышать 20%; выкос организуется местными властями с вовлечением местного населения,
получающего тростник для хозяйственных нужд.
3.2.4.2. Управление травяными экосистемами в Левобережье
Организационно-правовые моменты создания и использования культурных пастбищ
1. Подготовить обоснование по переводу земель в категорию естественных пастбищ
для восстановления луговой и водно-болотной растительности выведению на острове
Куца и острове Старый Дикуль.

442
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
2. Обратиться в местную госадминистрацию с предложением об учреждении группы
заинтересованных владельцев домашнего скота для осуществления контроля за режимом
использования будущего культурного пастбища.
3. Организовать регулярную школу-семинар, проводимую специалистами Координационного
совета по управлению сайтом, для обучения членов инициативной группы
правилам выпаса скота на контролируемой территории.
4. Осуществлять постоянный мониторинг-контроль ответственными специалистами
Координационного совета по управлению сайтом за соблюдением режима выпаса, режима
сенокошения и восстановления луговой растительности.
Территории, находящиеся под угрозой затопления в условиях меняющегося режима
стока Днестра
В настоящее время эти территории принадлежат Водному фонду, находясь полностью
в сельскохозяйственном пользовании как урочища Жеминский Кут – Казачешты – Баж
(Рисунок 6) или частично, как урочище Саги на границе с Украиной (Рисунок 7).
В первых трех урочищах участки в меандрах вне периода межени находятся значительно
ниже по сравнению с уровнем реки Днестр (перепад высот до 4 м) в данном месте, коегде
есть участки, подверженные заболачиванию и засолению. В случае затопления ожидается
формирование постоянных озер за счет восстановления подземных связей с рекой.
Предлагается выведение из пахотного пользования с перспективой создания искусственных
нерестилищ с регулируемым выпуском воды, так как перепад высот допускает
естественное затопления и спуск вод. Обнажаемая при спуске вод поверхность может
быть использована для сенокоса.
Рисунок 6. Урочища Жеминский Кут – Казачешты – Баж
В урочище Саги имеется пониженный заболоченный участок в северной части меандра
Днестра; перепадом высот по сравнению с рекой также значительный, есть постоянный
подпор вод. Предлагается вывести этот участок из сельскохозяйственного оборота
с перспективой дальнейшего формирования водно-болотной территории.
Остров Куца регулярно затапливается при паводках Турунчука. Это заброшенные
сельскохозяйственные угодья. На сегодняшний день вся территория острова представляет
собой интенсивно используемое малопродуктивное пастбище. В растительном

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
443
покрове господствует непоедаемый животными сорняк дурнишник обыкновенный,
есть почти чистые заросли и одиночные деревья лоха узколистного. В пониженной,
южной части острова находится пересыхающее озеро с прибрежно-водной, луговой
растительностью.
Рисунок 7. Южный участок урочища Саги.
Территории с постоянным подтоплением
Предлагается перевести земли в категорию естественных пастбищ для восстановления
луговой и водно-болотной растительности и осуществить мероприятия содействия
естественному восстановлению луговой растительности - провести подсев луговых трав
и др. Следует упорядочить пастбищную нагрузку на восстановленных лугах, которые могут
прокормить больше животных, чем сейчас, но могут быть и погублены перевыпасом.
Ситуация аналогична на Старом Дикуле, который может быть включен в территорию
сайта.
Территории, используемые для выпаса
На острове Турунчук основная задача – привести пастбищное использование, в соответствие
с природоохранным законодательством в урочищах Куршеватое, Еремчуков
Кут, острове Мацаринский и соседних участках.
Вблизи урочищ Куршеватое - Еремчуков Кут предлагается отведение части сельскохозяйственных
земель под создание культурных пастбищ.
Территории, где должно использоваться сенокошение
С целью сохранения исключительно ценных экосистем на острове Дикуль для предотвращения
деградации луговой растительности, закустаривания естественных пойменных
лугов и открытых низинных болот необходимо ввести регулируемое сенокошение.
Однако, в соответствии с предложенным зонированием и сложившейся практикой, до
начала сенокошения луга-покосы не должны посещаться людьми и сельскохозяйственными
животными. Вводится особый порядок организация сенокошения:
1) под покосы отводятся увлажненные участки богатого разнотравья, включающие и
заболоченные закустаренные понижения, а также обезлесившиеся участки, на которых
не ожидается естественного возобновления леса;

444
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
2) косимая площадь разбивается на участки, в которых покосы проводят с интервалом
в несколько дней для сохранения максимально естественной среды обитания
и убежищ животных;
3) начало кошения должно совпадать с цветением большинства растений;
4) сенокошение в период гнездования и в другие периоды возможного максимального
беспокойства птиц и других животных не допускается;
5) кратность кошения – 1 раз в год;
6) предпочтение отдается ручной косьбе, как наиболее приемлемой с точки зрения
сохранения биоразнообразия, особенно на заболоченных участках;
7) механизированное сенокошение на лугах ведется с соблюдением правил сохранения
животных (с применением специальных отпугивающих устройств, с соблюдением
правила проведения сенокошения от центра к периферии);
8) планируется щадящий режим вывоза сена по четко определенным спроектировать
подъездным путям.
Сенокошение на других участках осуществляется по общим правилам, включая пункт
сформулированные выше пункты 7 и 8.
Определяя сроки уборки травосмесей, необходимо исходить из того, какие группы
растений преобладают. Раннее скашивание трав, т.е. в период цветения, позволяет получить
вторые укосы (отаву), составляющую 30-50 % от урожая первого укоса. Наилучшими
сроками скашивания бобовых и разнотравья является фаза бутонизации – начала
цветения, злаков – фаза колошения.
Второй укос проводят через 2-3 недели после уборки первого урожая. Оптимальная
высота скашивания трав 5-6 см.
3.2.4.3. Улучшение землепользования и предотвращение вероятных опасностей
Существенное изменение землепользования может произойти только при нормализации
рынка на уровне страны и, возможно, региона – создании условий для прибыльности
стойлового и полустойлового животноводства. Вместе с тем, высокая стоимость семян
кормовых многолетних бобовых трав на внутреннем рынке сигнализирует о неудовлетворенной
потребности и возможном росте доли их посевной площади – основы сберегающих
плодородие севооборотов. В стране существует эффективная технология производства
семян люцерны, но практически потеряна техника и материалы для обработки
семян. В связи со всем этим, рекомендуется:
− районным органам власти вместе с центральным органом управления сельским хозяйством
решать вопрос об их приобретении, возможно на кооперативной основе;
− экономическим агентам развивать семеноводство люцерны, размещая семенные посевы
на расстоянии не менее 1000 м от природных комплексов, водоемов и водотоков;
− органам власти первого уровня совместно с экономическими агентами – на землях
Резервного фонда, находящихся в зонах периодического переувлажнения почвы и
вероятного засоления, восстанавливать сенокосные луга.
Трудно ожидать значительный рост производства высокодоходных овощных культур
без расширения орошаемых земель. Основные возможности расширения продаж урожая
этих культур связаны с производством конкурентоспособной – высоких вкусовых
качеств и экологически чистой продукции. В связи с этим необходимо:
− внедрение агроэкологических схем производства;
− осуществление в поддержку этого направления долговременных программ обучения
фермеров и специалистов;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
445
− понимание того, что сертификация чистой продукции в Молдове важна для получения
налоговых высвобождений и реализации продукции на внутреннем рынке, а экспорт
в Европу требует сертификации соответствующих организаций в Евросоюзе;
− для расширения продаж свежей продукции высоких вкусовых качеств следует
восстанавливать производство районированных сортов в достаточном объеме;
− для этого необходимо местное семеноводство и улучшение качества производимых
семян, в настоящее время явно уступающих импортируемым семенам.
С точки зрения сохранения потенциала сельского туризма, необходимо сохранение и
восстановление возможностей производства традиционных и местных сортов винограда
и плодовых культур.
Использование малоприбыльных и брошенных земель и укрепление сети полезащитных
насаждений (лесных и кустарниковых полос):
1. инвентаризация малоприбыльных и брошенных земель, в том числе вне сайта, но
принадлежащим селам, земли которых входят в сайт;
2. консолидация таких земель и выведение из существующего пользования, используя
существующие правовые формы;
3. создание на их основе новых сенокосов и земель для выпаса рогатого скота, с использованием
временных лагерей скота с временными накопителями ночного
навоза (для использования на удобрение), полустойлового содержания и загонных
пастбищ;
4. планирование и реализация программы выделения земель и создания новых защитные
лесных полос, в том числе создание производственных плодово-ягодных
посадок полосного типа, с функцией защитных древесно-кустарниковых полос.
Экологическому Инспекторату в сотрудничестве представителями организаций гражданского
общества необходимо:
1. провести ревизию соответствия статуса пастбищных и неудобных земель и характера
их реального пользования;
2. принять меры по результатам проверки.
Прекращение незаконного или неправильного использования вод и прибрежных полос,
в том числе орошения в пределах ЦИС из непригодных источников воды:
i. провести инвентаризацию мест незаконного и рискованного водопользования (на
малых реках, ручьях, старицах и прудах), в том числе публичное актирование соответствующих
сооружений и полей в прибрежных полосах;
ii. провести анализ вод и состояния дна в местах использования вод для орошения;
iii. реализовать меры по авторизации, или прекращению пользования, в зависимости
от результатов обследования.
Последние годы продемонстрировали вновь серьезные угрозы вспышек численности
отдельных вредителей, или их массированного залета, как забытые населением миграции
саранчи. Независимо от статуса охраняемой территории, рекомендуем местным властям
начать формирование службы мониторинга, оповещения и защиты растений, на основе
ассоциаций водопользователей и других сетевых объединений фермеров, включая
i. механизм взаимодействия с государственными органами фитосанитарной безопасности
и мониторинга;
ii. создание механизма реагирования группы при возникновении большой опасности;
iii. создание регистров применения пестицидов и удобрений, в первую очередь на
орошаемых землях.

446
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
3.2.5. Специальные меры по сохранению фауны и управлению охотничьими
ресурсами
Для улучшения состояния фауны и использования ее ресурсов необходимо выполнение
следующих задач:
1) сохранение убежищ и мест размножения и развития многочисленных уязвимых
видов, охранямых международным и национальным законодательством;
2) осуществление охотоустройства для территорий Рамсарского сайта открытых
для охоты;
3) разработка и проведение специальных мероприятий по поддержке, сохранению и
привлечению редких видов птиц и млекопитающих;
4) проведение биотехнических мероприятий по поддержке охотничьих видов птиц и
млекопитающих;
5) посадка на различных участках территории, особенно в плохо защищенных
фрагментах прибрежных водоохранных полос (например, сектора Олэнешть-
Крокмаз, Крокмаз-Тудоара, Тудоара-Паланка) деревьев (ивы, дубы, тополя) и
ягодных кустарников;
6) контроль за его соблюдением запретов на охоту в зонах строгой охраны (А) и
основной буферной (В), на отдельных территориях полностью:
a. Кицканская лесная дача, остров Дикуль;
b. Комплекс Талмазские плавни;
c. болотная часть природного комплекса в Паланке, прилегающая к зоне строгой
охраны Приднестровского природного национального парка (Украина);
d. охоту за водно-болотной дичью на Старом русле Днестра.
7) Повышение уровня знаний, в первую очередь о видах, охраняемых законодательством,
и культуры охоты среди охотников и егерей.
3.2.5.1. Меры по сохранению фауны
Для сохранения животного населения следует:
– сохранять дуплистые деревья, в зависимости от размера дупел используемые некоторыми
особенно редкими насекомыми, потребляющими мертвую древесину, а
также рядом видов зверей и птиц, включая охраняемых;
– сохранять особенно высокие (маячные) деревья и островки старого леса в молодых
древостоях;
– сохранять деревья с отслаивающейся корой, под которой проходят своё развитие
редкие виды энтомофауны и укрываются летучие мыши,
– сохранять деревья с крупными гнездами, или где были замечены летучие мыши
или следы их пребывания;
– сохранять крупномерный бурелом, используемый в качестве укрытий мелкими
млекопитающими и как субстрат некоторыми редкими насекомыми;
– создавать, в том числе используя программы отдыха и детского воспитания:
• убежища для летучих мышей и птиц в виде специально изготовленных дуплянок,
особенно в молодых насаждениях и садах,
• искусственные места размножения для хищных и водно-болотных птиц;
• места наблюдения за охотничьим участком (присады) для хищных птиц;
– сохранять открытые участки, расположенные в глубине урочищ (поляны, опушки),
которые являются местом высокой концентрации видового разнообразия животных;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
447
– оставлять на опушках небольшие кучи мелкого хвороста в качестве убежищ для
пресмыкающихся;
– строго соблюдать запреты на рубки в определенные периоды времени, а при
сплошных рубках в холодный сезон обязательно оставлять нетронутыми дуплистые
деревья;
– в период размножения наземных позвоночных животных насколько возможно
ограничивать фактор беспокойства и уровень рекреационной нагрузки;
– при планировании экскурсионных маршрутов избегать посещений песчанных
островков (за исключение специально отведенных мест) и кос, обрывов, прибрежных
зарослей;
– регулировать численность животных, отрицательно влияющих на размножение
других видов (бродячие собаки и кошки, иногда - вороны);
– сохранять среди сельскохозяйственных угодий фрагменты зарослей кустарников,
небольшие группы и одиночные деревья;
– восстанавливать и развивать систему полевых защитных лесных и кустарниковых
полос и сохранять их травяные шлейфы для сохранения разнообразной полезной
фауны (опылители, энтомофаги, почвенные организмы);
– сохранять и улучшать природные водопои, устраивать искусственные;
– проводить пропаганду знаний о фауне родного края и экологическое воспитание.
Меры по сохранению фауны важно применять в подзоне предварительной реконструкции
зоны особой охраны (А) и основой буферной зоне (В), особенно в природных
комплексах Талмазские плавни, Турецкий сад, Кицканская лесная дача, Копанка-Леунтя-
Талмаза, Чиобурчиу-Рэскаец
Экосистемы природных комплексов сайта исторически формировались в условиях
естественных паводковых явлений и тесно связаны с затоплением их территории. Поэтому
важно улучшить гидрологический режим в природных комплексах Талмазские
плавни и Дикуль-Куца-Мацаринский
3.2.5.2.Управление охотничьими ресурсами
Территория Нижнего Днестра с комплексом лесных, водных, луговых и степных экосистем,
создает благоприятные условия для охотничьих видов парнокопытных и пернатых.
Сегодня численность охотничьих видов сильно варьирует и находится ниже оптимального
уровня. Только численность кабанов намного превышает оптимальную плотность,
установленную для лесных экосистем.
Такая ситуация возникла в результате взятия в аренду бизнесменами лесных урочищ
«Копанка-Леунтя», «Талмазские Плавни» и др., где основным видом охоты стал кабан, а
поддержка косули и благородного оленя игнорировались. Численность кабанов выросла
в лесном урочище «Копанка-Леунтя» от несколько десятков в 2006 году до 400 в 2008
и 320 особей в 2009. Животные вредили сельскохозяйственным культурам на смежных
территориях.
Конфликт, возникший между землевладельцами и арендатором охотничьего лесного
фонда, выявляет пробелы в организации охотничьего хозяйства, а именно:
• не было сделано охотничье устройство этого лесного урочища, которое бы позволило
оценить экологическую емкость и категории бонитета для главного и других
охотничьих видов;
• не были приняты во внимание экология и поведение охотничьих видов;

448
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
• не были осуществлены адекватные меры по добыче охотничих видов
• неправильно был определен главный охотничий вид – кабан;
• не был взят во внимание ущерб лесным экосистемам от кабанов.
Кабан в условиях Молдовы, где преобладают открытые территории, занимаемые полевыми
культурами, не может быть главным видом в охотничьем фонде. Поголовье данного вида
может достигать оптимальной плотности в 10-15 животных на 1000 га лесной площади.
Косуля – перспективный охотничий вид в охотничьем хозяйстве на территории Нижнего
Днестра. В целом, косуля не приносит ущерба сельскохозяйственным и лесным угодьям.
Больше всего она использует для корма то, что не было собрано человеком. Известно,
что косуля может проживать и в лесных экосистемах и в агроценозах. Этот вид предпочитает
периферию лесов, экотоны и сельскохозяйственные угодья. Косуля может достигнуть
оптимальной плотности в 60-80 животных на 1000 га лесных насаждений, лесных
полос и сельскохозяйственных угодий. Не представляет угрозу для биологического
разнообразия, ни в целом, ни для разных категорий охраняемых территорий и строго
охраняемых зон в них, ни для территорий-ядер Национальной Экологической Сети.
Численность благородного оленя, который заселил в 1977-1978 годах леса Нижнего
Днестра (Талмазские Плавни, Чобурчиу де Мунте), в последующие годы достигала 70
единиц. Но разбросанность мест кормежки, водопоя и мест для размножения, в отсутствие
необходимого ухода со стороны лесного хозяйства и при усилении браконьерства,
привели к уменьшению численности животных. В случае должного внимания, организации
комплекса биотехнических мероприятий в данной зоне, благородный олень может
увеличить численность до 20-25 животных на 1000 га лесных территорий.
Заяц русак в настоящее время является главным охотничьим видом на открытых территориях,
с плотностью 50-60 особей на 1000 га. В отсутствие браконьерства и при умеренной
численности хищников (бродячие собаки, лисы, шакалы), численность может
возрасти до 80-100 и более единиц на 1000 га.
Лиса в настоящее время имеет чрезмерную численность (20-25 единиц на 1000 га), что
превышает в 10-15 раз оптимальную плотность. Наряду с бродячими собаками лиса уничтожает
много (до 30%) зайцев, куропаток, фазанов, косулят, кабанят и др. Является перевозчиком
некоторых опасных болезней, таких как туберкулез, чесотка и др. Для уменьшения
опасности предлагается уменьшить численность лисы до 2 особей на 1000 га.
Фазан в последнее время встречается чаще в регионе Нижнего Днестра. В результате
полевых исследований выявлены участки с благоприятными условиями для развития
фазана, где природное размножение вида позволяет ему достигать численности 0,5 особей
на 1 га, а с помощью ежегодных заселений – до 1 особи на 1 га. Такой участок присутствует
в урочище «Айвазия» на территориях коммун Олэнешть и Крокмаз и в лесном
урочище «Ымпэрэтяса» с двумя соседними участками лесных зарослей. Фазаны активно
используют поля для кормежки насекомыми и лесополосы, где они питаются семенами
сорняков и ночуют, в том числе зимой. Можно рекомендовать устройство для них укрытий
(навесов) в зимний период в лесополосах среди полей, удаленных от природных и
полуприродных местообитаний (например, на острове Турунчук).
Водно-болотные участки поймы Днестра создают хорошие условия для размножения
некоторых видов уток, лысух, цапель и др. и представляет интерес для мигрирующих водных
птиц, включенных в Красную Книгу Молдовы, списки Бернской Конвенции и др.
Площадь сайта составляет около 60 тыс. га, где представлены разные типы лесных,
степных, луговых и водных экосистем. Присутствие охотничьих животных в данной зоне
предусматривает создание и администрирование нескольких охотничьих подразделений
на территории сайта.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
449
Большое разнообразие условий развития охотничьих видов требует создания нескольких
охотничьих специализированных подразделений с определенным главным
охотничьим видом (благородный олень, косуля, заяц русак). Подразделения с фазаном
как главным видом должны иметь площадь 2000-2500 га, и 7000-8000 га – для остальных
главных охотничьих видов.
В настоящее время сложно предвидеть, какие столкновения могут быть между собственниками
земель и администраторами охотничьего фонда. Сегодня необходимо гармонизировать
гражданское законодательство, Закон о животном мире. Для сохранения
охотничьих ресурсов в Фонде природных территорий охраняемых государством и в
ключевых территориях Национальной Экологической Сети в будущем предлагается осуществлять
следующее:
- размещение складов, мест для корма, солонцов, убежищ вне зон строгой охраны
ключевых территорий;
- создание убежищ для охотничьих видов – выращивание топинамбура, терновника,
сорго, кормовой капусты и др.;
- уменьшение численности вредителей охотничьим видам;
- в рамках лесохозяйственных мероприятий необходимо сохранять деревья и кустарники,
которые обеспечивают питание для охотничьих вводов (плодами и семенами):
дубы на окраинах лесов, полян, каналов и дорог, дикую черешню и яблоню,
грушу, боярышник, терновник и др.;
- необходимо сохранять деревья и кустарники, которые обеспечивают листовой и
веточный корм: ива, липа и др.;
- рекомендуется организовать места постоянной подкормки охотничьих видов
птиц (фазан, серая куропатка, кряква) в зимние периоды;
- охотничья организация охотничьих фондов и выявление категорий бонитета для
главных охотничьих видов на обоих берегах;
- организация сети охотничьих фондов в рамках сайта, с выделением главного вида
в каждом.
3.2.6. Реконструкция и охрана внутренних водных экосистем
Реконструкция Старого русла Днестра
В 2003 г. компания С. LOTTI & ASSOCIATI, при финансировании Всемирного Банка,
c помощью ЭО «BIOTICA» подготовила проект реконструкции Старого Днестра.
Он предусматривал расчистку русла (с восстановлением связи с озером Лаптура) и
подводящих каналов, установку двух шлюзов для забора паводковых вод, расчистку
части дренажных каналов, посадку прибрежных водоохранных полос и др. На тот
момент стоимость реализации проекта оценивалась в 1.5 млн. долларов США. Позже
задания на разработку мер по реконструкции получало агентство «Apele Moldovei»,
но реконструкция так и не проводилась. При оценке возможности восстановления
ирригационных систем 20* , было определено, что при нынешнем состоянии Старого
Днестра орошение из него не представляется возможным. Орошение из любого источника
(например, из основного русла Днестра) требует серьезного улучшения дренажной
системы.
20 * Environmental and Social Impact Assessment of Central Irrigation System Projects in the Nistru River Basin in Moldova,
Proposed for MCC Funding. MWH AMERICAS, Inc. 2010

450
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
С учетом комплекса проблем, включая высокую стоимость, предлагается разбить реконструкцию
Старого Днестра на несколько этапов:
1) для сохранения жизнеспособности – увеличение пропускной способности подводящего
канала и строительство нижнего шлюза, позволяющего получать воды от
обычных паводков;
2) для увеличения емкости и восстановления возможности нормального пополнения
вод – расчистка русла и строительство мостиков для проезда техники;
3) для восстановления полной функциональности и обеспечения водой на всем протяжении
– восстановление пропускной способности подводящего канала и строительство
верхнего шлюза, восстановление связи озера Лаптура со старицей.
4) углубление дренажных каналов;
5) меры по восстановлению редких типов водной растительности и видов (например,
Trapa natans).
Для начала реализации поэтапной реконструкции необходимо:
– местным властям – восстановить правовой режим в прибрежных водоохранных
полосах на обоих берегах Старого Днестра;
– обновить существующие проекты и провести через экологическую экспертизу;
– начать и продолжать до завершения посадку в этих полосах защитных насаждений
для предотвращения заиливания русла.
Реконструкция режима обводнения Талмазских плавней
Как показали исследования, оптимальные условия для жизнеспособности различных
насаждений сохранения и восстановления разнообразия экосистем урочища, учитывая
их распределение по территории и приуроченности к рельефу, могут быть созданы при
затоплении территории до отметки 3,5 м над уровнем моря. При этом создаются 5 зон, с
разной длительностью стояния паводковых вод:
1 – незатопляемая зона (выше 3,5 м над у.м.)
2 – краткосрочно (до 10 дней) затопляемая зона (3,0-3,5 м над у.м.)
3 – среднесрочно (10-15 дней) затопляемая зона (2,0-3,0 м над у.м.)
4 – долгосрочно (15-30 дней) затопляемая зона (1,5-2,0 м над у.м.)
5 – постоянно затопленная зона (ниже 1,5 м над у.м.).
1. Незатопляемая зона – общая площадь 625 га. В целом, режим увлажнения зоны толерантен
для развития лесов и культур древесных пород, занимающих 63% ее территории.
2. Редко краткосрочно затопляемая зона – общая площадь – 254 га. При обводнения
до отметки 3,5-4,0 м зона будет затапливаться, но длительность стояния воды не превысит
10 дней. Удерживание воды на нижнем уровневом пороге обеспечит поддержание
уровня грунтовых вод и уровня воды в постоянных озерах, сохранение обводненности
мелких разрозненных водоемов. Негативных последствий не предполагается
3. Регулярно среднесрочно затопляемая зона – общая площадь 331 га. Территория,
регулярно затопляемая ныне, будет оставаться под водой несколько дольше, что не окажет
отрицательного влияния на растительные сообщества природного типа и на населяющую
фауну. Негативные последствия не ожидаются. Зона включает водоемы вдоль внутренней
старой дамбы, которые следует сохранить в качестве временных.
4. Периодически долгосрочно затопляемая зона – общая площадь 139 га. Негативные
последствия: будут затапливаться небольшие по площади посадки тополя гибридного,
которые со временем могут быть заменены Salix alba.
5. Зона постоянного затопления охватывает территорию с понижениями до 2 м. За
счет расширения зоны увеличится емкость угодий. Расширятся кормовые угодья для

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
451
водоплавающих птиц и рукокрылых, повысится обилие и разнообразие трофических ресурсов.
Возможно обогащение фауны водно-болотных птиц новыми видами, увеличение
численности птиц на гнездовании и кормежке. Негативных последствий не ожидается.
Разработанный режим обводнения будет способствовать:
– сохранению озера Адана, старицы Днестра в меандре «Дой фрац», канала вдоль государственной
дамбы, мелких водоемов между этой дамбой и Днестром, водоема в
лесу в квартале 67 в качестве “постоянных”.
– стабилизации уровня грунтовых вод в соседних зонах;
– повышению емкости угодий для аквафильной биоты и ее продуктивности;
– повышению значимости территории за счет восстановления природных биотопов;
– формированию растительных сообществ, соответствующих природным пойменным
местообитаниям;
– повышению значения территории как места обитания и укрытия для млекопитающих;
– повышению кормности угодий для различных групп животных, в том числе охотничьих
видов;
– поддержанию видового разнообразия рукокрылых и численности их колоний;
– повышению значимости урочища для фауны гнездящихся и мигрирующих птиц, а
также птиц, посещающих его в после репродукционный период;
– заселению птиц, поедающих проблемных насекомых;
– заходу в период весенних паводков на нерест некоторых видов днестровских рыб и
позволяющему придержать необходимый уровень воды на период развития икры и
личинок рыб.
Решение проблемы водного режима Талмазских плавней возможно путем создания
шлюза, позволяющего:
– улавливать для обводнения все возможные паводки;
– регулировать обводнение территории, имитируя природный режим посредством
улавливания паводковых вод с последующим их сохранением, и снизить негативные
последствия изменения климата;
– использовать для обводнения некоторых понижений рельеф, дренажную систему
и создать дополнительную водоносную сеть;
– быстро сбросить избыток вод, предотвратив тем самым избыточное затопление.
Дополнительной мерой являются также расчистка канала вдоль государственной противопаводковой
дамбы.
Гидротехнические мероприятия по регулированию водного режима в урочище
Талмазские плавни и предложения по эксплуатации
С целью регулирования уровня воды в пределах обвалованной территории урочища
в зависимости от уровней воды в реке Днестр, могут быть использованы гидротехнические
сооружения. Для затопления территории урочища планируется применение типового
проектного сооружения, разработанного в соответствии с действующими нормами
и правилами «Регуляторы-переезды трубчатые на расход воды до 10м/с на осушительных
системах» - типовой проект 820-1-0.87.88.
Сооружение представляет одну нитку круглых железобетонных труб, уложенных под
насыпью дамбы обвалования на уровне подводящего канала с отметкой дна 2 м.
Сопряжение регулятора с каналами в верхнем и нижнем бьефах осуществляется оголовками
портального типа. Оголовок верхнего бьефа оборудован затвором ковшового

452
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
типа с подъемником. Конструкция ковшового затвора дает возможность автоматического
сброса излишков воды при опущенном затворе. Пропуск расчетного расхода при заполнении
осуществляется при полностью открытых затворах.
Практические рекомендации по использованию шлюза-регулятора имеются.
Порядок действий состоит из обновления проекта и проведения его через экологическую
экспертизу, строительства шлюза и затем – расчистки канала.
Улучшение состояния и создание прудов
Для улучшения качества вод малых рек и ручьев, используемых для орошения и поступающих
с территории сайта в Днестр, а также улучшения возможностей для рыбоводства
рекомендуется:
a. Экологическому Инспекторату – провести ревизию состояния водотоков, прудов
и других водоемов, созданных на водотоках, в которые происходит поверхностный
сток с этих участков, а также существующих вблизи заболоченных контуров;
b. подготовить на основе ревизии предписания владельцам и пользователям;
c. владельцам и пользователям – принять меры к восстановлению и улучшению
функций самоочистки вод в прудах, особенно восстановления (создания) интактной
головной части прудов, как и пребрежных водоохранных полос, где исключить
выпас скота;
d. заинтересованным лицам сел Кырнэцень и Плоп-Штюбей и соответствующим органам
района Кэушень определить возможности создания рыбоводческого пруда
с рекреационным обеспечением, в прилегающей к нижней террасе части долины
реки Ботна, где существует постоянный подпор вод.
Реконструкция на Левобережье
1. Предлагается создание нерестилищ в урочищах Жеминский Кут Пастиковка и Баж
в низинных участках с высоким уровнем грунтовых вод, находящихся под угрозой нерегулируемого
затопления:
– рекомендуется провести гидрологическую и гидротехническую оценку, разработать
проект(ы)в зависимости от результатов;
– вывести территории из пахотного пользования, определить порядок хозяйствования;
– создать гидротехнические сооружения для получения и спуска вод.
2. Предлагается расчистка водоёмов в прибрежной полосе для сохранения водноболотной
растительности, развивающейся в условиях отсутствия течения воды, а также
для привлечения животных и птиц в районе острова Мацаринский.
3. Для предотвращения дальнейшего сброса мусора в русло и по берегам Старицы
Днестра создать условия по его вывозу для жителей сс. Копанка и Кременчуг.
3.2.7. Формирование экологической сети
Основная проблема формирования экологической сети в натуре – создание адекватной
системы экологических коридоров, связывающих ключевые территории (ядра).
Основные трудности определяются сложным землепользованием.
Наиболее ясно с практической точки зрения формирование коридоров за счет реконструкции
прибрежных защитных насаждений вдоль Днестра и Туранчука, находящихся
под государственным управлением. Реконструкция должна не только повысить их экологическую
емкость, но и упредить берега и повысить лесохозяйственную продуктивность.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
453
Сложнее привести реконструкцию защитных полос Старого русла, по существу бесхозных
и граничащих с обрабатываемыми землями, которые нередко «расползаются» на
прибрежную полосу, в нарушение законодательства.
С точки зрения присутствия природного и полуприродного каркаса, территория делится
на пять секторов.
Сектор острова Турунчук может быть обеспечен полезащитными посадками, в основном
проведенными по неиспользуемым землями и уже частично существующими и требующими
реконструкции (Рисунок 4 на цветной вставке):
– по южной границе сайта от урочища Саги до Турунчука;
– от озёр у Незавертайловки до урочища Большое Турково Гирло;
– от острова Мацаринский до урочища Семена;
– от с. Коротное до урочищ Холодное и Жеминский Кут.
Сектор между урочищем Копанка, с одной стороны, и Кицканской лесной дачей и Талмазскими
плавнями, кроме защитной полосы Старого Днестра, по существу, может быть
обеспечен только коридором между двумя лесными урочищами, частично основанном
на существующих посадках. С агроэкологической точки зрения лесные полосы нужны в
основной части пахотных земель с. Креченчуг.
Сектор в окружении сел Кырнэцень, Попяска и Талмаза и прилегающих лесных урочищ
до Чиобурчиу-Нагорное относительно хорошо (кроме северной части) обеспечен
лесными геосистемными буферами и пастбищами, которые с точки зрения планирования
экосети являются реставрационными территориями, имеющими значение фрагментов
коридоров. Необходима посадка относительно коротких насаждений и реконструкция
прибрежной водоохраной полосы вдоль речки Плоп-Штюбей.
Сектор от Чиобурчиу-Нагорное до границы между коммунами Пуркарь и Олэнешть
относительно обеспечен лесными геосистемными буферами и, частично, запланированными
в землепользовании полезащитными лесополосами, которые надо создавать шире,
чем проектировалось. Однако уже здесь необходимы коридоры, проходящие вдоль границ
полей.
Последний, самый южный, сектор от границы между коммунами Пуркарь и Олэнешть
до Паланкинских плавней почти не обеспечен геосистемными буферами, мало существующих
и запланированных лесополос, хотя присутствуют фрагменты достаточно
широких существующих.
Утвержденных процедур создания экологической сети нет. Проект нормативного документа
находится на сайте по адресу http://www.biotica-moldova.org/ru/act_bio.htm. В
настоящее время предлагается начать со следующих действий:
a) утверждение предлагаемой схемы локальной экосети соответствующими районными
администрациями, в качестве основы для проектирования;
b) реконструкция (создание) прибрежных водоохранных насаждений и существующих
или запланированных в землепользовании лесополос;
c) создание фрагментов новых лесных полос с коридорными качествами на основе
решений местных администраций в рамках их компетенции, при содействии государственных
лесных подразделений;
d) создание адекватной базы лесопосадочного материала, в настоящее время существующей
только частично.
Экологическая сеть на местном уровне на сельскохозяйственных обрабатываемых
землях есть система защитных насаждений и полос отчуждения вместе с сохранившимися
фрагментами природных экосистем. Это – многофункциональная система, которая
должна препятствовать смыву почвы и улучшать микроклимат, в том числе смягчать

454
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
последствия изменения климата. В целом, существующие и ранее запланированных в
землепользовании защитный насаждения не составляют единую систему. Многие из них
– аллейные 3-5-метровой ширины не способны выполнять важнейшие функции. Поэтому
предлагается осуществить:
1) предварительное планирование и определение ответственных лиц и партнеров;
2) разработку вариантов насаждений, с учетом изменения климата и условий посадки:
подбор существующих пригодных вариантов;
3) ревизию существующих полевых и водоохранных насаждений, определение технических
условий и технологических карт для конкретных насаждений;
4) оценить объемы и стоимости работ;
5) ревизию и прекращение их незаконного использования земель под запланированными,
но не созданными защитными насаждениями;
6) разработку документации, обозначение в натуре, и определение исполнителя, закладку
насаждений;
7) ревизию и восстановление соблюдения нормативов ширины полос вдоль каналов
и откосов дамб, определение для них оптимального характера защитной растительности
и ее создание (восстановление).
Это – большие задачи, которые необходимо решать шаг за шагом. В качестве первых
шагов предлагается:
i. установить ответственность землевладельцев за состояние защитных насаждений
и контроль со стороны объединений местных производителей, на основе решений,
совместных с органами местной власти;
ii. определить землевладения, хозяева которых могут и хотят защитить свои земли;
iii. проводить посадки и реконструкции на отведенных для этого участках, в соответствии
с рекомендациями (Приложение 7) и специальными схемами с использованием
плодовых и ягодных культур (Andreev, Talmaci, Şabanova и др., 2008), с поправкой
на более теплые и засушливае условия произрастания;
iv. в частности – вывести из сельскохозяйственного пользования (возможно, с помощью
выкупа) участка, наиболее подверженного заболачиванию в урочище Айвазия,
находящегося в совственности примэрии Крокмаз.
3.2.8. Научные исследования и мониторинг
1. Исследования и мониторинг проводятся в соответствии с Законом о фонде охраняемых
природных территорий и Типовым регламентом для влажных зон международного
значения, другими соответствующими правовыми документами.
2. Организация мониторинга осуществляется центральными органами охраны окружающей
среда и лесного управления, и их подразделениями. Финансирование мониторинга
осуществляется из средств Национального экологического Фонда, а также других
источников, включая научно-исследовательские программы, программы грантов и др.
3. Исследования и мониторинг осуществляются с обязательным вовлечением квалифицированных
экспертов зоологов, с целью периодического контроля состояния местообитаний
и фауны, в особенности видов, охраняемых на международном и национальном
уровне.
4. В исследованиях и мониторинге участвуют институты Академии наук Молдовы, Тираспольский
университет и другие профильные организации.
5. Программами мониторинга признаются регулярные наблюдения, финансирование
которых проводится на регулярной основе.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
455
6. Главными объектами наблюдения являются:
1) во-первых, в соответствии с международным статусом, птицы водно-болотного
комплекса;
2) во вторых, – состояние биотопов и экосистем природных комплексов, в третьих;
3) в третьих, - редкие виды и экосистемы, ресурсные группы животного мира.
7. В соответствии с заключениями, сделанными экспертами, некоторые природные
комплексы или их части соответствуют критериям «Сети Изумруд» Бернской конвенции
по сохранению европейской живой природы и естественных сред обитания. Необходимо
провести подробную оценку территорий, которые могут быть номинированы в
«Сеть Изумруд», определить границы соответствующих участков, подготовить документы,
в соответствии с изменившейся процедурой, и подать их в Конвенцию.
8. Следует провести исследование леса, относящегося к лесничеству Кэушень (в пределах
сайта), и определить их зонирование.
3.3. План действий и рекомендации по развитию туризма
Для развития туризма в сайт и в сайте необходимо решение следующих задач:
1. развитие информационного обеспечения деятельности по развитию туризма на
территории рамсарского сайта;
2. развитие сотрудничества и сетевых связей между заинтересованными лицами,
как-то агентства по туризму, хозяева отелей и домов, местная, районная и центральная
власть и другие структуры;
3. развитие необходимой туристической инфраструктуры;
4. сохранение не только природных объектов, но также памятников археологии,
предметов материальной культуры, и развитие музеев;
5. содействие принципиальному улучшению законодательных и нормативных актов
в области туризма, в основе которых должно быть стимулирование развития индустрии
туризма.
Следует отметить, что информационное обеспечение является краеугольным камнем
для развития туризма в любой стране, а также способствует созданию положительного
имиджа рекламируемой территории как в стране так и за рубежом. Как правило, это обеспечение
дает возможность:
1) обеспечить осознание местным населением, что родина имеет много интересного
для них самих и для гостей и пробудить чувство гордости за нее, побудить к поддержке
туристической деятельности;
2) информировать иностранных гостей и сограждан о возможностях отдыха, развлечений,
оздоровления на данной территории.
3) улучшить отношение жителей, экономических агентов и представителей властей к
историко-культурному и природному наследию;
4) поддержать деятельность по сохранению окружающей среды, решению экологических
проблем.
В связи с отсутствием в стране правил и нормативов посещения туристами пунктов
наблюдения природы следует разработать соответствующий регламент для сайта, который
может быть использован как модель норматива.

456
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
3.3.1. Предложения по организационному и информационное обеспечению развития
туризма на Правобережье
Данные предложения основаны на существующих правовых нормах, учитывая отсутствие
специального органа по управлению сайтом.
1. В Районных Советах Кэушень и Штефан Водэ создать отделы по туристической деятельности
и назначить ответственных лиц с соответствующими полномочиями.
2. На Интернет-сайтах районов разместить информацию о туристических объектах
предложениях.
3. В районных центрах Кэушень и Штефан Водэ организовать информационные центры
по туристической тематике, например, на базе музея природы (Muzeul Verde)
или другого учреждения, связанного с развитием туризма.
4. Поддерживать физических и юридических лиц при получении необходимых документов
для приема туристов и обеспечения проживания в туристических зонах или
рядом с ними, согласно постановлению Правительства № 1065 от 02.09.2003 года.
5. Поддерживать, используя бюджетные и внебюджетные средства, народные промыслы
и музеи, которые могут обслуживать туристов.
6. Поддерживать коммерциализацию изделия народных промыслов в музеях, используя
возможности, предоставленные в пункте 2.30 из приложения к закону №
93 от 15.07.1998 года о патентах в случаях организации выставок и аукционов.
7. Поддержать установку бутиков для продажи изделий культурно-исторического и
туристического характера в близи туристических объектов.
8. Обеспечить охрану и способствовать реставрации туристических объектов
культурно-исторического и экологического характера.
9. В районных центрах утвердить предоставленный проектом перечень туристических
объектов, туристических маршрутов и пунктов наблюдения за живой природой,
а также обеспечить его постоянное дополнение и улучшение.
10. Для обеспечения сотрудничества между районными властями, экономическими
агентами, общественностью и тождественными структурами в стране и за рубежом
создать Совет по туризму при районной администрации.
11. Районным властям совместно с отделом по туризму и Советом по туризму разработать
перспективный план развития туризма в районе с учетом возможностей в
области трансграничного сотрудничества.
12. Районным советам поручить профильным районным структурам разработку проектов
по поэтапному созданию необходимой туристической инфраструктуры и
зон массового отдыха.
13. Взять за основу лучшие предложенные проекты по туристической тематике и сделать
макеты согласно проектам.
14. Организовать тендер для экономических агентов по распределению между ними
элементов инфраструктуры.
15. Создать сайт по туристической тематике.
16. Организовывать и проводить районные туристические выставки и принимать
участие в республиканских, а по возможности – и зарубежных аналогичных мероприятиях.
17. Организовывать и проводить семинары по туристической тематике и подготовке
кадров для туристической деятельности, просвещения населения о необходимости
бережного отношения к культурно историческим и экологическим объектам; участвовать
в соответствующих республиканских и международных мероприятиях.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
457
18. Подготовить и организовать проведение традиционных мероприятий (фестивали,
спортивные соревнования, карнавалы), ежегодно их проводить, для привлечения
большего числа туристов на территорию сайта и создания положительного имиджа.
19. Поддерживать творческий процесс по разработке оригинальных местных брендов
согласно принципам закона № 66 от 27.03.2008 года
3.3.2. Предложения по организационному и информационное обеспечению развития
туризма на Левобережье
Данные предложения основаны на возможности централизованного управления сайтом
в пределах Приднестровья, в том числе существовании властных структур для развития
туризма, наличии отделов по делам молодежи и туризма при районной администрации,
а также возможности создания органа для специализированного управления сайтом.
1. Создать два специализированных информационных центра, первый в составе Центра
по развитию туризма Приднестровья, второй – в администрации Слободзейского
района, к которому относятся территории сайта. Это обеспечит централизованное
управление информационной деятельностью, контроль исполнения и качества информационного
наполнения, влияние на прилегающие территории, в том Украины.
2. Изучить приемы информационного обеспечение, применяемое в странах, где развит
туризм, отобрать приемлемые формы, разработать свои варианты оформления
и размещения информации (информационных панно, указателей и других
элементов информационной инфраструктуры).
3. Наладить конструктивные отношения органа управления сайтом, который может
быть создан при центральном органе охраны окружающей среды Приднестровья,
с Центром по развитию туризма, другими профильными структурами государственного
управления, а также экономическими агентами и неправительственными
организациями.
4. Определить орган, ответственный за контроль допустимой нагрузки при посещении
природных объектов в сайте.
5. Создать специализированный Интернет-сайт и (или) страницы при администрации
района Слободзея и Центре по развитию туризма, для продвижения предлагаемых
туристических продуктов на внутреннем рынке и за рубежом. Создание сайта
может способствовать не только привлечению туристов, но также инвестициям.
6. Разработать и тиражировать туристические карты, буклетов и другие печатные
материалы для распространения среди населения и гостей края.
7. Организовывать и проводить, а также принимать участие в семинарах, конференциях
и выставках по туризму.
8. Учитывая, что индустрия туризма является комплексным компонентом экономики,
образования и воспитания, многие вопросы необходимо координировать и согласовывать,
в том числе находя компромиссные решения, касающиеся разных отраслей
хозяйствования. В связи с этим предлагается:
• создать Совет по развитию туризма в регионе, в который могут войти представители
президентуры, профильной комиссии Верховного Совета, правительства,
экономических агентов и НПО из области туризма;
• определить порядок его работы и выбрать руководящий орган, уполномоченный
организовать деятельность, вести переговоры с представителями государственных
органов властей, местных властей и бизнеса, вносить предложения
по улучшению законодательной и нормативной базы,

458
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
− с целью развития туризма в регионе, несмотря на политические и другие
противоречия, используя аналогичный опыт;
• для усиления деятельности по развитию туризма на территории сайта – создать
специализированный филиал Совет по развитию туризма при администрации
Слободзейского района.
3.3.3. Предложения по развитию инфраструктуры и охране исторического и
культурного наследия
Развитие инфраструктуры для рекреации и бизнес туризма может проводиться только
там, где к этому готовы. Другой подход предполагает осуществление больших инвестиций,
чего трудно достичь, а отдача от инвестиций может быть нескорой.
Наименее затратная часть инфраструктуры – указатели (в том числе обозначающие
границы сайта, которые должны быть установлены в соответствии с законодательством)
и информационные панно с туристическими маршрутами и краткой информацией о
значимых объектах культуры, истории и природы, местах возможного проживания и
питания. Указатели и панно должны быть простыми и привлекательными, и в первую
очередь установлены в самых оживленных местах, желательно находящихся под охраной,
и там, где уже начали проводить путешествия и экскурсии.
Подъездные пути наиболее проблематичны в правобережной части сайта, где непосредственно
расположены крупные туристические объекты. Предлагается рассмотреть
возможности их улучшения с участием предпринимателей. В частности – подготовить:
− дорогу от туристического комплекса Пуркарь к реке Днестр для организации сплавов
по реке в секторе Рэскэець Олэнешть и к пунктам наблюдения природы;
− подъездные пути к винзаводами сёл Тудора и Крокмаз и от них – к местам старта
и финиша сплава на Днестре;
− подход к территории примэрии Паланка в пограничной зоне, где находится один
из пунктов наблюдения природы (недалеко от миниотеля) и стоянку для машин;
− а также вне сайта – часть дороги от села Антонешть к селу Карахасань, где есть
большой туристический потенциал.
Существует явная потребность улучшить дорогу Кэушень-Грэдиница-Талмаза, включая
отрезок в самом селе Талмаза.
Обустройством территорий и ближайших небольших зон отдыха рекомендуется заняться
владельцам винзаводов из сёл Тудора и Крокмаз. Целесообразно в течении 3-х
лет построить гостиничный комплекс как минимум на 54 места на территории винзавода
у села Крокмаз. Некоторые элементы обустройства территории и инфраструктуры
могут быть сделаны как на винзаводах из сел Талмаза и Грэдиница, но и здесь необходима
подготовка к приему посетителей. Более развитым примером для всех четырех предприятий
может служить туристический комплекс Пуркарь, но это – не пример для простого
подражания. Каждое предприятие имеет возможности иметь собственный образ.
Планирование и обозначение в натуре зон массового отдыха должно осуществляться
местными органами власти первого и второго уровня с учетом имеющегося потенциала
их использования, при поддержке людей мест, предназначенных для обустройства.
Планируя рекреационную деятельность и услуги, в каждой местности следует сосредоточится
на чем-то одном, не распыляя силы и не создавая конкуренции на местах. В
ином случае высока вероятность задержки завершения или отказа от осуществления деятельности;
создания атмосферы недоверия в правильности выбранного направлении и
остановки развития, хотя есть реальный потенциал.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
459
В местах массового или регулярного отдыха необходимо установить стенды с правилами
отдыха, информацией об услугах и номерах телефонов правоохранительных, медицинских,
спасательных органов.
Основные элементы инфраструктуры для развития экологического и спортивного туризма,
принятые в мире, включают:
1. обустроенные стоянки для проведения походов спортивно-экологического характера
с кострищами и четко обозначенными границами;
2. площадки для массовых мероприятий спортивно-экологического характера;
3. маршруты с указателями и краткой информацией о животном и растительном
мире вдоль маршрута;
4. экологические тропы для посещения особо ценных природных объектов, без права
сходить с них;
5. обустроенные места для начала и финиша сплава,
5.1) на Днестре лучше всего это делать там, где крутые петли реки позволяют
почти вернуться к точке старта (сектор ниже Рэскаець-Пуркарь), или
5.2) там, где можно приплыть к месту поблизости от рекреационного комплекса
(сектора Олэнешть – Крокмаз и Тудора – Паланка);
5.3) на северо-западном углу лесного урочища Талмаза (старт) для сплава вокруг
Талмазских плавней (с остановкой напротив порога) до с. Чиобурчиу
(на правом берегу – финиш у усадьбы Павла Царану).
6. вышки для обозрения панорамы больших территорий, живописных и значимых
для охраны природы (их лучше создавать там, можно их сохранять например, на
территории комплекса «Серебряный Фазан», винзавода в с. Грэдиница, детского
сада в с. Крокмаз, откуда открывается вид на дикие плавни в Украине);
7. места для проживания в крестьянских хозяйствах;
8. пункты проката снаряжения для прохождения маршрутов и организации отдыха
экологического характера.
Важные элементы инфраструктуры для туризма – образовательные и воспитательные
центры с музеями и тематической литературой, парки и так далее. Здесь не только проводятся
мероприятия для местного населения и обучение молодежи, но и организуются
посещения туристов, в том числе на пути в сайт. Дефицит стабильного финансирования
таких объектов опасен, так как в результате (а) теряется эффективность уже реализованного
финансирования и сделанных шагов по развитию, (б) снижается их привлекательность
и (в) создается впечатление, что органы власти пренебрегают объектами культуры.
В связи с этим, предлагается:
− определить потребности, источники финансирования и ответственных, и осуществить
реставрацию аквапарка в селе Чобручи (Левобережье);
− определить потребности, источники финансирования, подготовить проект развития
и осуществить его в музее природы в г. Штефан Водэ;
− потребовать от центральных властей завершить реконструкцию средневековой
церкви в г. Кэушень;
− определить потребности школьных краеведческих музеев сел в пределах сайта и
оказать им помощь.
В соответствии с законодательством, «памятники - это объекты или комплексы объектов
… зарегистрированные в Перечне памятников Республике Молдова, охраняемых
государством, ... имеющие национальную или международную ценность», или в других
аналогичных перечнях (в Приднестровье).

460
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Научная оценка памятника, как правило, возможна лишь после его исследования, поэтому
основная масса памятников археологии выпадет из правового поля. Государственные
органы по охране памятников могут отслеживать ситуацию лишь с особо ценными
памятниками. В связи с этим, предлагается:
1. создать регистры памятников для территории каждой административной единицы
первого уровня в пределах сайта,
2. вести эти регистры в органах местной администрации второго уровня, предоставляя
списки памятников в органы местной администрации первого уровня;
3. местной администрации первого уровня дать привилегию охраны памятников,
включенных в эти регистры.
3.3.4. Развитие экономики туризма в сайте
В настоящее время существующий потенциал сайта, включая инфраструктуру, слабо
используется для поддержания массового потока туристов.
Только часть туристических объектов участвуют в поддержании массового потока туристов
– из категорий внутреннего социального туризма (учеников, студентов).
Все туристические объекты слабо участвуют в освоении рецепторного туризма и почти
не используют массовый прием туристов других категорий, главным образом из-за
отсутствия интегрированного и комплексного предложения в территории.
На это существенно влияет отсутствие подходящих помещений для размещения туристов,
хотя некоторые помещения для размещения групп туристов (до 22 человек) в летний
сезон мы можно считать приемлемыми в районных центрах Штефан Водэ и Кэушень.
Наиболее развитые туристические комплексы в пределах сайта («Серебряный Фазан»,
«Пуркарь») ориентированы на сегмент потребителей с высоким доходом. Однако, по количеству
лиц, пребывающих в сайте, этот вид туризма оценивается по косвенным данным
в пределах 100-150 посетителей в год. Даже если оценка занижена в 2-3 раза, она
свидетельствует о:
✓ неполном использовании существующих возможностей;
✓ необходимости диверсификации предложений, ориентируясь на посетителей из
сегмента со средним доходом.
Ниже даны оценки возможностей потребителей различной платежеспособности.
Сегмент социального туризма
Судя по среднестатистическим данным Национального бюро по статистике РМ, в расчете
на одного туриста в день стоимость составляет:
− на объектах сельского туризма – 150-180 леев, или 60-108 леев или в пределах экскурсионного
тура;
− экскурсии в рамках культурного туризма – 15-30 лей;
− пешеходного тура в экологическом туризме – 30-50 лей;
− виноградо-винодельческий туризм в социальном сегменте, как правило, отсутствует,
но вмпериод региональных (районных) дней вина по экспертной оценке – 40-50 леев;
− в лечебно-оздоровительном туризме стандартная цена составляет 250 лей в туродень
при условии, что определенная часть путевки или даже ее полная стоимость
компенсируется социальным фондом.
Деловой туризм в социальном сегменте отсутствует.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
461
Сегмент потребителей со средним доходом
Для этой группы с доходом около 500 долларов США в месяц в расчете на одного туриста
в день стоимость составляет:
− на объектах сельского туризма для местных туристов – 580 леев;
− в экологическом туризме - 174-207 леев;
− в виноградно-винодельческом туризме – 670 леев;
− в лечебно-оздоровительном туризме – 250 леев;
− в деловом туризме, где расходы потребителя оплачиваются из финансовых ресурсов
соответствующего экономического агента – 700 леев.
Сегмент потребителей с высоким доходом
Для этой группы, с доходом около 700 долларов США в месяц и выше, в расчете на
одного туриста в день стоимость составляет:
− на объектах сельского туризма для местных туристов – 760 леев;
− в экологическом туризме – около 270 леев;
− в виноградно-винодельческом туризме – 670 леев;
− в лечебно-оздоровительном туризме – 315 леев;
− в деловом туризме – 1022 лея.
Заинтересованным в туристской деятельности лицам предлагается:
• определить наиболее привлекательные для их бизнеса виды услуг, в том числе в области
экологического (познавательного) туризма (пеший, водный, конный и др.);
• формировать оптимальные маршруты с учётом возможностей использования
территории;
• рассчитать пропускную способность (приемлемая численность и состав групп)
для их предложений;
• ориентироваться на работу с немногочисленными целевыми группами потребителей,
с учетом специфики рекреационных потоков;
• использовать для планирования пилотные маршруты, спецификации пунктов и
объектов наблюдения в природе (наиболее привлекательные для категории массовых
туристов из зарубежных стран), культурно-исторического наследия и других
компонентов туристического продукта сайта (Приложение 14 данного плана
управления, на CD-диске «Изумрудное ожерелье Нижнего Днестра»).
Представителям властей и бизнеса при определении политики развития туризма
предлагается учесть, что в соответствии с экономической оценкой туристического потенциала
(Приложение 14) интегральный индекс туристского потенциала составляет: (1)
по Правобережью Рамсарского сайта «Нижний Днестр» – 0,8152; (2) по Левобережью -
0,7251; для всего Рамсарского сайта – 0,8441. Таким образом, явно проявляется синергетический
эффект взаимодействия двух берегов. Включение прилегающей зоны на Левобережье
позволяет повысить оценку в результате системных трансформаций до 0,8591.
3.3.5. Продвижение туристического продукта на международном уровне и
проблемы организации туризма
Активное международное продвижение туристического продукта Нижнего Днестра
на внешний рынок может быть эффективным только при наличии по крайней мере:
− основных услуг и инфраструктуры;
− структуры управления, включая контроль и распределение туристов по определенным
направлениям направление.

462
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
В ином случае это может привести к негативным последствиям:
• деятельности, опасной для охраняемой территории, подрывающей туристический
потенциал;
• формированию неблагоприятного внешнего имиджа охраняемой территории и
страны.
Как подчеркивается в литературе (Eagels, 2002), у туристов присутствуют растущие
требования к высокому качеству рекреационных возможностей и поддерживающего
их сервиса. Лица, получавшие сервис высокого качества в обычной жизни, ожидают его
и от туристических провайдеров, включая знающих гидов, обеспечивающих хорошую
коммуникацию. Они хотят от своих хозяев комфорта, чувства, что их ждут, в том числе
в той части общества, которое они посещают.
Рост туризма означает большую потребность в специализированном сервисе и возможностях
проживания, и все фокусируется на качестве. Сложные задачи менеджеров
включают обеспечение хорошего сервиса, программ отдыха и осуществление контроля;
очень важно, чтобы эти сложные потребители осознавали, что имею качественный сервис
и имели возможность платить за него (его компоненты) из собственных рук. Во многих
случаях агентства не имеют целью качественный сервис, или нет мониторинга, что
делает их программы отдыха несоответствующими запросам и примитивными.
С учетом всего этого, рекомендуется со всей ответственностью в первую очередь оценивать
настоящее состояние доступной инфраструктуры, инвестировать в нее и затем
осуществлять продвижение предложения.
При текущем уровне развития продвижение следует сосредоточить на:
− однодневных путешествиях, не требующих особенно качественных условий размещения;
− развитии кэмпингового туризма с недорогой, но необходимой инфраструктурой;
− серьезные экономические агенты должны позаботиться о переводчиках, в первую
очередь, с английского языка, возможно – создании на первом этапе небольшой
общей мобильной группы;
− должны быть подготовлены гиды для сопровождения посетителей в природе, например
из учителей; к этому следует привлекать женщин, крайне желательно –
владеющих английским языком.
Продвижение и планирования туристической деятельности в охраняемой территории
должно быть хорошо организованным процессом, так как туризм, если его не планировать,
контролировать и не отслеживать кроме выгод может принести проблемы:
• формирование и разрушение троп и мест для лагерей, сбор топлива и повышение
опасности пожаров;
• замусоривание и загрязнение отходами жизнедеятельности, загрязнение воздуха
и вод;
• беспокойство животных и разрушение местообитаний, разрушение берегов, например,
лодками
• культурный вандализм, конфликты пользователей, формирование толп и повышенный
шум;
• во избежание всего этого, сначала должно быть планирование, а затем продвижение
на рынок.
Принимая во внимание текущее состояние дел на территории, рекомендуется
начать с всеобъемлющей презентации в Интернете. Идеально, вебсайт должен
представлять территорию в целом, включая информацию по соседним странам

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
463
(например, о Нижнеднестровском природном национальном парке) на всех соответствующих
языках (румынский, русский, украинский и дополнительно как минимум английский).
Включаемая информация: главное о территории – короткое описание; карта, которую
можно напечатать с сайта; возможности проживания, лучше – отмеченные на карте;
короткое описание предложений; туристические маршруты, отмеченные на карте; лист
местных сервисных организаций (рестораны, места проживания и прочее). Особый раздел
должен быть посвящен птицам, так как это Рамсарский сайт, а любители наблюдать
птиц многочисленны в Европе.
3.4. Международное сотрудничество, повышение экологической грамотности
населения и воспитание
3.4.1. Международное сотрудничество
Для достижения поставленных целей необходимо укрепить сотрудничество с партнерами
региона Нижнего Днестра, включая Украину, уже сейчас используя существующие
структуры в области управления охраняемых территорий и туризма.
Следует начинать с взаимообмена информацией и затем небольших природоохранных
мер, усиливая диалог и обмен информацией, чтобы улучшить понимание по общим
ресурсам. Этому, например, может помочь совместный форум, с представителями местных
сообществ, управляющими охраняемых территорий (где есть) неправительственных
организаций, лесного сектора, фермеров, пограничных служб и так далее от всех
стран. Важно проведение совместных культурных мероприятий, ярмарок.
Очень важно подчеркнуть для властей и лиц, принимающих решения, что трансграничное
сотрудничество не означает какую-либо потерю суверенитета.
Следует консультироваться с пограничными властями и службами безопасности, поддерживать
их информированность, вовлекать их, добиваясь поддержки.
Рекомендуется широко информировать о новых экономических возможностях и рынках,
открытых в результате трансграничного сотрудничества. Этому поможет создание
общих коммерческих предложений по туризму, общих брендов (местные вина, водка и
коньяки, персики и виноград, овощи и рыба, лекарственные растения, изделия народных
промыслов и фестивали, и так далее).
Необходимо консультироваться и вовлекать, насколько возможно, государственные
службы и агентства (по туризму, иностранным делам, сельскому и лесному хозяйству,
земельные службы).
Следует искать поддержку от высокопоставленных персон, национальных и иностранных
лидеров, писателей, масс-медиа, артистов. Например, можно проводить ознакомительные
поездки, сопровождаемые прессой.
Организаторы различных мероприятий должны чувствовать свое авторство и идентификацию
их личных идей.
− На определенном уровне развития сотрудничества, и в первую очередь, управления
сайтом и финансирования можно применять такие инструменты, как:
− проведение совместных выставок, в том числе передвижных;
− региональная (трансграничная) газета, посвященная охране природы, туризму и
экономике;
− введение общего кодекса поведения для посетителей;
− создание совместного центра для посетителей, и прочее.

464
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Важная тема трансграничного сотрудничества – совместные исследования и мониторинг
знаковых видов (выдра, норка, рыбка-евдошка), птиц и так далее. Такое сотрудничество
не только помогает в работе, но дает возможность рекламы для региона. На современном
этапе совместный мониторинг и визиты по обмену опытом в охране природы
проблематичны. Но совместные исследования, например, Тираспольского и Одесского
университетов и академических учреждений из Кишинева можно организовать.
3.4.2. Повышение экологической грамотности населения и воспитание
Это – большая тема, которой посвящены резолюции Конвенции о биологическом разнообразии,
других конвенций, существует специальная комиссия Всемирного Союза
Охраны Природы. При организации экологического просвещения, проведении экскурсий
следует обратить особое внимание на пропаганду сохранения биоразнообразия растительного
и животного мира региона.
1. Проведение разъяснительной работы для населения, используя средства массовой
информации, с целью воспитания патриотизма по отношению к малой родине и повышения
уровня знаний о ее ценностях:
✓ сохраняющегося здесь биологического разнообразия, особенно старых лесов и видов,
охраняемых на международном и национальном уровне;
✓ археологических, природно-исторических и культурных достопримечательностях,
✓ истории сел и их традиций, местного фольклора;
✓ природоохранном законодательстве, в том числе для:
• ликвидации традиционно негативного отношения людей и суеверий по отношению
к таким животным как змеи и другие пресмыкающиеся, земноводные,
хищные птицы, летучие мыши
• предотвращения возможного ущерба памятникам археологии, истории и
культуры.
2. Для реализации этой деятельности рекомендуется:
− органам образования сделать соответствующие акценты в работе учебных заведений
и преподавателей, избегая увеличения нагрузок и используя в учебном процессе
примеры, посвященные ознакомлению с местной флорой, фауной и достопримечательностями;
− учителям вместе с неправительственными организациями проводить «зеленые
уроки», в том числе в природе;
− поддержка местными властями деятельности в данном направлении со стороны
организаций гражданского общества и инициативных групп населения;
− вовлечение местными властями в рабочие группы добровольцев для решения
проблем охраны окружающей среды, защиты леса, редких видов и так далее;
− сотрудничество с церковными властями, опираясь на позитивную этику христианства;
− развитие организаций гражданского общества, с помощью продвинутых экологических
организаций и соответствующих доноров;
− уважение и учет интересов, стремлений и прав местных сообществ.
3. Одним из первых дальнейших шагов должно быть проведение социологического
исследования, анализа заинтересованных сторон.
4. На основе этого следует провести собрания с местным населением и компанию в
пользу укрепления управления сайтом и создания национального парка.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
465
5. Мобилизация общественного мнения и повышение возможностей для адекватного
управления землями и сельскохозяйственного производства. Следует разработать и осуществить
программу повышения информированности и обучения для местного населения,
включающую:
o повышение экологических знаний,
o обучение основам технологии использования земель при орошении,
o основы защиты растений при орошении,
o правила экологического ответственного производства и производства чистой
сельскохозяйственной продукции, условия ее экспорта,
o информирование и повышение знаний об условиях рынка сельскохозяйственной
продукции.
6. Проводить два три раза за учебный год в учебных заведениях для учителей, учеников,
студентов информационные часы о возможностях туризма региона и бережном отношении
к природным ценностям, а также о значимой роли экологического благополучия
для успешного развития туризма.
7. Важным направлением развития экологического (познавательного) туризма является
работа с учительским корпусом и со школьниками на основе следующих мероприятий:
• организация и проведение тематических семинаров и методических консультаций
для учителей, в первую очередь для преподавателей экологии, биологии, географии,
краеведения и др.
• предоставление лицеям и школам справочной и иной специальной литературы по
вопросам экологии, охраны биологического и ландшафтного разнообразия организации
туризма и разработки детских туристских маршрутов;
• организация и проведение школьных экскурсий, детских экологических лагерей и
экспедиций, полевых практик;
• привлечение школьников к участию в экологических праздниках и акциях, в том
числе международных, как Всемирный день защиты животных, День птиц, День
земли, День водно-болотных угодий (Рамсарская Конвенция), «Марш парков»,
Всемирный день охраны окружающей среды, Международный день туризма;
• могут быть организованы местные трансграничные туры школьников, с привлечением
пограничных служб.

466
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Список литературы
Andreev A. Analiza condiţiilor juridice actuale pentru crearea, realizarea şi gestionarea obiectelor
naturale in Moldova //Managementul integral al resurselor naturale din bazinul transfrontalier al
fluviului Nistru. Eco-Tiras. Chişinău, 2004. P. 22-30.
Andreev A., Jura L., Şabanova G., Derjanschi V. Izverskaia T., Jurminschi S., Sîrodoev G.,
Talmaci I. Terenurile agricole de o valoare naturală înaltă. Societatea Ecologică „BIOTICA”. Chişinău,
2007. 112 p.
Andreev A., Derjanschi V., Jurminschi S., Izverskaia T., Lala M., Kuharuk E., Sîrodoev G..
Planurile manageriale pentru habitatele naturale şi agricole ale sectorului Purcari-Crocmaz din zona
umedă a Nistrului. Societatea Ecologică „BIOTICA”. Chişinău: 2002. 80 p.
Andreev A., Shabanova G., Izverskaya T. К обсуждению проблемы регулирования использования
пастбищ. To discuss the problems related to regulating pastures’ use (A. Andreev,
G. Shabanova, T. Izverskaya - BIOTICA) Первая Электронная Конференция на тему «ВЫПАС
И ДЕГРАДАЦИЯ ЗЕМЕЛЬ В СТРАНАХ СНГ И МОНГОЛИИ» (июнь-июль 2005). http://www.
virtualcentre.org/ru/frame_en.htm
Andreev A., Talmaci I., Şabanova G., Izverskaia T. şi a. Convenţia RAMSAR şi zonele umede de
importanţă internaţională în Republica Moldova. Societatea Ecologică „BIOTICA”. Chişinău, 2008, 84p.
Bondarenco A.M. Fauna of bats of the Kitskansky wood (Moldova, Transdniester Region).
Plecotus et al. 2006. 9: 18-24. [In Russian with English summary].
Andreev A., Zubcov N. Directory of Azov-Black Sea Coastal Wetlands. Kyiv: Wetlands Int.,
2003. P. 76-93.
Bejenaru I., Andreev A., Sirodoev G. Ramsar site „Lower Dniester (Nistru de Jos)” nr. 1316,
http://www.ramsar.org/w.n.moldova_dniester.htm 2003
Cartea Roşie a Republicii Moldova, ed. 2-a. Chişinău: Ştiinţa, 2001. 288 p.
Codul silvic, nr. 887-XIII din 21.06.96, Monitorul Oficial nr. 4-5/36 din 16.01.1997.
Eagles, Paul F.J.,McCool, Stephen F. and Haynes, Christopher D.A. (2002). Sustainable
Tourism in Protected Areas: Guidelines for Planning and Management. IUCN Gland, Switzerland
and Cambridge, UK. 183pp
Environmental and Social Impact Assessment of Central Irrigation System Projects in the
Nistru River Basin in Moldova, Proposed for MCC Funding. MWH AMERICAS, Inc. 2010
Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la autorizarea tăierilor
în fondul forestier şi vegetaţia forestieră din afara acestuia, nr. 27 din 19.01.2004, Monitorul oficial
nr. 19-21 din 30.01.2004.
Hotărîrea Guvernului nr. 740 din 17 iunie 2003 “Pentru aprobarea actelor normative vizînd
gestionarea gospodăriei silvice”.
Izverskaya T., Pynzaru P. Conserving Moldova’Андреев А.В., Горбуненко П.Г., Изверская
Т.Д., Журминский С.Д., Шабанова Г.А. Оценка угроз компонентам степного разнообразия
создаваемого национального парка «Нижний Днестр» //Заповедное дело: проблемы охраны и
экологической реставрации степных экосистем. ИПК «ГАЗПРОМПЕЧАТЬ». Оренбург, 2004.
С. 63-64.
Андреев А.В., Горбуненко П.Г., Журминский С.Д., Изверская Т.Д. и др. Научное обоснование
создания национального парка «Nistrul de Jos» («Нижний Днестр») //Managementul
integral al resurselor naturale din bazinul transfrontalier al fluviului Nistru. Eco-Tiras. Chisinau,
2004. P. 33-41.
Андреев А.В., Держанский В.В. Материалы по оценке видового разнообразия и редким
видам дневных бабочек (LEPIDOPTERA: RHOPALOCERA) //Managementul integral al resurselor
naturale din bazinul transfrontalier al fluviului Nistru. Eco-Tiras. Chisinau, 2004. P. 31-33.
Андреев А.В., Держанский В.В. Фауна стрекоз (ODONATA) Молдовы: первые итоги //
Anal. Şt. Univer. de Stat din Moldova. Seria „Şt. Chem.-biol.” Chisinău, 2004. P. 170-173.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
467
Андреев А., Держанский В. К фауне чешуекрылых (Lepidoptera) Нижнего Днестра //
Сохранение биоразнообразия бассейна Днестра. Кишинёв, 1999. С. 58-59.
Андреев А.В, Зубков Н.И., Корчмарь Н.Д. Зоологические требования к лесным полосам
и другим биоценотическим оазисам //Республиканская научно-практическая конференция
«Экологические основы охраны и воспроизводства лесных ресурсов Молдавии». Кишинев,
1989. С. 112–119.
Андреев А.В., Шабанова Г.А., Цуркану В.Ф., Держанский В.В., Изверская Т.Д.,
Горбуненко П.Н. Степные экосистемы Нижнего Днестра //Bull. Şt. Revistă de Etnografie, Ştiinţe
ale Naturii şi Muzeologie. Chişinău, 2007. Vol. 6(19). Р. 160-174.
Андреев В.Н. Деревья и кустарники Молдавии. М.: Наука, 1957. Вып. 1. 207 с.
Андреев В.Н. Карта растительности Молдавской ССР. Кишинев, 1949.
Андреев В.Н. Растительность Молдавии и ее районирование //Научн. конф. проф.-препод.
состава. Тез. докл. Кишинев, 1955. С. 33-36.
Анисимов Е.П. О гнездовании и численности черного коршуна в Молдавии //Вопросы
экологии и практического значения птиц и млекопитающих Молдавии. Кишинев: Картя
Молдовеняскэ, 1969. Вып. 4. С. 15-20.
Архипов А.М. Встречи редких птиц на Кучурганском лимане //Вестник зоологии. Киев,
1996. № 4-5. С. 69.
Архипов А.М. Встречи редких и малочисленных видов птиц на Кучурганском водохранилище
и в его окрестностях в 1997-2002 гг. // Авифауна Украïни. Чернiвцi, 2002. С. 42-45.
Архипов А.М. Численность и характер зимовки птиц на Кучурганском лимане и сопредельных
территориях в 2001 г. // Мониторинг зимующих птиц в Азово-Черноморском регионе
Украины. Одесса-Киев, 2002. С. 3-8.
Архипов А.М. Краткие сообщения о миграции редких видов птиц в Одесской области //
Чтения памяти А.А. Браунера. Материалы третьей международной научной конференции.
Одесса: Астропринт, 2003. С. 172-175.
Архипов А.М. О гибели птиц от столкновений с линиями электропередачи возле Кучурганского
лимана в Одесской области //Современные проблемы зоологии и экологии. Материалы
Международной конференции. Одесса: Феникс, 2005. С.8-9.
Архипов А.М., Фесенко Г.В. Сведения о наблюдениях за редкими птицами в районе Кучурганского
лимана //Бранта: Сборник научных трудов Азово-Черноморской орнитологической
станции. Мелитополь: Бранта, 2005. Вып. 8. С. 7-15.
Безман-Мосейко О.С. О видовом составе герпетофауны Приднестровья (предварительные
данные) // Працi Украïнського герпетологiчного товариства. К.: Зоомузей ННПМ НАН
Украïни, 2008. №1. С. 43-46.
Бекетов А.Д. Земледелие Восточной Сибири: Учебное пособие. Изд-во Красноярского
университета, 1991. С. 42-53.
Бельгард А.Л. Степное лесоведение. М., 1971.
Богаченко П.П. Современные проблемы защитного лесоразведения и охрана природы //
Лесное хозяйство. 1988. Т. 1-3. С. 57-58.
Бондаренко В.Д., Жадан В.М. Экологические функции лесной опушки и возможности их
оптимизации //Республиканская научно-практическоая конференция «Экологические основы
охраны и воспроизводства лесных ресурсов Молдавии», Кишинев. 1989, С. 47-49.
Бондаренко В.Д., Фурдичко О.Т. Узлiсся. Львiв. 1993.
Боркин Л.Я., Безман-Мосейко О.С., Мазепа Г.А., Зиненко А.И., Коршунов А.В.,
Лада Г.А., Шабанов Д.А., Литвинчук С.Н., Розанов Ю.М. О южной границе распространения
гибридной Rana esculenta (Ranidae, Anura, Amphibia) на территории Украины и Молдовы:
данные проточной ДНК-цитометрии //Працi Украïнського герпетологiчного товариства. К.:
Зоомузей ННПМ НАН Украïни, 2008. №1. С. 5-10.
Браунер А.А. Заметки о птицах Херсонской губернии, Одесса, 1894.

468
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Браунер А.А. Предварительное сообщение о пресмыкающихся и гадах Бессарабии, Херсонской
губернии, Крыма и северо-западного Кавказа между Новороссийском и Адлером //
Зап. Новоросс. об-ва естест. (Одесса). 1903. С. 43-51.
Браунер А.А. Третье предварительное сообщение о пресмыкающихся и земноводных губерний
Сувалковской, Минской, Подольской, Черниговской, Бессарабской, Херсонской,
Екатеринославской и Днепровского уезда Таврической //Зап. Новоросс. об-ва естест. (Одесса).
1906. Т. 28. С. 1-12.
Браунер А.А. Гады Бессарабии. //Труды Бессарабского общества естествоиспытателей.
Кишинев, 1907. Т. 1, вып. 2. C. 149-173.
Браунер А.А. Материалы по энтомологической фауне Бессарабии. Заметки о стрекозах
Бессарабии // Труды Бессарабского общества естествоиспытателей. Кишинев, 1912. Т. 2,
вып. 1. С. 34-36.
Браунер А.А. Сельско-хозяйственная зоология. Одесса: Гос. Изд. Украины, 1923. 436 с.
Бугуцкий А.А., Якуба Е.И. Эффективность использования ресурсов сельскохозяйственного
производства. М.: Колос, 1984. 287 с.
Василенко Ю.В. Производственный потенциал сельскохозяйственных предприятий. М.:
Агропромиздат. 1989. 150 с.
Витко К.Р. Экология гырнецовой дубравы в южной Молдавии. Кишинев, 1966. 95 с.
Витко К.Р. Об устойчивости сообществ ксероморфных лесов из дуба пушистого и дуба
скального в Молдавской ССР //Изв. АН МССР. Сер. биол. и хим. наук. 1982. № 2. С. 9-13.
Витко К.Р. Новые данные о видовом составе рода Quercus L. (Fagaceae) в Молдавской ССР //
Известия АН МССР. Сер. биол. хим. наук. 1984. № 6. С. 61-62.
Высоцкий Г.Н. Полезащитные полосы и опушки. Харьков. 1933.
Габай В.С. О структуре полезащитных лесных полос //Лесное хозяйство. 1988. С. 35-36.
Ганя И.М. Некоторые данные о голубях и совах Бендерского лесхоза //Ученые записки
ТГПИ, Кишинев, 1957.
Ганя И.М. Зимний состав орнитофауны садов Молдавии //Труды института биологии
МФ АН СССР. Т. 1. Кишинев, 1960.
Ганя И.М. В защиту хищных птиц //Охрана природы Молдавии. Кишинев, 1962. Вып. 3.
Ганя И.М. Орнитофауна сухопутных биотопов Молдавии, ее генезис и практическое значение:
Автореф. дис. … докт. биол. наук. Кишинев, 1971.
Ганя И.М. Птицы сухопутных биотопов. Кишинев: Штиинца, 1978. 70 с.
Ганя И.М., Зубков Н.И. Редкие и исчезающие виды птиц Молдавии. Кишинев: Штиинца,
1989. 152 с.
Ганя И.М., Зубков Н.И. Птицы. Фауна биоценотических оазисов и ее практическое значение.
ишинев: Штиинца, 1990. С.125-173.
Ганя И.М., Литвак М.Д. Птицы – истребители вредных насекомых. Кишинев: Штиинца,
1976. 163 с.
Ганя И.М., Мунтяну А..И., Остафийчук В.Г. Значение лесных полос как резерватов полезной
фауны //Из-во АН МССР. Сер. биол. и хим. Наук. 1983. № 4. С. 43-46.
Ганя И.М., Зубков Н.М. Значение биологических оазисов в обогащении орнитофауны агроценозов
//Экологические охраны и воспроизводство лесных ресурсов Молдавии. Республиканская
научно-практическая конференция. Кишинев, 1989. С. 116-119.
Гейдеман Т.С. О геоботаническом районировании Молдавской ССР //Проблемы современной
ботаники. М.-Л., 1965. Т. 1. C. 295-299.
Гейдеман Т.С. Дубравы из дуба пушистого в Молдавии //Гербовецкий лес. Кишинев,
1970. С. 49-59.
Гейдеман Т.С., Киртока В.А. Папоротники Молдавии //Охрана природы Молдавии.
Кишинев, 1975. Вып. 13. С. 84-88.
Гейдеман Т.С., Николаева Л.П. Редкие и исчезающие виды флоры Молдавии, подлежащие
охране //Охрана природы Молдавии. Кишинев: Штиинца, 1975. Вып. 13. С. 75-81.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
469
Гейдеман Т.С., Николаева Л.П. Современное состояние и охрана флоры Молдавии //
Известия АН МССР. Сер. биол. хим. наук. 1986. №3. С. 17-20.
Гейдеман Т. С., Остапенко Б.Ф. и др. Типы леса и лесные ассоциации Молдавской ССР.
Кишинев, Штиинца, 1964. 287 с.
Горбуненко П.Н. Проблемы сохранения биоразнообразия бассейна Днестра //Проблемы
сохранения биоразнообразия Среднего и Нижнего Днестра. Тез. Международной конф.
Кишинев, 1998. С. 42-45.
Горышина Т. К. Ранневесенние эфемероиды лесостепных дубрав. Л.: Изд-во ЛГУ, 1969. 231 с
Гуманецкий В.М. Из опыта лесоразведения на юге Молдавии (Гербовецкая лесная дача) //
Изв. Молд. филиалы АН СССР. 1954, № 6.
Гусан Г.З. Пролет и питание береговой ласточки в Молдавии //Миграции и практическое
значение птиц Молдавии. Кишинев, 1980. С.137-144.
Гусан Г.З. Кормовые участки «синичьих стай» и их использование птицами //Экология и
охрана птиц и млекопитающих в антропогенном ландшафте. Кишинев, 1992. С. 30-44.
Гусан Г.З., Котяцы М.И. Структура осенне-зимних агрегаций насекомоядных видов птиц
в пойменных лесах реки Днестр //Млекопитающие и птицы антропогенного ландшафта
Молдавии и их практическое значение. Кишинев, 1986. С. 31-41.
Давидович С.В. Очерки ружейной охоты в Бессарабии // Природа и охота. 1879. Т. 3.
Дидусенко А.М. О видовом составе амфибий и рептилий Молдавской ССР //Тр. обьед.
науч. сессии АН СССР. Кишинев, 1959. T. 2. C. 325-327.
Дидусенко А.М. Змеи Молдавии //Мат. науч. конф. по рез. раб. за 1965 г. Отд. природы.
Изд-во КГУ. Кишинев, 1965. C. 74-75.
Долгосрочная комплексная программа охраны окружающей среды и рационального
использования природных ресурсов Молдавской ССР на период до 2005 года. Кишинев,
1987. 80 с.
Журминский С.Д. Население и динамика птиц Кучурганского лимана и побережий //Экология
и охрана птиц и млекопитающих в антропогенном ландшафте. Кишинев, 1992. С. 41-50.
Журминский С.Д. Фауна птиц пойменного леса на участке Нижнего Днестра (у сел
Копанка-Талмазы-Чобручи) //Проблемы сохранения биоразнообразя Среднего и Нижнего
Днестра. Кишинев, 1998. С. 55-57.
Журминский С.Д. Население птиц меандров правобережья Нижнего Днестра в летний
период //Сохранение биоразнообразия бассейна Днестра. Кишинев, 1999. С. 71-73.
Журминский С.Д., Куниченко А.А. Гнездование и структура колоний цапель в низовьях
Днестра //Млекопитающие и птицы антропогенного ландшафта Молдавии и их практическое
значение. Кишинев, 1986. С. 60-69.
Защитное лесоразведение в СССР. Москва, 1986. 262 с.
Здоровцов А.И., Касьянов Л.И., Грызенков В.М. Экономика сельского хозяйства. Харьков:
Выща шк. Изд. при Харьковском университете, 1984. 320с.
Зубков Н.И. Пролет, распределение и численность хищных птиц и сов Молдавии //Миграции
и практическое значение птиц Молдавии. Кишинев: Штиинца, 1980. С. 51-77.
Зубков Н.И. Трофические связи сов в биоценозах Молдавии //Экология птиц и млекопитающих
Молдавии. Кишинев: Штиинца, 1981. С. 79-94.
Зубков Н. И. Хищные птицы и совы Молдавии (биология, охрана и практическое значение):
Автореф. дис. … канд. биол. наук. Кишинев, 1983.
Зыков И.Г., Бордюг В.Г., Эсаульцев В.Н. Технология облесения эродированных земель в
Молдавии. Экспресс-информация. М., 1978. Вып. 28.
Иванов Г.С. Исследования состояния и роста культур //Гербовецкий лес. Кишинев, 1970.
С. 85-129.
Иванов Г.С. Некоторые данные по истории Гербовецкого леса //Гербовецкий лес. Кишинев,
1970. С. 5-9.

470
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Ивонин В.М. Агролесомелиорация водосборов. Новочеркасск, 1993. 199 с.
Изверская Т.Д., Гендов В.С. Степные сообщества южных районов Республики Молдова
(состояние, проблемы восстановления и устойчивого использования) //Mediul ambiant, 2009
№ 3(45). Р. 8-14.
Изверская Т.Д., Гендов В.С., Сыродоев Г.Н. Современное состояние степных пастбищ
южных районов Республики Молдова //Степной бюллетень. Осень 2009. №27. С. 4-11.
Изверская Т.Д., Шабанова Г.А. Прогноз поведения флоры в условиях изменяющегося
климата //Климат Молдовы в XXI веке: проекции изменений, воздействий, откликов. Кишинев,
2004. С. 151-175.
Изверская Т.Д., Шабанова Г.А. Редкие виды растений региона Нижнего Днестра //Интегрированное
управление природными ресурсами трансграничного бассейна Днестра. Материалы
Международной конференции, Кишинев 16-17 сентября 2004 г. Кишинев, 2004. С. 138-141.
Изверская Т. Д., Шабанова Г. А., Сыродоев Г.Н., Гендов В. С. Экологическая оптимизация
территориальной структуры Республики Молдова //Bull. Şt. Revistă de Etnografie, Ştiinţe
ale Naturii şi Muzeologie. Vol. 10(23), Chişinău, 2009. Р. 156-164.
Инструктивные указания по проектированию и выращиванию защитных лесных насаждений
на землях лесохозяйственных предприятий Молдавской ССР. Кишинев, 1987. С. 54.
Инструкция по проектированию и выращиванию защитных лесонасаждений на землях
колхозов и совхозов. Министерство сельского хозяйства Молдавской ССР. Кишинев,
1972. С. 41.
Калиниченко Н.П., Зыков И.Г. Противоэрозионная лесомелиорация. М., 1986. С. 278.
Козарь Ф.Р. Охрана амфибий и рептилий в заповедниках Молдавии. Москва, 1987. C. 80-85.
Комплексное использование земель Евразийских степей. Технический отчет Изверской
Т.Д.: Мероприятие 2. 1.2b (Technical Report: Activity2.1.2b) Инвентаризация степей (Молдова)
(Steppe Inventory (Moldova) //Региональная Программа ТАСИС Европейского Союза.
EuropeAid/124907/C/SER/Multi/5. 44 p. http://www.steppe.org.ua/publications/2.1.2b.pdf
Корчмарь Н.Д. Некоторые данные о распространении, биологии и хозяйственом значении
барсука в Молдавии //Вопросы экологии и практического значения птиц и млекопитающих
Молдавии. Кишинев. 1962.
Корчмарь Н.Д. Лесная куница в Молдавии //Вопросы экологии и практического значения
птиц и млекопитающих Молдавии. Кишинев, 1969. Вып. 3.
Котомина Л.В., Александрова Н. К фауне прямокрылых (Orthoptera) в окрестностях г. Тирасполь
//Чтения памяти А.А. Браунера. Одесса: АстроПринт, 2003. С. 65–66.
Котомина Л.В., Шешницан С.С. Некоторые сведения о колеоптерофауне Нижнего Днестра
//Управление бассейном трансграничной реки Днестр и Водная рамочная директива ЕС.
Кишинев, 2008. С.174-177.
Котомина Л.В., Шешницан С.С. Редкие виды жесткокрылых (Insecta, Coleoptera) фауны
нижнего Приднестровья //Геоэкологические и биоэкологические проблемы Северного Причерноморья.
Тирасполь: Приднестр. гос. ун-т, 2009. С. 103-105.
Котомина Л.В., Шешницан С.С. Энтомофауна Кицканского леса как объект изучения в
период полевых практик (1993-2010 гг.) для студентов-биологов //Бассейн реки Днестр: экологические
проблемы и управление трансграничными природными ресурсами. Тирасполь,
2010. С.112-114.
Кравчук Ю.П., Верина В.Н., Сухов И.М. Предложения о взятии под государственную
охрану геологических, ландшафтных лесных и других природных объектов и комплексов на
территории Молдавской ССР. Кишинев, 1973, с. 143.
Кравчук Ю.П., Верина В.Н., Сухов И.М. Заповедники и памятники природы Молдавии.
Кишинев: Штиинца, 1976. 310 с.
Красная книга Приднестровья. Министерство природных ресурсов и экологического
контроля ПМР. Тирасполь, 2009. 376 с.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
471
Куниченко А.А. Территориальное поведение лысухи и его адаптивное значение //Млекопитающие
и птицы антропогенного ландшафта Молдавии и их практическое значение.
Кишинев, 1986. С. 70-72.
Куниченко А.А., Тищенков А.А. Необычные и редкие случаи зимовок птиц на Кучурганском
лимане и других водоемах Южного Приднестровья //Сохранение биоразнообразия бассейна
Днестра. Кишинев: BIOTICA, 1999. С. 117–119.
Куниченко А.А., Тищенков А.А. Видовой состав птиц зимующих на водоемах Приднестровья
//Птицы Азово-Черноморского региона на рубеже тысячелетий. Одесса: Астро-
Принт, 2000. С. 11.
Куниченко А.А., Тищенков А.А. Динамика численности голенастых и веслоногих птиц,
гнездящихся на озере Путрино //Геоэкологические и биоэкологические проблемы Северного
Причерноморья. Материалы Международной научно-практической конференции. Тирасполь:
РИО ПГУ-ЭКОДНЕСТР, 2001. С. 145-146.
Куранова В.Н. Изменение численности и распределения амфибии и рептилий под влиянием
антропогенных факторов //Проблемы храны природы Западной Сибири. Томск,-1980.
C. 74-77.
Лазу С.Н., Гочу Д.И. Состояние лесозащитных лесополос в Молдавии //Фауна биоценотических
оазисов и ее практическое значение. Кишинев, 1990, С.11-2.
Леонтьев Г.С. Парки Молдавии. Кишинев, 1967.
Лесная энциклопедия. М., 1985. Т 1.: 1986. Т. 2.
Липский В. Исследования о флоре Бесарабии //Зап. Киев. о-ва естествоиспыт. 1889. Т. 10,
вып. 2. С. 225-391.
Липский В. Новые данные для флоры Бесарабии //Зап. Киев. о-ва естествоиспыт. 1894. Т. 13,
вып. 1-2. С. 432-444.
Логинов Б.И., Устиновская Л.Т., Иваненко П.И., Белобородов В.М., Игнатьев Г.А. Реконструкция
белоакациевых насаждений и способы создания культур дуба в Молдавской
ССР. Киев, 1969.
Лозан М.Н. Грызуны Молдавии. Т. I, Кишинев: РИО АН МССР, 1970.
Лохматов Н.А., Бородавка В.А., Вербин А.В., Гречуха В.В. Испытано временем (к 100-летию
учреждения Докучаевской экспедиции). Донецк, 1992. С. 55.
Мацюк В.А., Верещагина Т.К. Жужелицы (Coleoptera, Carabidae) пойменных экосистем
нижнего Днестра //Роль природно-заповiдних територiй у пiдтриманнi бiорiзноманiття.
2005. С. 241-242.
Маяцкий И.Н. Влияние системы лесополос на урожай сельскохозяйственных культур //
Вiсник с-г науки. 1976, № 3. С. 74-76.
Маяцкий И.Н. Защитные лесные насаждения – важнейший элемент противоэрозионного
устройства территории //Экологические аспекты использования и охраны почвенных ресурсов
Молдавии. Тезисы докладов. Кишинев, 1990. С. 46-47.
Маяцкий И.Н. Конструирование насаждений для биологических обогащений лесоаграрных
ландшафтов //Фауна биоценотических оазисов и ее практическое значение. Кишинев,
1990. С. 203-237.
Маяцкий И.Н. Проект восстановления коренных типов древостоев в заповедном урочище
«Турецкий сад». Рукопись. 1995.
Маяцкий И.Н., Талалуева Л.В. Размножение декоративных видов деревьев и кустарников
в Молдове. Кишинев, 1991. С. 159.
Медведев С.И., Шапиро Д.С. К познанию фауны жуков (Coleoptera) Молдавской ССР и
сопредельных районов Украины //Тр. НИИ биологии и биологического факультета Харьковского
госуниверситета. 1957. Т. 30. С. 173-206.
Мунтяну А.И. Орнитофауна г. Тирасполя и его окрестностей //Ученые записки ТГПИ. Кишинев:
Картя Молдовеняскэ, 1970. Том 17. С. 24-26.

472
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Мунтяну И.А. Водно-болотные охотничьи птицы Молдавии. Автреф. дисс. … канд. биол.
наук. Киев, 1972. 17 с.
Назаренко Л.Ф. Колониально гнездящиеся птицы низовьев Днестра и их хозяйственное
значение // Сборник работ по Днестровскому лиману и низовьям Днестра, Киев, 1953.
Назаренко Л.Ф. Эколого-фаунистическая характеристика орнитофауны низовьев Днестра
и перспективы ее хозяйственного значения //Труды биологического факультета ОГУ,
1953, Т. 6.
Назаренко Л.Ф. Орнитологическая фауна Нижнего Приднестровья и ее хозяйственное
значение. Автореф. дисс. ...канд. биол. наук, Одесса, 1959.
Назаренко Н.Т. Экономика сельского хозяйства. Воронеж, ВГАУ, УКЦ, 1996. 248 с.
Нестеров В.Г. Лесоводство, М.-Л., 1954.
Никаноров Г.М. Некоторые результаты селекции тополей в Молдавии //Сборник работ по
лесному хозяйству Молдавии. Кишинев, 1970.
Николаева Л.П. Дубравы из пушистого дуба МССР. Кишинев: Картя молдовеняскэ, 1963. 166 с.
Окиншевич Н.Л. Исследования лесов северной Бессарабии. Одесса, 1905. 89 с.
Остерман А.Ф. Объяснительный каталог музея Бессарабского земства. Кишинэу, 1912. 40 с.
Павловский Е.С. Биодизайн лесоаграрного ландшафта //Экология лесоаграрного ландшафта.
Волгоград, 1986. С. 100-119.
Паладийчук А.Ф. Эффективность и технологии выращивания защитных лесонасаждений
в Молдавии. Кишинев, 1986. С. 106.
Пастернак П.С., Приходько Н.Н., Ландин В.П. и др. Защитное лесоразведение и вопросы
оптимизации сельскохозяйственных ландшафтов //Лесоводство и агролесомелиорация. Кишинев,
1987. Вып. 74. С. 1-8.
Пачоский И. Материалы для флоры Бессарабии // Труды Бессараб. о-ва естествоиспыт.
Кишинев, 1911-1912. Т. 3. 91 с.
Пачоский И. Очерк растительности Бессарабии. Кишинев, 1914. 51 с.
Петренко И.Я., Чужинов П.И. Экономика сельскохозяйственного производства. Алма-
Ата, Кайнар, 1992. 560с.
Пилюга В.И. Современное состояние и тенденции изменения численности гнездящихся
хищных птиц Юго-запада Украины //Проблемы изучения фауны юга Украины. Мелитополь-
Одесса: АстроПринт; Бранта, 1999. С. 96-117.
Пойрас А., Верещагин Б., Калестру Л. Жесткокрылые (Coleoptera: Chrysomelidae,
Curculionidae) и тли (Homoptera: Aphidoidea) как компоненты биоразнообразия древесных насаждений
бассейна р. Днестр //Интегрированное управление природными ресурсами трансграничного
бассейна Днестра. Кишинев, 2004. С. 237-238.
Попа Л.Л., Тофан В.Е. Земноводные и пресмыкающиеся Молдавии. Справочникопределитель.
Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1982. 104 c.
Пузанов И.И., Назаренко Л.Ф. Новые данные о редких птицах Северо-Западного Причерноморья
//Acta ornithologica, Warshawa, 1962. № 9.
Радаков В.Н. Список птиц центральной Бессарабии //Протоколы заседаний общества любителей
естествознания, антропологии и этнографии. М., 1881. Т. 37, вып. 1.
Растительный мир Молдавии. Кишинев: Штиинца. Т. 1, 1986. 296 с.; Т. 2, 1986. 343 с.; Т. 5,
1989. 303 с.
Редкие виды флоры Молдавии (биология, экология, география). Кишинев: Штиинца,
1982. 103 с.
Романович Н.А., Тищенков А.А. Численность и распространение хищных птиц в Южном
Приднестровье в начале XXI века //Изучение и охрана хищных птиц Северной Евразии:
Мат-лы V Междунар. Конф. По хищным птицам Северной Евразии. Иваново: Иван. гос. ун-т,
2008. С. 290-291.
Ромашов Н.В. Опыт полезащитного лесоразведения в Молдавии. Кишинев, 1986.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
473
Руководство по лесовосстановлению и лесоразведению в Государственном лесном
фонде Республики Молдова. Кишинев, ЦЛЛИ, 1996. С. 83.
Смирнова-Гараева Н.В. Редкие растения Днестра и его водоемов //Охрана природы Молдавии.
Кишинев: Штиинца, 1975. Вып. 13. С. 88-98.
Смирнова-Гараева Н.В. Водная растительность Днестра и ее хозяйственное значение. Кишинев:
Штиинца, 1980. 136 с.
Спрогис А.К., Страюма Л.В. Оценка использования производственных ресурсов сельскохозяйственных
предприятий. Рига: Зинатне, 1989. 136 с.
Срединский Н.К. Материалы для флоры Новороссийского края и Бессарабии. Одесса,
1872-1873. 291 с.
Степи Нижнего Днестра: богатство и нищета /Шабанова Г.А., Цуркану В.Ф, Изверская
Т.Д., Держанский В.В., др. Кишинев, 2005. 48 с.
Тимофеев В.П., Дылис Н.В. Лесоводство. М., 1953.
Тищенков А.А. Некоторые сведения о редких птицах Среднего Приднестровья //Проблемы
сохранения биоразнообразия Среднего и Нижнего Днестра. Тезисы Международной конференции.
Кишинев: BIOTICA, 1998. С. 155-158.
Тищенков А.А. Встречи некоторых редких птиц в Приднестровье в 2002 г. //Беркут.
Украïнский орнiтологiчний журнал. Канiв-Чернiвцi, 2002. Т. 11, вып.2. С. 262-263.
Тищенков А.А. Встречи некоторых редких птиц в Приднестровье в 2003 г //Беркут.
Украïнский орнiтологiчний журнал. Канiв-Чернiвцi, 2004. Т. 13, вып. 1. С. 131-132.
Тищенков А.А. Гнездовая орнитофауна «Кицканского леса» //Современные проблемы зоологии
и экологии. Мат-лы Международн. конф. Одесса: Феникс, 2005. С. 289-292.
Тищенков А.А. Распространение и численность хищных птиц, гнездящихся в Южном
Приднестровье // Беркут. Украïнский орнiтологiчний журнал. Канiв-Чернiвцi, 2001. Т. 10,
вып. 2. С. 207-209.
Тищенков А.А., Аптеков А.А. Встречи некоторых редких птиц в Приднестровье в 2000-2001
гг. //Беркут. Украïнский орнiтологiчний журнал. Канiв-Чернiвцi, 2001. Т. 10, вып. 2. С. 153-155.
Тищенков А.А., Гороховский П.В., Стороженко А.А., Аптеков А.А., Молчанов Е.В. Встречи
некоторых редких птиц в Приднестровье в 2004 г //Беркут. Украïнский орнiтологiчний
журнал. Канiв-Чернiвцi, 2005. Т. 14, вып. 1. -С. 137-138.
Тищенков А.А., Гороховский П.В., Стороженко А.А., Цуркан Л.Ф., Выродов А.Д. Встречи
некоторых редких птиц в Приднестровье в 2005 г. //Беркут. Украïнский орнiтологiчний
журнал. Канiв-Чернiвцi, 2005. Т. 14, вып. 2. С. 263-264.
Тищенков А.А., Медведенко Д.В. Характер зимовки птиц на водоемах Южного Приднестровья
в 1999/2000 гг. //Бранта: Сборник научных трудов Азово-Черноморской орнитологической
станции. Мелитополь: Бранта-Симферополь: Сонат, 2001. Вып. 4. С. 137-141.
Тищенков А.А., Филипенко С.И., Вакарчук О.Б., Мирошникова Д.В. Заметки о летнем
населении птиц пойменных биотопов и береговых обрывов Нижнего Днестра //Академику
Л.С. Бергу – 130 лет. Бендеры: Eco-TIRAS, 2006. С. 171-174.
Тофан В.Е. Охрана отдельных видов земноводных и пресмыкающихся Молдавии. //
Наземн. основы охр. природы и их преподавание в школе. Томск, 1970. C. 329-331.
Тофан В.Е. Фауна земноводных и пресмыкающихся Молдавии: Дис. канд. биол. наук.
Л.: ЛГУ, 1966. 350 с.
Тофан В.Е. Экология и внутривидовая изменчивость зеленых лягушек Молдавии //
Материалы конференции по итогам научно-исследовательской работы профессорскопреподавательского
состава института за 1970 год. Кишинев: Редакционно-издательский отдел
Академии наук Молдавской ССР, 1967. №1. С. 32-40.
Тофан В.Е. Экология и распространение болотной черепахи в Молдавии //Материалы конференции
по итогам научно-исследовательской работы профессорско-преподавательского
состава института за 1970 год. Кишинев: Лумина, 1972. С. 129-130.

474
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Тофан В.Е. Экология и характер внутривидовой изменчивости жерлянок Молдавии //Ученые
записки. Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1970. Т. XVII. С. 27-36.
Турский М.К. Сообщение о состоянии лесов Бессарабии //Лесной журнал, 1875. Вып. 6,
Тышкевич Г.Л. Охрана окружающей среды при интенсивном ведении сельского хозяйства.
Кишинев, 1987. С. 170.
Успенский Г.А. Фауна наземных позвоночных Молдавии и проблемы ее реконструкции.
Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1972.
Цуркан В.Ф. Змеи Молдовы. Проблемы охраны //Тез. докл. Всесоюз. совещ. по пробл. кадастра
и уч. животного.мира. Уфа, 1989.
Цуркан В.Ф. Состояние фауны бассейна реки Рэут //Mат. науч.-практ. конф. Экол. обстановка
в бассейна. р. Рэут. Проблемы и перспективы. Кишинев, 1990. C. 56-62.
Цуркану В.Ф. Состав и распределение герпетофауны в некоторых биотопах Молдовы //
Известия АН РМ. 1993. № 2. C 39-43.
Цуркану В.Ф. Днестровские склоны как рефугии редких видов //Мат. конф. Пробл. сохр.
биоразнообраз. в среднем и нижнем течении Днестра. Кишинев, 1998. C 183.
Цуркану В.Ф. Значения состояния лесных экотонов для сохранения герпетологического
комплекса Днестровско-прутского междуречья //Mat.conf. ştiinţ.: Dezv. durabilă a sectorului
Forestier al R. Moldova. Chişinău, 2002.
Цуркану В.Ф. Современное состояние герпетофауны долины Днестра и ее видового разнообразия
//Мат. конф. Эколого-эконом. Проблемы Днестра. Одесса, 1997. C. 30-31.
Цуркану В.Ф. Состояние герпетофауны басейна Днестра за последние сто лет. //Мат. Междунар.
конф.: Сохр. биоразазнообр. Бассейна Днестра. Кишинев, 1999. C. 248-250.
Чиж А. Статистическое описание лесов Бессарабской области в 1861 г. //Записки Бессарабского
областного статистического комитета. Кишинев, 1864. Т. 1.
Шабанова Г.А. Растительность долины Днестра //Проблемы сохранения биоразнообразия
Среднего и Нижнего Днестра. Тез. Международной конф. Кишинев, 1998. С. 190-193.
Шабанова Г.А., Андреев А.В., Изверская Т.Д. Состояние природных пастбищных ресурсов
и Республике Молдова, существующие тенденции и возможности. Электронная конференция
LEAD–Виртуального центра по исследованиям и развитию.
Шабанова Г.А., Изверская Т.Д. К проблеме устойчивости природных экосистем к изменению
климата на примере степей республики Молдова //Труды XI съезда Русского географического
общества. Сaнкт-Петербург, 2000. Том 2. С. 113-126.
Шабанова Г.А., Изверская Т.Д. Анализ флоры сосудистых растений Нижнего Приднестровья
//Сборник научных статей «Академику Л.С.Бергу – 125 лет». Бендеры, 2001. С. 44-50.
Шабанова Г.А., Изверская Т.Д. Чувствительность природных растительных сообществ
Молдовы к изменению климата //Климат Молдовы в XXI веке: проекции изменений, воздействий,
откликов. Кишинев, 2004. С. 98-150.
Шабанова Г.А., Изверская Т.Д. Оценка чувствительности редких видов флоры Молдовы
к условиям глобального потепления климата // nternational Conference “Mitigation of the
Natural an anthropogenic Hazards and Risk Impact on the Environment and Society”, Chişinău,
6-7 October 2005. P. 68-72.
Шабанова Г.А., Изверская Т.Д., Негру А.Г. Проблемы сохранения флористического и фитоценотического
разнообразия Нижнего Приднестровья //Biodiversitatea vegetala a Republicii
Moldova. Chişinău, 2001. P. 177-181.
Шаларь В.М., Боля Л.Г., Яловицкая Н.И. Фитопланктон протоки Турунчук //Водоросли
водоемов Молдавии. Кишинев: Штиинца, 1973. С. 73-88
Шеренберг. Отчетная карта Бендерского уезда Бессарабской области, составленная при
осмотре и приемке карабельных лесов. 1844. Центральный госуд. архив МССР.
Шешницан С.С., Котомина Л.В. Жужелицы (Coleoptera, Carabidae) родов Calosoma и
Carabus окрестностей г. Тирасполь //Геоэкологические и биоэкологические проблемы Северного
Причерноморья. Тирасполь: Приднестр. гос. ун-т, 2009. С. 245-247.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
475
Шешницан С.С., Котомина Л.В. Материалы по фауне и экологии водных и околоводных
жесткокрылых (Coleoptera: Haliplidae, Noteridae, Dytiscidae, Helophoridae, Hydrophilidae,
Carabidae) Нижнего Днестра //Бассейн реки Днестр: экологические проблемы и управление
трансграничными природными ресурсами. Тирасполь, 2010. С. 296-298.
Шмальгаузен М.И. Флора юго-западной России. Киев, 1886. 783 с
Шмальгаузен М.И. Флора средней и южной России, Крыма и Северного Кавказа. Киев,
1895. Т. 1. 468 с.; 1897. Т. 2. 750 с.
Штирбу В.И. О ходе весенних и осенних миграций водоплавающих птиц в районе Кучурганского
лимана //Миграции и практическое значение птиц Молдавии. Кишинев, 1980.
С.110-119.
Штирбу В.И. Современное состояние фауны водно-болотных птиц в Молдове и практические
меры по ее увеличению //Экология и охрана птиц и млекопитающих в антропогенном
ландшафте. Кишинев, 1992. С. 80-94.
Штурм В. О лесах Бессарабии //Лесной журнал, 1896. Вып. 3.
Эйтинген Г.Д. Лесоводство. М., 1953.
Экономика сельского хозяйства /Под ред. Лопатиной О.Ф. М.: Колос, 1982. 367 с.
Эрингис К. Принципы экологической оптимизации ландшафта //Формирование растительного
покрова при оптимизации ландшафта. Вильнюс, 1979. С. 12-19.
Эффективность использования ресурсов в сельском хозяйстве. М.: Агропромиздат,
1986. 175с.
Явкин А.В. Экономическая эффективность использования производственного потенциала
в земледелии: на примере сельскохозяйственных предприятий республики Мордовия.
Саранск: МГАУ, 1999. 176 с.

476
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Приложение 1.
ОСНОВНЫЕ ХАРАКТЕРИСТИКИ ПОЧВ И ИХ РАСПРЕДЕЛЕНИЕ ИХ
СЕЛьСКОХОЗЯЙСТВЕННЫМ ГРУППАМ
(Рамсарский сайт «Нижний Днестр», территориальные административные
единицы Правобережья)
№ Коммуна* Агрогруппы почв S (га)
1 Талмаза Черноземы обыкновенные, черноземы карбонатные М
Черноземы обыкновенные ↓, черноземы карбонатные ↓
Черноземы карбонатные ↓ ↓ + ↓ ↓ ↓
Делювиальные и аллювиальные почвы
Избыточно-увлажнённые почвы
Аллювиальные солонцевато–засоленные почвы
Деформированные почвы оползней
2 Пуркарь Черноземы обыкновенные М
Черноземы карбонатные
Черноземы карбонатные ↓
Черноземы карбонатные ↓ ↓ + ↓ ↓ ↓
Лугово–чернозёмные почвы
Аллювиальные луговые типичные почвы
Аллювиальные луговые слоистые почвы
Лугово–болотные и аллювиальные болотные почвы
Деформированные почвы оползней.
Действующие оползни
Солонцы – солончаки, аллювиальные слитые почвы.
3 Олэнешть Черноземы обыкновенные М
Черноземы карбонатные мощные и среднемощные
Черноземы карбонатные ↓
Черноземы карбонатные ↓ ↓ + ↓ ↓ ↓
Делювиальные почвы
Заболоченные почвы
Аллювиальные луговые почвы
4 Попяска Черноземы обыкновенные, черноземы карбонатные
(мощные)
Черноземы обыкновенные, черноземы карбонатные ↓
Черноземы обыкновенные, черноземы карбонатные ↓ ↓
+ ↓ ↓ ↓
Аллювиально–луговые почвы (солонцеватые и засоленные)
Болотные легкоглинистые почвы
Деформированные почвы оползней
2347
1253
568
2642
264
830
11
1163
853
173
221
63
792
114
166
109
93
109
1109
1311
404
324
77
63
348
845
529
825
9
3
62
Балл
оценки
64 – 82
50 – 66
18 – 43
54 – 89
23 – 84
24 – 62
11
82
71 – 64
36 – 51
43 – 26
85 – 77
85 – 51
72 – 24
23
30
0
16 – 9
74 – 82
71 – 51
57 – 41
43 – 36
89 – 76
23 – 13
77 – 17
82 – 72
67 – 57
43 – 30
37 – 33
84 – 23
0
Гумус в слое
1 м (т/га)

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
№ Коммуна* Агрогруппы почв S (га)
5 Паланка Черноземы обыкновенные М и черноземы обыкновенные
↓
Черноземы карбонатные М
Черноземы карбонатные ↓
Черноземы карбонатные ↓ ↓ + ↓ ↓ ↓
Аллювиальные луговые типичные солонцевато–засоленные.
Лугово–чернозёмные почвы
Почвы избыточного увлажнения
6 Чобручи Черноземы обыкновенные М и лугово–чернозёмные
почвы
Черноземы обыкновенные ↓ + черноземы карбонатные
↓
Черноземы обыкновенные ↓ ↓
Черноземы карбонатные ↓ ↓ + ↓ ↓ ↓ и деформированные
почвы оползней
Аллювиальные луговые слабосолончаковые и лугово–болотные
почвы
Действующие оползни
7 Крокмаз Черноземы обыкновенные М и лугово–чернозёмные
почвы
Черноземы карбонатные М
Черноземы карбонатные ↓
Черноземы карбонатные ↓ ↓ + ↓ ↓ ↓
Избыточно увлажнённые и болоно луговые
Аллювиально–луговые слоистые засоленные почвы
8 Рэскэнць Черноземы обыкновенные, черноземы карбонатные М
Черноземы обыкновенные и черноземы карбонатные ↓
Черноземы обыкновенные + черноземы карбонатные ↓ ↓
+ ↓ ↓ ↓
Аллювиально–луговые почвы
Аллювиально–луговые засоленные почвы
Болотные почвы.
9 Тудора Черноземы обыкновенные М
Черноземы карбонатные М
Черноземы карбонатные ↓ + черноземы обыкновенные
↓
Черноземы карбонатные ↓ + ↓ ↓
Черноземы карбонатные ↓ ↓ + ↓ ↓ ↓
Деллювиальные лугово–чернозёмные почвы
Луговые болтно – перегнойные
Аллювиальные луговые тёмноцветные солонцевато–засоленные
почвы
Деформированные древнеоползневые
514
1065
114
49
572
40
244
1511
917
30
772
362
4
1468
796
233
226
77
27
1048
224
284
313
397
1
540
818
159
358
158
38
12
1329
4
Балл
оценки
82 – 66
71
57
43 – 30
62 – 37
54
15 – 20
71 – 82
57 – 66
33 – 40
14 – 43
18 – 46
0
82 –89
71
60
26 – 49
20
24 – 48
90 – 71
66 – 57
43 – 36
86 – 34
77 – 58
27 – 23
82
64 – 71
57 – 46
50
36 – 43
64 – 85
22
25 – 40
0
477
Гумус в слое
1 м (т/га)
300–340
230–250
300
250-310
270–310
170
310-320
200

478
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
№ Коммуна* Агрогруппы почв S (га)
10 Кырнэцень
11 Грэдиница
12 Полоп–
Штюбей
Черноземы выщелоченные, черноземы обыкновенные,
черноземы карбонатные М
Черноземы обыкновенные и черноземы карбонатные ↓
Черноземы обыкновенные + черноземы карбонатные ↓ ↓
+↓ ↓ ↓
Делювиальные почвы.
Аллювиальные луговые почвы разной степени солонцеватые
и засолённые.
Черноземы обыкновенные М + черноземы карбонатные
М
Черноземы обыкновенные ↓ и черноземы карбонатные
↓
Черноземы карбонатные ↓ ↓ + ↓ ↓ ↓
Чернозёмы деллювиальные и аллювиальные.
Избыточно–увлажнённые почвы
Черноземы выщелоченные М и черноземы выщелоченные
↓
Черноземы обыкновенные, черноземы карбонатные М
Черноземы обыкновенные и черноземы карбонатные ↓
Черноземы обыкновенные + черноземы карбонатные ↓ ↓
+ ↓ ↓ ↓
Делювиальные почвы
Болотные солонцевато–засоленные почвы
Аллювиальные слитые солонцевато–засоленные почвы
Деформированные почвы оползней
944
474
612
69
423
398
112
100
723
126
50
686
384
65
22
10
428
Балл
оценки
42 – 94
57 – 40
25 - 43
76 – 18
18 – 12
64 – 82
45 – 57
38 – 43
69 – 89
18 – 83
94 – 75
64 – 82
57 – 66
25 – 43
76 – 89
12 – 14
8 – 23
195 0 - 22
* Почвенные карты по коммуне Копанка отсутствуют.
Обозначения: S – площадь;↓ – слабо, ↓ ↓ – средне и ↓ ↓ ↓ – сильно смытые, М – мощные почвы.
Гумус в слое
1 м (т/га)

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
479
Приложение 2.
ПОЧВЫ ЛЕВОБЕРЕЖьЯ РАМСАРСКОГО САЙТА «НИЖНИЙ ДНЕСТР»
Почвы и занимаемые ими площади
Таблица 1
№ почв Наименование почв Балл
Площадь
га %
1 2 3 4 5
___ 1
•
Пойменная луговая типичная (зернистая) глинистая 86 1617 18,2
___ 2
• •
Пойменная луговая типичная тяжелосуглинистая 86 144 1,6
___ 3
•
Пойменная луговая типичная легкосуглинистая 69 970 11,0
___ 4
•
Пойменная луговая типичная глубокосолонцеватосолончаковатая
легкоглинистая
52 229 2,6
___ 5
•
Пойменная луговая слоистая глинистая 86 899 10,2
___ 6
•
Пойменная луговая слоистая глинистая, подстилаемая опесчаненным
суглинком
86 14 0,2
___ 7
•
Пойменная луговая слоистая легкоглинистая 86 484 5,5
___ 8
• •
Пойменная луговая слоистая тяжелосуглинистая 86 1435 16,1
___ 9
• •
Пойменная луговая слоистая оглеенная тяжелосуглинистая 56 230 2,6
___ 10
• •
Пойменная луговая слоистая тяжелосуглинистая, подстилаемая
опесчаненным тяжелым суглинком и глиной
86 166 1,9
___ 11
o Пойменная луговая слоистая суглинистая 78 878 9,9
12 a
___
o Пойменная луговая слоистая легкосуглинистая 72 104 1,2
12
___
o
Пойменная луговая слоистая легкосуглинистая, подстилаемая
тяжелым суглинком и глиной
69 644 7,3
13
___
o Пойменная луговая слоистая супесчаная 69 29 0,3
___ 14
•
___ 15
•
___ 16
•
___ 17
•
___ 18
•
Пойменная луговая слоистая солончаковатая глинистая 40 14 0,2
Пойменная луговая слоистая глубокосолончаковатая глинистая
Пойменная луговая слоистая слабосолончаковатая глубокосолонцеватая
глинистая
Пойменная луговая слоистая глинистая с близким залеганием
грунтовых вод
69 53 0,6
40 275 3,1
78 253 2,8
Пойменная луговая болотная глинистая 40 56 0,6

480
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
№ почв Наименование почв Балл
Площадь
га %
1 2 3 4 5
___ 19
• •
Пойменная луговая иловато-болотная тяжелосуглинистая 40 122 1,4
___ 20
•
Пойменная луговая иловато-болотная глинистая 40 195 2,2
___ 21
o
Пойменная луговая слоистая слабосолончаковатая слабосолонцеватая
суглинистая
40 12 0,2
22 Болото 5 0,1
23 Озеро 12 0,2
ИТОГО: 8840

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
ПОЧВЫ
дельты Нижнего Днестра Приднестровья:
исходное распределение почвенных контуров
Кременчуг Турунчук
Примечание: цифры на карте соответствуют номерам почв в таблице 1.
Рисунок 1.1.
481

482
ПОЧВЫ
распределение почвенных контуров в результате
мелиоративной реконструкции
Кременчуг Турунчук
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Примечание: цифры на карте соответствуют номерам почв в таблице 1.
Рисунок 1.2.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
ПОЧВЕННОЕ
зонирования дельты нижнего Днестра Приднестровья
по хозяйственной деятельности
Кременчуг Турунчук
1 – возможно широкое сельскохозяйственное производство; 2 – ограниченная сельскохозяйственная деятельность;
3 – охраняемые природные образования; Т1 - 6 – точки мониторинговых наблюдений
Рисунок 1.3.
483

484
Вид
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
РЕДКИЕ ВИДЫ ВЫСШИХ РАСТЕНИЙ
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Красная
книга Молдовы
(2001)
Операционный
Список
Списки
Бернской
конвенции
Приложение 3.1.
КраснаякнигаЕвропы
Красный
список
МСОП
(2010)
Achillea coarctata Poir.
Achillea ochroleuca Ehrh.
IV +
Adonis vernalis L. III +
Allium paniculatum L. +
Amygdalus nana L. II
Asparagus officinalis L. II +
Asparagus pseudoscaber
Grec.
IV
Asparagus tenuifolius Lam. II +
Astragalus albidus Waldst.
et Kit.
IV +
Astragalus dasyanthus Pall. IV VU + + +
Astragalus ponticus Pall. +
Astragalus pubiflorus DC. IV VU +
Bellevalia sarmatica (Georgi)
Woronow
II CR +
Berberis vulgaris L. +
Carex acuta L. +
Carex caryophyllea Latourr. +
Carex pseudocyperus L. +
Cerastium ucrainicum Pacz.
ex Klok.
Chamaecytisus ruthenicus
IV +
(Fisch. ex Woloszcz.)
Klaskova
II +
Chrysaspis aurea (Poll.)
Greene
+
Clematis vitalba L. +
Colchicum triphyllum
G.Kunze
II EN +
Convolvulus lineatus L. II VU +
Crambe tataria Sebeok II EN +
Crocus reticulatus Stev. ex
Adams
II +
Cyperus glomeratus L. +
Dorycnium herbaceum Vill.
Echinops ruthenicus Bieb.
+
Epipactis purpurata Smith IV VU +

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Вид
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Красная
книга Молдовы
(2001)
Операционный
Список
Списки
Бернской
конвенции
КраснаякнигаЕвропы
485
Красный
список
МСОП
(2010)
Erodium ciconium (L.)
L`Her.
+
Euonymus nana Bieb. III-IV VU +
Filipendula ulmaria (L.)
Maxim.
+
Frangula alnus Mill. +
Goniolimon besserianum
(Schult.) Kusn.
IV
Haplophyllum suaveolens
(DC.) G.Don fil.
+
Helichrysum arenarium (L.)
Moench
II +
Hippuris vulgaris L. +
Hyacinthella leucophaea
(C.Koch) Schur
VIII +
Hydrocharis morsus-ranae L. +
Iris pumila L. VIII +
Iris variegata L. VIII +
Limonium platyphyllum
Lincz.
+
Linum nervosum Waldst. et
Kit.
+
Medicago rigidula (L.) All. +
Nymphaea alba L. II EN +
Nymphoides peltata
(S.G.Gmel.) O.Kuntze
II +
Ornithogalum boucheanum
(Kunth) Aschers.
VIII +
Ornithogalum kochii Parl. +
Ornithogalum refractum
Schlecht.
VIII +
Petasites hybridus (L.)
Gaertn., Mey. et Scherb.
II +
Pleconax conica (L.)
Sourkova
+
Potamogeton gramineus L. +
Potamogeton lucens L. +
Potamogeton natans L. +
Pulsatilla montana (Hoppe)
Reichenb.
IV +
Pulsatilla ucrainica (Ugr.)
Wissjul.
+ + + +
Pyrus elaeagrifolia Pall. II-IV EN +
Reseda inodora Reichenb. +

486
Вид
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Красная
книга Молдовы
(2001)
Операционный
Список
Списки
Бернской
конвенции
КраснаякнигаЕвропы
Красный
список
МСОП
(2010)
Salvia nutans L.
Salvinia natans (L.) All. II EN + + + +
Scorzonera ensifolia Bieb. +
Scorzonera mollis Bieb. IV +
Seseli tortuosum L. II +
Sisymbrium polymorphum
(Murr.) Roth
+
Sorbus torminalis (L.) Crantz VIII +
Spirodela polyrhyza (L.)
Schleid.
+
Sternbergia colchiciflora
Waldst. et Kit.
II EN +
Stipa lessingiana Trin. et
Rupr.
VIII +
Stipa pennata L. VIII +
Stipa pulcherrima C.Koch VIII +
Stipa tirsa Stev. +
Stipa ucrainica P.Smirn. VIII +
Tamarix ramosissima Ledeb. +
Tanacetum odessanum
(Klok.) Tzvel.
+
Trapa natans L.
Trinia multicaulis (Poir.)
Schischk.
II CR + + + +
Typha laxmannii Lepech. IV
Utricularia vulgaris L. III
Valerianella coronata (L.) DC. +
Vallisneria spiralis L. III +
Veratrum nigrum L. II +
Verbascum phoeniceum L. +
Viburnum opulus L. VIII +
Vincetoxicum intermedium
Taliev
+ +
Viola montana L. +
Vitis sylvestris C.C.Gmel. II-III EN +

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Приложение 3.2.
РЕДКИЕ ВИДЫ ЖИВОТНЫХ
Таблица 1.
Насекомые.
Красный
список
МСОП
(2010)
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
IV
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
II
Списки
Бернской
конвенции
Красная
книга Европы
Операционный
Список
Красная книга
Молдовы
(2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
Aglais urticae L. +
Ameles decolor Charp. +
Anax imperator Leach +
Anoplius samariensis Pall. +
487
Apatura metis Freyer + LR II IV
Aromia moschata L. +
Ascalaphus macaronius
II
(Scop.)
1 CR
Bombus argillaceus (Scop.) EN +
Bombus ruderatus F. +
Bombus schrencki F.Mor. +
Callimorpha
III VU II
quadripunctaria (Poda)
Calosoma sycophanta L. II CR
Carabus clathratus L. III EN
Carabus ullrichi Germ. +
Catocala sponsa L. +
Cerambyx cerdo (L.) III EN II II IV VU
Coenagrion mercuriale
CR + II II NT
Charp.
Elater ferrugineus (L.) III EN
Emus hirtus L. +
Formica rufa L. + NT

488
Красный
список
МСОП
(2010)
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
IV
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
II
Списки
Бернской
конвенции
Красная
книга Европы
Операционный
Список
Красная книга
Молдовы
(2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Gomphus flavipes Pz. + II
Gymnopleurus mopsus
+
Pall.
Iphiclides podalirius (L.) III VU
Jalla dumosa (L.) +
Leptidea morsei Fenton + CR
Leucorrhinia pectoralis
II
Charp.
Lucanus cervus (L.) III EN III II
Lycaena dispar Haworth I II IV NT
Lycaena virgaureae L. LR
Maculinea arion L. + EN II IV NT
Mantis religiosa (L.) III EN
Melitaea diamina Lang. +
Morimus finereus
III EN II VU
(Mulsant)
Nymphalis xanthomelas
+ VU
Esp.
Onconotus servillei (F.-
VU
v.-W.)
Oryctes nasicornis (L.) III EN
Osmoderma eremita Scop. + II II IV VU
Papilio machaon (L.) II CR
Polyommatus amandus
+
Schn.
Pontia chloridice Hb. +
Protaetia aeruginosa Drury +
Purpuricenus kaehleri L. +
Saga pedo (Pall) II CR II IV VU

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Красный
список
МСОП
(2010)
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
IV
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
II
Списки
Бернской
конвенции
Красная
книга Европы
Операционный
Список
Красная книга
Молдовы
(2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
Saturnia pyri (Denis et
III EN
Schiff.)
Satyrium pruni L. +
Satyrium spini Schiff. +
Satyrium w-album Knoch. +
Scolia hirta Schranck +
Scolia maculata (Drury) III EN
Thecla betulae L. +
Xylocopa valga Gerst. III EN
Xylocopa violacea L. +
Zerynthia polyxena (Den.
II CR II IV
et Sch.)
Таблица 2.
Амфибии и рептилии.
Красный
список
МСОП
(2010
Директива ЕС
по местообитаниям,Приложение
IV
Директива ЕС
по местообитаниям,Приложение
II
Списки
Бернской
конвенции
Красная
книга
Европы
Операционный
Список
Красная
книга
Молдовы
(2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
Bufo viridis Laur. + +
Coluber caspius Nagy III EN III NT + + + NT
Coronella austriaca Laur. IV EN VI VU + + + VU
Emys orbicularis L. IV IV NT + + NT
Hyla arborea L. + +
Lacerta agilis L. + +
Lacerta viridis Laur. + +
489

490
Красный
список
МСОП
(2010
Директива ЕС
по местообитаниям,Приложение
IV
Директива ЕС
по местообитаниям,Приложение
II
Списки
Бернской
конвенции
Красная
книга
Европы
Операционный
Список
Красная
книга
Молдовы
(2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
Natrix tessellata Laur. + +
Pelobates fuscus CR IV + +
Bombina bombina V + +
Triturus cristatus Laur. VIII + + +
Triturus vulgaris L. +
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
III EN III + +
Zamenis longissimus
Laur.
Таблица 3.
Редкие виды птиц.
Красный
список МСОП
(2010
Охраняемые
Списки Списки Директива
Красная книга Операционный
Вид
законом
Бернской Боннской ЕС об охране
Молдовы (2001) Список
(1996-1998)
конвенции конвенции птиц
Accipiter brevipes L. VII + +
Accipiter gentilis L. V + + +
Accipiter nisus L. V + + +
Acrocephalus arundinaceus
+
L.
Acrocephalus palustris
+
Bechst.
Acrocephalus schoenobaenus
+
L.
Acrocephalus scirpaceus
+
Herm.
Actitis hypoleucos L. + +
Aegithalos caudatus L. VII +
Alauda arvensis L. AII/22

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Красный
список МСОП
(2010
Директива
ЕС об охране
птиц
Списки
Боннской
конвенции
Списки
Бернской
конвенции
Операционный
Список
Красная книга
Молдовы (2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
Alcedo atthis L. V + +
Anas acuta L. AII/1
Anas clypeata L. AII/1
Anas crecca L. AII/1
Anas penelope L. AII/1
Anas platyrhynchos L. AII/1
Anas querquedula L. AII/1
Anas strepera L. AII/1
Anser albifrons Scop. + AII/2
Anser anser L. + AII/1
Anser erythropus L.I + + VU
Anser fabalis Lath. + AII/1
Anthus campestris L. +
Anthus pratensis L. +
Anthus trivialis L. +
Aquila chrysaetos L. II + + + +
Aquila clanga Pall. II + + + + VU
Aquila pomarina Brehm. II + + + +
Ardea cinerea L.
Ardea purpurea L. IV + + +
Ardeola ralloides Scop. IV + + +
Asio flammeus Pont. III + + +
Asio otus L. VII + +
Athene noctua Scop. VIII + +
Aythya ferina L. AII/1
Aythya fuligula L. AII/1
Aythya marila L. AII/2
Aythya nyroca Guld. + NT
Bombycilla garrulus L. +
491

492
Красный
список МСОП
(2010
Директива
ЕС об охране
птиц
Списки
Боннской
конвенции
Списки
Бернской
конвенции
Операционный
Список
Красная книга
Молдовы (2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Botaurus stellaris L. IV + + +
Branta ruficollis Pall. V + + + VU B2ab(iii)
Bucephala clangula L. AII/2
Buteo buteo L. VIII + + +
Buteo lagopus Pont. VIII + + +
Calidris alpina L. + +
Calidris ferruginea Pont. + +
Calidris minuta Leisl. + +
Caprimulgus europaeus L. VII + +
Carduelis cannabina L. +
Carduelis carduelis L. +
Carduelis chloris L. +
Carduelis spinus L. +
Certhia familiaris L. +
Charadrius dubius Scop. + +
Chlidonias hybridus Pall. +
Chlidonias leucopterus
+ +
Temm.
Chlidonias niger L. + +
Ciconia ciconia L. VIII + + +
Ciconia nigra L. II + + + +
Circus aeruginosus L. IV + + +
Circus cyaneus L. III + + + +
Circus pygargus L. II + + + +
Coccothraustes
+
coccothraustes L.
Columba livia Gmell. AII/1
Columba oenas L. IV + + AII/2
Columba palumbus L. VIII + AII/1
Coracias garrulus L. VIII + + + NT

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Красный
список МСОП
(2010
Директива
ЕС об охране
птиц
Списки
Боннской
конвенции
Списки
Бернской
конвенции
Операционный
Список
Красная книга
Молдовы (2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
Corvus corax L. VII +
Corvus cornix L. AII/2
Corvus frugilegus L. AII/2
Corvus monedula L. AII/2
Coturnix coturnix L. + AII/2
Crex crex L. VII + + + + NT
Cygnus cygnus L. IV + + + +
Cygnus olor Gmel. IV + + + AII/2
Delichon urbica L. +
Dendrocopos major L. +
Dendrocopos medius L. +
Dendrocopos minor +
Dendrocopos syriacus Gengl
+
et Ehrenb.
Egretta alba L. II + + +
Egretta garzetta L. +
Emberiza citrinella L. +
Emberiza schoeniclus L. +
Erithacus rubecula L. +
Falco cherrug Gray II + + + + EN
Falco columbarius Tunst. V + +
Falco peregrinus Tunst. V + + +
Falco subbuteo L. VII + + +
Falco tinnunculus L. VIII + + +
Falco vespertinus L. IV + + + NT
Ficedula albicollis Temm. +
Ficedula hypoleuca Pall. +
Ficedula parva Bechst. +
Fulica atra L. + AII/1
Gallinago gallinago L. +
493

494
Красный
список МСОП
(2010
Директива
ЕС об охране
птиц
Списки
Боннской
конвенции
Списки
Бернской
конвенции
Операционный
Список
Красная книга
Молдовы (2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Gallinago media Lath. + + AII/1 NT
Gallinula chloropus L. AII/2
Garrulus glandarius L. AII/2
Gavia arctica L. + +
Gavia stellata Pont. IV + + +
Haliaeetus albicilla L. II + + + + NT
Hieraaetus pennatus Gmel. II + + + +
Himantopus himantopus L. + +
Hippolais icterina Vieill. +
Hirundo rustica L. +
Ixobrychus minutus L. + +
Jynx torquilla L. +
Lanius collurio L. +
Lanius excubitor L. +
Lanius minor Gmel. +
Lanius senator L. +
Larus argentatus Pont. AII/2 AII/2
Larus canus L. AII/2
Larus fuscus L. AII/2
Larus ridibundus L. AII/2
Limosa limosa L. + AII/2 NT
Locustella fluviatilis Wolf +
Locustella luscinioides Savi +
Locustella naevia Bodd. +
Luscinia luscinia L. +
Luscinia svecica L. +
Lymnocryptes minimus
+ AII/1
Brunn.
Mergus albellus L. +
Mergus merganser L. V + AII/2

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Красный
список МСОП
(2010
Директива
ЕС об охране
птиц
Списки
Боннской
конвенции
Списки
Бернской
конвенции
Операционный
Список
Красная книга
Молдовы (2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
Merops apiaster L. + +
Miliaria calandra L.
Milvus migrans Bodd. V + + +
Motacilla alba L. +
Motacilla flava L. +
Muscicapa striata Pall. +
Numenius arquata L. + AII/2 NT
Nycticorax nycticorax L. +
Oenanthe oenanthe L. +
Oriolus oriolus L. +
Otus scops L. IV + +
Pandion haliaetus L. II + + + +
Panurus biarmicus L. VII + +
Parus caeruleus L. +
Parus major L. +
Parus palustris L. +
Pelecanus onocrotalus L. IV + + + +
Perdix perdix L. AII/1
Pernis apivorus L. III + + + +
Phalacrocorax carbo L.
Phalacrocorax pygmeus Pall.I + NT
Phasianus colchicus L. VIII + AII/1
Philomachus pugnax L. + AII/2
Phoenicurus ochruros Gmel. +
Phoenicurus phoenicurus L. +
Phylloscopus collybita Vieill. +
Phylloscopus sibilatrix
+
Bechst.
Phylloscopus trochilus L. +
Pica pica L. AII/2
495

496
Красный
список МСОП
(2010
Директива
ЕС об охране
птиц
Списки
Боннской
конвенции
Списки
Бернской
конвенции
Операционный
Список
Красная книга
Молдовы (2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Picus canus Gmel. +
Platalea leucorodia L. II + + + +
Plegadis falcinellus L. II + + + +
Podiceps cristatus L.
Podiceps nigricollis
Porzana parva Scop. + +
Porzana pusilla Pall. + +
Prunella modularis L. +
Rallus aquaticus L. AII/2
Rallus porzana L. + +
Regulus regulus L. +
Remiz pendulinus L. VIII +
Riparia riparia L. VIII + +
Saxicola rubetra L. +
Saxicola torquata L. +
Scolopax rusticola L. + AII/1
Sitta europaea L. +
Sterna caspia Pall. + +
Sterna hirundo L. +
Streptopelia decaocto Friv. AII/2
Streptopelia turtur L. +
Strix aluco L. VIII + +
Strix uralensis Pall. V +
Sturnus vulgaris L. AII/2
Sylvia atricapilla L. +
Sylvia borin Dodd. +
Sylvia communis Lath. +
Sylvia curruca L. +
Sylvia nisoria Bechst. +

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Красный
список МСОП
(2010
Директива
ЕС об охране
птиц
Списки
Боннской
конвенции
Списки
Бернской
конвенции
Операционный
Список
Красная книга
Молдовы (2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
Tachybaptus ruficollis Pall. VII + +
Tadorna tadorna L. V + +
Tringa erythropus Pall. + AII/2
Tringa glareola L. + +
Tringa nebularia Gunn. + AII/2
Tringa ochropus L. + +
Tringa stagnatilis Bechst. + +
Tringa tоtanus L. + AII/2
Troglodytes troglodytes L. +
Turdus iliacus L. AII/2
Turdus merula L. AII/2
Turdus philomelos Brehm AII/2
Turdus pilaris L. AII/2
Turdus viscivorus L. AII/2
Upupa epops L. VIII + +
Vanellus vanellus L. + AII/2
Таблица 4.
Редкие виды млекопитающих.
Красный
список
МСОП
(2010)
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
IV
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
II
Списки
Боннской
конвенции
Списки
Бернской
конвенции
Красная
книга
Европы
Операционный
Список
Красная
книга
Молдовы
(2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
Capreolus capreolus L. VIII +
Cervus elaphus L. VIII +
Cricetus cricetus L. + +
497

498
Красный
список
МСОП
(2010)
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
IV
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
II
Списки
Боннской
конвенции
Списки
Бернской
конвенции
Красная
книга
Европы
Операционный
Список
Красная
книга
Молдовы
(2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Eptesicus serotinus
IV + + +
Schreber
Erinaceus europaeus L. VIII + +
Felis silvestris Forster III + + + +
Lutra lutra L. III + + + + +
Martes foina Erxleben VIII +
Martes martes L. IV + + + +
Meles meles L. VIII + + +
Mustela erminea L. IV + + +
Mustela lutreola L. II + + + + +
Mustela nivalis L. VIII +
Mustela putorius L. VIII +
Myotis bechsteinii Kuhl IV + + + + + + + +
Myotis dasycneme Boie IV + + + + + + +
Myotis daubentonii Kuhl IV + + + +
Myotis mystacinus Kuhl + + +
Nyctalus lasiopterus
II + + + + + + +
Schreber
Nyctalus leisleri Kuhl IV + + +
Nyctalus noctula Schreber IV + + +
Ondatra zibethicus L. VIII
Pipistrellus kuhlii Kuhl + + +
Pipistrellus nathusii
IV + + +
Keyserling et Blasius
Pipistrellus pipistrellus
+ + +
Schreber

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Красный
список
МСОП
(2010)
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
IV
Директива
ЕС по местообитаниям,Приложение
II
Списки
Боннской
конвенции
Списки
Бернской
конвенции
Красная
книга
Европы
Операционный
Список
Красная
книга
Молдовы
(2001)
Охраняемые
законом
(1996-1998)
Вид
Pipistrellus pygmaeus
+ + +
Leach
Plecotus austriacus Fischer + + +
Rhinolophus hipposideros
IV + + + + + +
Bechstein
Sorex europaea L. IV +
1. В приложении даны общепринятые обозначения с поправкой на современную терминологию: II (CR в международном обозначении)
– вид под критической угрозой исчезновения (specie сritic periciltată); III (EN) – вид в опасном состоянии (specie periclitată);
IV (VU) – уязвимый (specie vulnerabilă); V (NE)– вид не оцененный (specie nedeterminatã); VI (Lr/NT) - вид в состоянии
близком к угрожаемому (specie cu risc scăzut); VII (DD) – с недостатком данных (specie insuficient cunoscutã); VIII (LC) – вид,
вызывающий наименьшие опасения (specie nepericlitatã).
2→AII/1 – Приложение 1 AII/2 – Приложение 2, и так далее
499

500
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Приложение 4.1.
ХАРАКТЕРИСТИКА ОСНОВНЫХ ЛЕСОВ САЙТА «НИЖНИЙ ДНЕСТР»
(Правобережье)
Таблица 1.
Список урочищ лесного фонда, находящегося в ведении Агентства “Молдсильва”
№ п/п Лесничество Лесное урочище Входящие квартала Площадь, га
1 Олэнешть Чобурчиу 1-2 89,2
2 Олэнешть Стынка 3-4 119,5
3 Олэнешть Чобурчиу де мунте 5-23 954,3
4 Олэнешть Палий 30-33 140,3
5 Олэнешть Олэнешть 38-43 406,6
6 Олэнешть Ымпарэтеаска 44-47 248
7 Олэнешть Байбол 57 19
8 Олэнешть Котул Крокмазулуй 53 27,5
9 Олэнешть Паланка 61-65 143,9
10 Талмаза Грэдина Турчеаскэ 3-5 212
11 Талмаза Копака-Леунтеа 6-39 1920,6
12 Талмаза Стынка Талмаз 40-43 171,8
13 Талмаза Валеа Стыней 44-49 273,2
14 Талмаза Туфа 50, 51 70,8
15 Талмаза Моара Веке 52-53 79,2
16 Талмаза Лунка Талмаз 58-73 1126
17 Талмаза Валеа Мошулуй 74-77 251,2
18 Талмаза Деалул Тетий 78 5,3
19 Талмаза Валя микэ 79 7,5
20 Талмаза Кулмея Тетий 80 5,7
21 Талмаза Валя Тетий 81-86 279,2
22 Талмаза Перий 88 56,7
23 Талмаза Арпинтя де Жос 90-93 138,2
24 Талмаза Арпинтя де Сус 94:95 129,4
Итого 6875,1

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Распределение лесов сайта по типам древостоя
501
Таблица 2.
Тип древостоя Код Площадь, га %
Искусственный низкой производительности API 2513,8 40,6
Искусственный средней производительности APM 288,2 4,6
Искусственный высокой производительности APS 118,1 1,9
Коренной низкой производительности NFPI 280,1 4,5
Коренной средней производительности NFPM 552,9 8,9
Коренной высокой производительности NFPS 41,3 0,7
Коренной очень низкой производительности NFSP 497,4 8,0
Производный (частично) PD 410,2 6,6
Производный низкой производительности TDPI 1212,1 19,5
Производный средней производительности TDPM 141,8 2,3
Производный высокой производительности TDPS 9,3 0,2
Молодой неопределенный TN 133,7 2,2
Итого 6192,8 100,0
Распределение лесов сайта по типам лесорастительных условий
Таблица 3.
Тип лесорастительных условий Код Площадь,
га
%
Silvostepă deluroasă, coluri carbonitice pe marne fiziologic superficiale estival
foarte uscate, Bi
9210 184,3 2,8
Silvostepă deluroasă externă de pedunculat (ecotip de silvostepă) pe versanţi
divers înclinaţi cu cernoziom slab levigat, Bi
9240 2545,2 38,9
Silvostepă deluroasă de cvercete de pufos, pe culmi şi treimea mijlociesuperioară
de versanţi însoriţi cu cernoziomuri argiloiluviale şi cambice, Bm
9330 745,7 11,4
Silvostepă deluroasă de stejar pedunculat pe văi şi treimea inferioară de versant
şi fund de văi, cernoziom cambic, vertic, argiloiluvial, Bm
9520 151,5 2,3
Silvostepă, luncă de zăvoi de plopi, şleao-plopiş aluvial moderat humifer
moderat slab umezit, rar şi scurt inundabil, Bm
9612 893,7 13,7
Silvostepă de luncă de zăvoi de plop, Bm, aluvial moderat humifer profund
freatic, umed, foarte rar şi scurt inundabil
9613 747,8 11,4
Silvostepă de luncă de zăvoi de plopi, Bs aluvial intens humifer profund freatic
foarte rar şi scurt inundabil
9614 76,1 1,2
Silvostepă, luncă de zăvoi de salcie, aluvial amfigleic, anual prelungit inundabil 9623 40,9 0,6
Silvostepă, luncă de zăvoi de salcie, Bs, aluvial gleizat, anual relativ prelungit inundabil 9624 138,3 2,1
Silvostepă deluroasă de cvercete de xerofile erodisol cambic, mijlociu şi puternic
erodat de versanţi superiori însoriţi Bi
9658 109,8 1,6
Silvostepă deluroasă de cvercete xerofite, stejar pufos, cernoziom cambic,
argiloiluvial, cernoziom tipic, Bi
9659 914,7 14,0
Итого лесной площади 6548,0 100,0
Земли, предназначенные для ведения лесного хозяйства 327,1
Всего 6875,1

502
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
ЛЕСОУСТРОИТЕЛьНЫЕ МАТЕРИАЛЫ ПО
РАМСАРСКОМУ САЙТУ «НИЖНИЙ ДНЕСТР»
(Левобережье)
Приложение 4.2.
Справка о водоохранной зоне (зоне затопления) по Государственному управлению
«Республиканское лесопарковое хозяйство»
Слободзейское лесничество
№ квартала № выдела Площадь выдела Всего площадь Примечание
р. Турунчук
6 1;2;3;4;5;6;7;8;9;13;14 20 Ива
11 весь 39 Ива
14 весь 48 Тополь
16 весь 23 Ива
18 весь 42 Ива
ВСЕГО: 172
р. Днестр
6 10;11;12 5 Ива
7 весь 75 Тополь
8 весь 32 Тополь
9 весь 26 Ива
10 весь 65 Ива
12 весь 13 Ива
15 весь 43 Ива
21 весь 21 Тополь
Урочище «Дикуль» 166
ВСЕГО: 748
Кицканское лесничество
№ квартала № выдела Площадь выдела
р. Днестр
Всего площадь Примечание
29 весь 48 Ясень
30 весь 84 Ясень
31 весь 62 Тополь
32 весь 38 Тополь
33
4; 5; 6; 12; 13; 17; 18;
19; 27; 28; 29
0,6; 0,7; 3,3; 1,2; 0,7; 5,7;
21,1
2,1; 4,3; 1,2; 0,7; 0,6
Тополь
34 весь 31 Тополь, Ясень
35 весь 49 Тополь, Ясень
40 весь 49 Тополь
ВСЕГО: 1271,2

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Проведенные лесохозяйственные мероприятия в
водоохранной полосе
Кицканское лесничество 2009 год
№ квартала № выдела Площадь выдела Кубомасса Примечание
Сплошная санитарная рубка
31 2 3,0 597
ВСЕГО: 3,0 597
Прочистка
30 23 0,4 5
ВСЕГО: 0,4 5
Рубка опасных деревьев
S = 1,8 га V = 934 м 3
Очистка дамбы
S = 10 га V = 168 м 3
Кицканское лесничество 2010 год
Прочистка
31 7 3,6 46
ВСЕГО: 3,6 46
Прореживание
35 13 3,7 55
ВСЕГО: 3,7 55
Уборка опасных деревьев
V = 850 м 3
Слободзейское лесничество
№ квартала № выдела Площадь выдела га Кубомасса м3 Примечание
Создание лесных культур
7 6 5,3
7 8 1,1
7 16 1,2
10 8 6,1
11 10 1,5
11 12 1,3
14 7 1,2
14 19 1,1
16 6 6,3
9 7 1,1
9 15 1,0
11 2 1,7
11 16 1,9
14 1 1,2
503

504
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
№ квартала № выдела Площадь выдела га Кубомасса м 3 Примечание
15 1 4,1
18 6 1,4
ИТОГО: 37,5
Сплошная – санитарная рубка
18 8 7,1 320
Планируемые мероприятия в водоохранной полосе
Кицканское лесничество
№ квартала № выдела Площадь выдела га Кубомасса м 3 Примечание
Прореживание
35 2 3,5 161
35 2 4,9 115
35 13 3,7 140
ИТОГО: 12,1 416
Проходная рубка
34 21 1,6 150
ИТОГО: 35,7 1220
Санитарно – выборочная рубка
30 9 3,0 120
33 4 0,6 30
33 12 1,2 150
33 17 5,7 500
34 1 9,5 400
34 5 3,5 150
35 1 11,0 700
35 4 1,0 50
35 7 3,6 300
ИТОГО: 39,1 2400
Сплошная санитарная рубка
30 29 0,5 180
34 4 2,9 810
34 6 4,7 1900
40 4 1,8 600
ИТОГО: 9,9 3490
Создание лесных культур
34 4 2,9
34 6 4,7
40 4 1,8
40 10 1,8
40 11 1,6
41 2 2,1
ИТОГО: 14,9

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Anexa 5.
LEGENDA TERENURILOR SAITULUI «NISTRU DE JOS» (ha)
RAIONUL CĂUŞENI RAIONUL ŞTEFAN-VODĂ Supra-
DENUMIREA UNITĂ-
ŢILOR ADMINISTRA-
TIV-TERITORIALE
faţa
totală
Tudora Palanca
Purcari Olăneşti Crocmaz
Răscăieţi
Talmaza Cioburciu
Popeasca
Gradiniţa
Plop-
Ştiubei
Copanca
Cîrnăţeni
Varietăţile de teren
I. Terenuri cu destinaţie
338 1804 197 1243 1791 4914 2828 2066 2180 1917 1737 1764 2287 25066
agricolă:
inclusiv: arabil 251 1671 82 966 1320 4038 2171 1660 1590 1401 1049 1289 2161 19649
livezi 87 115 53 18 122 196 207 121 56 197 223 333 77 1805
vii 16 62 259 339 390 341 236 513 229 452 127 43 3007
pîrloagă 261 101 48 45 12 467
drumuri 6 3 1 1 6 7 24
construcţii 2 10 23 5 1 39 1 3 84
păşuni 19 5 6 30
II. Terenurile localităţilor: 534 172 742 431 401 315 422 304 238 211 3770
inclusiv: arabil 82 84 363 209 83 151 214 68 97 57 1408
livezi 38 2 30 15 6 5 2 10 8 1 117
vii 201 16 133 100 133 99 108 160 74 78 1102
păşuni 0
străzi şi pieţe 90 26 91 51 44 31 36 44 31 36 480
construcţii şi curte 81 44 77 34 41 29 62 22 28 27 445
alte terenuri 42 48 22 94 12 218
III. Terenurile destinate
4 15 19 3 79 40 36 42 85 32 26 49 430
industriei
inclusiv: drumuri 13 19 2 50 34 30 28 31 28 23 44 302
505
construcţii 4 2 1 29 6 6 14 54 4 3 5 128

506
RAIONUL CĂUŞENI RAIONUL ŞTEFAN-VODĂ Supra-
DENUMIREA UNITĂ-
ŢILOR ADMINISTRA-
TIV-TERITORIALE
faţa
totală
Varietăţile de teren
Tudora Palanca
IV.Terenurile fondului
203 865 1191 759 385 2244 984 1035 441 298 567 147 163 9282
silvic
inclusiv: proprietate de
203 800 1191 737 1850 841 949 412 244 537 127 110 8001
stat
proprietate a UAT 65 22 385 394 143 86 29 54 30 20 53 1281
Purcari Olăneşti Crocmaz
Răscăieţi
Talmaza Cioburciu
Popeasca
Gradiniţa
Plop-
Ştiubei
Copanca
Cîrnăţeni
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
V.Terenurile fondului
179 73 22 329 283 235 198 336 71 83 644 2453
apelor
inclusiv: proprietate de
179 73 22 329 283 235 196 336 71 83 644 2451
stat
proprietate privată 2 2
VI.Terenurile fondului de
40 259 13 144 824 1649 774 704 573 395 435 349 484 6643
rezervă
inclusiv: arabil 2 29 8 231 35 26 46 68 11 13 50 519
livezi 4 9 13
vii 1 19 20
păşuni 10 51 4 16 507 592 338 277 256 62 220 153 172 2658
construcţii 3 9 34 26 103 45 75 25 6 49 25 47 447
plantaţii de nuci 6 10 4 20
plantaţii de dud 12 23 18 2 55
alte terenuri 16 87 12 152 465 216 162 158 175 73 87 167 1770
drumuri 11 110 9 53 131 240 140 126 84 57 63 71 46 1141
Suprafaţa totală 585 3656 1401 2410 3025 9957 5340 4477 3749 3453 3146 2607 3839 47645
Terenuri proprietate de
207 994 1191 826 25 2249 1163 1215 642 622 698 241 802 10875
stat
Terenuri proprietate
40 480 13 224 1209 2202 1003 944 646 511 457 406 594 8729
publică aUAT
Terenuri proprietate
338 2182 197 1360 1791 5506 3174 2318 2461 2320 1991 1960 2443 28041
privată

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
ХАРАКТЕРИСТИКА ПАСТБИЩ ЗОНЫ С(P)
507
Приложение 6.1
Пастбище у западной окраины села (коммуна Плоп-Штюбей) - XV- С(P).1.
Расположение. Район Штефан-Водэ, к западу от села Плоп-Штюбей
46° 40' 27" сш 29° 30' 28" вд
Площадь и краткое описание. 3,35 га. Пастбище у западной окраины села (коммуна
Плоп-Штюбей), занятое сообществами свежих лугов с доминированием райграса пастбищного
(Lolium perenne), мятлика лугового (Рoa pratensis), овсяницы луговой (Festuca
pratensis). Флористический состав – 20 видов. Проективное покрытие: от 90–95% до
70–75%. Высота травяного покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 20-25 видов на 100
м2 . Видов злаков - 7, бобовых - 6, разнотравья - 18. Cорные виды: 11, вредные растения:
4; ядовитые: 2.
Высота над уровнем моря 20–50 м, рельеф - пойма р. Ботна.
Общее состояние. Пастбище средне-сбитое, сильно стравленное, с хорошими кормовыми
злаками в основе травостоя, но обедненным разнотравья, большим числом
сорных и непоедаемых видов. Причина - перевыпас, не соблюдение сроков начала и
окончания выпаса, выпас по влажной почве. Нуждается в рациональном использовании
(отдыхе и мероприятиях по уходу за травостоем, снижении пастбищной нагрузки).
Рекомендуем использование в качестве сенокосного угодья после улучшения и
восстановления в травяном покрове доминирования ценных кормовых трав (мятлик
луговой, овсяница луговая).
Пастбище у южной окраины села Плоп-Штюбей - XV- С(P).2.
Расположение. Район Штефан-Водэ, к югу от села Плоп-Штюбей (коммуна Плоп-
Штюбей)
46° 39' 59" сш 29° 31' 22" вд
Площадь и краткое описание. 9,6 га. Пастбище с вторичными сообществами на месте
луговых степей с доминированием бородача (Bothriochloa ischaemum) и значительным
участием в травостое (обилие 4) Poa angustifolia, Stipa capillata, Euphorbia stepposa,
Artemisia austriaca, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa, Eryngium campestre. Флористический
состав – 21 вид. Проективное покрытие: 75–80%, высота травяного покрова: 5–7 cм,
видовая насыщенность: 25–30 видов на 100 м2 . Видов злаков: 7, бобовых: 4, разнотравья:
21. Cорные виды: 13, вредные растения: 5, ядовитые: 3. Устойчивость доминирующих видов
к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 90–140 м, рельеф - склоны р. Ботна
Общее состояние. Средне-сбитое пастбище с разреженным травостоем, сильно стравленное,
засоренное. Причины - перегрузка выпасом, ранние сроки начала выпаса и позднеосенний
выпас. Пастбище хорошего качества по доминирующему виду, с преобладанием
в кормовой массе бородача, но почти полным отсутствием поедаемого разнотравья
и бобовых, с преобладанием сопутствующих видов малоценных кормовых видов. Необходимы
мероприятия по поверхностному улучшению. Целесообразно использование в
качестве поздневесеннего-раннелетнего пастбища с умеренной нагрузкой.

508
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Пастбище у восточной границы села Кэрнэцень - XV- С(P).3.
Расположение. Район Штефан-Водэ, у восточной границы села Кэрнэцень (коммуна
Кэрнэцень)
46° 39' 52" сш 29° 30' 3" вд
Площадь и краткое описание. 12,5 га. Пастбище, занятое сообществами свежих лугов
с доминированием (обилие 4(5)-баллов) райграса пастбищного (Lolium perenne) и значительным
участием в травостое Plantago lanceolata, Trifolium pratense. Флористический состав
– 25 видов. Проективное покрытие: до 70–75%, высота травяного покрова: 3–5 см, видовая
насыщенность: 20-25 видов на 100 м2 . Видов злаков: 7, бобовых: 2, разнотравья: 18.
Cорные виды: 11, вредные растения: 4, ядовитые растения: 2. Устойчивость доминирующих
видов к выпасу: 3. Основу фитомассы составляет одно из лучших пастбищных растений,
но в составе травяного покрова очень немногочисленны бобовые и разнотравье.
Высота над уровнем моря 80–100 м, рельеф - склоны р. Ботна
Общее состояние. Травостой по составу вторичный, разрежен, преобладают сопутствующие
виды трав, малоценные в кормовом отношении, с большим числом сорных
видов. Перегрузка выпасом, не соблюдение сроков пастбищного использования, выпас
по мокрой почве. После реконструкции травяного покрова для увеличения доли ценных
кормовых трав (мятлик луговой, овсяница луговая) может быть использовано как сенокосное
угодье.
Пастбище между селами Попяска и Ермоклия - XV- С(P).4.
Расположение. Район Штефан-Водэ, между селами Попяска и Ермоклия (коммуна
Попяска)
46° 36' 7" сш 29° 31' 17" вд
Площадь и краткое описание. 22,6 га. Пастбище между селами Попяска и Ермоклия
(коммуна Попяска), со вторичными сообществами на месте луговых степей. Доминируют
мятлики (Poa angustifolia, P. bulbosa), типчак (Festuca valesiaca), значительно участие
в травостое Achillea setacea, Artemisia austriaca, Plantago lanceolata., Medicago lupulina,
Melilotus albus. Флористический состав – 24 вида. Проективное покрытие: 75–80%, высота
травяного покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 28 видов на 100 м2 . Видов злаков: 9,
бобовых: 4, разнотравья: 15. Cорные виды: - 12, вредные растения: 5, ядовитые: 3. Устойчивость
доминирующих видов к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 80–150 м, рельеф - верхняя и средняя части склона долины
р. Штюбей.
Общее состояние. Пастбище примыкает к окраине села, используется для выпаса разных
видов скота и птицы с ранней весны до поздней осени, без учета пастбищной пригодности
и емкости участка. Пастбище умеренно сбитое, засоренное, ниже среднего качества
ввиду угнетенности растений, истощения дерновин типчака и разреженного травяного
покрова. Необходимо предоставление участку отдыха для восстановления жизненного
состояния основных видов и применение мероприятий по поверхностному
улучшению травостоя. Участок после восстановления травяного покрова может использоваться
как хорошее ранневесеннее пастбище в период после достижения типчаком
пастбищной пригодности (высоты 10-15 см), с регламентированной пастбищной нагрузкой.
Использование территории в качестве одного из участков загонной системы выпаса.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
509
Пастбище западу от села Попяска, (коммуна Попяска) - XV- С(P).5.
Расположение. Район Штефан-Водэ, к западу от села Попяска (коммуна Попяска),
граничит с лесопосадкой и охватывает пруд на притоке р. Плоп-Штюбей (кадастральный
контур 102)
46° 37' 28" сш 29° 30' 20" вд
Площадь и краткое описание. 80,6 га. Включает два контура: А. прилегающий к лесу,
вторичные сообщества на месте луговой степи с господством типчака (Festuca valesiaca),
мятлика узколистного (Poa angustifolia), мятлика луковичного (Poa bulbosa); значительно
присутствие Achillea setacea, Artemisia austriaca, Plantago lanceolata, Medicago lupulina,
Melilotus albus. Проективное покрытие: 75– 80%, высота травяного покрова: 3–5 см, видовая
насыщенность: 28 видов на 100 м2 . Видов злаков: 9, бобовых: 4, разнотравья: 15.
Cорные виды: - 12, вредные растения: 5, ядовитые: 3. Устойчивость доминирующих видов
к выпасу: 3. В. Участок, охватывающий пруд. Занят травостоем сообщества свежего
луга с доминированием райграса пастбищного (Lolium perenne) и значительным участием
Plantago lanceolata, Trifolium pratense, Рoa pratensis, Festuca pratensis. Проективное покрытие:
от 90–95% до 70–75%, высота травяного покрова: 3–5 см, видовая насыщенность:
20-25 видов на 100 м2 . Всего видов 31, в том числе злаков: 7, бобовых: 6, разнотравья: 18.
Cорные виды: 11, вредные растения: 4, ядовитые растения: 2. Устойчивость доминирующих
видов к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 100– 185 м, рельеф – верхняя и средняя части склона долины
р. Штюбей
Общее состояние. Умеренно-сбитое типчаково-разнотравное засоренное пастбище
ниже среднего качества ввиду угнетенности растений, истощения дерновин типчака и
разреженности травяного покрова. Но в составе травостоя относительно высоки видовая
насыщенность и число видов разнотравья. Нуждается в мероприятиях по поверхностному
улучшению травостоя. Участок умеренно-сбитого засоренного райграсового
пастбища, с разреженным травостоем, но также сохраняющим виды разнотравья с низким
обилием. Основу фитомассы составляет одно из лучших пастбищных растений, но
в составе травяного покрова крайне мало бобовых и разнотравья. Необходимо поверхностное
улучшение травостоя. Участок типчако-разнотравного пастбища после восстановления
травяного покрова может использоваться как хорошее ранневесеннее пастбище
в период после достижения типчаком пастбищной пригодности (высоты 10-15 см), с
соответствующей пастбищной нагрузкой. Райграсовое пастбище можно использовать с
середины весны в качестве одного из участков загонной системы выпаса.
Пастбище к северу от села Попяска - XV- С(P).6.
Расположение. Район Штефан-Водэ, к северу от села Попяска, граничит с частным
пастбищем (кадастральный контур 109) - коммуна Попяска.
46° 37' 4" сш 29° 32' 22" вд
Площадь и краткое описание. 39,82 га. Растительность представлена луговыми
степями с господством типчака (Festuca valesiaca) и бородача (Bothriochloa ischaemum),
и довольно богатым для пастбищ участием злаков и разнотравья Elytrigia repens, Poa
compressa, Stipa capillata, Calamagrostis epigeios, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa,
Asperula humifusa, Euphorbia stepposa, Daucus carota. Проективное покрытие: 75–80%,
высота травяного покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 30–35 видов на 100 м 2 .

510
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Всего 35 видов, в том числе злаков: 9, бобовых: 4, разнотравья: 22. Cорные виды: 12,
вредные: 4, ядовитые: 1. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3, сбитость
пастбища умеренная.
Высота над уровнем моря 50–100 м, рельеф - верхняя и средняя части склона долины
р. Штюбей, днище и склоны балки.
Общее состояние. Умеренно-сбитое пастбище хорошего качества, но малоурожайное
из-за стравленности и угнетенности дерновин злаков. Сохраняет относительно высокую
видовую насыщенность, в том числе виды основного флористического ядра степной растительности.
При сохранении современных нагрузок выпаса будет происходить дальнейшая
деградация травостоя. Нуждается в отдыхе и мероприятиях по уходу. После восстановления
травяного покрова может использоваться как хорошее поздневесенее пастбище
в период после достижения типчаком пастбищной пригодности (высоты 10-15 см),
с соответствующей нагрузкой. Желательно использование территории в качестве одного
из участков загонной системы выпаса.
Пастбище у южной окраины села Попяска (коммуна Попяска) - XV- С(P).7.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Попяска, восточная окраина села Попяска
и включает большой овраг вдоль лесопосадки (кадастральный контур 110).
46° 36' 22" сш 29° 32' 53" вд
Площадь и краткое описание. 23,1 га. Пастбище, занятое вторичными сообществами
луговых степей с доминированием типчака (Festuca valesiaca) и мятликов (Poa
angustifolia, P. bulbosa), значительным участием в травостое Achillea setacea, Artemisia
austriaca, Medicago lupulina, Melilotus albus. Проективное покрытие: 75–80%, высота травяного
покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 28 видов на 100 м2 . Всего 35 видов, в том
числе злаков: 9, бобовых: 4, разнотравья: 15. Cорные виды: - 12, вредные растения: 5, ядовитые:
3. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 150–190 м, рельеф - верхняя и средняя части склона долины
р. Штюбей
Общее состояние. Пастбище умеренно-сбитое, засоренное, в современном состоянии
ниже среднего качества ввиду угнетенности растений, истощения дерновин типчака и
разреженности травяного покрова, хотя основу травостоя составляют хорошие кормовые
травы. Причины - перевыпас, несоблюдение сроков начала, продолжительности и окончания
пастьбы, бессистемный выпас разными видами скота. Необходимо восстановление
жизненного состояния и численности доминирующих видов путем предоставления участку
отдыха и последующего снижения пастбищной нагрузки до уровня, соответствующего
кормовым возможностям участка. После восстановления травяного покрова может использоваться
как хорошее ранневесеннее пастбище в период после достижения типчаком
пастбищной пригодности (высоты 10-15 см), с соответствующей нагрузкой. Использование
территории в качестве одного из участков загонной системы выпаса.
Пастбище на юго-востоке от села Попяска (коммуна Попяска) - XV- С(P).8.
Расположение. Район Штефан-Водэ, к юго-востоку от села Попяска
46 35 37 сш 29 33 28 вд
Площадь и краткое описание. 103,9 га. Пастбище, занятое вторичными сообществами
луговых степей с доминированием бородача (Bothriochloa ischaemum) при обилии 4

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
511
и значительным участием в травостое Poa angustifolia, Stipa capillata, Euphorbia stepposa,
Artemisia austriaca, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa, Eryngium campestre. Флористический
состав – 34 вида. Проективное покрытие: 75–80%, высота травяного покрова: 5–7
cм, видовая насыщенность: 25–30 видов на 100 м2 . Видов злаков: 7, бобовых: 4, разнотравья:
21. Cорные виды: 13, вредные растения: 5, ядовитые: 3. Устойчивость доминирующих
видов к выпасу: 3, сбитость пастбища средняя. По понижениям и основаниям склонов
господство переходит к ассоциации Lolietum.
Высота над уровнем моря 50–180 м, рельеф - правые склоны долины р. Днестр (его
правого притока р. Штюбей).
Общее состояние. Средне сбитое засоренное пастбище хорошего качества по доминирующему
виду, с преобладанием в кормовой массе бородача, но с почти полным отсутствием
поедаемого разнотравья и бобовых. Причины - перевыпас, несоблюдение сроков
пастьбы, бессистемный выпас разными видами скота. Участок нуждается в отдыхе
для восстановления густоты травяного покрова, улучшения жизненного состояния
видов и в уходе (удаление сорняков, малопоедаемых и ядовитых растений, подсев бобовых).
После восстановления травяного покрова может использоваться как хорошее
раннелетнее пастбище, в период после достижения бородачом пастбищной пригодности
(высоты 10-15 см), с соответствующей пастбищной нагрузкой и окончанием выпаса за
15-20 дней до наступления устойчивых осенних заморозков. Желательно использование
территории в качестве одного из участков загонной системы выпаса.
Пастбище у южной окраины села Попяска (коммуна Попяска) - XV- С(P).9.
Расположение. Район Штефан-Водэ, к югу от села Попяска (кадастральный контур
121, нижняя часть).
46 34 53 сш 29 33 42 вд
Площадь и краткое описание. 160,2 га. Включает 4 близких по составу контура с
пастбищами, занятыми вторичными сообществами луговых степей с доминированием
ковыля-волосатика (Stipa capillata) и типчака (Festuca valesiaca) и значительным участием
Thymus marschallianus, Poa angustifolia, Bromopsis inermis, B. riparia, Koeleria cristata
, Agropyron pectinatum, Euphorbia stepposa , Achillea setacea, Medicago lupulina, Melilotus
officinalis, Artemisia austriaca, Asperula cynanchica. Флористический состав – 43 вида, в том
числе редкий Adonis vernalis L. Проективное покрытие – (70)80–85%, высота травяного
покрова – 40–45см, видовая насыщенность – 39 видов на 100 м2 . Видов злаков: 12, бобовых:
6, видов разнотравья: 21. Сорные виды: 11, вредные: 4, ядовитые: 2. Охраняемые
виды: 1. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3 и 2.
Высота над уровнем моря 50-180 м, рельеф - правые склоны долины р. Днестр (его
правого притока р. Штюбей).
Общее состояние. Пастбище средней сбитости и среднего качества по состоянию
растительного покрова и составу видов. В составе травостоя высока доля (до 30%)сорных
и непоедаемых видов. Причины - перевыпас, несоблюдение сроков начала, продолжительности
и окончания пастьбы, бессистемный выпас разными видами скота.
Трудность организации выпаса на пастбище из-за доминирования в составе участков
разных по пастбищной пригодности видов (ковыль и мятлик образуют ранневесенние
пастбища, а бородач – поздневесенне-раннелетние). На некоторых склонах травостой
представлен ассоциацией Bothriochloeto-Festucetum, проективное покрытие
75-80%, видовая насыщенность 35 на 100 м2 . Участок нуждается в мероприятиях по

512
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
улучшению травяного покрова (подсев бобовых) и снижению в составе численности
ковыля волосовидного. Территория после улучшения травостоя можно использовать
с середины весны как хорошее пастбище.
Пастбище у южной окраины села Попяска XV- С(P).10.
Расположение. Район Штефан-Водэ, к югу от села Попяска удаленный вытянутый
участок, граничащий с мелкой и большой вытянутой лесопосадкой, между которыми
участок включает крупный овраги.
46 35 13 сш 29 34 6 вд
Площадь и краткое описание. 62,7 га. Три отчетливо разделяющихся контура, в первых
двух исходный подтип растительности: Луговые степи. На склонах доминируют две
ассоциации. А. Ассоциация: Bothriochloetum ischaemii. Проективное покрытие: 75–80%,
высота травяного покрова: 5 – 7 cм, видовая насыщенность: 25 – 30 видов на 100 м2 , обилие
доминирующих видов: 4. Доминанты: бородач (Bothriochloa ischaemum), мятлик узколистноый
(Poa angustifolia), ковыль-волосатик (Stipa capillata), высоко обилие Euphorbia
stepposa, Artemisia austriaca, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa, Eryngium campestre. Видов
злаков: 7, бобовых: 4, разнотравья: 21. Cорные виды: 13, вредные растения: 5, ядовитые:
3. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3, сбитость пастбища средняя. По
понижениям и основниям склонов господство переходит к ассоциации Lolietum. В. Ассоциация:
Stipeto (capillata) – Festucetum. Проективное покрытие – (70)80–85%, высота
травяного покрова – 40–45см, видовая насыщенность – 39 видов на 100 м2 , обилие доминирующих
видов: 3(4), (2)3. Доминанты: Stipa capillata, Festuca valesiaca, высоко обилие
Thymus marschallianus, Poa angustifolia, Bromopsis inermis, B. riparia (Rehm.), Koeleria
cristata, Agropyron pectinatum, Euphorbia stepposa, Achillea setacea ., Medicago lupulina,
Melilotus officinalis, Artemisia austriaca L., Asperula cynanchica L. Видов злаков: 12, бобовых:
6, видов разнотравья: 21. Сорные виды: 11, вредные: 4, ядовитые: 2. Охраняемые виды: 1
(Adonis vernalis). Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3, 2, сбитость пастбища
умеренная. С. Третий контур лежит в понижениях вдоль ручья и болотистых участков.
Исходный подтип растительности: Свежие луга. Ассоциация: Lolieto(perenni)–Festucetu
(regelianii). Проективное покрытие: 95–100%, высота травяного покрова: 60–70 см, видовая
насыщенность: 18 видов на 100 м2 , обилие доминирующих видов: 4(5), 3(4). Доминанты:
овсяница Регеля (Festuca regeliana), райграс пастбищный (Lolium perenne), пырей ползучий
(Elytrigia repens), обильны Lotus corniculatus, Trifolium hybridum, Polygonum avicuare,
Plantago major. Видов злаков: 10, бобовых: 7, разнотравья: 10. Cорные виды: 5, вредные
растения: 2, ядовитые растения: 4. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 1, 3.
Сбитость пастбища средняя.
Высота над уровнем моря 65-197 м, рельеф - водораздел рек Днестр и Бабей, а также
правые склоны долины р . Днестр (его правого притока р. Штюбей).
Общее состояние. Пастбища типчаковые и типчаково-бородачевые – умеренно сбитые,
неравномерные по сложению, местами хорошего, местами – среднего качества, но с
почти полным отсутствием поедаемого разнотравья и бобовых. Типчаково-ковыльные
участки хуже качеством из-за высокого обилия ковыля волосовидного, быстро грубеющего
и теряющего кормовые качества. Желательна замена ковыля засухоустойчивыми
видами бобовых. Участки степных типчаковых пастбищ после восстановления травяного
покрова можно использовать как хорошие ранневесенние пастбища в период после
достижения типчаком пастбищной пригодности (высоты 10-15 см), с соответствующей
пастбищной нагрузкой. Бородачевники могут использоваться с поздней весны до

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
513
середины лета в качестве участков загонной системы выпаса. Луговые пастбища со средней
сбитостью сохраняют довольно высокое проективное покрытие, хорошее качество
по составу видов, но сильно стравлены и засорены, дерновины злаков мелкие, угнетенные.
Нуждаются в отдыхе и восстановлении жизненного состояния основных видов и
уходе за травостоем, их целесообразнее использовать в качестве сенокосов.
Пастбище у южной окраины села Талмаза (коммуна Чобурчиу) - XV- С(P).11.
Расположение. Район Штефан-Водэ, у южной границы села Талмаза (коммуна Чобурчиу).
46° 34' 54" сш 29° 35' 57" вд
Площадь и краткое описание. 12 га. Пастбище занято сообществами свежих лугов
с доминированием райграса пастбищного (Lolium perenne) и значительным участием в
травостое Plantago lanceolata, Trifolium pratense, Рoa pratensis, Festuca pratensis. Флористический
состав – 38 видов. Проективное покрытие: от 90–95% до 70–75%, Высота травяного
покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 20-25 видов на 100 м2 . Видов злаков: 7; бобовых:
6, разнотравья: 18. Cорные виды: 11, вредные растения: 4; ядовитые: 2.
Высота над уровнем моря 20 – 150 м, рельеф – правые склоны долины р . Днестр (его
правого притока р. Штюбей).
Общее состояние. Средне сбитое засоренное луговое пастбище вторичного состава,
сохраняющее некоторые ценные кормовые травы первичных лугов (полевица побегоносная,
мятлик луговой, овсяница луговая). Причины угнетенности - перегрузка выпасом,
ранние сроки начала выпаса и позднее окончание. Особенно опасен выпас по сырой
почве (ранней весной и после дождей) мелкого рогатого скота. При использовании в качестве
сенокоса допустим непродолжительный умеренный выпас по отаве. Для улучшения
травяного покрова нужен отдых и мероприятия по уходу за травостоем.
Пастбище в коммуне Чиобурчиу - XV- С(P).12.
Расположение. Район Штефан-Водэ, участок, примыкающий к насосной станции
(коммуна Чобурчиу).
46° 36' 49" сш 29° 40' 42" вд
Площадь и краткое описание. 9,6 га. Пастбище, занятое сообществами свежих лугов
с доминированием райграса пастбищного (Lolium perenne), встречаются также Plantago
lanceolata, Trifolium pratense, Рoa pratensis, Festuca pratensis. Флористический состав – 37
видов. Проективное покрытие: от 90–95% до 70–75%, высота травяного покрова: 3–5 см,
видовая насыщенность: 20-25 видов на 100 м2 . Видов злаков: 7, бобовых: 6, разнотравья:
18. Cорные виды: 11, вредные растения: 4, ядовитые растения: 2. Устойчивость доминирующих
видов к выпасу: 3. На части пастбища преобладает ассоциация Poaeto-Lolietum,
здесь травяной покров более разреженный, с проективным покрытием до 75%, и меньшим
участием разнотравья.
Высота над уровнем моря 25–38 м, рельеф - правые склоны долины р. Днестр.
Общее состояние. Средне сбитое засоренное пастбище, неравномерное по густоте
травостоя, с довольно высокой для лугов видовой насыщенностью, однако около половины
видов составляют сорные и непоедаемые виды. Основу фитомассы составляет
одно из лучших пастбищных растений - райграс пастбищный, но в составе травяного
покрова очень мало бобовых и разнотравья. Наибольшую опасность представляет перегрузка
выпасом и пастьба по мокрой почве (ранней весной и после дождей) мелкого и

514
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
крупного рогатого скота. Несоблюдение правил рационального выпаса (сроки и продолжительность
пастьбы, бессистемный выпас, отсутствие мероприятий по уходу) снижает
жизненность кормовых видов и способствуют выпадению их из состава травостоя. Травяной
покров при предоставлении отдыха и ослабленной пастбищной нагрузке и снижении
численности сорняков способен к восстановлению. После восстановления травяного
покрова участок можно использовать как сенокос.
Пастбище коммуны Чобурчиу - XV- С(P).13.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Чобурчиу - примыкает к урочищу
«Стынка Чобурчиу» (квартал 87).
46° 35' 39" сш 29° 39' 50" вд
Площадь и краткое описание. 16 га. Пастбище занято вторичными луговыми степями
с доминированием бородача (Bothriochloa ischaemum) и типчака (Festuca valesiaca),
в травостое есть Bothriochloa ischaemum, Elytrigia repens, Poa compressa, Stipa capillata,
Calamagrostis epigeios, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa, Asperula humifusa, Euphorbia
stepposa, Daucus carota. Флористический состав – 35 видов. Проективное покрытие: 75–
80%, высота травяного покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 30–35 видов на 100 м2 .
Видов злаков: 9, бобовых: 4, разнотравья: 22. Cорные виды: 12, вредные: 4, ядовитые: 1.
Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 10-70 м, рельеф - правые склоны долины р. Днестр (долина
р. Штюбей).
Общее состояние. Умеренно сбитое, сильно стравленное засоренное пастбище. Причины
– перегрузка выпасом, ранние сроки начала выпаса и позднее окончание; отсутствие
упорядоченной системы пастьбы. Травостой хорошего качества по составу доминирующих
видов, но разрежен, снижена доля кормового разнотравья и бобовых; урожайность
низка из-за постоянного стравливания. Целесообразны меры по улучшению
кормовых достоинств участка (подсев бобовых) снижение нагрузки, предоставление отдыха.
После мероприятий по улучшению участок может быть хорошим пастбищем.
Пастбище коммуны Чобурчиу - XV- С(P).14.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуны Чобурчиу, примыкает к урочищу «Ла
Бригада» (89 кв.).
46° 35' 11" сш 29° 40' 25" вд
Площадь и краткое описание. 24,7 га. Пастбище, занятое вторичными сообществами
луговых степей с доминированием типчака (Festuca valesiaca) и бородача (Bothriochloa
ischaemum) и присутствием в травостое таких видов, как Elytrigia repens, Poa compressa,
Stipa capillata, Calamagrostis epigeios, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa, Euphorbia
stepposa, Daucus carota. Флористический состав – 33 вида. Проективное покрытие: 75–
80%, высота травяного покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 30–35 видов на 100 м2 .
Видов злаков:9, бобовых: 4, разнотравья: 22. Cорные виды: 12, вредные: 4, ядовитые: 1.
Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 50–80 м, рельеф - склоны ручья, правого притока р. Штюбей
Общее состояние. Пастбище сильно стравленное, засоренное, перегружено бессистемным
выпасом. Травостой хорошего качества по составу основных видов, но малоурожайный
из-за сильной стравленности и низкой жизненности злаков; при довольно высокой

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
515
видовой насыщенности сорные и непоедаемые виды составляют почти половину состава.
Необходимы приведение пастбищной нагрузки в соответствие с емкостью участка,
улучшение видового состава (уход за пастбищем, подсев бобовых), рационализация выпаса.
После улучшения травостоя территория может использоваться как поздневесеннесреднелетнее
пастбище с регламентированным выпасом.
Пастбище коммуны Чобурчиу - XV- С(P).15.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуны Чобурчиу, между урочищами «Ла Бригада»
и «Арпинтя де Жос».
29° 41' 49" сш 46° 35' 9" вд
Площадь и краткое описание. 17 га. Пастбище, занятое сообществами луговых степей
с доминированием типчака (Festuca valesiaca) и бородача (Bothriochloa ischaemum)
и присутствием в травостое Elytrigia repens, Poa compressa, Stipa capillata, Calamagrostis
epigeios, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa, Asperula humifusa, Euphorbia stepposa, Daucus
carota. Флористический состав – 32 вида. Проективное покрытие: 75–80%, высота травяного
покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 30–35 видов на 100 м2 . Видов злаков: 9, бобовых:
4, разнотравья: 22. Cорные виды: 12, вредные: 4, ядовитые: 1. Устойчивость доминирующих
видов к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 50–100 м, рельеф - правый склон ручья, правого притока
р. Штюбей.
Общее состояние. Пастбище сильно стравленное, засоренное. Травостой хорошего
качества по составу основных видов, но малоурожайный из-за стравленности и плохого
состояния злаков; при довольно высокой видовой насыщенности сорные и непоедаемые
виды составляют почти половину видового состава. Причины – перегрузка бессистемным
выпасом, ранние сроки начала выпаса и позднее окончание, отсутствие перерывов
в использовании. Необходимо приведение пастбищной нагрузки в соответствие с емкостью
участка, меры по улучшению видового состава (уход за пастбищем, подсев бобовых),
рационализация выпаса. После улучшения территория может использоваться под
рациональный выпас как поздневесенне-среднелетне пастбище.
Пастбище коммуны Рэскаец - XV- С(P).16.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Рэскаец
46° 34' 47" сш 29° 41' 19" вд
Площадь и краткое описание. 45,9 га. Включает участки на склонах, объединенные
заболоченной балкой (около 4 га). А. Контур, примыкающий к урочищу «Лутоаса» (6,9
га) занят луговыми степями с доминированием типчака (Festuca valesiaca) и бородача
(Bothriochloa ischaemum). В травостое присутствуют Elytrigia repens, Poa compressa, Stipa
capillata, Calamagrostis epigeios, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa, Euphorbia stepposa,
Daucus carota. Флористический состав – 34 вида. Проективное покрытие: 75–80%, высота
травяного покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 30–35 видов на 100 м 2 . Видов злаков:
9, бобовых: 4, разнотравья: 22. Cорные виды: 12, вредные: 4, ядовитые: 1. Устойчивость
доминирующих видов к выпасу: 3. В. Контур примыкает к с. Рэскаець Ной (35 га,
включая овраг) рядом с прудом. Пастбище с сообществами свежих лугов и господстве
райграса пастбищного (Lolium perenne) с участием Plantago lanceolata, Trifolium pratense,
Рoa pratensis, Festuca pratensis. Проективное покрытие: от 90–95% до 70–75%, высота травяного
покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 20-25 видов на 100 м 2 . Видов злаков: 7,

516
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
бобовых: 6, разнотравья: 18. Cорные виды: 11, вредные растения: 4, ядовитые растения:
2. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3, сбитость пастбища: средняя. Пастбище
хорошего качества, но из-за сильной стравленности малоурожайное. Заболоченный
участок содержит тростниковые куртины.
Высота над уровнем моря. 55-100 м, рельеф - левый склон ручья, правого притока р.
Штюбей
Общее состояние. Типчаково-бородачевое пастбище умеренно-сбитое, сильно стравленное,
засоренное, с неравномерным по густоте травостоем, местами проективное покрытие
не превышает 75%. Травостой хорошего качества по составу основных видов, но
малоурожайный из-за низкой жизненности злаков; при довольно высокой видовой насыщенности
сорные и непоедаемые виды составляют почти половину видового состава.
Необходимо приведение пастбищной нагрузки в соответствие с емкостью участка, улучшение
видового состава травостоя (уход за пастбищем, подсев бобовых), рационализация
выпаса. После улучшения территория может использоваться как поздневесеннесреднелетне
пастбище с регламентированным выпасом.
Пастбище коммуны Рэскаец - XV- С(P).17.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Рэскаец, примыкает к урочищу «Сервант»
46° 33' 10" сш 29° 46' 6" вд
Площадь и краткое описание. 6,5 га. Пастбище, занятое сообществами свежих лугов
с доминированием овсяницы Регеля (Festuca regeliana) и райграса пастбищного (Lolium
perenne) и присутствием в травостое Elytrigia repens, Lotus corniculatus, Trifolium hybridum,
Polygonum aviculare, Plantago major. Флористический состав – 31 вид. Проективное покрытие:
95–100%, высота травяного покрова: 60–70 см, видовая насыщенность: 18 видов
на 100 м2 . Видов злаков: 10, бобовых: 7, разнотравья: 10. Cорные виды: 5, вредные растения:
2, ядовитые растения: 4. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 1, 3.
Высота над уровнем моря 60–160 м, рельеф - правый склон р. Днестр, межбалочные
водоразделы, склон и днище балки.
Общее состояние. Растительность представлена свежими лугами - Lolieto (perenne) -
Festucetum (regeliana), с преобладанием в составе фитомассы злаков и присутствием некоторых
бобовых, но сильно засорена. Кормовые угодья умеренно сбитые, слабо стравленные,
хорошего качества по составу видов, но дерновины злаков угнетены. Несоблюдение
правил рационального выпаса (отсутствие ухода, сроков, продолжительность и
бессистемность выпаса,) снижают жизненность кормовых видов и способствуют их выпадению
из состава травостоя. Большую опасность представляет перегрузка выпасом и
пастьба по мокрой почве (ранней весной и после дождей) рогатого скота. Участок нуждается
в уходе, улучшении состояния доминантов и увеличении численности кормовых
трав (предоставление отдыха, снижение нагрузки, подсев бобовых), а после восстановления
может быть пригоден к использованию под сенокос.
Пастбище коммуны Рэскаец - XV- С(P).18.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Рэскаец, примыкает к урочищу «Джямэнэ»
(28 кв.).
46° 33' 4" сш 29° 47' 9" вд

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
517
Площадь и краткое описание. 7,66 га. Пастбище, занятое сообществами луговых степей
с доминированием бородача (Bothriochloa ischaemum) и присутствием в травостое
Poa angustifolia, Stipa capillata, Euphorbia stepposa, Artemisia austriaca, Plantago lanceolata,
Centaurea diffusa, Eryngium campestre. Флористический состав – 41 вид. Проективное покрытие:
75–80%, высота травяного покрова: 5–7 cм, видовая насыщенность: 25–30 видов
на 100 м2 . Видов злаков: 7, бобовых: 4, разнотравья: 21. Cорные виды: 13, вредные растения:
5, ядовитые: 3. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 120–160 м, рельеф - правый склон р. Днестр, межбалочный
водораздел и склон балки.
Общее состояние. Средне сбитое засоренное бородачевое пастбище с обедненным
разнотравьем и бобовыми, сильно стравленное, с неравномерным по густоте травостоем,
местами проективное покрытие не превышает 75%. Травостой удовлетворительного
качества по составу основных видов, но малоурожайный из-за сильной стравленности и
низкой жизненности бородача, при довольно высокой насыщенности сорными и непоедаемыми
видами. Необходимо приведение пастбищной нагрузки в соответствие с емкостью
участка, проведение мероприятий по улучшению видового состава (уход, подсев
бобовых), рационализация выпаса. После улучшения травостоя территория может использоваться
как поздневесенне-среднелетнее пастбище.
Пастбище коммуны Пуркарь - XV- С(P).19.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Пуркарь, внутри урочища «Вишоара»
(Олэнештское лесничество)
46° 33' 37" сш 29° 48' 1" вд
Площадь и краткое описание. 6,12 га. Пастбище, занятое вторичными сообществами
луговых степей с доминированием типчака (Festuca valesiaca), мятликов (Poa angustifolia,
P. bulbosa) и присутствием Achillea setacea, Artemisia austriaca, Plantago lanceolata, Medicago
lupulina, Melilotus albus. Флористический состав – 35 видов. Проективное покрытие: 75–
80%, высота травяного покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 28 видов на 100 м2 . Видов
злаков: 9, бобовых: 4, разнотравья: 15. Cорные виды: 12, вредные растения: 5. Устойчивость
доминирующих видов к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 125-145 м, рельеф - правый склон р. Днестр, межбалочный
водораздел и склон балки.
Общее состояние. Умеренно-сбитое засоренное пастбище ниже среднего качества изза
угнетенности растений, истощения дерновин типчака и разреженности травяного покрова.
Причины угнетенности - перегрузка бессистемным выпасом, ранние сроки начала
выпаса и позднее окончание, отсутствие перерывов в использовании. Участок нуждается
в длительном отдыхе для восстановления жизненности главных видов и мероприятиях
по улучшению видового состава. После улучшения качества травостоя по достижении
травостоем пастбищной пригодности территория может использоваться для выпаса
как поздневесенне-среднелетнее пастбище.
Пастбище коммуны Пуркарь - XV- С(P).20.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Пуркарь, внутри урочища «Вишоара»
(Олэнештское лесничество), рядом с участком С(Р).19, во внутренней части лесопосадки.
46° 33' 12" сш 29° 50' 11" вд

518
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Площадь и краткое описание. 2,93 га. Пастбище с вторичными сообществами луговых
степей с доминированием типчака (Festuca valesiaca), мятлико (Poa angustifolia, P.
bulbosa) и присутствием Achillea setacea, Artemisia austriaca, Plantago lanceolata, Medicago
lupulina, Melilotus albus. Флористический состав – 33 вида. Проективное покрытие: 75–
80%, высота травяного покрова: 3–5 см, видовая насыщенность: 28 видов на 100 м2 . Видов
злаков: 9, бобовых: 4, разнотравья: 15. Cорные виды: - 12, вредные растения: 5, ядовитые:
3. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 40-60 м, рельеф - правый склон р. Днестр.
Общее состояние. Пастбище довольно сильно сбитое, ниже среднего качества ввиду
угнетенности растений, истощенности дерновин типчака и разреженности травяного
покрова. Нуждается в мероприятиях по улучшению видового состава, восстановлению
жизненности видов и густоты травяного покрова. После улучшения травостоя при достижении
травостоем пастбищной пригодности территория может использоваться как
ранневесеннее пастбище с регламентированным выпасом.
Пастбище коммуны Пуркарь - XV- С(P).21.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Пуркарь, между селами Вишоара и Пуркарь,
на краю урочища «Вишоара».
46° 33' 6" сш 29° 50' 3" вд
Площадь и краткое описание. 8,4 га. Пастбище с вторичными сообществами луговых
степей с доминированием бородача (Bothriochloa ischaemum) и присутствием 80 видов
растений, среди которых наиболее обильны Poa angustifolia, Stipa capillata, Euphorbia
stepposa, Artemisia austriaca, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa, Eryngium campestre.
Отмечено 6 редких - Ornithogalum refractum Schlecht., Valerianella costata (Stev.) Betcke,
Verbascum phoeniceum L., Filipendula ulmaria (L.) Maxim. и др. Проективное покрытие:
75–80%, высота травяного покрова: 5–7 cм, видовая насыщенность: 25–30 видов на 100
м2 . Видов злаков: 7, бобовых: 4, разнотравья: 21. Cорные виды: 13, вредные растения: 5,
ядовитые: 3. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 80-100 м, рельеф - правый склон р. Днестр.
Общее состояние. Пастбище средне сбитое, засоренное, хорошего качества по состоянию
доминирующего вида, с преобладанием в кормовой массе бородача, но почти
полным отсутствием хорошо поедаемого разнотравья и бобовых. Причины - перегрузка
бессистемным выпасом, ранние сроки начала выпаса и позднее окончание, отсутствие
перерывов в использовании. Нуждается в подсеве кормовых трав. После улучшения
травостоя, по достижении его пастбищной пригодности, может использоваться как
поздневесеннее-раннелетнее пастбище с регулируемыми нагрузками.
Пастбище коммуны Пуркарь - XV- С(P).22.
Расположение. Район Штефан-Водэ, к югу от села Пуркарь.
46° 32' 33" сш 29° 50' 10" вд
Площадь и краткое описание. 24,2 га. Старая залежь (более 10 лет) с кустовыми многолетними
злаками, с медленно протекающей сукцессией, представлена ассоциацией
Lolietum herbosum. Местами развиваются фрагменты следующей стадии – Bothtriochloetum
herbosum. Райграс пастбищный и бородач держатся в травостое много лет и хорошо переносят
уплотнение почвы, но при выпасе с перегрузкой травяной покров изреживатся и

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
519
затрудняется проникновение в сообщество других кормовых растений. Поэтому сопровождающие
виды представлены в основном сорняками, и некоторыми другими малопоедаемыми
видами. Травостой довольно богатый, включает 72 видов растений, в том числе
редкие Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Verbascum phoeniceum L.
Высота над уровнем моря 150-170 м, рельеф - правый склон р. Днестр.
Общее состояние. Выгон рядом с селом низкого кормового качества из-за угнетенности
растений, истощенности райграса, полного отсутствия степного кормового разнотравья
и бобовых, разреженности травяного покрова. Причины - перегрузка бессистемным
выпасом, ранние сроки начала и позднее окончание, отсутствие перерывов в
использовании. Нуждается в замене травяного покрова (посев злаково-бобовой смеси).
Пастбище коммуны Пуркарь - XV- С(P).23.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Пуркарь, Примыкает к коммуне
Олэнешть.
46° 31' 43" сш 29° 51' 38" вд
Площадь и краткое описание. 12 га. Старая залежь (более 10 лет) с кустовыми многолетними
злаками, с медленно протекающей сукцессией Lolietum herbosum. Последующая стадия
Bothtriochloetum – в начальной стадии развития. Сопровождающие виды представлены
в основном сорняками и другими плохо поедаемыми видами. Включает небольшие мочары
с более влаголюбивой растительностью. В целом на пастбище выявлено 22 вида растений.
Высота над уровнем моря 90-140 м, рельеф - правый склон р. Днестр, левый склон
безымянной балки.
Общее состояние. Пастбище малопродуктивное, крайне низкого качества из-за разреженности
травяного покрова, угнетенности растений, истощенности райграса, полного
отсутствия степного кормового разнотравья и бобовых. Причины угнетенности - перегрузка
бессистемным выпасом, ранние сроки начала выпаса и позднее окончание, отсутствие
перерывов в использовании. Не выявлены кормовые травы первичных сообществ.
Целесообразно использовать после коренного улучшения (замена травяного покрова
путем посев злаково-бобовой смеси) и удаления кустарников.
Пастбище коммуны Олэнешть - XV- С(P).24.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Олэнешть, рядом с селом, примыкает к
коммуне Пуркарь.
46 30 34 сш 29 52 56 вд
Площадь и краткое описание. 12 га. Старая залежь (более 10 лет) с кустовыми многолетними
злаками. Травостой представлен ассоциацией Lolietum herbosum, местами – сообществами
с преобладанием бородача (Bothriochloa ischaemum) и мятлика узколистного
(Poa angustifolia). Травостой включает 23 вида растений.
Высота над уровнем моря 115-130 м, рельеф - правый склон р. Днестр.
Общее состояние. Пастбище рядом с селом, с разреженным травостоем и угнетенными
дернинами злаков, преобладанием сорных и непоедаемых видов, малоценное в кормовом
отношении и низко продуктивное. Причины угнетенности - интенсивное использование
для всех видов скота, в том числе коз, без соблюдения правил рационального
выпаса. Нуждается в замене травяного покрова.

520
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Пастбище коммуны Олэнешть - XV- С(P).25.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Олэнешть, к юго-западу от села, рядом
с виноградником.
46 30 15 сш 29 53 33 вд
Площадь и краткое описание. 4 га. Пастбище с вторичными сообществами луговых
степей с доминированием бородача (Bothriochloa ischaemum) и присутствием в травостое
28 видов трав, в том числе Poa angustifolia, Stipa capillata, Euphorbia stepposa, Artemisia
austriaca, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa, Eryngium campestre. Проективное покрытие:
75–80%, высота травяного покрова: 5–7 cм, видовая насыщенность: 25–30 видов на
100 м2 . Видов злаков: 7, бобовых: 4, разнотравья: 21. Cорные виды: 13, вредные растения:
5, ядовитые: 3. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3.
Высота над уровнем моря 100–120 м, рельеф - правый склон р. Днестр.
Общее состояние. Средне-сбитое засоренное пастбище хорошего качества по состоянию
доминирующего вида, в кормовой массе с преобладает бородача, но почти отсутствуют
поедаемое разнотравье и бобовые, высока доля участия сорных и непоедаемых
видов. Пастбище перегружено выпасом, используется без соблюдения правил рационального
выпаса (длительный выпас с ранней весны до поздней осени без учета пастбищной
емкости). Для повышения кормовых качеств участка необходимо удаление сорняков,
подсев кормовых трав, рационализация выпаса. После улучшения состава травяного
покрова может служить хорошим поздневесенне-раннелетним пастбищем.
Пастбище коммуны Олэнешть - XV- С(P). 26.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Олэнешть, к югу от села, рядом с дорогой
Олэнешть-Крокмаз.
46° 28' 59" сш 29° 54' 31" вд
Площадь и краткое описание. 26 га. Молодая залежь (2-3 года) на склоне с остатками
кустарниковой посадки, занята сорными растениями, главным образом малолетними
травами. Дает корм плохого качества, пригодный только для овец. Здесь произрастают
70 видов травянистых растений - Erigeron annuus, E.canadensis, Artemisia absinthium,
Lappula squarrosa, Сentaurea diffusa, Вerteroa incana, Ceratocarpus arenarius, однолетние
сорные злаки – виды рода Setaria, Bromus и др. Выявлены редкие Cerastium ucrainicum
Pacz. ex Klok., Ornithogalum refractum Schlecht., Stipa lessingiana Trin. et Rupr. и др. В более
открытой верхней части участка происходит процесс формирования травостоя средневозрастной
залежи с преобладанием Elytrigia repens, Poa angustifolia, Lolium perenne и участием
(с малыми оценками обилия) степных растений.
Высота над уровнем моря 95-125 м, рельеф - правый склон р. Днестр.
Общее состояние. Пастбище низкого кормового качества, малоурожайное, закустаренное,
нуждается в замене травяного покрова и удалении кустарников. Причины угнетенности
травостоя - разрастание кустарников, высокая пастбищная нагрузка без соблюдения
правил рационального выпаса. При регламентированной нагрузке будет происходить
восстановление степной растительности, но довольно длительно.
Пастбище коммуны Крокмаз - XV- С(P).27.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Крокмаз, близ северо-западной окраины
села, вдоль урочища «Корт».

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
46° 28' 28" сш 29° 56' 40" вд
521
Площадь и краткое описание. 46 га. Старая залежь (более 10 лет) с кустовыми многолетними
злаками, с медленно протекающей сукцессией Lolietum herbosum. На отдельных
более сухих частях склонов участках встречаются фрагменты сообществ бородача и мятлика
узколистного. Травостой включает 28 видов растений.
Высота над уровнем моря 10-50 м, рельеф - правый склон р. Днестр.
Общее состояние. В силу выпаса с перегрузкой травяной покров изрежен и засорен,
проникновение других кормовых растений затруднено. Из-за оползневых явлений и неровной
поверхности участка травостой неравномерен, что существенно затрудняет применение
мероприятий по улучшению травостоя. Ежегодный продолжительный выпас
(без отдыха) затрудняют естественное восстановление коренных типов растительности.
Участок сам по себе как пастбище неперспективен.
Пастбище коммуны Крокмаз - XV- С(P).28.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Крокмаз, близ южной окраины села,
вдоль урочища «Курудря».
46° 26' 45" сш 29° 59' 25" вд
Площадь и краткое описание. 16,3 га. Старая залежь (более 10 лет) с кустовыми многолетними
злаками, с медленно протекающей сукцессией Lolietum herbosum. В травостое
46 видов растений. Мелкими фрагментами встречаются сообщества с господством бородача
(Bothriochloa ischaemum) и мятлика узколистного (Poa angustifolia).
Высота над уровнем моря 30-90 м, рельеф - правый склон р. Днестр, днище и склоны балки.
Общее состояние. Травяной покров изрежен и засорен из-за перевыпаса, проникновение
других кормовых растений затруднено. Участок как пастбище неперспективен,
улучшение затруднено рельефом, наличием мочаров, эрозионных участков. Однако, при
восстановлении травяного покрова может использоваться как раннелетнее пастбище.
Пастбище коммуны Тудора - XV- С(P).29.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Тудора, между селом и урочищем
«Кэрникарь».
46° 26' 3" сш 30° 0' 34" вд
Площадь и краткое описание. 24 га. Старая залежь (более 10 лет) с кустовыми многолетними
злаками, с медленно протекающей сукцессией Lolietum herbosum. В травостое
31 вид растений, многочисленны сорные и малопоедаемые травы. Такие сообщества хорошо
развиваются на достаточно богатых питательными веществами и неплотных почвах,
присутствуют до 4-5 лет, затем заменяются сообществами бородача. Хорошо переносят
уплотнение почвы, но при выпасе с перегрузкой травяной покров изреживается и
затрудняется проникновение других кормовых растений.
Высота над уровнем моря 55-85 м, рельеф - правый склон р. Днестр, склоны балки.
Общее состояние. В силу перевыпаса травяной покров изрежен и засорен. Участок
как пастбище неперспективен, травостой нуждается в мерах по коренному улучшению
(посев злаково-бобовой смеси, уход за пастбищем, рационализация выпаса).

522
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Пастбище коммуны Тудора - XV- С(P).30.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Тудора, у южного края села и урочища
«Иридра»
46° 26' 5" сш 30° 1' 40" вд
Площадь и краткое описание. 24 га. Средневозрастная залежь (5-10 лет) с корневищнозлаковой
растительностью. Преобладают пырейные сообщества (Elythrigietum repentis)
с примесью Cynodon dactylon, Poa angustifolia, Lolium perenne и сорного разнотравья с
низкой кормовой ценностью. Выявлено 63 видов растений, в том числе редкий Adonis
vernalis L. Травяной покров разрежен, а растения угнетены перегрузкой выпаса.
Высота над уровнем моря 40-70 м, рельеф - правый склон р. Днестр, склоны балки.
Общее состояние. Пастбище в низопродуктивное и малоценное, поскольку в составе
отсутствуют кормовые бобовые и разнотравье, присутствуют сорные и непоедаемые виды
трав. Причины – вольный выпас с перегрузкой. Практикуемое использование приведет к
дальнейшей деградации пастбища. Травостой нуждается в замене (мероприятия с посевом
злаково-бобовой смеси). Участок пригоден для механизированного улучшения.
Пастбище коммуны Тудора - XV- С(P).31.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Тудора, прилегает к урочищу «Иридра»,
в дальней от села части.
сш 30° 2’ 37” 30 сш 30° 2’ сш 30°
Площадь и краткое описание. 33,3 га. Пастбище занято сообществами луговых степей
с доминированием бородача (Bothriochloa ischaemum) и присутствием в травостое 45
видов растений, в том числе Poa angustifolia, Stipa capillata, Euphorbia stepposa, Artemisia
austriaca, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa, Eryngium campestre. Проективное покрытие:
75–80%, высота травяного покрова: 5–7 cм, видовая насыщенность: 25–30 видов на
100 м2 . Видов злаков: 7, бобовых: 4, разнотравья: 21. Cорные виды: 13, вредные растения:
5, ядовитые: 3. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3. Пастбище хорошего качества
по доминирующему виду, с преобладанием в кормовой массе бородача, но почти
полным отсутствием поедаемого разнотравья и бобовых. В лощине развиваются луговые
сообщества Poaeto-Lolietum.
Высота над уровнем моря 15-50 м, рельеф - правый склон р. Днестр, правый склон балки.
Общее состояние. Средне сбитое засоренное пастбище хорошего качества по состоянию
доминирующего вида, с преобладанием в кормовой массе бородача, но почти полностью
отсутствует поедаемое разнотравье и бобовые. Причины угнетенности - вольный
выпас с превышением пастбищной нагрузки без соблюдения сроков пастьбы, учета
пастбищных возможностей участка и предоставления отдыха. Нужны мероприятия
по поверхностному улучшению травостоя (подсев трав, отдых, рациональный выпас,
уход), после проведения которых может стать хорошим пастбищем поздневесеннераннелетнего
использования.
Пастбище коммуны Паланка - XV- С(P).32.
Расположение. Район Штефан-Водэ, коммуна Паланка, у юго-восточного края села
вдоль дороги к таможенному пункту.
46° 24' 53" сш 30° 1' 41" вд

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
523
Площадь и краткое описание. 19 га. Средневозрастная залежь (5-7 лет), с неравномерным
травостоем - Brometo (tectoris)–Elythrigietum (repentis), включающим 33 вида растений.
Травяной покров сильно разрежен из-за стравливания, засорен. Преобладают
сорняки, местами присутствуют сообщества райграса пастбищного.
Высота над уровнем моря 50–80 м, рельеф - правый склон р. Днестр, правый склон балки.
Общее состояние. Пастбище низопродуктивное и малоценное в кормовом отношении,
поскольку довольно многочисленны сорные и непоедаемые виды. Отсутствуют кормовые
бобовые и разнотравье. Травостой нуждается в замене или улучшении (мероприятия
с посевом злаково-бобовой смеси).

524
Anexa 6.2.
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
525
Приложение 7.
СОСТАВ, СТРУКТУРА И ТЕХНОЛОГИИ СОЗДАНИЯ ГЛАВНЫХ
ЛЕСНЫХ КОРИДОРОВ, ЛЕСНЫХ ПОЛОС И ЗАЩИТНЫХ
ПРОТИВОЭРОЗИННЫХ НАСАЖДЕНИЙ
(которые должны соединить все типы лесных насаждений и неудобья в
единую местную экологическую сеть)
И.Н. Маяций
1. СОСТОЯНИЕ ВОПРОСА.
Использование лесных искусственных насаждений для оптимизации сельскохозяйственной
деятельности прекращения и дальнейшего предотвращения эрозионных процессов
и в целом иссушения местности имеет более, чем вековой опыт. Еще в конце ХYШ
столетия ученым-почвоведом В.В. Докучаевым была предложена система мер, направленная
на улучшение условий возделывания сельскохозяйственных культур среди которых
важнейшее место отводилось защитным лесным насаждениям, Работами В.В. Докучаева
и его учениками Г.Н. Высоцким, К.Э. Собеневским и др., работавшими на заложенных
В.В. Докучаевым экспериментальных участках, было положено начало не только науке
агролесомелиорации, но и ее практическому осуществлению. Важнейшим итоговым
документом, обобщающем научное достижение и практический опыт в области агролесомелиорации
и защитного лесоразведения, является изданная в 1986 году книга коллектива
авторов под редакцией Е.С. Павловского “Защитное лесоразведение в СССР”, а также
монография Н.А. Лохматова. “Развитие и возобновление степных лесных насаждений
“ (1999), имеющие непроходящее значение для понимания значимости процессов роста,
формирования, устойчивости и долговечности лесных насаждений в степи.
В Молдове начало защитного лесоразведения относится к 1912 году, когда начали облесять
овраги и эрозированные земли. Значительные научно-исследовательские работы по
защитному лесоразведению в Молдове проведены в Молдавской лесной опытной станции
(Н.В. Ромашов, 1956; И.Г. Зыков, 1970; Н.А Пинчук, 1984; А.Ф. Паладийчук, 1986 и др.).
За многие годы учеными-агролесомелиораторами разработаны не только агролесомелиоративные
вопросы в общей форме, но и на базе агролесомелиоративного районирования
установлены требования по составу, конструкции (структуре), размещение различных
по функциональному назначению типов защитных лесонасаждений, установлена
их агроэкономическая, противоэрозионная, водоохранная, ландшафтообразующая,
оздоровительная и др. значимость. Установлено, что только система взаимосвязанных,
взаимодополняющих насаждений обеспечивает максимальный мелиоративный эффект.
Лесные полосы, создаваемые на пахотных угодьях в мелиоративных целях, будут обладать
свойствами системных объектов лишь тогда, когда на любой части межполосного
поля будет заметен мелиоративный эффект от защитных насаждений. (“Защитное лесоразведение…”,
1986).
В.М. Ивонин (1993) под системой защитных лесонасаждений понимается совокупность
различных видов (типов) защитных лесных насаждений, обеспечивающих защиту
всей территории хозяйство, района, региона.
В последнее время высокая освоенность территорий, непомерно высокими, удельный
вес интенсивно обрабатываемых угодий, переход к монокультуре способствовали не

526
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
только усилению эрозионных и оползневых процессов, но и сокращению численности видов,
особенно животных, что и обусловило нарушение биологического равновесия в агроценозах
и в целом в агроландшафтах. Вырастить, сохранить урожай стало возможным
только применяя пестициды с каждым годом все в больших количествах. При этом в
сельскохозяйственных продуктах их остатки достигали уровня, представляющего
угрозу для здоровья человека. Особенно это характерно для Молдовы, где суммарное
токсиколого-гигиеническая и экотоксикологическая вредность применения пестицидов
в 6 – 8 раз превышается предельно допустимое количество (Долгосрочная комплексная
программа охраны окружающей среды и рационального использования природных ресурсов
Молдовы. 1987). Прослеживается прямая зависимость между территориальной
нагрузкой пестицидов и уровнем заболеваемости и смертности населения, особенно детей
(там же). Это и есть экологический кризис.
Возникла объективная необходимость поиска путей, направленных в общем на экологическую
оптимизацию ландшафтов. Многие ученые решение проблем оптимизации
ландшафта, сохранения и восстановления биологического разнообразия и биологического
равновесия видят в формировании природного каркаса (К. Эрингис, 1979, “Защитное
лесоразведение в СССР, 1986; Е.С. Павловский, 1986; П.С. Пастернак, 1987; К. Богаченко,
1988, И.Н. Маяцкий, 1990, 1991 и др.), в создании биологических систем (Ивонин,
1993), экологических сетей (А. Андреев и др., 2001). Основу предлагаемых систем и каркасов
составляет сеть взятых под особую охрану государства участков с естественной
растительностью как лесной, так и степной, луговой, болотной. Это еще сохранившиеся,
естественные очаги расселения животных, места сбора семян местных знатоков экотипов
растений для воссоздания коренных типов фитоценозов. Это важнейший фактор
и условие сохранения и восстановления биологического разнообразия и биологического
равновесия в ландшафтах. Неотъемлемой составной частью природного каркаса является
система разного функционального назначения защитных лесонасаждений. Важнейшим
принципом формируемого каркаса является системность, то есть охват мелиоративным
воздействием всей территории хозяйства, района, региона. Воссоздание коренных
типов фитоценозов – основа восстановления местной фауны. Природный каркас
– это средство воздействия на все составляющие ландшафта – почву и подпочву,
внутренние воды, воздух, растительность и животный мир. Это средство оптимизации
условий для сельскохозяйственного производства и в целом жизнедеятельности человека.
Усилить природовосстановительную значимость защитных лесонасаждений возможно
только создавая их по коренному типу лесных фитоценозов, насыщая их породами,
привлекающими полезную фауну.
С учетом научных разработок и практического опыта составлены разного уровня
Инструктивные указания по проектированию и выращиванию защитных лесных насаждений
на сельскохозяйственных землях. Такие указания составлены и для Молдовы
(1986) К сожалению, в документах инструктивного плана даже самых последних
еще не нашло отражение значимость защитных лесонасаждений как важнейшего
звена в сохранении и восстановлении биологического разнообразия и равновесия
в агроценозах и ландшафтах
Таким образом, при проектировании главных лесных коридоров местной экологической
сети, лесозащитных полос, противоэрозионных посадок за основу следует взять
имеющиеся рекомендации, уточнив их в части состава пород и конструкции, обеспечивающих
выполнение этими насаждениями функции биологического обогащения и биологического
равновесия в агроценозах и ландшафте в целом.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
527
2. АССОРТИМЕНТ ПОРОД.
В общем плане ассортимент пород для защитных насаждений подбирается с учетом
лесомелиоративного района, условий местопроизрастания и фитоценотической притертости
пород, то есть с учетом эволюционно сложившихся взаимоотношений между
растениями данного фитоценоза. Богатый опыт степного лесоразведения показывает,
что даже в несвойственнных для лесных пород условиях степи насаждения отличаются
устойчивостью, долговечностью и высокой продуктивностью, если их состав сходен
с таковым в природе.
Более, чем вековой опыт подтверждает, что дуб – главная порода степного лесоразведения.
Ни одна другая порода не может сравниться с дубом по устойчивости и долговечности
в степных насаждениях. Поэтому во всех официальных Инструкциях по проектированию
и рекомендациях по созданию защитных лесонасаждений на зональных типах
условий местопроизрастания в качестве главной породы рекомендуется дуб с его спутниками.
И только на разрушенных эрозией местах в качестве главной породы рекомендуется
белая акация. На участках с достаточным увлажнением (поймы, орошаемые земли)
– тополя. К сожалению, в практике, и особенно в Молдове, волевым путем нарушались
соответствующие Инструкции и полезащитные, и прибалочные лесополосы на пахотных
угодьях создавались из пород недостаточно устойчивых, но быстро дающих видимый
эффект. Это орех грецкий, белая акация, тополя и др. породы. Это наглядно видно
из приведенных данных в таблицах № 1 и 2. Последние без слов свидетельствуют, что
в практике преимущество отдавалось на протяжении всей истории защитного лесоразведения
в Молдове ореху грецкому – породе двойного значения. При этом более, чем
очевидно, что отдавалось преимущество не защитной значимости лесополос, а получению
урожая, который можно увидеть, взвесить. Поэтому и полосы создавались из ореха
аллейного типа 1 – 2-х – реже 3-рядные, лесомелиоративные, а тем более их роль как
биологических коридоров в восстановлении биоразнообразия и биологического равновесия
в агроценозах и в целом в ландшафте незначительна. А между тем, полезащитные
полосы и защитные лесонасаждения на эродированных землях – это леса первой группы,
самой высокой категории защитности, где получение продукции должно носить не
приоритетный, а побочный характер, и оценку этих насаждений необходимо вести с позиций
их значимости в создании всех необходимых условий существования, развития,
восстановления и образования (создания) всех компонентов ландшафта, с позиций обеспечения
устойчивого развития.
Второе место после ореха грецкого занимает белая акация. Это порода интродуцент
давно широко распространена в Молдове. Она с успехом применялась еще в первых посадках
конца ХIХ столетия, когда выращивание ее на виноградную тычку и виноградный
кол при 5 – 10-летнем обороте рубки обеспечивало рентабельность в 50 – 60% (Г.С. Иванов,
1970). В этот же начальный период лесоразведения в Молдове белая акация, как быстрорастущая
порода использовалась в качестве подгона для медленнорастущих дуба,
ясеня, березы, клена, шелковицы др.(Там же). Это для нас имеет огромное значение, так
как позволяет использовать белую акацию для получения в целом быстрого эффекта при
выращивании лесополос. О возможности использования белой акации в качестве сопутствующей
дуб указывают Б.И. Логгинов и др. (1969). Безусловно, полосы и защитные
массивные насаждения на эродированных землях из одной белой акации также как и аллейного
типа из ореха грецкого имеют незначительный природовосстановительный эффект.
Поэтому в дальнейшем при использовании белой акации для создания защитных
лесонасаждений в их состав необходимо вводить и другие породы деревьев и кустарников
для привлечения полезной фауны. Это прежде всего насекомоопыляемые деревья и

528
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
кустарники, цветение которых образует своеобразный конвейер во времени, дополняемый
цветением травянистых растений на обочинах (А.В. Андреев 1989; И.М. Ганя, А.И.
Мунтяну, В.Г. Остафийчук, 1987, И.Н. Маяцкий, 1989 и др. Это и позволяет придать защитным
насаждениям, даже созданным из главных пород интродуцентов (белая акация,
софора и др.) роль биоценотических оазисов и биологических коридоров (путей передвижения
– миграция животных).
И.М. Ганя и др. (1989) считают, что для привлечения и увеличения численности различных
экологических групп биоценотические базисы должны включать максимальное
число древесно-кустарниковых пород. Видимо, отдавая дань существующей традиции,
авторы тут же рекомендуют для южных районов Молдовы 5 - 7-рядные полосы ажурной
и продуваемой конструкции, по данным этих же авторов - менее эффективных в плане
привлечения насекомоядных птиц. Следует учесть, что когда лесополосы составляют систему,
значимость конструкции повышается, нивелируя недостатки отдельных составляющих
полос (В.С. Габай, 1988). Это подтверждают и данные наших наблюдений, проведенных
в Николаевской области в зоне южных черноземов. Здесь на полях Владимировской
агролесомелиоративной опытной станции, где имелась система лесополос в основном
опытной конструкции (полосы созданы еще в Докучаевское время), средняя за 4
года урожайность превысила урожайность за эти же годы на полях рядом расположенного
колхоза с полосами, не составляющими системы, по озимой пшенице – на 7 ц/га, ячменю
– 6,2, кукурузе на силос – 31,4 ц/га. Благодаря системе лесополос хозяйство опытной
станции по урожайности вышло на уровень хозяйств с орошаемыми землями (И.Н.
Маяцкий, 1976). Сказанное позволяет значительно увеличить число пород, в том числе и
кустарников, всегда обуславливающих плотную конструкцию лесополос.
С учетом вышеизложенного, для южного лесомелиоративного района Молдовы (по
природному районированию, принятому авторами Экологической сети Молдовы, это
соответствует 4 районам: Южно-Молдавский лесостепной, Буджакский степной, Нижнеднестровский
лесостепной, Нижнеднестровский степной) может быть предложен такой
ассортимент древесных и кустарниковых пород:
2.1. Основной ассортимент для плакорных условий (очень сухие и сухие условия местопроизрастания,
слабо и среднесмытые черноземы):
ГЛАВНЫЕ ПОРОДЫ - дуб черешчатый, вяз граболистный;
СОПУТСТВУЮЩИЕ – груша лесная, клен остролистный, клен полевой, липа войлочная,
клен татарский;
КУСТАРНИКИ – боярышник однопестичный, боярышник согнутостолбиковый,
кизил, скумпия, лох узколистный.
2.2. Для условий пойм и днищ балок (свежие условия местропроизрастания)
ГЛАВНЫЕ ПОРОДЫ – дуб черешчатый, вяз граболистный, ива белая, тополь белый,
тополь черный (гибридный), ясень обыкновенный;
СОПУТСТВУЮЩИЕ - клен остролистный, клен полевой, липа войлочная, яблоня
лесная;
КУСТАРНИКИ (для свежих, сухих и очень сухих условий): клен татарский, бузина
красная, бузина черная, бересклет городчатый, калина, гордована, терн, скумпия,
шиповник, бирючина, вишня степная, облепиха, спирея, будлея Давида, гибискус,
сирень, лох узколистный.
2.3. Дополнительный ассортимент. Сюда включаются породы – интродуценты, зарекомендовавшие
в районе проведения работ хорошим ростом и устойчивостью.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
529
Это – прежде всего – белая акация, о которой уже говорилось. Она может быть использована
в качестве сопутствующей породы дубу черешчатому (Иванов, 1970, С.Н.
Лазу, Д.И. Гочу, 1990, Б.И. Логгинов и др., 1969). Она же практически незаменима при
облесении откосов оврагов, а также участков, лишенных почвенного покрова, где она
играет почвоулучшающую роль и служит своеобразным предшественником основной
породы степного лесоразведения – дуба черешчатого. При использовании ее в качестве
главной породы в полезащитных полосах необходимо учитывать ее сильную корнеотпрысковую
способность, особенно при повреждении корней. Полоса как бы расползается
вширь. Создание крайних рядов их кустарников будет не только препятствовать
этому, но существенно повысить привлекаемость полос для полезных животных.
Необходимо также учитывать, что на свежих, свежеватых и даже сухих условиях местопроизростаний
на богатых почвах белоакациевые насаждения в 4 – 7 раз менее доходны,
по сравнению с насаждения из дуба в этих же условиях (Г.С. Иванов, 1970, Б.И. Логинов,
1969). Доходность белоакациевых насаждений может быть повышено при установлении
5 – 10-летнего оборота рубки – при ведении хозяйства на мелкотоварную продукцию
– виноградный кол или виноградную тычку.
Софора японская, гледичия в зоне работы и южнее отличаются и быстротой роста,
устойчивостью и достигают максимальной возможной высоты. Так, по нашим исследованиям
в Белгород-Днестровском районе, в совхозе «Грикультур» полосы из софоры
японской и гледичии трехколючковой по высоте значительно превосходили полосы из
дуба и белой акации. Гледичия трехколючковая в условиях степи – наиболее засухоустойчивая
порода, выносит задернение почвы, не повреждается скотом. Может быть использована
в качестве главной породы на плакорных местах и в свежих условиях для живых
изгородей (хорошо переносит обрезку), создания крайних защитных рядов во всех
типах насаждений в местах, где требуется защита от скота.
В условиях изменившегося характера землевладения орех грецкий может быть использован
для создания однорядных насаждений по границам землепользования с
оставлением подкронной полосы под естественное заращивание (травяной шлейф). Однако
главные лесные коридоры и лесные полосы, предназначенные объединить все лесные
насаждения, неудобья и др. в единую сеть, необходимо создавать по лесному типу с
большим набором древесных и кустарниковых пород, обеспечивающих плотную структуру
создаваемых насаждений и лесную среду.
В свежих, свежеватых и сухих условиях местопроизрастаний в качестве главных пород
могут быть использованы прошедшие длительный испытательный период дуб красный
и орех черный (И.Н. Маяцкий, 1985).
Дуб красный в условиях Хырбовецкого леса отличается устойчивостью, качеством
стволов и быстрым ростом. По последнему признаку он незначительно уступает белой
акации. Выносит задернение. Плодоносит почти ежегодно.
Орех черный в условиях Хырбовецкого леса также отличается быстрым ростом, прямизной
ствола, устойчивостью к засухе. Имеет очень ценную древесину.
2.4. Особый ассортимент деревьев и кустарников для посадки на откосах оврагов и
слабо задерненных склонах.
В районе проведение работ имеется опыт создания насаждений на откосах оврагов
и слабозадернном склонах балок. Близь дороги, идущей от магистрали Кэушень
– Белгород-Днестровск на Рэскаец были высажены белая акация, облепиха, шиповник.
Уже в 12 лет на момент обследования насаждение местами сомкнулось, по откосу
оврага образовались сплошные заросли. Обобщая увиденное, и здесь и в других местах

530
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
рекомендуется такой ассортимент пород для посадки без общей подготовки почвы – в
ямки, трещины и др.: белая акация, боярышник, облепиха, шиповник. По нижней части
откосов оврагов и по днищу – тополь белый.
3. СТРУКТУРА (КОНСТРУКЦИЯ) ЛЕСНЫХ КОРИДОРОВ, ЛЕСНЫХ ЛЕСОПОЛОС И
ПРОТИВОЭРОЗИОННЫХ НАСАЖДЕНИЙ. СХЕМЫ СМЕШЕНИЯ.
Разрозненные предложения о структуре защитных лесонасаждений в связи с их функцией
обогащения биоразнообразия и обеспечения биологического равновесия в агроценозах
и ландшафтах впервые обобщил А.В. Андреев (1989). Важнейшим является требование
формирования насаждений с высокой степенью сомкнутости полога, обязательно с
кустарниковым подлеском, обильным слоем подстилки, наличием открытых пространств
(полян), травяного шлейфа. Опушечные ряды должны состоять из двух рядов, при этом
крайний ряд должен создаваться не сплошным, а в виде выступов, предотвращающих вытеснение
шлейфа, дорогами. Важнейшим является указание, что расстояние между разного
типа защитных насаждений должно соответствовать двойному расстоянию залета проникающих
с обеих сторон птиц и опылителей (Это и есть элемент системности!).
Итак, лесные коридоры, лесные полосы, защитные противоэрозионные насаждения
должны в основе своей быть плотными, с подлеском, мощной подстилкой, с опушкой,
имеющей выступы с нераспахиваемыми обочинами.
Основа формирования лесных фитоценозов требуемой структуры (конструкции) закладывается
уже на начальном этапе подбором ассортимента пород и типом их смешения,
а в дальнейшем – проведением соответствующих рубок ухода.
Из известных типов смешения (групповой, звеньевой, порядный, подеревный) в наибольшей
мере решению задач воссоздания лесных фитоценозов коренного типа отвечает
групповой тип смешения, при котором в наибольшей мере возможно достижение выполнения
зоологических требований в части структуры будущих насаждений. Но при
механизированной посадке групповой тип затруднен. Здесь более приемлем звеньевой
тип смешения, когда в одном ряду несколько видов деревьев и кустарников чередуются
между собой звеньями по 5 – 7 растений.
Насаждения создаются в один прием, т.е. породы высаживают одновременно.
В соответствии с изложенным предлагаются такие схемы размещения и смешения деревьев
и кустарников.
3.1. Главные лесные биологические коридоры
В перечне типов защитных лесонасаждений такого названия. Следовательно, нет предложения
в инструктивных документах о составе и структуре таких насаждений. Но аналоги
таких насаждений имеются. Такие широкие многорядные лесополосы были запроектированы
и в основном созданы в соответствии с Планом полезащитных лесонасаждений,
внедрение травопольных севооборотов, строительство прудов и водоемов для обеспечения
высоких и устойчивых урожаев в степных и лесостепных районах Европейской
части СССР (1948) вдоль берегов крупнейших рек, в том числе Государственная лесополоса
г. Белгород – р. Дон, в создании которой принимал участие автор отчета. Полосы
создавались по классической схеме: крайние ряды кустарники, затем ряды сопутствующей
с кустарником чередовался ряд главной породы - дуба.
Подобие широких полос были предложены нами в Рекомендации по созданию систем
лесных насаждений в бассейнах малых рек и крупных овражно-балочных систем Молдавской
ССР в качестве истоковых насаждений (1990). Рекомендации были одобрены

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
531
Ученым Советом Ботанического сада АН МССР, прошли опытно-производственную
проверку, но из-за начавшей «перестройки» не были изданы. Истоковые полосы предлагались
многорядные (16 рядов), состоявшие из спаренных крайних рядов кустарника, а
затем шел набор главных и сопутствующих при звеньевом типе смешения. Приведенные
аналоги могут быть использованы при составлении схемы смешения и размещения пород
в главных биологических коридорах.
С учетом сказанного, для главных лесных коридоров рекомендуются ряд схем смешения.
При этом приняты следующие условные обозначения:
3.1.1. Для плакорных (нагорных) условий (пахотные земли) рекомендуется схема № 1.
Ширина лесной полосы 50 м, при ширине междурядий – 3 м. Это 17 рядов. Размещение
растений в ряду (первоначальное, при посадке) 0,7 м. Главная порода высаживается
чистыми рядами, сопутствующие и кустарники звеньями по 5 растений в звене. В крайних
рядах (1 – 17) группы кустарников: боярышника, терна, шиповника; в 3 и 15 рядах в
качестве сопутствующих предпочтение необходимо отдать боярышникам, клену татарскому
или полевому, яблоне и груше лесной, кизилу, скумпии; в 4 и 14 рядах – высаживается
быстрорастущая и достигающая наибольшей высоты в данных условиях порода
– вяз граболистный. Возможна замена его на ясень обыкновенный, софору, гледичию
или белую акацию. В рядах 6, 8 10, 12 высевается или высаживается дуб черешчатый.
Возможна его замена дубом красным, орехом черным, вязом граболистным; менее желательна
замена дуба ясенем, белой акацией. В 5, 7, 9, 11, 13 рядах звеньями высаживаются
сопутствующие и кустарники – весь спектр рекомендуемых в перечне пород. Предпочтительны
обычные спутники дуба: клены остролистный, полевой. При замене дуба гледичией
или белой акацией последние в ряду высаживаются через 1 м.
На 1 га главного лесного коридора согласно схеме требуется: дуба черешчатого – 1100
шт. сеянцев или столько же лунок с посевом 4 – 5 желудей в лунку; сопутствующих –
1000, кустарников – 1300 шт. Или на 1 км коридора: дуба 5,6 тыс. шт., сопутствующих 5
тыс. и кустарников 6,5 тыс. шт.
Разрывы (по длине полосы) приурочиваются к дорогам, в том числе полевым, потяжинам
(лощинам) и т.п. Величина разрыва – по обстановке, но с таким расчетом, чтобы
мог образоваться шлейф травянистых растений не меньше двойной предполагаемой высоты
полосы.

532
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
3.1.2. Для пойменных условий и днищ широких балок со свежими условиями произрастания
рекомендуется схема № 2.
Ширина полосы 50 м, рядов 17, междурядья – 3 м. Расстояние между растениями в
ряду – 0,7. Главные высаживаются чистыми рядами. Сопутствующие и кустарники – звеньями
по 5 растений в звене. В 1 ряду (по днищам балок – 1-й ряд от Тальвега) высаживаются
через 50 м группы ивы, в обрамлении кустарников – калины, гордовины, бузины
черной и красной, терна, шиповника; во 2 ряду в качестве сопутствующих – предпочтение
отдается клену полевому, клену остролистному; в 15 ряду высаживаются также в качестве
сопутствующих яблоня, груша. В 4 и 14 рядах в качестве главной породы высаживается
тополь гибридный, желательно сорт Королинский. В 6, 8, 10 и 12 рядах – высевается
или высаживается дуб черешчатый.
Вполне возможна замена дуба ясенем обыкновенным, тополем гибридным и белым.
При наличии угрозы повреждения скотом возможна замена кустарников в 16 ряду плотной
посадкой гледичии (живая изгородь)
Тополь в 4 и 14 рядах, а также в 6, 8, 10 и 12 рядах при замене им дуба высаживается
через 6 м. Количество требуемого посадочного материала такое же, как и в схеме № 1 (по
тополю делается уточнение).
Разрывы по длине полосы делаются в местах прохождения, промоин и др. Размер разрыва
определяется на месте, минимальный размер – не менее 2-х предполагаемых высот
полосы

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
533
3.1.3. При размещении главного лесного коридора на пологих склонах до 12 градусов
(возможна полосная сплошная вспашка); участки со смытыми почвами – очень сухие,
используемые под пастбища – схема № 3.
Главный лесной коридор здесь предлагается создавать из двух параллельных лесополос
с промежутком между ними в 35 – 40 м, оставляемым для естественного формирования
шлейфа травянистых растений. Общая ширина полосы – 54 м (без учета
ширины разрыва. Размещение растений в ряду через 0,7 м. Каждая кулиса представляет
зеркальное отображение другой. Поэтому на схеме счет рядов для удобства ведется
от внутренних рядов
Итак, первые ряды – чисто кустарниковые, не менее 6 – 7 видов, чередующихся звеньями
по 5 растений в звене. 2, 4, 6, 8 ряды сопутствующие с кустарником чередуются
звеньями по 5 растений – весь спектр сопутствующих и кустарников, упор на боярышник,
кизил, скумпию, шиповник, гордовину, а из сопутствующих, клен татарский, боярышник,
клен полевой, кизил, скумпия и др. В 8 ряду для защиты от потравы скотом может
быть высажена гледичия. Ряды 3, 5, 7 – главная порода – белая акация. В относительно
лучших условий – вяз граболистный, гледичия. Устойчивость и привлекательность
полосы основывается в основном на кустарниках и шлейфах естественной травянистой
растительности, значимость которой для восстановления местной флоры, а следовательно
и фауны, здесь не меньше чем привлеченной лесной.

534
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
На 1 га главного лесного коридора требуется главной породы – 800 шт., сопутствующих
– 1100, кустарников – 1600. Или на 1 км полосы соответственно главной породы 4,3
тыс. шт. сопутствующих – 5,9 тыс. шт., кустарников 8,6 тыс. шт. К приведенным цифрам
необходимо добавить как минимум то количество посадматериала, который необходим
будет для посадки на откосах оврагов на склонах. Здесь же планируются и разрывы в полосах,
равные 2 предполагаемым высотам лесных полос.
3.2. Полезащитные полосы, имеющие преимущественное значение
биологических коридоров
За основу предлагается взять существующую схему размещения растений в водорегулирующих
лесополосах – №4.
Ширина полосы 15 м, рядов 5. Во 2 и 3 рядах – высаживается главная порода – дуб.
Возможна замена на быстрорастущие вяз граболистный, белую акацию, гледичию. Возможно
использование в качестве главной 2 или 3 породы. При этом размещение главных в
ряду и сопутствующих и кустарников – звеньевое по 5 растений в звене.
Размещение быстрорастущих – вяза, белой акации – 3 – 4 растений.
В крайних рядах преимущество отдается низкорослым сопутствующим и плодовым. В
центральном ряду высаживаются типичные для дуба спутники – клены, липа.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
На 1 га лесополосы требуется главных пород 950 шт., сопутствующих 1450, кустарников
– 1450. На 1 км лесополосы соответственно 1,4 тыс., 2,2 и 2,2 тыс. шт.
535
3.3. Полезащитные лесные полосы и насаждения
3.3.1. Для обычных полезащитных лесополос рекомендуется с х е м а № 5.
Ширина лесополосы 9 м. Число рядов 3. Размещение растений в ряду – через 0,7 м.
Главная порода – дуб высаживается чистыми рядами. При двух главных породах – смешение
их в ряду звеньями. Сопутствующие и кустарники – звеньями по 5 шт. в звене.
Звено кустарников чередуется через звено с сопутствующей породой.
В качестве сопутствующих используются: клены полевой, остролистный и татарский,
липа, кизил, боярышник, из плодовых – яблоня, груша, абрикос. На обочинах лесополосы
через каждые 100 м высаживается группа кустарников – боярышник, терн, шиповник
и др., препятствующие распашке опушек.
На тяжелых карбонатных почвах из перечня сопутствующих пород преимущество отдается
низкорослым породам: кизилу, боярышнику, скумпии, а также плодовым – яблоне,
груше, абрикосу и др. В этих же условиях возможна замена дуба как главной породы
на белую акацию, гледичию, вяз граболистный.

536
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
На 1 га полезащитной лесополосы требуется: главной породы – 950 шт., сопутствующих
– 950 и кустарников 1000 шт. На 1 км соответственно 1,4 тыс., 1,4 и 1,5 тыс.шт.
3.3.2. Для кустарниковых стокорегулирующих полос, создаваемых на склоновых землях
в садах и виноградниках с целью предотвращения размывов, распыления струйчатого
стока и кольматажа (осаждения) твердых частиц, предлагается с х е м а № 6.
Полоса 3-рядная. В отличие от имевших место ранее рекомендаций здесь планируется
увеличить ширину междурядья до 1,5 м через 0,7 м, а состав кустарников насыщать энтомофильными
видами: калина, кизил, ирга круглолистная, шиповник, буддлея Давида,
смородина золотая и др.
Общая ширина полосы 5 м. На 1 га требуется около 10 тыс. растений, смешение кустарников
звеньями – по 5 шт. в звене.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
537
3.3.3. Для противоэрозионных насаждений массивного типа на разрушенных землях
рекомендуется на верхних и средних частях склонов высаживать белую акацию.
На нижних частях склонов, как правило, имеющих гумусовый горизонт, создаются
культуры из дуба черешчатого с его спутниками. По тальвегу балок возможно посадка
тополя гибридного. Соответственно подбираются и сопутствующие и кустарники.
Со стороны угрозы потравы скотом в крайнем ряду возможна посадка гледичии в качестве
живой изгороди.
При создании защитных лесонасаждений в Южном лесомелиоративном районе нет
необходимости создавать крупные лесные массивы. Достаточно создавать насаждения
на местах, где возможна сплошная подготовка почвы, а также на незадернелых откосах
оврагов – без подготовки почвы. Незакультивированные места оставляются для восстановления
естественной травянистой растительности, значимость которой в условиях
степи не менее высока, чем привлеченной лесной.
При посадке насаждений междурядья (расчетное) 2,5 м и в ряду 1 м. На участке без
подготовки почвы посадка должна быть более плотная. Смешение пород в ряду звеньями
или группами (при ручной посадке на неподготовленной почве).
3.3.4. На орошаемых землях для полезащитных лесополос, играющих преимущественно
роль биологических коридоров предлагается с х е м а № 7.
Полоса состоит из кустарникового пояса – посадка по бровке оросительных и дренажных
канав, и собственно лесополосы, создаваемой через 6 м от посадочных мест
кустарников. В первом ряду лесополосы высаживается ряд кустарников, затем ряд сопутствующих,
чередующихся звеньями по 5 шт. в звене с кустарниками. Далее 4 ряда

538
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
тополя гибридного, чередующегося в ряду через 2 звена кустарников. Тополя в звене 3
шт., кустарников по 5 шт. Затем идет ряд смеси сопутствующих кустарников и опушечный
ряд кустарников.
Ширина междурядий в кустарниковой полосе 1,5 м, в основной полосе – 3 м. Общая
ширина полосы вместе с дорожным разрывом для прохода техники 25 м.
Главная порода – тополь гибридный высаживается крупномерными саженцами высотой
2,5 – 3 м. Желательно использовать для этого устойчивый к раковому заболеванию
и наиболее продуктивный тополь Каролинский. Из сопутствующих – вяз граболистный,
клен полевой, клен остролистный, груша лесная и др.
По бровке (кустарниковый пояс) высаживается ива корзиночная. На всей площади
лесополосы – кустарники, прежде всего калина, гордовина, бузина красная и черная, кизил,
лещина, арония черноплодная, терн, шиповник и др.
На 1 га лесополосы (включая и дорожный разрыв) требуется: тополя гибридного 1200
шт., сопутствующих 1200 шт., кустарников 2400 шт. На 1 км лесополосы соответственно
– 3 тыс. шт., сопутствующих – 3 тыс. шт., кустарников 6 тыс.шт.
3.7. Для создания лесополос (биологических коридоров) предлагается с х е м а № 8. Полоса
состоит из трех отдельных полос: кустарниковый пояс – по бровке русла, полоса у
подножия мокрого откоса и полоса у подножья сухого откоса.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
539
Полосы у подножия сухого и мокрого откосов состоят из 3-х рядов каждая.
Здесь главной породой выступает тополь гибридный, высаживаемый звеньями по 3
шт. звено, длиной 7 м, чередующихся через 2 звена кустарников (в сумме также 7 м). Из
кустарников предпочтение отдается терну, боярышнику, шиповнику и другим кустарникам,
устойчивыми к повреждению скотом.
Ширина междурядий в кустарниковой полосе – 2 м, в основных полосах – 3 м. На 1
км лесополос требуется для кустарникового поля 1000 шт. черенков ивы корзиночной,
для 2-х основных полос – тополь гибридный – 1500 шт., кустарников разных – 4300 шт.
Полосы у подножия сухого и мокрого откосов состоят из 3-х рядов каждая.
Здесь главной породой выступает тополь гибридный, высаживаемый звеньями по 3
шт. звено, длиной 7 м, чередующихся через 2 звена кустарников (в сумме также 7 м). Из
кустарников предпочтение отдается терну, боярышнику, шиповнику и другим кустарникам,
устойчивыми к повреждению скотом.
Ширина междурядий в кустарниковой полосе – 2 м, в основных полосах – 3 м. На 1
км лесополос требуется для кустарникового поля 1000 шт. черенков ивы корзиночной,
для 2-х основных полос – тополь гибридный – 1500 шт., кустарников разных – 4300 шт.
4. ТЕХНОЛОГИЯ СОЗДАНИЯ ЗАЩИТНЫХ НАСАЖДЕНИЙ
Подготовка почвы. На пахотных землях - по системе раннего пара или ранней зяблевой
вспашке. Предпосадочная глубокая культивация. Посадка под лесопосадочную машину
с последующей тщательной оправкой.
На местах без подготовки почвы посадка в ямки размером не менее 40 х 40 х 40 см с
последующим утаптыванием и обкапыванием по кругу диаметром не менее 1 м.
Уязвимые моменты: подсушка во время транспортировки посадочного материала.
Временная прикопка на месте работ толстым слоем против иссушающего ветра и против
солнца. Посадка без обмакивания сеянцев, саженцев в болтушку достаточно густой консистенции.
Посадка без подготовки сеянцев, саженцев – подновление срезов корней и
укорачивание их с целью недопущения загибов корней при посадке. Мелкая посадка без
заглубления корневой шейки. Уходы должны заключаться не только и не столько в удалении
сорняков, но главное – в рыхлении почвы в ряду или приствольных кругах.
5. ФОРМИРОВАНИЕ ЛЕСОНАСАЖДЕНИЙ ТРЕБУЕМОЙ СТРУКТУРЫ И СОСТАВА
Применение 3-метровых междурядий и звеньевого типа смешения гарантирует
успешный рост всех введенных в состав насаждения пород на небольшом отрезке времени.
Уже через 3 – 5 лет потребуется вмешательство: быстрорастущие породы и кустарники
могут оказывать угнетающее воздействие на главную породу – дуб.
Поэтому применение системы рубок ухода – осветление, прочистки, прореживания,
направленных на формирование насаждений определенного состава и формы (структуры)
– неизбежно.
Содержание рубок ухода известно лесоводам, а общие их принципы увязываются с поставленной
целью и конкретным состоянием насаждения, в котором проводится рубка.

540
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
КОНЦЕПЦИЯ ОБЕСПЕЧЕНИЯ ПОДДЕРЖАНИЯ,
СОХРАНЕНИЯ И РАЗВИТИЯ ВЕКОВЫХ НАСАЖДЕНИЙ
541
Приложение 8.
Сохранение и развитие вековых насаждений является одной из основных задач персонала,
осуществляющего хозяйствование в лесном фонде. Эта задача может быть выполнена
только в случае соблюдения технических норм по использованию, уходу и восстановлению
лесов, назначения и соответствующего выполнения посредством проектов по
лесоустройству целей ведения лесного хозяйства и т.д. Так же, все мероприятия по вмешательству
в процессы развития лесных экосистем, и особенно старовозрастных древостоев,
необходимо рассматривать как вынужденную меру для устранения последствий
отрицательного воздействия факторов окружающей среды или ведения лесного хозяйства.
Проведение лесохозяйственных мероприятий должно осуществлятся, в том числе
в целях оптимизации среды обитания животных.
Основные положения, которых необходимо придерживаться в деле по сохранению/
сбережению вековых насаждений:
• сохранение фрагментов старовозрастных лесов;
• предотвращение дальнейшего сокращения ценотического и видового богатства
старовозрастных лесов;
• восстановление разнообразия нарушенных природных сообществ, окружающих
старовозрастные леса;
• обеспечение учета интересов сохранения биоразнообразия во всех секторах хозяйственной
деятельности;
• изменение менталитета общества от антропоцентризма в сторону экоцентризма.
Старовозрастные насаждения, в особенности на охраняемых территориях, должны
рассматриваться не как источник древесины или других продуктов леса, а как среда
обитания лесного биоразнообразия. Главная цель управления – обеспечить стабильность
естественного развития лесных экосистем.
При восстановлении старовозрастных лесов, нарушенных прошлой хозяйственной деятельностью
человека или природными факторами, следует отдавать предпочтение технологиям
и методам, близким к процессам естественного развития экосистем. Эти леса требуют
охраны/сохранения не только как ценный генетический материал региона, но и как
природная модель устойчивых сообществ. Естественные леса, в сравнении с антропогенными,
обладают значительно большей устойчивостью к большинству факторов внешнего
воздействия. Поэтому естественное лесовосстановление или содействие ему – наиболее
лучшие пути к возрождению коренных типов леса и получению стабильных экосистем.
Сохранение старовозрастных лесов Молдовы, должно опираться на международные
принципы, положенные в основу Общеевропейской стратегии сохранения биологического
и ландшафтного разнообразия:
– осторожность – любое решение, которое может нанести вред биоразнообразию
старовозрастных лесов, необходимо принимать с максимальной осторожностью,
учитывая все возможнын последствий;
– перемещение – любая деятельность, которая может нанести вред экосистеме старовозрастных
лесов, должна быть перенесена в менее биологически ценные места,
если отсутствует всякая возможность ее заменить или исключить;
– предосторожность – при любой деятельности необходимо уменьшить возможные негативные
воздействия на старовозрастные леса, даже при отсутствии на то подтверждений;

542
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
– обоснованность – любое решение, влияющее на состояние биоразнообразия старовозрастных
лесов, должно иметь серьезное научное обоснование;
– замещение – любая деятельность, метод или материал, которые могут нанести
вред старовозрастным лесам, должны быть замещены другими, менее опасными;
– возмещение – физические и юридические лица должны компенсировать любой
ущерб, нанесенный старовозрастным лесам;
– конкурентоспособность – обеспечение и применение современных технологий, с
минимальным воздействием на биоразнообразие старовозрастных лесов;
– информированность населения и участие в принятии решений – активное участие
населения в процессе выполнения мер по сохранению старовозрастных лесов
обеспечивается посредством соответствующего его информирования.
В перспективе вопросы, касающиеся долговременного ведения хозяйства в лесах Республики
Молдова, в том числе в старовозрастных древостоях, могут быть успешно решены
только при проведении лесной политики, ориентированной на новые требования.
В связи с этим в первую очередь необходимо формирование новой системы воззрений
на лес, применение положений конвенций, к которым присоединилась Республика Молдова,
сохранение структуры лесов в соответствии с условиями их местопроизрастания.
В проводимой государством лесной политике ни в одном из правовых документов не затрагиваются
вопросы по сохранению старовозрастных лесов.
Исходя из современного состояния лесов Республики Молдова, можно сделать вывод,
что их структура сильно изменена человеком, и большая часть из них деградирует. Процесс
деградации лесов, происходящий под воздействием человека хорошо известен. Из
имеющейся мировой и национальной практики в этой области отмечено, что в случае невыполнения
комплекса лесохозяйственных работ, в лесах с несоответсвущей структурой,
деградация усиливается, сукцессионное развитие идет в сторону замены коренных видов
(дуб, бук), менее ценными пионерами (граб, липа, клен, ясень).
В целях реализации Стратегии долговременного развития лесного сектора необходимо
решить ряд важнейших задач, предполагающих сохранение биологического разнообразия,
увеличение экологического и биопродуктивного потенциала естественных лесов.
С целью улучшения ситуации в данной области, производятся рубки ухода и экологической
реконструкции. В процессе такого рода рубок лесопокрытые площади не
уменьшаются, а обеспечивается их непрерывность. Одновременно, должны быть выделены
те леса, к которым эти положения не применимы, или применимы ограниченно,
или требуют соблюдения особых условий. Соответственно, должны быть выделены ясные
признаки и параметры биологически ценных старовозрастных лесов, которые следует
сохранять независимо от происхождения.
В лесных экосистемах, подлежащих сохранению, основную, стабилирующую и определяющую
роль играет древостой. От его состояния, состава и полноты непосредственно
зависит состояние травяного покрова и других компонентов лесных экосистем, которые
часто и являются объектами охраны. Очевидно, что под производными, низкополнотными
насаждениями состав травяного покрова значительно отличается
видовым и количественным составом от типичных насаждений, и отсюда исходит
одна из основных причин по наличию значительного количества редких видов растений
и находящихся на грани исчезновения.
При достижении насаждениями (в том числе охраняемыми) возраста спелости,
необходимы эффективные меры для их восстановления/сохранения. Их сохранение
предполагает в первую очередь естественное и рациональное семенное возобновление.
Таким образом, естественное возобновление лесных экосистем является

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
543
основным звеном процесса их сохранения. Чем возраст насаждений больше, тем их генеративный
потенциал ниже. Обычно, старовозрастные насаждения деградируют, подвержены
усыханию, идут нежелательные сукцессии, при которых преобладают малоценые
породы. Возобновление этих насаждений можно обеспечить только посредством
адаптации соответствующих лесохозяйственных рубок: группово-выборочные и постепенные
рубки с длительным периодом восстановления. Процесс восстановления преследует
целью использование покрова существующего древостоя, а также выполнения им
на протяжении указанного процесса присужденных защитных функций, конечной же
целью является сохранение и улучшение естественных экосистем.
Для обеспечения стабильных старовозрастных насаждений необходимо постепенное,
посредством соответствующего проведения лесохозяйственных работ, приведения возрастной
структуры от одновозрастной, к разновозрастной. Это является долгосрочной
целью (30-50 лет), которая может быть достигнута лишь долгосрочной политикой в этой
области всеми органами, задействованными в процессе хозяйствования и охраны лесов,
необходимо так же, обеспечение интеграции социально-экономических и экологических
интересов.
Для обеспечения соответствующей эффективности действий по сохранению старовозрастных
насаждений, необходимо чтобы выбранные участки включали минимум исходных
условий. Среди основных условий/характеристик дубовых насаждений, находящихся
под режимом охраны необходимых для выполнения являются:
• возраст – => 90 лет;
• полнота – => 0,8;
• состав – не менее 40% должны составлять основные лесообразующие породы (дуб
– скальный, черешчатый и пушистый), присуствие сопутствующих пород, характерные
коренному типу леса;
• продуктивность – I-III классы бонитета (за исключением насаждений имеющих
важные защитные функции, произрастающих в сложных природных условиях, где
показатели продуктивности менее значимы);
• жизнеобеспеченность – нормальная;
• происхождение – семенное или порослевое не старше второй генерации.
Для других насаждений определяющими характеристиками являются:
• ивовые, тополевые и вязовые – возраст => 80 лет, и присутствует почвенновыворотневый
комплекс;
• ясеневые – возраст => 90 лет.
В процессе работ по лесоустройству, указанные насаждения могут быть включены в
категорию “Особо ценные лесные участки” (за исключения их включения в фонд природных
территорий охраняемых госудаством). В целом, в рамках лесного фонда необходимо
создать сеть коренных естественных насаждений с наименее поврежденными неблагоприятными
биотическими и абиотическими факторами структурами.
В целях сохранения старовозрастных насаждений из зоны сайта “Нижний Днестр”
определился комплекс приоритетов, который включает:
1. Предотвращение дальнейшего сокращения ценотического и видового богатства
старовозрастных лесов: сохранение последних участков старовозрастных лесов, а
также видов флоры и фауны, находящихся в той или иной степени угрозы.
2. Восстановление разнообразия нарушенных природных сообществ, окружающих
старовозрастные леса.
3. Создание механизмов, позволяющих максимально обеспечить сохранение естественного
биоразнообразия старовозрастных лесов.

544
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Для обеспечения первой необходимости требуется следующее:
1) разработать систему мониторинга старовозрастных лесов;
2) провести инвентаризацию природных сообществ старовозрастных лесов, их флоры
и фауны; при этом первоочередными задачами следует считать изучение разнообразия
сообществ старовозрастных лесов, сбор сведений о группах живых организмов
(низшие растения, лишайники, грибы, беспозвоночные животные), приуроченных
к старовозрастным лесам;
3) обеспечить охрану старовозрастных лесов от незаконных рубок и других лесонарушений.
Для второго приоритета будет предпринято:
4) разработать научную программу лесовосстановления и лесохозяйственных мероприятий,
ориентированную на содействие возобновлению коренных сообществ в
зоне проекта и обеспечение условий для их нормального развития;
5) обеспечить систему биотехнических мероприятий по реставрации антропогенно
нарушенных лесных сообществ, поддерживающих местообитания исчезающих
видов флоры и фауны;
6) провести специальные научно обоснованные работы по реставрации природных
сообществ, находящихся в наиболее критическом состоянии (дубравы).
Для третьего приоритета будет предпринято:
7) реализовать комплекс мер по учету, регулированию и минимизации негативного
воздействия «стихийного природопользования», которое приводит к истощению
ресурсов и разрушению естественных сообществ, включая природные объекты,
представляющие особую ценность для сохранения биоразнообразия;
8) обеспечить приоритетное соблюдение интересов местных сообществ при использовании
природных старовозрастных лесов.
9) сохранить существующие кустарниковые заросли и валежник вдоль их экотонов,
так как здесь концентрируется основная доля герпетофауны; в местах, где опушка
леса лишена кустарниковых зарослей, необходимо их восстановить.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
545
Приложение 9.
РАБОТЫ ПО ИЗМЕНЕНИЮ РЕЖИМА ЗАЩИТНОСТИ ЛЕСОВ
Лесоустроительная зона Площадь, га
Изменение режима защитности лесов
Существующие типы категорий
защитности
Таблица 1.
Типы категорий защитности
исходя из нового режима
A 1 475,9 T I – T III T 0
A 2 701,3 T I – T III T I
B 2763,4 T I – T III T I –T II
C 3172,5 T I – T III T I –T II
Итого: 7113,1
Тип категории защитности T 0 – предусматривает для соответствующих насаждений исключение любых
лесоводческих вмешательств или иных действий, которые могут нарушить экологическое равновесие.
Тип категории защитности T I – предусматривает, что насаждения предназначены для интегральной
охраны природы. Они могут регулироваться путем хозяйственных мероприятий (рубки ухода и
управления), имеют режим контролируемого хозяйствования. В случае нарушенных лесных экосистем
допускаются работы по экологической реконструкции, которыми достигается структура природного
типа. Экологическая реконструкция это продолжительный процесс, обусловленный действительным
состоянием данных насаждений.
Тип категории защитности T II – включает насаждения, находящиеся под специальным охранным
режимом, направленным на сохранение и улучшение их качеств, включая восстановление. В этих лесах
предусмотрены работы по уходу и управлению, специальные работы (рубка) по их сохранению, а
в нарушенных насаждениях – по их экологической реконструкции.
Лесоустроительная
зона
A 1
A 2
Площадь, га
475,9
701,3
B 2763,4
C 3172,5
Итого: 7113,1
Лесохозяйственные работы
Работы согласно существующего
режима защитности
рубки ухода, выборочносанитарные,
рубки экологической
реконструкции, рубки
обновления, лесовосстановительные
рубки
Таблица 2.
Работы согласно нового режима
защитности
улучшение состава: удаление
агрессивных (клен американский,
айлант) и пород интродуцентов
(акация, гледичия и др.)
рубки ухода, выборочносанитарные,
рубки экологической
реконструкции
рубки ухода, выборочносанитарные,
рубки экологической
реконструкции
рубки ухода, выборочносанитарные,
рубки экологической
реконструкции, рубки обновления

546
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Приложение 10.
РЕКОМЕНДАЦИИ ПО ВОССТАНОВЛЕНИЮ ЛЕСНЫХ ОПУШЕК,
УЛУЧШЕНИЮ ИХ СТРУКТУРЫ И ОБОГАЩЕНИЮ ВИДАМИ
Очередность проведения работ. Первоочередным следует считать восстановление
(создание) лесных опушек в прибрежной части Днестра в местах, где отсутствуют лесонасаждения.
Создание многокомпонентных опушек здесь должно вестись одновременно
с созданием защитных лесополос, которые являются и прибрежными противоэрозионными.
При наличии узких полосок леса, как правило, это посадки гибридных тополей
так же, как и вся прилегающая территория затрамбованных скотом. Опушки создаются
и вокруг этих насаждений и по берегу Днестра. Это разной ширины полоска земли между
дамбой и руслом Днестра. В настоящее время используется в основном под пастбище.
Нагрузка такова, что трудно даже мыслить о каком-то уровне разнообразия. Без решения
вопроса о выпасе скота (о запрещении выпаса) говорить о соединении всех участков
леса в единую сеть, о восстановлении полно- компонентных лесных опушек с целью
обогащения фауны нереально. Работу предстоит вести, в основном, в задамбовой части,
относящейся к Гослесфонду и Водному фонду, что в перспективе может значительно облегчить
решение вопроса.
Не менее важным является реконструкция, совершенствование, обогащение видами
лесных опушек существующих лесных массивов со стороны коренного берега. Эти опушки
– границы леса - расположены в основном в задамбовой части и во многих случаях отделены
от дамбы выемками, откуда грунт брался для строительства дамбы. У большинства
выемок берега заросли ивами, тополем белым, ветви которых опускаются до земли. В
местах выпаса скота нет сплошной опушки. В летний период, когда вода уходит (высыхает),
скот выпасается и в выемках. Как правило, через дорогу от выемок находится граница
лесных участков с элементарной опушкой, состоящей в основном из свидины, единично
боярышника, шиповника и вездесущего клена ясенелистного. Реконструкция, в
полном смысле этого слова, таких опушек – важнейшая задача для увеличения трофической
емкости территории Рамсарского сайта „Нижний Днестр”, придания эстетичности
ближнему плану, защиты насаждений от беспрепятственного вторжения клена
ясенелистного, активно занимающего все прогалины в лесу и около и тем снижая трофическую
емкость территории, в целом биологическую устойчивость лесных фитоценозов.
Учитывая, что в нагорной части территории Рамсарского сайта „Нижний Днестр”
идет восстановление полнокомпонентных опушек естественным путем, здесь можно
ограничиться лесоводственными приемами ускорения этого процесса (систематическая
вырубка поросли акации). Работы по реконструкции опушек здесь отложить на более
дальнюю перспективу, или ограничить их местами, где необходимо придать опушкам декоративный
вид.
Ассортимент пород. Для формирования (создания) полнокомпонентных лесных опушек,
с целью увеличения их привлекательности для фауны, нельзя ограничиваться только
местными видами. Здесь необходимо использовать многие кустарники, хорошо зарекомендовавшие
себя не только в защитных насаждениях, но и в озеленительных посадках.
Участие большого числа видов деревьев и кустарников в опушке при наличии травяного
шлейфа обеспечит конвейер цветения, что имеет большое значение в наращивании
численности энтомофагов.
Породный состав реконструируемых или формируемых опушек подбирается с учетом
лесорастительных условий. В нашем случае с учетом очередности проведения работ

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
547
– это прежде всего, свежие пойменные условия и в перспективе свежие, сухие и очень сухие
условия в нагорной части.
Породный состав для условий поймы:
a) Древесные породы – дуб черешчатый, тополь черный, тополь белый, ива белая и
плакучая, вяз шершавый, груша лесная, яблоня лесная, клен полевой.
b) Крупные кустарники – боярышник, кизил, скумпия, клен татарский, бузина черная,
крушина ломкая, лещина.
c) Кустарники – терн, свидина, бузина красная, калина, гордовина, шиповник, ирга
круглолистная, сирень обыкновенная, кустарниковые ивы (корзиночная, трехтычиночная,
пурпурная), бирючина, айва японская, смородина черная и золотая и др.
Породный состав для нагорной части, в зависимости от конкретных условий местопроизрастания
(свежие, сухие и очень сухие):
a) Древесные породы – дуб черешчатый, вяз граболистный, груша лесная, яблоня лесная,
клен полевой, абрикос, алыча;
b) Крупные кустарники – кизил, боярышник, скумпия, клен татарский, лох узколистный;
c) Кустарники – терн, бузина красная и черная, калина, гордовина, свидина, шиповник,
сирень обыкновенная, спирея, кизильники, жимолость Стэндиша, пузыреплодник
калинолистный, облепиха, бирючина, айва японская, ирга круглолистная, вишня
степная и др.
В плане придания устойчивости опушке и, отчасти ее «агрессивности» наиболее ценные
кустарники, расползающиеся, размножающиеся корневыми отпрысками и отводками.
Это терн, скумпия, бирючина, отчасти калина, ирга круглолистная. Дают обильный
самосев жимолость Стэндиша, боярышник, шиповник.
В ассортимент древесных пород включены виды, имеющие глубоко проникающие в почву
корни и способные образовывать прочную ветроустойчивую крону. Это первый ряд
опушки со стороны леса, включающий деревья основного состава насаждения. Далее идут
деревья II и III величины – в основном плодовые, затем крупные кустарники и кустарники.
Реконструкция и формирование лесных опушек. Способы (приемы) реконструкции
определяются состоянием опушек и поставленной целью. Для усиления барьерной функции
лесных опушек ведутся работы, направленные на формирование многокомпонентных
опушек. Такие опушки решают проблему и увеличения трофической емкости угодий.
Для усиления эстетических свойств лесных опушек, усиливают контрастность, раскрывают
ближние и дальние перспективы и пр.
Работы по реконструкции опушек носят лесокультурный и лесоводственный характер.
Собственно создание опушек или их уплотнение, придание им объемности достигается
лесокультурными приемами. Устройство разрывов, раскрытие перспектив, регулирование
взаимоотношений в самих опушках в процессе их роста – лесоводственными
приемами (рубками ухода, сплошной вырубкой и др.).
В нашем случае создание опушек в прибрежной (задамбовой) части в местах, где отсутствуют
лесные насаждения, совмещается с созданием биологических коридоров
вдоль дамбы. При создании лесополос вдоль берега Днестра и вдоль дамбы одновременно
с ними создаются и опушки. Дополнительно к имеющимся схемам размещение деревьев
и кустарников в отдельных местах для придания объемности опушкам создаются
выступы из групп деревьев и кустарников. Размер групп – по имеющимся возможностям
от 10 до 25 – 30 м в радиусе. В центре биогруппы высаживают деревья первой величины.
В зависимости от конкретных условий – это дуб черешчатый (в пойме на повышенных
местах), тополь гибридный или черный, тополь белый, вяз шершавый, ивы древовидные.
Их полукругом обрамляют деревья II и III величины: груша лесная, яблоня

548
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
лесная, абрикос, алыча, клен полевой и др. Затем идут крупные кустарники или небольшие
деревья (III величины) – боярышник, кизил, скумпия, крушина ломкая, бузина
черная, лещина, клен татарский. Обрамляют эту группу многочисленные кустарники
– чем больше, тем лучше – перечисленные и не перечисленные в приведенном выше
ассортименте.
При создании групп на отмелях, используются в основном ивы корзиночная, трехтичиночная,
пурпурная, крушина ломкая, калина и др.
При создании опушек вдоль русла Днестра или стариц необходимо предусматривать
разрывы для обеспечения прохода животных к водопою. При значительном протяжении
опушки в других местах также необходимо предусматривать проходы для животных.
Прием создания объемных выступов опушек применим и при реконструкции лесных
опушек с целью придания им декоративности. Однако этой работе должно предшествовать
составление проекта рекреационного обустройства территории, при котором должны
определяться туристические тропы, места для кратковременного и более длительного
отдыха, места расположения туристических комплексов и др.
Реконструкция опушек в нагорной части – дело перспективы. Однако и здесь главным
будет не создание сплошной линейной опушки, а создание объемных выступов больших
или меньших размеров, имеющих задачу не только видового обогащения опушек и прилегающих
угодий, но и ландшафтообразующую, эстетическую.
Технология реконструкции опушек предусматривает посадку в ямки 60 х 60 х 40 см с
последующим обкапыванием приствольных кругов диаметром 100 – 120 см. При посадке
тополей ямы копаются глубиной 80 см и при посадке корневая шейка саженцев заглубляется
на 40 – 50 см. Размещение ямок через 1 – 1,5 м. Дуб высаживается в центре группы
не менее 20 – 25 шт., тополей, древовидных ив, вяза – 3 – 5 шт. Количество других пород
определяется размерами выбранных выступов.
В существующих лесных опушках, особенно в нагорной части территории Рамсарского
сайта „Нижний Днестр”, и в созданных выступах ведется формирование путем проведения
рубок ухода: осветление – когда вырубаются породы заглушающие более ценные,
т.е. идет регулирование складывающихся в процессе роста взаимоотношений пород в
опушке. Те же цели преследует, но уже в более старшем возрасте прочистки. В нагорной
части рубками ухода необходимо ослаблять в первую очередь поросль акации (ежегодно
вырубать), давая возможность разрастаться в опушках более ценным породам: терну,
скумпии, клену татарскому и др.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
PARTICULARITĂŢI PRIVIND PROCESUL DE ÎNGRIJIRE
RECONSTRUCŢIE ECOLOGICĂ A ARBORETELOR
549
Anexa 11.
1. Lucrări de îngrijire şi conducere
Degajări. Aceste lucrări au un pronunţat caracter de selecţie interspecifică, cu efecte directe
asupra compoziţiei de viitor a arboretelor. Se execută necondiţionat în toate grupele de tineret,
unde speciile de amestec sau arbuştii tind să copleşească gorunul sau stejarul. Exemplarele de
frasin, cireş, paltin şi tei provenite din sămânţă, se vor proteja pe cât posibil, dacă nu depăşesc
proporţia corespunzătoare din compoziţia de regenerare.
În arboretele cu procent mare de carpen sau plop - specii cu o mare putere de eliminare a
stejarului şi gorunului - trebuie intervenit cât mai devreme şi des, repetat, de multe ori chiar din
primul an. Nu se va urmări eliminarea totală a carpenului, ci menţinerea lui într-o proporţie
raţională, mai ales în subetaj, atât pentru favorizarea creşterii arborilor buni de stejar şi gorun,
cât şi pentru ameliorarea condiţiilor edafice. În cadrul buchetelor, grupelor şi pâlcurilor de
stejar şi gorun, se vor favoriza formele genetice superioare (de pildă - forma târzie a stejarului
pedunculat, fără însă a elimina în totalitate forma timpurie).
Lucrările se execută după tehnica generală; extragerea exemplarelor trebuie făcută cu multă
grijă, fără a reduce prea mult consistenţa arboretului (sub 0.8). Intervenţiile puternice, mai ales
în desişurile compacte, provenite din regenerări naturale, pot expune arboretul la vătămări
grave cauzate de zăpadă.
În arboretele tratate anterior în crâng, prevăzute la conversiune, prin degajări, se urmăreşte
apărarea stejarului şi a celorlalte specii de valoare cu creştere înceată în tinereţe, împotriva tendinţei
de copleşire a speciilor repede crescătoare. În plus, se urmăreşte apărarea exemplarelor provenite
din sămânţă, împotriva lăstarilor. Se întâmplă uneori ca exemplarele din lăstari (mai ales cele din
prima generaţie), să fie mai bine conformate decât cele provenite din sămânţă, dar, chiar şi în acest
caz, se va păstra numai o parte din exemplarele din lăstari, dând totuşi prioritate celor din sămânţă.
Curăţiri. Lucrările încep după ce arboretele realizează înălţimea superioară de 8-10 m,
respectiv, la 15-20 ani, limita inferioară fiind indicată pentru stejărete de productivitate
superioară.
Se practică selecţia negativă în masă, bazată pe eliminarea arborilor slab conformaţi şi pe
conservarea arborilor cu însuşiri fenotipice superioare. Se elimină cu precădere exemplarele
provenite din lăstari, cu condiţia ca cele provenite din sămânţă să fie în număr suficient.
În cazul arboretelor prea dese, în care se constată o disproporţie între grosimea şi lungimea
arborilor, prin curăţiri se intervine în plafonul superior al arboretului, în scopul formării unor
coroane simetrice, proporţionate. Subarboretul rămâne neatins. Speciile ajutătoare se extrag
numai în măsura în care stânjenesc exemplarele de valoare. Se urmăreşte formarea subetajului. Se
promovează în continuare speciile de amestec valoroase: frasinul, paltinul, cireşul, fagul, după caz.
Nu va fi neglijat nici teiul, în măsura în care acesta nu tinde să pună stăpânire pe plafonul superior.
Printr-o corectă aplicare a curăţirilor, se consolidează structura ecologică, de viitor, a
arboretelor. Se va urmări totodată formarea unor structuri genetice corespunzătoare, prin
promovarea formelor cu însuşiri superioare (de pildă-forma târzie a stejarului pedunculat), fără
a elimina în totalitate forma timpurie. Totodată, sub raport genetic, vor fi evitaţi arborii cu
coroana lăbărţată, sub formă de mătură, înfurciţi. Se va acorda atenţie şi selecţiei pozitive; astfel
se vor promova arborii care au tendinţa de a forma fusuri drepte, de regulă cei care au un singur
mugure pe lujerul terminal.

550
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Intensitatea curăţirilor va fi moderată. Consistenţa se reduce la 0.8, iar uneori chiar până la
0.75 - cum este cazul arboretelor de productivitate superioară, în care există un subarboret bogat.
Periodicitatea curăţirilor este de 3-4 ani, în arboretele de productivitate superioară şi de 4-5
ani în cele de productivitate inferioară.
În arboretele, unde nu s-au executat lucrări de îngrijire, până la stadiul de nuieliş-prăjiniş,
tehnica curăţirilor va fi diferenţiată, după cum urmează:
a) dacă arboretul are în compoziţia sa stejarul sau gorunul în proporţie destul de mare, care,
deşi copleşiţi, au posibilităţi de redresare, lucrările de îngrijire dobândesc în acest caz un
caracter complex, în sensul că, în afara curăţirilor propriu-zise, se va executa şi degajarea
exemplarelor de stejar sau din alte specii de valoare, care sunt copleşite;
b) în permanenţă se va urmări protejarea şi promovarea arborilor proveniţi din sămânţă,
prin extragerea de arbori proveniţi din lăstari, chiar dacă aceştia din urmă au dimensiuni
şi poziţii mai favorabile (nu se va reduce însă consistenţa sub limita critică de 0.8).
În pădurile tratate în crâng, prin curăţiri se răresc buchetele de lăstari, alegându-se exemplarele
cele mai bune din punct de vedere al poziţiei, calităţii trunchiului şi coroanei. Reducerea
numărului de exemplare se va face treptat şi fără a depăşi limitele de consistenţă prescrise (0,8).
Rărituri. În gorunete şi stejărete, răriturile au un accentuat caracter de selecţie pozitivă. Se
intervine în întreg coronamentul cu extrageri combinate (atât de sus, cât şi de jos).
Începerea răriturilor în arborete de productivitate superioară şi mijlocie se face în jurul vârstei
de 25-30 ani, respectiv odată cu majorarea creşterii curente în volum şi intensificarea procesului
de eliminare naturală (când arboretele realizează înălţimea superioară de 12-13 m).
În arboretele valoroase, se recomandă să se aleagă şi să se însemne cu vopsea arborii de viitor,
folosind următoarele criterii: vitalitatea, calitatea trunchiului, conformaţia coroanei ş.a. Atât
arborii de viitor, cât şi cei de extras se vor alege pe biogrupe. Arborii cu coroană prea mică şi fără
posibilităţi de redresare, de obicei-prea lungi şi subţiri, cu fusul acoperit de ramuri lacome, care
nu contribuie la acoperirea solului sau la închiderea masivului, vor fi extraşi treptat prin rărituri,
indiferent de clasa poziţională din care fac parte, dar fără a forma goluri în arboret. În toate
situaţiile, vor fi protejate speciile de amestec - valoroase sub raport economic şi silvicultural (cireş,
frasin, paltin, tei) fără ca acestea să stânjenească creşterea şi dezvoltarea exemplarelor de elită ale
speciei principale, în anumite condiţii staţionale, frasinul, în amestec intim, exercită o acţiune
nefavorabilă asupra stejarului; în asemenea situaţii el va trebui menţinut numai în grupe şi pâlcuri.
Intensitatea răriturilor diferă puternic cu împrejurarea, dacă arboretul are sau nu subetaj şi
subarboret. în caz afirmativ, consistenţa etajului superior se poate reduce la 0.8, uneori chiar
la 0.75, pentru ca exemplarele de stejar şi gorun să formeze coroane simetrice, în caz contrar,
răritura va fi de intensitate relativ slabă spre moderată, pentru a nu expune arboretul la dereglări
ecologice, cu consecinţe negative. Oriunde plafonul se reduce sub limita critică a consistenţei
(0.7), în absenţa subetajului şi a subarboretului, apare pericolul înierbării şi înţelenirii solului,
mai ales la gorun, pe versanţii însoriţi; în asemenea situaţii, apar crăci lacome şi se produc
fenomene de uscare anormală. De aceea, sunt indicate rărituri moderate, prudente, mai des
repetate, accentul fiind pus pe protejarea arborilor de viitor.
O atenţie deosebită se va acorda efectuării de rărituri în arboretele neparcurse anterior cu
alte lucrări de îngrijire. Deschiderea puternică a plafonului superior poate provoca dezechilibre
ecologice, care determină uscarea arboretelor. De aceea, răriturile vor fi de intensitate slabă, mai
rar - slabă spre moderată, relativ des - repetate. Pe cât este posibil, va fi favorizată dezvoltarea
subetajului şi a subarboretului.
Un caz particular este cel al îngrijirii şi conducerii arboretelor de stejar şi gorun în care are
loc fenomenul de uscare anormală. De data aceasta, răriturile vor avea un caracter de igienă şi
selecţie negativă în masă, extrăgându-se treptat, în ordinea urgenţei, arborii uscaţi sau în curs

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
551
de uscare, după care se fac împăduriri adecvate. Nu vor fi extraşi arborii fără semne evidente
de uscare. în asemenea arborele, lucrările de îngrijire şi întregul complex de lucrări profilactice
se vor efectua potrivit instrucţiunilor tehnice privind prevenirea şi combaterea consecinţelor
fenomenului de uscare la stejari.
2. Lucrări de reconstrucţie ecologică a arboretelor
Problema reconstrucţiei ecologice a pădurilor este una prioritară pentru Republica Moldova
în general şi în special pentru zona saitului Ramsar „Nistrul Inferior”. Realizarea lucrărilor
de reconstrucţie ecologică a pădurilor se încadrează în trei metode silvotehnice clasice –
refacerea, ameliorarea şi substituirea, şi se pot executa pe întreaga suprafaţă supusă lucrărilor de
reconstrucţie ecologică a pădurilor sau pe o parte din aceasta.
Executarea lucrărilor pe întreaga suprafaţă necesită o înaltă mecanizare a lucrărilor şi
presupune tăieri rase, defrişarea-dezrădăcinarea arborilor, evacuarea materialului lemnos
rezultat în urma lucrărilor de defrişare-dezrădăcinare, nivelarea terenului, pregătirea solului,
reîmpădurirea teritoriului prin semănături directe sau plantarea speciilor şi asociaţiilor de
specii cu caracteristici bioecologice în corespundere cu condiţiile de mediu locale, şi ulterioara
întreţinere a culturilor silvice create până la realizarea stării de masiv. De menţionat faptul, că
aceste lucrări sunt foarte costisitoare, greu de realizat uneori (necesită tehnici şi utilaje speciale,
pe care unităţile silvice de regulă nu le deţin), iar în condiţiile de deal ale republicii sunt chiar
dăunătoare, îndeosebi pe pante cu înclinaţii peste 12 grade, unde pot fi provocate alunecări
de teren, dezvoltarea proceselor erozionale şi distrugerea stratului de sol superior. În această
situaţie, este recomandabil, ca acolo unde este posibil, aceste lucrări să se execute fără defrişareadezrădăcinarea
arborilor, urmând ca lucrările de reîmpădurire să se execute manual printre
rândurile cioatele arborilor exploataţi.
Reconstrucţia ecologică în formă de ochiuri a arboretelor tinere, se practică în arboretele
neregenerate uniform (brăcuite), cu consistenţa sub normală (0,4-0,6) şi o proporţie insuficientă
a exemplarelor speciilor de viitor. Plantările de regulă se efectuează în golurile neregenerate,
utilizând tehnologii de împădurire bine cunoscute, prevăzute şi în “Îndrumările tehnice privind
regenerarea şi împădurirea terenurilor fondului forestier de stat al Republica Moldova”.
Realităţile stării actuale a pădurilor preexploatabile şi exploatabile din zona umedă,
evidenţiază faptul, că prin modul de gospodărire a acestora practicat anterior şi ca urmare
a acţiunii factorilor perturbanţi de mediu asupra organizării structurale a acestor arborete
în diferite faze de dezvoltare, s-a ajuns la o stare, când o parte considerabilă a acestor păduri
prezintă actualmente stări structurale şi funcţionale necorespunzătoare. În această situaţie,
este necesar, ca prin măsuri silvotehnice adecvate aplicate pe perioada anterior lucrărilor de
exploatare-regenerare şi în cadrul acestora, arboretele necorespunzătoare să fie dirijate spre o
stare structurală şi funcţională normală sau optimă, în corespundere cu potenţialul staţional,
tipul natural-fundamental de pădure şi obiectivele ecologice şi social-economice fixate. Aceste
obiective pot fi realizate doar prin aplicarea unui sistem de măsuri silvotehnice de reconstrucţie
ecologică a acestor arborete, care presupune înlocuirea parţială sau totală a arboretelor existente
cu altele capabile să valorifice la maximum potenţialul staţional şi să satisfacă în mai mare
măsură îndeplinirea multiplele funcţii atribuite.
Reconstrucţia ecologică a arboretelor necorespunzătoare structural şi funcţional de clasa IV
şi a V de producţie a cvercineelor devine un obiectiv strategic în procesul de gospodărire a
fondului forestier. Aplicarea acestui sistem de intervenţii cu caracter şi durată limitată se referă
la lucrări de conversiune, de ameliorare, de refacere şi de substituire, care presupune adaptarea,
combinarea şi perfecţionarea pe cât e posibilă a tratamentelor silvice existente din cadrul
regimului codru şi crâng la noile condiţii. În acest proces complex, pe prim plan se va propune

552
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
asigurarea continuităţii pădurii în spaţiu şi timp, utilizând în acest scop la maximum protecţia
seminţişului instalat sau a culturilor create din partea arboretului matur.
Reconstrucţia ecologică prin semănături în ochiuri, se propune a se aplica în stejăretele
cu consistenţa sub 0,6 (brăcuite şi degradate), în care se va extrage subarboretul şi seminţişul
preexistent neutilizabil prin tăierea acestuia sub colet spre sfârşitul verii – începutul toamnei
şi se va păstra doar seminţişul utilizabil ale speciilor principale şi după necesitate seminţişul
speciilor de amestec şi ajutor. În aceeaşi toamnă sau în primăvara următoare de timpuriu, se
vor executa semănături directe cu seminţe de provenienţă locală din specii corespunzătoare
tipului natural fundamental de pădure. Speciile de amestec, ajutor şi arbuştii se vor asigura
din seminţişul rezultat sau din lăstari, iar după necesitate se vor introduce după 1-2 ani prin
plantaţii, într-o proporţie corespunzătoare compoziţiei de regenerarea.
În cazul reconstrucţiei ecologice a arboretelor prin plantaţii în ochiuri, în ochiurile existente
sau deschise se propune extragerea subarboretului şi a seminţişului preexistent neutilizabil spre
sfârşitul verii - începutul toamnei, păstrându-se seminţişul utilizabil al speciilor principale,
precum şi celui din speciile de amestec de ajutor şi arbuşti după necesitate. În aceeaşi toamnă
sau în primăvara următoare, de timpuriu, se propune executarea plantaţiilor cu puieţi din specii
principale, şi după necesitate de specii de amestec, ajutor şi arbuşti corespunzătoare tipului
natural-fundamental de pădure, cu luarea în consideraţie a numărului de puieţi preexistenţi
utilizabili din regenerarea naturală.
În ceea ce priveşte compoziţia de reconstrucţie ecologică a noului arboret la care participă ca
specii principale stejarul pedunculat şi gorunul se va avea în vedere următoarele:
– creşterea proporţiei gorunului şi stejarului în staţiuni corespunzătoare ecologiei acestor
specii, şi în care acestea realizează material lemnos de calitate;
– creşterea proporţiei speciilor valoroase de amestec şi ajutor ca cireş, paltin, frasin, şi tei,
până la 20% - 35% în formula de regenerare - reconstrucţie;
În funcţie de starea de înierbare a solului, de prezenţa şi abundenţa subarboretului şi a
seminţişurilor din specii de ajutor şi amestec, instalarea plantaţiilor sub masiv se propune a
se efectua prin plantarea puieţilor speciilor principale, şi după necesitate a celor de amestec şi
de ajutor, în gropi de 30x30x30 cm cu o prealabilă pregătire a solului, în benzi late de 0,78 m la
schema de 2,5x0,7 m, asigurând astfel un număr de circa 5000 puieţi la 1 ha.
Întreţinerea culturilor forestiere instalate sub adăpost până la extragerea integrală a vechiului
arboret va necesita efectuare următoarelor lucrări:
• revizuire anuală primăvara devreme;
• 1-2 descopleşiri anuale de buruieni şi eventual de exemplarele speciilor copleşitoare, cu
obligaţia tăierii lăstarilor rezultaţi şi a extragerii subarboretului;
• 1-2 mobilizări de sol anual (în tăblii, fâşii sau în jurul puieţilor) ;
• tratamente chimice pentru combaterea făinării la speciile de cvercinee.
După extragerea definitivă din ochiuri a vechiului arboret se propune a se executa
următoarele lucrări:
• revizuire prin tăiere a puieţilor vătămaţi în procesul de exploatare şi scosul materialului
lemnos;
• 1-3 descopleşiri anuale pe o perioadă de 4-6 ani până la constituirea stării de masiv.
În arboretele în care procesul de degradare se manifestă uniform pe întreaga suprafaţă, se
propune utilizarea tehnologiilor de reconstrucţie ecologică integrală a arboretelor în coridoare
sau benzi. Această lucrare constă în extragerea arboretului matern în coridoare de 2-3 înălţimi
medii de arboret, alterate cu fâşii de arboret netăiate, cu lăţimi de 2-3 ori mai mari decât coridorul
tăiat. Orientarea coridoarelor se face de regulă pe direcţia est-vest în cazul arboretelor situate
pe terenuri plane sau pe pantă cu înclinaţie până la 10 grade, şi pe curba de nivel pe terenurile

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
553
cu pantă mare în care există pericolul eroziunii şi spălării solului. Compoziţiile de regenerare
- reconstrucţie, schemele şi tehnologiile de împădurire ce urmează a se aplica în aceste cazuri,
sunt recomandate cele prevăzute în îndrumarul tehnic privind regenerarea şi împădurirea
terenurilor din cadrul fondului forestier.
În funcţie de panta terenului, compoziţia actuală a arboretului, gradul de înţelenire a solului,
de prezenţa şi abundenţa subarboretului şi seminţişului preexistent a speciilor de amestec şi
ajutor, instalarea culturilor silvice se propune a se executa utilizând următoarele tehnologii:
✓ plantarea speciilor principale, şi după necesitate a celor de amestec, ajutor şi a arbuştilor,
în gropi de 30x30x30 cm la schema de 1,5x0,7 m (circa 9000 puieţi la 1 ha) pe suprafeţe cu
pregătirea mecanizată a solului (scoaterea cioatelor şi arături de desfundare a solului) pe
întreaga suprafaţă a coridorului în cazul arboretelor degradate cu un sol înierbat şi înţelenit;
✓ plantarea speciilor principale, şi după necesitate a celor de amestec şi ajutor, în gropi de
30x30x30 cm la schema de 4,0x0,5 m sau 3,0x0,65 m (circa 5000 puieţi la 1 ha) cu pregătirea
terenului şi a solului în benzi late de 0,75 m în cazul arboretelor degradate cu o abundenţă
a subarboretului şi posibilitate de regenerare naturală a speciilor de ajutor şi arbuşti;
✓ plantarea cu puieţi de talie mijlocie de stejar (metoda O. Rusu) şi după necesitate a
speciilor de amestec în arboretele de cvercinee, cu pregătirea solului în tăblii de 2,0x2,0
m, amplasate la distanţa de 4,0x4,0 m (625 tăblii la 1 ha). În mijlocul tăbliei în cadrul unui
pătrat cu latura de 1m, se propune plantarea a câte 5 puieţi – unul la mijloc şi câte unul
în cele patru colţuri, revenind astfel 3125 puieţi la 1 ha.
Această tehnologie este recomandată pentru arboretele de cvercinee degradate şi brăcuite
în care se poate asigura regenerarea pe cale naturală a speciilor de ajutor şi arbuşti. Tăierea
benzilor de arboret rămase între coridoare se va efectua în 2-3 reprize, după încheierea stării de
masiv în suprafeţele regenerate, cu aplicarea aceleiaşi tehnologii de regenerare. În toate cazurile,
exploatarea şi scoaterea materialului lemnos se va efectua toamna, după încheierea perioadei
de vegetaţie sau iarna pe zăpadă.
Pentru întreţinerea culturilor forestiere instalate în primii 3-4 ani se propune efectuarea
următoarelor lucrări:
a. anual, câte o revizuire şi o completare a puieţilor lipsă;
b. anual, câte 3-4 mobilizări de sol, în cazul plantaţiilor executate în terenuri pregătite pe
toată suprafaţa;
c. anual, 1-2 descopleşiri de buruieni şi exemplare a speciilor forestiere copleşitoare
nevaloroase, cu obligaţia tăierii lăstarilor rezultaţi din vechiul arboret;
d. pentru împăduririle executate în terenuri cu pregătirea parţială a solului se propune 1-2
mobilizări de sol în situaţii în care solul este înierbat şi înţelenit.
De asemenea, după extragerea integrală a vechiului arboret, la un interval de 3-4 ani se
propune executarea următoarele lucrări:
– revizuire anuală prin receptarea puieţilor vătămaţi în procesul exploatării şi scosul
materialului lemnos;
– 1-3 descopleşiri sau mobilizări de sol anual, până la realizarea stării de masiv;
– combaterea făinării la cvercinee prin tratamente chimice după necesitate.
2.1. Aspecte privind reconstrucţia ecologică a cvercineelor
Reconstrucţia ecologică a arboretelor de cvercinee, dar şi a altor tipuri de păduri, trebuie să se
realizeze prin tehnologii adecvate care să asigure continuitatea pădurii. Aceste tehnologii, prin
care se asigură permanenţa pădurii, presupun după cum s-a menţionat în capitolul anterior,
crearea unor puncte de regenerare în ochiuri de forme şi dimensiuni diferite, şi coridoare sau
benzi de diferite lăţimi, alternate cu coridoare sau benzi netăiate de dimensiuni (lăţime) duble,

554
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
iar regenerarea naturală existentă, combinându-se întotdeauna cu lucrări de complectare sau
ajutorare a regenerării naturale. Este absolut necesar, ca în cadrul procesului de reconstrucţie
ecologică să se utilizeze la maximum adăpostul oferit de arboretul matur existent, astfel încât
acesta să-şi poată îndeplini pe toată durata lucrărilor funcţia de protecţie ce-i este atribuită,
evitându-se astfel un dezechilibru ecologic provocat de dezgolirea parţială sau pe suprafeţe
mari a solului.
2.1.1 Conversiunea arboretelor de cvercinee de la regim crâng la regim codru
În literatura de specialitate, prin conversiune se subînţelege un proces complex de lucrări
silvotehnice, prin care se realizează trecerea unei păduri de la un regim de gospodărire la altul.
În realitate de fapt, este vorba despre trecerea unei păduri de la un tratament la altul în cadrul
a două regimuri diferite. Astfel, în procesul de exploatare-regenerare a unei păduri ajunse la
vârsta exploatabilităţii, se trece de la un mod de regenerare la altul. În aceiaşi ordine de idei,
dacă se ţine cont de aplicarea în practica silvică a celor trei regimuri cunoscute, singurul mod de
conversiune care poate fi justificat atât sub aspect teoretic, dar şi confirmat deja în practică, este
trecerea de la regimul crâng de gospodărire la regimul de codru.
Conversiunea arboretelor de cvercinee de la crâng la codru se impune şi este dictată din mai
multe considerente, şi anume:
• provenienţa din lăstari în prezent a arboretelor de cvercinee în proporţie de peste 80%;
• pădurile de cvercinee gospodărite în ultimele 2-3 secole în regim de crâng, produc în prezent în
mare măsură material lemnos de dimensiuni mici şi mijlocii, utilizat îndeosebi ca lemn de foc;
• arboretele de cvercinee gospodărite în regim de crâng mai multe generaţii, sunt în prezent
într-un proces continuu de degradare, sensibile la acţiunile factorilor externi perturbanţi şi
incapabile să îndeplinească cu desăvârşire funcţiile ecologice şi social economice atribuite;
• condiţiile staţionale în care sunt amplasate pădurile de cvercinee sunt favorabile creşterii
şi dezvoltării unor arborete înalt productive şi stabile sub raport structural şi funcţional;
• arboretele gospodărite în regim de codru sunt mai productive, producând material lemnos
de dimensiuni mari şi mijlocii, cu utilizare largă în diferite domenii ale economiei naţionale.
În raport cu durata procesului de conversiune, se diferenţiază sisteme cu perioadă scurtă de
conversiune, bazate în special pe aplicarea tăierilor rase, urmate de regenerare artificială, sisteme
cu perioadă de conversiune lungă, egală cu mărimea ciclului de producţie al codrului, şi sisteme de
conversiune cu ciclu tranzitoriu, care este puţin mai mare decât vârsta maturităţii a arboretului.
Aplicarea mecanismelor tehnice şi organizatorice privind conversiunea unei păduri de la un regim
de gospodărire la altul, presupune implicarea unui ansamblu de măsuri amenajistice şi silviculturale,
impuse unei păduri pe o perioadă de timp limitată, având drept scop realizarea în pădurea respectivă
a unei structuri care să permită aplicarea cu bune rezultate a unui nou regim şi tratament.
La rândul său, măsurile silviculturale specifice procesului şi perioadei de conversiune, se referă
la găsirea celor mai eficiente căi prin care să se realizeze cât mai sigur, mai rapid şi deci mai eficace
trecerea de la regenerarea din lăstari la cea din seminţe. În acest scop, procedând la o analiză
atenta a stării, structurii şi calităţii arboretelor de crâng şi a condiţiilor staţionale, se vor adopta
şi aplica un complex de măsuri privind alegerea speciilor, dirijarea raporturilor dintre lăstari şi
puieţi, conducerea şi îngrijirea arboretelor preexploatabile, prevenirea degradărilor structurale etc.
Alegerea speciilor pentru viitoarea pădure de codru se va decide în raport cu compoziţia
arboretului matur şi corespunderea acestuia condiţiilor staţionale. În acest sens se va stabili în
ce măsură şi în ce proporţii speciile existente în pădurea de crâng se vor menţine în noul arboret
sau se vor introduce alte specii mai valoroase pe cale artificială. De asemenea, se va determina
înlocuirea parţială sau totală a vechilor specii şi se va stabili tehnicile şi tehnologiile introducerii
artificiale a noilor specii valoroase.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
555
O problemă de bază care determină reuşita procesului de conversiune şi care trebuie urmărită
până la înlocuirea completă a crângului cu pădurea de codru regenerată generativ, o constituie
dirijarea raporturilor dintre lăstari şi exemplarele din seminţe. În rezolvarea acestei sarcini
nu poate fi pierdut din vedere faptul că lăstarii cresc în primii 10-15 ani mai viguros decât
seminţişurile, ceea ce poate determina copleşirea în creştere şi dezvoltare a seminţişurilor
sau puieţilor plantaţi de către aceştea. De aceea, prin lucrări de îngrijire şi conducere a noului
arboret, se va urmări promovarea exemplarelor din seminţe, până la lichidarea completă după
posibilitate a lăstarilor, fără însă a întrerupe starea de masiv a pădurii în conversiune.
În dependenţă de starea arboretului matur şi în raport cu obiectivele urmărite, se pot adopta
trei metode de conversiune, şi anume:
1. Conversiune bazată pe regenerarea naturală.
2. Conversiunea bazată pe regenerarea artificială.
3. Conversiunea bazată pe regenerarea combinată.
Conversiunea bazată pe regenerarea naturală se adoptă când speciile componente ale
arboretului matur corespund condiţiilor staţionale, arboretul existent poate fi condus la
maturitate şi este capabil de a însămânţa satisfăcător suprafaţa în conversiune. În acest caz, prin
operaţiuni culturale şi mai ales prin lucrări de îngrijire a seminţişurilor, se va urmări ţinerea
în frâu a lăstărişului copleşitor, se vor extrage arborii uscaţi, bolnavi, infectaţi, cei aparţinând
speciilor nedorite în viitoarea pădure de codru şi care trebuie excluşi de la regenerarea din
sămânţă, în vederea realizării unei proporţii convenabile a seminţişului ce se va instala şi a
reducerii progresive a capacităţii de regenerare vegetativă.
Ca regulă generală, cu cât specia valoroasă este mai slab reprezentată şi fructifică mai slab, arboretul
are consistenţa mai redusă, iar solul este mai înţelenit, regenerarea naturală din seminţe devine mai
anevoioasă, şi mai nesigură, fiind necesare măsuri silvotehnice mai complexe şi mai costisitoare.
Conversiunea bazată pe regenerarea artificială este impusă în mod obişnuit de starea precară
în care se găsesc unele arborete gospodărite în regim de crâng. Acest mod de conversiune este
oportun atunci când specia de bază are o participare redusă, când aceasta şi-a pierdut capacitatea
bioecologică de regenerare naturală din seminţe sau când se decide înlocuirea speciilor existente
cu alte specii mai productive. Aceasta se poate realiza aplicând tehnici şi tehnologii de domeniul
refacerilor, ameliorărilor sau substituirilor.
Conversiunea bazată pe regenerarea combinată se adoptă în cazul crângurilor care şi-au
pierdut doar parţial capacitatea bioecologică de regenerare naturală din seminţe. În acest caz se
va interveni doar cu complectări în proporţii variabile pentru regenerarea naturală. Cu această
ocazie se pot introduce şi alte specii valoroase, inexistente în vechiul arboret, sau se poate spori
proporţia de participare a speciilor principale valoroase.
În linii mari, conversiunea de la crâng la codru se poate realiza în două moduri, şi anume:
• conversiune directă – când trecerea de la un tratament de crâng la altul de codru se
face direct prin folosirea metodei prin îmbătrânire a vechiului arboret, metodei prin
substituire a vechiului arboret şi metodei mixte;
• conversiune indirectă – când conducerea pădurii de la crâng spre codru se realizează
prin intermediul crângului compus, ceea ce este anevoios, de lungă durată şi costisitor, şi
ca rezultat nerecomandabil.
• conversiunea prin îmbătrânire constă în sistarea parţială sau totală a tăierilor de crâng,
până ce arboretul intrat în etapa maturităţii începe a fructifica abundent, astfel asigurând
o regenerare naturală din seminţe.
• conversiunea prin substituire pe cale artificială a arboretului matur gospodărit în regim
de crâng, se realizează în baza unui plan special prevăzut în materialele amenajamentului
şi pe o perioadă de timp limitată.

556
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
• conversiunea mixtă îmbină conversiunea prin îmbătrânire cu acea prin substituire pe
cale artificială.
2.1.2. Refacerea sau ameliorarea arboretelor degradate, brăcuite şi slab productive
Refacerea sau ameliorarea arboretelor degradate, brăcuite şi slab productive se va realiza
prin adaptarea corespunzătoare a tratamentelor existente la starea arboretului şi a obiectivelor
urmărite. În procesul de regenerare naturală din seminţe sau ajutorarea acesteia, se va urmări
folosirea adăpostului oferit de vechiul arboret, precum şi îndeplinirea de către acesta pe durata
procesului respectiv a funcţiilor de protecţie şi producţie ce-i sun atribuite, evitându-se în cea mai
mare măsură dezgolirea solului. În cadrul acestor lucrări se va urmări realizarea de compoziţii
în corespundere cu condiţiile staţionale, promovându-se cu preponderenţă speciile autohtone
valoroase ca stejarul pedunculat şi cel pufos, gorunul, fagul, paltinii, cireşul, teii şi frasinul.
Refacerea arboretelor slab productive cu consistenţă normală şi sol neînţelenit, se va realiza
în condiţii de sub masiv, folosindu-se la maximum seminţişul existent şi preexistent de specii
principale, de ajutor şi de amestec valoroase, şi după necesitate în ochiurile deschise se vor
efectua semănături directe sau plantaţii, aplicându-se tehnicile tăierilor progresive racordate
la tehnologiile descrise în capitolul precedent. Important este ca după prima intervenţie,
consistenţa arboretului matur să se menţină între 0,4-0,5. În cazul folosirii paralele a
semănăturilor directe, a plantaţiilor de puieţi şi a utilizării nucleelor de regenerare naturală din
sămânţă existente, reducerea consistenţei poate fi mai puternică, mergând în unele cazuri până
la înlăturarea integrală a vechiului arboret din cuprinsul ochiurilor. Odată cu deschiderea noilor
ochiuri şi lărgirea celor existente, se va asigura pregătirea parţială sau integrală a solului pentru
ulterioarele semănături directe sau plantări. Extragerea arborilor rămaşi în ochiurile regenerate,
se va efectua la 1-3 ani de la executarea semănăturilor, respectiv a plantaţiilor. Ochiurile se vor
lărgi treptat, concomitent cu deschiderea altor puncte de refacere.
Refacerea arboretelor slab productive cu consistenţă redusă şi sol înţelenit, se va realiza prin
deschiderea de coridoare cu lăţimi, tehnici şi tehnologii de aplicare descrise în capitolul anterior,
sau parchete mici cu suprafeţe de până la 3 ha în dependenţă de starea arboretului şi configuraţia
terenului, cu pregătirea corespunzătoare a solului (parţială sau integrală), executarea de semănături
sau de plantaţii cu puieţi de cvercinee, inclusiv puieţi de talie mijlocie (metoda O. Rusu), iar după
necesitate, precum si de specii valoroase de ajutor şi de amestec corespunzătoare condiţiilor
staţionale. Refacerea porţiunilor de arboret rămase între coridoare se va face după încheierea stării
de masiv în suprafeţele regenerate cu aplicarea în 2-3 reprize aceloraşi tehnologii.
În arboretele slab productive cu consistenţa sub 0,3, cu o capacitate bioregenerabilă foarte
redusă sau inexistentă, precum şi în arboretele derivate care nu pot fi refăcute prin aplicarea
unor tratamente cu regenerare sub masiv se vor aplica tăieri rase cu aplicarea ulterioară a
tehnicilor şi tehnologiilor de împăduriri.
2.1.3. Substituirea arboretelor derivate
Substituirea arboretelor derivate (cărpinete, acerinee, teişuri, frăsinete etc.) situate în staţiuni
forestiere corespunzătoare tipului natural fundamental de păduri de cvercinee, se poate
realiza apelând la tăierile rase în benzi sau coridoare, şi la regenerarea artificială sau mixtă a
suprafeţelor dezgolite, prin semănături directe, plantări sau complectări, conform compoziţiilor
de regenerare adoptate şi cu respectarea tehnologiilor optime de cultură a speciilor promovate
în condiţii staţionale concrete.
Tehnicile şi tehnologiile de instalare a culturilor silvice în arboretele derivate supuse procesului
de substituire, corespund în mare măsură celor aplicate în condiţiile terenului descoperit, cu
unele modificări care derivă din forma de substituire (coridoare, benzi sau parchete mici) şi

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
557
măsura posibilităţii de utilizare a protecţiei laterala a arboretului matur. Aceste tehnici şi
tehnologii sunt detalizate în îndrumarul tehnic privind regenerarea şi împădurirea terenurilor
din cadrul fondului forestier al Republicii Moldova şi în mod special cu referinţă la substituiri
în capitolul precedent.
2.2. Particularităţile reconstrucţiei ecologice a salcâmetelor
În dependenţă de amplasarea spaţială a arboretelor de salcâm, de starea de sănătate şi de
productivitatea acestora, de obiectivul fixat şi de metodele şi procedeele de reconstrucţie
ecologică adoptate, salcâmetele pot fi încadrate în următoarele patru categorii de terenuri, şi
anume:
1. Salcâmete de productivitate superioară şi mijlocie, amplasate în interiorul trupurilor de
pădure natural fundamentale, pe staţiuni favorabile speciilor de cvercinee.
2. Salcâmete de productivitate superioară şi mijlocie, amplasate pe terenuri degradate,
preluate de la agenţii agricoli, dar cu un potenţial staţional favorabil altor specii mai
valoroase economic.
3. Salcâmete de productivitate superioară, medie şi inferioară, situate în condiţiile staţionale
corespunzătoare.
4. Salcâmete de productivitate inferioară, situate în condiţii staţionale improprii acestora,
dar favorabile pentru alte specii indiferent de valoarea lor economică.
Pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor din I categorie, care încadrează salcâmetele
amplasate în interiorul trupurilor de pădure natural fundamentale, este necesar efectuarea unui
studiu, care ar elucida următoarele aspecte privind starea cadrului natural vegetal şi staţional al
acestora, şi anume:
a) starea de sănătate a arboretului;
b) vârsta arboretului;
c) generaţia arboretului;
d) tipul şi potenţialul staţional;
e) provenienţa (lăstari sau drajoni).
Aceste arborete necesită lucrări de substituire cu asociaţii de specii corespunzătoare condiţii
staţionale date, luând ca bază tipul de pădure natural fundamental din preajmă. În aceste cazuri
este foarte important să se stabilească posibilitatea substituirii şi momentul intervenţiei. În astfel
de condiţii staţionale, favorabile vegetaţiei forestiere în ansamblu şi îndeosebi salcâmetelor, nu
se poate interveni cu lucrări de substituire după prima şi chiar după a doua generaţie, în virtutea
capacităţii foarte viguroase de lăstărire a salcâmetelor în astfel de condiţii. Este recomandabil ca
aceste arborete să se conducă cel puţin două generaţii prin lăstărire pentru a slăbi capacitatea de
lăstărire a cioatelor, ca apoi la o vârstă înaintată să fie exploatate şi substituite.
Aplicarea tehnicilor şi tehnologiilor cunoscute de substituire a arboretelor, devine foarte
dificilă şi costisitoare în cazul salcâmetelor datorită particularităţilor bioecologice specifice ale
acestei specii. Astfel, aplicarea tehnologiilor ce presupun tăieri rase în parchete, mobilizarea
integrală a solului şi semănături directe sau plantări de puieţi în condiţiile de teren descoperit
în anul următor, sunt îngreunate ori imposibile datorită capacităţii ridicate de drajonare a
salcâmului. În astfel de condiţii devine necesară utilizarea terenului respectiv sub culturi agricole
2-3 ani şi întreruperea stării de masiv pe această perioadă, ce ea ce este de nedorit.
În ultimul timp, s-au făcut unele încercări de substituire a acestor arborete după 2-3 generaţii
de vegetaţie, prin aplicarea doar a lucrărilor manuale de împădurire (semănături directe printre
cioatele rândurile de salcâm) cu specii corespunzătoare condiţiilor staţionale (stejar pedunculat)
a parchetelor exploatate. Evident că această procedură, necesită un număr impunător de
intervenţii de descopleşire şi îngrijire a seminţişului de stejar pedunculat şi a speciilor de

558
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
amestec, ajutor şi arbuşti, pe perioade de vegetaţie în următorii 3-4 ani. De asemenea, acest
procedeu antrenează implicarea în aceste lucrări a unui număr mare de muncitori silvici şi o
atenţie deosebită din partea silvicultorilor asupra procesului de creştere şi dezvoltare a acestor
culturi până la realizarea unei noi stări de masiv. Cu toate acestea, rezultatele obţinute în urma
aplicării acestui procedeu şi în baza respectării unor fundamente ecologice privind conservarea
mediului de pădure, ne permit să recomandăm aplicarea în continuare a acestuia acolo unde
este posibilă utilizarea forţei de muncă manuale în astfel de proporţii.
Indiferent de procedeul adoptat în cazul substituirii arboretelor de salcâm situate în condiţii
staţionale improprii acestuia, cu specii şi asociaţii de specii în corespundere cu condiţiile de
mediu date, îngrijirea seminţişului sau a puieţilor instalaţi până la constituirea noii stări de
masiv, trebuie să se efectueze ori de câte ori este necesar pentru a nu permite copleşirea acestora
de către eventualii lăstari de salcâm şi de către vegetaţia erbacee.
Pentru salcâmetele încadrate în categoria a II-a, sunt recomandate aceleaşi procedee de
substituire menţionate pentru prima categorie, cu excepţia, ca lucrările preconizate se efectuează
nu pe întreaga suprafaţă, ci pe parchete mici (până la 1ha), dată fiind aşezarea acestor arborete
în marea lor majoritate pe pante, ceea ce ar putea duce la reluarea procesului de eroziune sau
alunecare. Aceste parchete se amplasează de-a lungul curbei de nivel sub formă de coridoare
cu lăţimea de 20-25m, repetându-se peste 40-50m.. Prin efectuarea a 2-3 intervenţii în timp de
10-12 ani se poate substitui întregul arboret. Formula de împădurire se stabileşte în raport cu
condiţiile staţionale.
Pentru salcâmetele încadrate în categoria a III-a, se recomandă şi pe viitor promovarea
acestei specii prim ameliorarea stării de sănătate a arboretului ce presupune provocarea
drajonării arboretului exploatabil prin metodele existente şi promovarea prin lucrări de îngrijire
a lăstarilor din rădăcinile laterale (drajoni), care sunt mai viabili şi mai rezistenţi la condiţiile de
mediu extremale şi a factorilor perturbanţi. Astfel se ajunge la renovarea arboretului cu o nouă
generaţie de arbori mai viabili şi mai productivi.
În categoria a IV-a, sunt încadrate salcâmetele de productivitate inferioară, situate în condiţii
staţionale improprii salcâmului, de regulă cu soluri carbonatice, tasate, etc., dar proprii altor
specii, indiferent de valoare lor economică. Ca şi în cazul terenurilor acoperite cu salcâmete
încadrate în categoriile I şi II, aceste arborete necesită lucrări de reconstrucţie ecologică prin
substituiri. În acest caz însă, se poate interveni cu substituiri chiar şi după generaţia a doua de
vegetaţie, reieşind atât din capacitatea slabă de lăstărire a arborilor şi de intensificarea procesului
de uscare a acestora, cât şi de potenţialul staţional nefavorabil creşterii şi dezvoltării salcâmului.
Formula de împădurire în astfel de situaţii se stabileşte pe teren după un studiu profund al
condiţiilor staţionale.
În toate cazurile, indiferent de categoria de terenuri în care au fost încadrate salcâmetelor, de
rând cu lucrările de îngrijire a seminţişului sau a puietului instalat până la realizarea unei noi
stări de masiv, iar apoi şi executarea la timp şi calitativ a lucrărilor silvoculturale, este necesară
protejarea strictă a noilor culturi silvice de păşunat şi tăieri ilicite.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Приложение 12.
ТЕХНОЛОГИЧЕСКИЕ СХЕМЫ РЕКОНСТРУКЦИИ МАЛОЦЕННЫХ И НИЗКОПРОДУКТИВНЫХ
ПОЙМЕННЫХ НАСАЖДЕНИЙ
(по Алексейченко А.П., Алексейченко Н.А. Пойменные леса Молдовы и
Приднестровья // Киев. 2009. 296 с.)
№
Наименование машин и орудий
Технология производства работ
п/п
основной вариант дополнительный вариант
1 2 3 4
Схема 1
Насаждения, не отвечающие по своему качественному состоянию целевому назначению. Спелые и перестойные на-
КАТЕГОРИЯ I
саждения всех пород, теряющие (утратившие) регенеративную способность. Неудовлетворительные по санитарно-
ГРУППА:
му состоянию насаждения всех пород.
КАТЕГОРИЯ II Насаждения низкой хозяйственной ценности. Средневозрастные насаждения с недостаточной степенью участия
ГРУППА:
главных пород.
Участки насаждений дуба, ясеня, тополя белого, древостои ветлы в центральной и притеррасной частях поймы, а
КАТЕГОРИЯ III
также плантационные культуры гибридных тополей с пониженным приростом в результате изменения лесорасти-
ГРУППА:
тельных свойств почв (вследствие нарушенности гидрологического режима или же других причин).
1. Сплошная вырубка древесного полога Бензопила
Дополнительная уборка порубочных остатков и провешивание
2.
линий прокладки полос.
3. Понижение пней на уровне с землёй на полосе шириной 3 м. МПП-75; МТЗ-82 Бензопила
Прокладка минерализованной полосы шириной 3 м (2-х кратным
ЛТД-1,2; ДТ-75
4. БДН-3,0; ДТ-75
проходом агрегата в один след)
ДКЛН-6/8; Т-25А
Уход за полосой по мере надобности в течение вегетационного пе-
ДКЛН-6/8; Т-25А
5. БДН-3,0; ДТ-75
риода
ЛТД-1,2; ДТ-75
МЛУ-1; ДТ-75
6. Посадка леса ЛМД-1; ЛХТ-55
МЛ-1; ДТ-75
7. Механизированный уход за почвой БДН-1,3; ДТ-75 ПЛД-1,2; ДТ-75
8. Ручные уходы в ряду Мотыга
Осветление (удаление поросли (1-2 разовое за вегетационный пе-
9. риод) по краям кулис, препятствующее проведению механизиро- РКР-1,5; МТЗ-82 Сектор-3
ванного ухода)
559

560
родолжение таблицы
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
2 3 4
Схема 2
КАТЕГОРИЯ II ГРУП- Насаждения низкой хозяйственной ценности.
ПА:
Лесные культуры (I-II класса бонитета) с недостающей степенью участия главной породы.
1. Сплошная вырубка древесных и кустарниковых пород. Бензопила Секор-З
Фрезерование сплошное рядов деревьев с одновременным
2. МФ-0,9; ДТ МРП-2; ЛХТ-55
дроблением древесины и перемешиванием ее с почвой.
3. Посадка леса. СЛН-1; ДТ-75 Д-513; Т-130
4. Механизированный уход за междурядьями. ПЛН-1,2; ДТ-75
5. Ручной уход.
Схема 3
Насаждения из главных лесообразующих пород, не соответствующие лесорастительным условиям
КАТЕГОРИЯ II ГРУП-
Кустарниковые заросли (кроме бечевника и руслового откоса от меженного уровня реки до бровки поймы),
ПА:
разновозрастные различной сомкнутости.
Вырубка кустарника коридорами шириной 3,0 метра, а при
высоте полога более 3,0 метров допускается сплошная выруб-
Д-174Б; Т-130 (агрегат обеспечивает шика
его, за исключением ценных деревьев, а также плодовых;
рину
1.
КРК-1,5; МТЗ-82
расстояния между осями прорубаемых коридоров принима-
обрабатываемой полосы 3,6 м);
ется минимальное (3,0 м), так как смыкание древесного поло-
Секор-З
га рассчитано на вводимую породу.
Д-50; Т-130 КМ-1; ДТ-75 Д-496;
2. Раскорчевка пней, их вычесывание в межкоридорные кулисы.
Т-130 Д-210Г; Т-130 МРП-2; ЛХТ-55
Продолжение таблицы
1 2 3 4
Схема 2
Насаждения низкой хозяйственной ценности.
КАТЕГОРИЯ II ГРУППА:
Лесные культуры (I-II класса бонитета) с недостающей степенью участия главной породы.
1. Сплошная вырубка древесных и кустарниковых пород. Бензопила Секор-З
Фрезерование сплошное рядов деревьев с одновременным дро-
2. МФ-0,9; ДТ МРП-2; ЛХТ-55
блением древесины и перемешиванием ее с почвой.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
3. Посадка леса. СЛН-1; ДТ-75 Д-513; Т-130
4. Механизированный уход за междурядьями. ПЛН-1,2; ДТ-75
5. Ручной уход.
Схема 3
Насаждения из главных лесообразующих пород, не соответствующие лесорастительным условиям
КАТЕГОРИЯ II ГРУППА: Кустарниковые заросли (кроме бечевника и руслового откоса от меженного уровня реки до бровки поймы),
разновозрастные различной сомкнутости.
Д-174Б; Т-130 (агрегат обеспечивает
ширину
обрабатываемой полосы 3,6 м);
Секор-З
КРК-1,5; МТЗ-82
Вырубка кустарника коридорами шириной 3,0 метра, а при высоте
полога более 3,0 метров допускается сплошная вырубка
его, за исключением ценных деревьев, а также плодовых; расстояния
между осями прорубаемых коридоров принимается
минимальное (3,0 м), так как смыкание древесного полога рассчитано
на вводимую породу.
1.
КМ-1; ДТ-75 Д-496;
Т-130 Д-210Г; Т-130 МРП-2; ЛХТ-55
ПБН-100А; Т-130
ПКБ-56; Т-130
ПКБ-2-54; Т-130
ССН-1; ДТ-75
СЖН-1; Т-40
2. Раскорчевка пней, их вычесывание в межкоридорные кулисы. Д-50; Т-130
3. Вспашка площади. ППН-50; Т-130
4. Дискование площади. БДТ-2,2; ДТ-75
ПЛД-1,2; ДТ-55
СЛН-1; ДТ-75
СЖУ-1; Т-40
Посадка механизированная после предварительного дискования.
При создании дубовых культур целесообразно создавать
их высевом желудей.
5.
Продолжение таблицы
561
1 2 3 4
Механизированный уход в междурядьях путем седлания ря-
6. дов по мере надобности, до возраста, при котором возможен КЛБ-1,7; Т-40
проход агрегата; в ряду производится ручной уход (мотыгой).
Схема 4
КАТЕГОРИЯ II ГРУП- Насаждения из главных лесообразующих пород, не соответствующие условиям местопроизрастания.
ПА
Плантации ивы корзиночной низкой продуктивности.
1. Сплошная вырубка ивы. КРК-1,5; МТЗ-82 Д-174б; Т-130
2. Корчевка пней ивы. Д-513; Т-130

562
3. Сгребание (окучивание) порубочных остатков и корней. ВК-1,7; ДТ-55
4. Трелевка порубочных остатков за пределы площади. ТПР-1; Т-25 «Муравей»; МТЗ-52
ПБН-100А; Т-130
5. Сплошная вспашка площади. ППН-50; Т-130
ПКВ-75Г, ДТ-75
6. Дискование 2-кратное. БДСТ-2,5; ДТ-75 БДН-З; ДТ-75
7. Посадка леса. СЛН-1; Т-40
БДТ-3; ДТ-75
8. Механизированный уход за почвой. БДСТ-2,5; ДТ-75
КЛБ-1,7;Т-40
БДТ-2,2; ДТ-75
Схема 5
НА УЧАСТКАХ С РАЗЛИЧНОЙ СТЕПЕНЬЮ И ХАРАКТЕРОМ ЗАСОЛЕНИЯ ПОЧВЫ
Участки могут быть представлены различными группами малоценных и низкопродуктивных насаждений. Поэтому варианты расчистки
площади от существующей древесной и кустарниковой растительности в настоящей схеме не приводятся. Непосредственно обработка почвы
должна происходить по следующей схеме:
Основная вспашка трехъярусным плугом или же рыхление на ПТН-40; ДТ-75
ПТН-30-40;
1.
глубину 30 см.
КПУ-400; ДТ-75
ДТ-75
2. Перепашка безотвальным-плугом. ПН-4-30; ДТ-75
Рыхление солонцового и подсолонцового горизонта с частич-
PC-1,5; ДТ-75
ГР-1,4; Т-130
3.
ным их перемешиванием.
РН-80Б; Т-130
РН-60; Т-130
4. Рыхление верхнего слоя почвы. КРГ-3,6; ДТ-75 БДТ-3,0; ДТ-75
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Продолжение таблицы
1 2 3 4
Схема 5
НА УЧАСТКАХ С РАЗЛИЧНОЙ СТЕПЕНЬЮ И ХАРАКТЕРОМ ЗАСОЛЕНИЯ ПОЧВЫ
Участки могут быть представлены различными группами малоценных и низкопродуктивных насаждений. Поэтому варианты расчистки площади
от существующей древесной и кустарниковой растительности в настоящей схеме не приводятся. Непосредственно обработка почвы
должна происходить по следующей схеме:
Основная вспашка трехъярусным плугом или же рыхление на ПТН-40; ДТ-75
ПТН-30-40;
1.
глубину 30 см.
КПУ-400; ДТ-75
ДТ-75
2. Перепашка безотвальным-плугом. ПН-4-30; ДТ-75
Рыхление солонцового и подсолонцового горизонта с частич-
PC-1,5; ДТ-75
ГР-1,4; Т-130
3.
ным их перемешиванием.
РН-80Б; Т-130
РН-60; Т-130
4. Рыхление верхнего слоя почвы. КРГ-3,6; ДТ-75 БДТ-3,0; ДТ-75

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Схема 6
РЕКОНСТРУКЦИЯ УЧАСТКОВ НАСАЖДЕНИЯ, ЧАСТИЧНО ПОРОСШИХ ТРОСТНИКОМ
1. Вырубка деревьев и кустарника. Бензопила
2. Сжигание (ранней весной) старого тростника. Секор-З
3. Выкашивание молодых побегов тростника (вручную).
4. Дискования участков, поросших тростником. БДН-3,0; ДТ-75 ПНД-4-30; ДТ-75
Вспашка (осенью или весной следующего года) на глубину 30
5. см после появления массовых всходов, вызванных (поране-
ПН-4-30; ДТ-75 ПН-4-30; ДТ-75
нием корневищ.
6. Дискование площади по мере отрастания побегов тростника. БДН-3,0; ДТ-75 ПНД-4-30, ДТ-75
7. Плантажная вспашка (июль-август) ППН-40; Т-130 ПБН-75; ДТ-75
8. Дискование площади по мере отрастания побе гов тростника. БДТ-3,0; ДТ-75 ПНД-4-30; ДТ-75
9. Плантажная перепашка (сентябрь-октябрь). ППН-50; Т-130 ПБН-100А; Т-130
10. Выравнивание площади, дискование 2- кратное БДТ-3,0; ДТ-75 ПНД-4-30; ДТ-75
11. Предпосадочное дискование площади (весеннее). БДТ-3,0; ДТ-75 ПНД-4-30; ДТ-75
12. Посадка леса, уход за почвой СЛН-3,0; ДТ-75 ЛМД-1; ДТ-75
13. Уход за почвой. БДН-2,5; ДТ-75
563

564
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Приложение 13.
РЕКОМЕНДАЦИИ ПО РЕКОНСТРУКЦИИ СТЕПНЫХ ПАСТБИЩ
Рекомендации по коренному улучшению низкопродуктивных кормовых угодий
Введение. Коренные улучшения рекомендуются для тех участков, где изменения травяного
покрова приобрели необратимый характер и без вмешательства человека его
улучшение невозможно.
Это варианты бурьянистой растительности и залежей разных возрастов. Качество таких
пастбищных угодий можно повысить с применением системы, при которой природная
растительность целиком уничтожается, и на ее месте создаются сеяные (культурные)
кормовые угодья. Большинство этих участков расположено на склонах холмов, пригодных
для применения средств механизации.
Методы создания сеяных (культурных) кормовых угодий. Сеяные кормовые угодья
наиболее высокоурожайны при выполнении всей системы их устройства (обработка
почвы, правильный подбор многолетних трав и травосмесей, систематическое внесение
удобрений и т.д.). Возможно создание сеяных кормовых угодий двух основных категорий,
различающихся по структуре растительного покрова:
А) культурные пастбища с травосмесью, состоящей из 2-5 кормовых растений (или
монокультур) – старый традиционный путь улучшения пастбищных угодий.
Б) агростепи – степные кормовые угодья, реставрируемые путем посева многовидовых
смесей семян степных трав; это относительно новый метод.
А. Коренное улучшение пастбищ с высевом смеси культурных трав
Большая часть пастбищных земель, подлежащих коренному улучшению, располагается
небольшими участками значительно удаленными от сел. Пастбища и сенокосы, закладываемые
на длительное пользование, могут давать высокие урожаи пастбищной травы
только в том случае, когда уход за ними и использование проводятся с соблюдением всех
основных агротехнических правил.
В условиях степной зоны такие пастбища могут иметь большое хозяйственное значение,
но расположены на склоновых землях, подверженных эрозии почв. Поэтому их распашку
следует проводить лишь в исключительных случаях и только в год улучшения.
Залужение можно проводить обычным путем или ускоренным способом.
При хорошей обработке почвы и внесении удобрений многолетние травы уже со второго
года после посева могут дать высокие урожаи сена (до 8-12 ц/га).
А.1. Обычное залужение. На ровных участках при значительном задернении почвы, для
подготовки к посеву многолетних трав, сначала можно провести посев предварительных
– однолетних кормовых культур (например, злаково-бобовая смесь горох+овес+ячмень,
вика+овес, кукуруза+люцерна), менее требовательных к тщательности обработки почвы.
При освоении целинных участков, в почвах содержится много питательных веществ, поэтому
их лучше использовать под посев ценных культур. При последующих обработках на
участке исчезают дикорастущие растения, минерализуются растительные остатки, выравнивается
поверхность, и посеянные многолетние травы дают нормальный урожай.
А.2. Ускоренное залужение. На почвах с маломощной дерниной, особенно при освоении
склоновых земель или острой нехватке кормов, можно применять ускоренные методы
залужения, при которых с первого года освоения целинных и залежных земель собирают
фураж. Чтобы урожай кормов в первый год был выше, можно использовать посевы
с озимыми или яровыми культурами, которые убирают на зеленую подкормку или сено.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
565
А.2.1. Посевы с использованием озимых. При ускоренном залужении малопродуктивных
кормовых угодий, в том числе старых залежей, на черноземных почвах вспашку
проводят плугом с предплужником за две-три недели до посева озимых, с последующим
боронованием в два следа. Если необходимо, почву выравнивают дискованием или волокушей.
Если много сорняков, перед посевом поле лущат, а затем прикатывают и сеют
озимые. Многолетние злаковые травы высевают вместе с озимыми, а бобовые подсевают
к ним ранней весной. При отсутствии сорняков, ровной поверхности и достаточно плотной
почве, посев озимых производится без лущения и прикатывания.
А.2.2. Посевы с использованием яровых. Там, где озимые неустойчивы, травы подсевают
под яровые. Весной поле боронуют, лущат, прикатывают катком и проводят посев.
На легких почвах посев проводится без предварительного лущения. Яровые впоследствии
убирают на сено или на зеленый корм, а многолетние травы в первый год лучше
не скашивать, что способствует их укреплению к зиме и снегонакоплению.
А.3. Обработка почвы. Под пастбищные угодья отведены главным образом более
или менее крутые склоны, не свыше 15-20 градусов крутизны, нередко с маломощным
гумусным горизонтом. Практика освоения склоновых земель под посевы однолетних
культур показывает, что механизация работ по подготовке почвы, посеву, уходу
и уборке возможны при уклонах 5-6 (реже до 8) градусов. Но и в этих условиях происходит
интенсивный смыв почвы, и посев кормовых трав следует проводить с применением
противоэрозионной агротехники (пахота поперек склона, боронование почвы,
устройство валиков для задержания потоков воды и др.). Поэтому на всех участках
с уклоном свыше 5-6 градусов наиболее целесообразно создание многолетних сеяных
кормовых угодий.
Во избежание смыва почву распахивают ранней весной с полным оборотом пласта,
разравнивают волокушей или легкими боронами и сеют многолетние травы (под покров
или без покрова яровых). Внесение удобрений перед вспашкой и в виде подкормки ранней
весной вызывает значительное повышение урожая.
А.4. Почвозащитные сеяные пастбища. На склонах с уклоном до 8-10 градусов можно
проводить распашку, но более крутые склоны рекомендуется засевать по дискованной
дернине. Дискование нарушает только поверхностный слой почвы и смыв с поверхности
сокращается.
При создании сеяных пастбищ на эрозионно-опасных участках, если на них невозможно
проведение эффективных противоэрозионных мероприятий, для снижения смыва
почвы распашку или дискование следует проводить полосами, оставляя через каждые
10-20 метров полосы с природным травяным покровом. Через 1-2 года, когда посеянные
травы хорошо разрастутся, проводят посев трав и на нераспаханных полосах с
природным травостоем. Такой способ обработки почвы особенно пригоден для опасных
в эрозионном отношении участков, на которых по какой-либо причине не могут быть
проведены противоэрозионные мероприятия, а посев трав еще возможен.
А.5. Травосмеси. Для посева на степных участках лучшими травами являются
эспарцет, люцерна желтая, донник, житняк, костер безостый, костер прямой и типчак.
Для создания многолетних кормовых угодий на склоновых участках можно использовать
разные травосмеси, например, из эспарцета, люцерны желтой, костра безостого,
житняка и типчака. Одной из лучших для залужения склонов считается смесь
из двух бобовых и двух злаков, из которых один корневищный. Оптимально соотношение
бобовые - 25-30 %, злаки -35-40% от нормы высева в чистом виде. При посеве
по дискованному склону норму высева увеличивают на 25-30%. Глубина заделки семян
дана в таблице.

566
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Рекомендуемые смеси для степных пастбищ (в кг на гектар семян 1 класса).
Для использования травостоя до 4-5 лет (до обновления):
1) Эспарцет песчаный - 40; житняк – 6-7; костер безостый – 8; лядвенец рогатый-2-3;
2) Люцерна синегибридная или люцерна посевная – 6-7; житняк – 6-7; костер
безостый – 7-8;
3) Люцерна синегибридная или люцерна посевная – 6-7; житняк – 12-14;
Для использования травостоя свыше 5 лет:
Люцерна желтая – 3,5-4; житняк – 5-5,5; типчак – 3-3,5; костер прямой – 5,5-6.
Таблица.
Глубина заделки семян многолетних трав.
Травы
Злаки
На легких почвах На средних почвах На тяжелых почвах
Костер безостый 3-4 2,5-3 1,5-2
Костер прямой 3-4 2,5-3 1,5-2
Житняк 1-2 1-1,5 0,5
Типчак
Бобовые
1-2 1-1,5 0,5
Люцерна посевная 2,5-3 2 1
Люцерна синегибридная 2,5-3 1,5-2 0,5-1
Лядвенец 1-2 1-1,5 0,5
Эспарцет 3-4 2-2,5 1,5
А.2.6. Внесение удобрений. Для лучшего развития травы желательно внесение минеральных
удобрений перед посевом, например, осенью – суперфосфата, 2-4 ц/га, и калийной
соли, 1-2 ц/га, весной - сернокислого аммония, 1-1,5 ц/га. Для получения высоких
урожаев следует ежегодно вносить в осеннее время суперфосфата – 1,5-2 ц/га; калийной
соли – 1 ц/га; сульфата аммония – 1 ц/га.
А.2.7. Возобновление посева. При ухудшении качества и урожайности трав созданного
пастбища распахивать их не обязательно - самой ранней весной проводят поверхностный
подсев трав. Для этого в весеннее время предварительно на участок вносят удобрения
(10-20 т/га перепревшего навоза или полное минеральное удобрение), поле интенсивно
дискуют, затем сеют травы и прикатывают катками. Сеяные кормовые угодья
обновляют после резкого снижения урожая трав.
Б. Степные кормовые угодья – агростепи
Введение. Создание агростепей следует проводить там, где сеяные пастбища создавать
экономически нецелесообразно, а восстановление травостоя улучшит кормовую базу домашних
животных, будет препятствовать дальнейшей эрозии почв и содействовать повышению
биологического разнообразия. В отличие от сеяных пастбищ, агростепь при
правильном использовании не требует периодического обновления. Для создания агроспепи
особенно пригодны эрозионно-опасные участки, в том числе в «горячих точках»,
где проведение противоэрозионных мероприятий затруднено.
Метод агростепи может быть использован для:
• повышения продуктивности низкоурожайных пастбищ;
• создания семенных участков степных трав в качестве источника посевного материала;
• восстановления продуктивности и устойчивости угодий на полянах гырнецов с
нарушенным травяным покровом;

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
567
• создания генофонда степных растений, в том числе редких видов;
• выращивания полезных растений (лекарственных, эфиромасличных) и улучшения
кормовой базы пчеловодства.
Разрушение степной природной зоны не только уменьшило кормовые достоинства
естественных кормовых угодий, но и сделало крайне актуальным сохранение степного
биоразнообразия и защиту последних островков степной растительности. Малые площади
степных сообществ недостаточны для сохранения и поддержания популяций редких
видов, но увеличение площади степей возможно за счет их восстановления на аграрных
землях, в том числе при переводе нерентабельных земель в категорию кормовых
угодий, или для улучшения низкопродуктивных пастбищ. Исчезнувшая степь самостоятельно
восстанавливается очень долго – до 80-100 лет и более. При этом процесс восстановления
степи идет постепенно и проходит последовательно ряд стадий, от бурьянистых
и корневищно-злаковых травостоев до конечной зональной степи, состоящей из
плотнодерновинных злаков и большого числа сопутствующих видов.
Поэтому ускоренное восстановление степной растительности содействует рациональному
использованию кормовых угодий, предоставляя ряд экономических и экологических
благ:
– получение экологически чистого и наиболее дешевого пастбищного корма;
– наилучшее соотношение в корме питательных веществ, способствующих повышению
качества продукции – молочной, мясной;
– создание пастбищ с неограниченной долговечностью (при правильном использовании)
и способностью к самовосстановлению, что определяет низкие затраты;
– надежная защита почвы от водной и ветровой эрозии, которую степь может погашать
на 90-95%;
– сохранение и воспроизводство биоразнообразия степей;
– увеличение экологической емкости угодий.
Из всех известных методов создания искусственных степей, наиболее экономичным
является метод агростепей – искусственное восстановление путем посева в подготовленную
почву сложных смесей семян степных растений. По всем основным признакам строения
агростепи похожи на природные степные сообщества. Важной особенностью, ценной
в хозяйственном отношении, является способность агростепей с двух или трехлетнего
возраста становиться пригодными для сбора семян, что позволяет использовать их
при расширении площадей.
Источником посевного материала могут служить хорошо сохранившиеся участки
степной растительности и агростепи, заложенные для производства семенного материала.
Б.1. Земли, пригодные для создания агростепей. Для восстановления долговечной
степной растительности можно использовать разные земельные участки, относимые
большей частью к категории «бросовых» земель:
(i) низкопродуктивные старопахотные земли;
(ii) сбитые пастбища и скотопрогоны, утратившие природный травяной покров;
(iii) склоновые участки пастбищ, отводимые под почвозащитные степные полосы
(аналоги лесополос);
(iv) полосы отчуждения вдоль магистральных автодорог и кабельных линий;
(v) активно нарушаемые оврагами, промоинами и оползневыми процессами обнажения
почвогрунтов;
(vi) участки природных охраняемых территорий зон (например, поляны лесов из дуба пушистого)
с нарушенным растительным покровом, где допускается реконструкция.

568
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Б.2. Расположение посева. Схема размещения посевов разрабатывается с учетом эрозионной
обстановки (господствующих ветров и направления стоков). На склонах наиболее
целесообразно проводить залужение с созданием « буферных полос» шириной 30-50
м, чередующихся с полосами такой же ширины, оставленными для агростепей. Через 2-3
года на «буферных полосах» также проводится посев семян травосмеси.
Б.3. Порядок выполнения работ при создании агростепей. При создании агростепей
прежде всего определить очередность залужения участков и тип травяного сообщества
для каждого из них. На крупных участках наиболее целесообразно создание полос
агростепей шириной 30-50 метров, чередующихся с «буферными полосами» такой
же ширины, залужение которых следует проводить через два-три года после первых. На
эрозионно-опасных склонах полосы ориентируются вдоль горизонталей. На небольших
по площади участках можно проводить обработку почвы сплошным способом.
Б.4. Подготовка почвы. Основным требованием при обработке почвы является достаточно
полное уничтожение сорняков, чтобы исключить их конкурентное воздействие
в борьбе за воду, питательные вещества и свет на начальных этапах прорастания
и развития степных растений. Среди сорных видов наибольшую опасность представляют
корнеотпрысковые многолетники, такие как осот розовый (бодяк), осот полевой, пырей
ползучий, свинорой и другие. Поэтому в соответствии с обилием сорных растений
участка планируется количество обработок почвы, с тем, чтобы своевременно провести
посев, который желательно сделать через 7-10 дней после вспашки. Если ситуация позволяет,
то вспашка может проводиться по типу зяби – осенью.
При реальной эрозионной опасности и каменистой почве этап подготовки почвы
можно свести к тяжелому боронованию чередующихся полос, или дискованию, подобрав
для дисков нужный угол атаки.
Дикие травы нетребовательны к плодородию почвы, им и не очень нужны удобрения.
Б.5. Заготовка семян. В степях, даже при хорошей их сохранности, обычно наблюдается
нехватка бобовых растений, являющихся источником протеина в пастбищном корме.
Поэтому, при выборе семенных участков следует помнить и о количестве бобовых в
их составе, таких как астрагалы австрийский, понтийский, эспарцетовый, вики подзаборная,
тонколистная и узколистная, вика мышиный горошек, вязель изменчивый, донники,
виды клеверов, люцерна румынская, люцерна хмелевидная, чина клубненосная,
эспарцет песчаный. Кормовые достоинства видов этой группы заметно изменяются по
сезону, но все они должны входить в состав агростепей.
Представители разнотравья также имеют существенное кормовое значение, поскольку
восполняют нехватку растений из числа бобовых. К ним относятся такие виды, как астра,
буквица лекарственная, василек восточный, вероника Жакена, вероника колосовидная, герань
кроваво-красная, гониолимон Бессера, дубровник беловойлочный, дубровник обыкновенный,
зверобой продырявленный, зопник клубненосный, козлобородник большой,
колокольчик болонский, крестовник Якова, кульбаба шершавая, лабазник обыкновенный,
лапчатка тусклая, резак, тысячелистники, чабрецы и др. Многие из этих растений (прутняк,
подорожники, резак) являются отличными кормовыми травами.
Роль разнотравья не ограничивается их кормовой значимостью, они важны также
в экологическом отношении, являясь элементами сложной структуры степных сообществ
и заполняя (или уплотняя) свободное пространство. Многовидовые степные
сообщества значительно лучше противостоят проникновению сорняков, более слабых
в конкурентном отношении, поэтому и многовидовые агростепи будут более замкнутыми
сообществами.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
569
Б.6. Уход и использование.
Б.6.1. Агростепь в первый год. В год посева засеянный участок напоминает одну из
стадий залежной растительности из-за массового развития сорняков, появляющихся из
семян, накопившихся в почве за предыдущие годы. То, что участок имеет вид залежи, не
является признаком неуспеха - идет процесс роста всходов, осваивающихся со средой.
Ранневесенние посевы характеризуются более дружными всходами степных растений,
чем позднелетние (осенние). Но при этом активно развиваются сорняки, в том числе однолетние
и двулетние, которые опережают в росте степные травы. Наиболее обычны однолетние
костры, вероники, горчица полевая, горец птичий, дескурайния Софии, клевер
пашенный, марь белая, пастушья сумка, ярутки, яснотки и другие. При густом стоянии
сорняков в апреле-мае создается плотный полог, под которым молодые всходы медленно
растущих степных трав угнетаются.
Эффективно подавляет сорняки в в это время сплошное подкашивание травяного покрова
до цветения сорняков. Это улучшает рост степных растений, которые после удаления
сорняков получают хорошее освещение. Подкашивание можно проводить вручную
(косами) или механизировано, например используя силосоуборочную технику.
Весеннее подкашивание. Время проведения работ по удалению сорняков: конец апреля
- начало мая. Подкашивание проводится в момент массового нарастания преобладающих
сорных растений (сурепка, дурнишник, костер, марь, щетинник и другие), и достижения
ими высоты 20-30 см, но обязательно до их цветения. Подкашивание проводится
до высоты 5-7 см, ни в коем случае не ниже! В случае разрастания крупных сорняков,
таких как осот розовый (бодяк полевой), чертополох, татарник, коровяки и др., следует
проводить подкашивание избирательно, в образуемых ими зарослях.
Летнее подкашивание. После отрастания сорняков в июне-июле проводят вторичное
скашивание. Оно также должно быть приурочено к разрастанию обычных массовых
сорняков до их зацветания.
Удаление скошенной травы. Скошенную траву следует обязательно удалять с участка,
иначе под ней начинается процесс выпревания молодых степных растений.
Охрана от проникновения скота на территорию участка. На этом этапе развития
степные растения особенно уязвимы к стравливанию и вытаптыванию животными, особенно
мелким рогатым скотом.
Б.6.2. Агростепь во второй и третий год. Со второго года развития агростепи проявляются
характерные для целинных степей признаки строения (сходство по видовому
составу, численному соотношению и обилию видов, и др.). Подросшие степные растения
начинают подавлять развитие сорняков, и борьбу с ними следует продолжать только в
случае интенсивного разрастания крупных сорных многолетников (бодяк, чертополох,
осот). Восстанавливаемая степная растительность переводится в режим хозяйственного
использования. Со второго года агростепи можно начинать заготовку посевного материала
– см. раздел Б.5.2., или использовать ее как сенокос. С третьего года можно вводить
выпас, но желательно остановиться на заготовке сена.
Б.6.3. Агростепь в четвертый и последующие годы развития степи. На семенных
участков агростепи продолжается заготовка семян. Но с этого времени для сеяных агростепей
наиболее целесообразной считается периодическая смена режимов использования.
Выпас вводится для того, чтобы разбивать копытами животных накопившиеся сухие
остатки и дать возможность прорастать растениям, которым этот слой мешает. На
четвертый год жизни, с июня до выгорания трав, проводится выпас при норме одна корова
или лошадь на гектар. На пятый-седьмой годы снова проводится сенокошение, а на
восьмой возвращается выпас, при котором вместо одной головы крупного скота можно

570
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
использовать четырех овец на гектар. Таким образом, ритм включает сенокошение в течение
трех лет, и выпас на четвертый год. (На крупных участках с четвертого года одна
часть отдается под выпас, а три – под сенокошение).
Обычные пастбищные участки типичной агростепи, созданной по образцу дикорастущих
целинных степей, по хозяйственному назначению используются как пастбища,
исходя из того же норматива: 1 корова или 1 лошадь, или 4 овцы на гектар. Прочная и
плотная дернина позволяет проводить на них выпас и механизированную заготовку зеленых
кормов в сырую погоду. Участок может использоваться и как сенокосно-пастбищное
угодье с выпасом по первой отаве в конце лета – начале осени. Выпас во все годы должен
заканчиваться, как и на всех других типах кормовых угодий, за месяц до наступления
первых заморозков.
Наиболее целесообразной считается периодическая смена режимов использования
агростепей, в том числе и перемещение по участку полос, оставляемых для обсеменения.
Б.9. Комбинированные агростепи. Кроме восстановления травостоев, близких по
составу и строению к типичным степным сообществам, можно создавать смеси, обогащенные
семенами хозяйственно ценных, или редких и исчезающих видов растений. Этот
способ, называемый комбинированным, применяется в тех случаях, когда посевной материал
беден ценными видами. В отличие от чистых посевов, сохраняющихся с приемлемым
качеством до четырех лет, в агростепи культурные сортовые травы могут быть более
долговечными.
При обогащении посевного материала в смесь добавляют количество семян кормовых
трав, по весу равное половине или одной трети веса от нормы их высева в чистом виде.
Чем беднее видовой состав смеси дикорастущих растений, тем больше должно быть количество
семян добавляемых трав.
Высокая плотность посева и густота травяного покрова способствуют созданию сообщества
«закрытого» типа, в который затруднен доступ сорнякам.
Варианты посевной смеси комбинированных агростепей. В зависимости от целей и
условий, возможны следующие смеси:
– пастбищный вариант: агростепь + люцерна желтая + лядвенец.
– сенокосно-пастбищный: агростепь + житняк + эспарцет + люцерна румынская;
– сенокосный с выпасом по отаве: агростепь + люцерны, костер безостый.
– лекарственно-сырьевой: агростепь + чабрец Маршалла, зверобой продырявленный,
душица обыкновенная.
– медоносный: агростепь + мелисса и др.
– придорожные газоны: агростепь + костер безостый + костер береговой.
Этот же способ пригоден для экологической реконструкции с природоохранными целями,
что обычно совместимо (и часто необходимо) с хозяйственным использованием.
Для этой цели наиболее пригодны степные поляны с нарушенным травяным покровом
в лесных выделах с преобладанием дуба пушистого (коммуны Копанка, Грэдиница, Рэскэец,
Талмаза, Крокмаз), а также некоторые открытые участки (Попяска, Талмаза, Рэскэец),
где выпас ограничен или заменен кошением. Возможные следующие комбинации
подсева редких видов в агростепь на данной территории:
✓ перистые ковыли, штернбергия, безвременники анкарский и Фомина, бельвалия
сарматская, брандушка разноцветная, шафран пестрый, горицвет весенний;
✓ золотобородник цикадовый (только в условиях полян гырнецов), касатики, катран
татарский и др.
Технология создания и ухода за комбинированной агростепью не отличается от
описанной выше.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
571
Рекомендации по поверхностному улучшению кормовых угодий
На малопродуктивных пастбищах, которые не нуждаются в полной замене травяного
покрова, или где вспашка опасна из-за угрозы быстрой эрозии, следует создавать лучшие
условия для роста и развития растений существующего травостоя. Поверхностное
улучшение проводится с применением и других мероприятий для повышения кормовой
производительности угодий. Особенно ценны приемы поверхностного улучшения,
когда подсев кормовых трав улучшает среду обитания, сохраняется и во многих случаях
обогащается многовидовой состав естественных фитоценозов.
2.1 Регулирование водного режима. В сухих долинах мелких ручьев, посредством
устройства запруд организуется весеннее затопление, которое способствует не только
накоплению в почве влаги, но и задержке смываемых частиц почвы, способствующей
обогащению почвы и повышению урожая трав.
На участках степных склоновых пастбищ целесообразно проведение снегозадержания.
Оно проводится различными способами: заготовкой и размещением по территории
щитов, связок тростника, соломы. На сенокосах в период сенокошения оставляют не скошенные
полосы шириной 1-2 м на расстоянии 10-40 м. Такие приемы способствуют значительному
улучшению водного режима и повышению урожайности травы.
2.2. Улучшение состояния поверхности пастбищ. На участках, сохраняющих остатки
пней, заросли кустарников, кочки (кротовины), необходимо проведение мероприятий
по выравниванию поверхности. Удаление пней и кустарников способствует использованию
средств механизации и снижению количества сорняков. Удаление свежих кротовин,
широко распространенных по территории сенокосных лугов долины ручья в пределах
землепользования коммуны Попяска, можно проводить с помощью зубовых борон
со шлейфами, а слабозадерненных – дисковыми и зубовыми боронами. Заливаемые
участки должны очищаться от намываемого мусора.
2.3. Уход за дерниной и травостоем.
2.3.1. Подсев трав. В разреженные травостои рекомендуется проводить подсев
трав (злаково-бобовой смеси). На степных участках подсев проводится
после дискования и (желательно) внесения полного минерального удобрения.
Поверхностный подсев ценных кормовых трав возможен и при
нормально развитом травостое, но при уничтожении части растений интенсивным
(дочерна) боронованием или дискованием. Лучший срок подсева
– ранняя весна. В первый год подсева траву скашивают на сено, чтобы
уберечь молодые всходы от вытаптывания и поедания. Подсев можно
проводить дисковой сеялкой.
2.3.2. Омоложение травостоев. Вследствие неправильного использования, отсутствия
ухода или в силу естественных причин урожайность сенокосов и
пасбищ падает. Часто причиной этого является уплотнение почвы, вследствие
чего понижается аэрация и ослабляется побегообразование у растений.
Фрезерование или перепашка таких кормовых угодий, улучшает воздушный
и водный режим растений, а также условия питания, что заметно
увеличивает способность злаков к образованию побегов, омолаживает
растения, способствуя повышению урожая.
2.3.4. Борьба с сорняками. На сенокосах и пастбищах в соответствии с биологическими
особенностями сорных растений, применяются различные
приемы борьбы
2.3.4.1. Весеннее подкашивание. Это мероприятие проводится с целью ослабления
сорные растений и проводится в период максимального истощения

572
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
запасных питательных веществ в подземных органах растений. У большинства
видов это совпадает с периодом стеблевания. Подкашивание необходимо
проводить в течение ряда лет.
2.3.4.2. Предотвращение обсеменения. Скашивание сорняков проводится до образования
плодов, лучше всего в фазе начала цветения. Такой способ является
основным приемом борьбы с однолетними и двулетними растениями.
Этот прием также требует систематического применения.
2.3.4.3. Подкашивание не съеденных остатков на пастбищах. Проводят не менее
2 раз за лето, лучше всего после первого и второго стравливания.
2.3.4.4. Введение оборота пастбищ. При обороте пастбищ нормированные нагрузки
скота, периодическое предоставление отдыха травостою способствуют
снижению численности сорняков. Благоприятна и регулярная смена
стойбища.
2.3.4.5. Смена видов выпасаемого скота. При смене видов скота происходит избирательное
подавление отдельных видов растений.
2.3.4.6. Подкашивание сорняков на неиспользуемых местах. Предотвращает
расселение сорняков и занос семян на кормовые угодья.
2.3.4.7. Перепашка сильно засоренных участков, посев предварительных культур,
а затем залужение.
2.4.Удобрение сенокосов и пастбищ.
Удобрение один из наиболее существенных приемов повышения урожая трав. Весьма
ценным удобрением для пастбищ являются экскременты животных, которые в летний
период остаются на местах выпаса и на стойбищах. Рациональному их использованию
содействует разравнивание их в местах накопления и регулярная смена стойбищ.
Места длительного использования под стойбища целесообразно использовать под посев
злаково-бобовой смеси для весенней подкормки скота.
Рекомендации по обогащению степных полян, опушек и открытых участков степи
Видовой состав для увеличения разнообразия подбирается в соответствии с типом
травяного покрова участка. Введение в степной травостой новых видов может проводиться
с использованием различных способов.
1. Пересадка дерновин (растений с мочкой корней) проводится в конце апреля или
конце августа – начале сентября. Заготовка проводится на участках, где выкапывание
не наносит вреда природе (например, в редких посадках акации и на подлежащих облесению
степных склонах). Глубина подкапывания колеблется в зависимости от глубины
основной массы корней основного злака –от 10-15 см (тонконог и типчак) до 20-25 см
(разные ковыли).
1.1. Заготовка. Выкопанные дерновины растений вместе с комом почвы укладываются
в полиэтиленовые пакеты для предотвращения высыхания корней.
Кроме того, это препятствует обсыпанию почвы, в которой сохраняются
семена степных растений.
1.2. Посадка. В тот же или на следующий день дерновины высаживают (разбросано
или формируя мелкие группы) на участок в лунки, поливают и
притаптывают.
2. Пересадка дерна (почва, скрепленная переплетением корней и подземных побегов)
также проводится в конце апреля или конце августа – начале сентября.
2.1. Заготовка (выбор места как в п. 1). Вырезаются фрагменты дерна разной
плотности размером 30 х 15 см и укладываются плотно в ящики.

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
573
2.2. Посадка проводится в тот же день или в последующие 1-2 дня, не допуская
пересыхания дерна. Куски дерна укладывают на участке в ямки на уровне
почвы, предварительно полив ямки и присыпав края после посадки.
3. Внесение дернокрошки. Раскрошенный дерн вносится на предварительно подготовленную
почву - участок в этом случае полностью дискуют или мотыжат оголенные
участки почвы. Степной дерн измельчают и рассыпают по участку, затем его прикатывают
или пропускают отару овец.
4. Подсев смеси семян. Сбор семян должен проводиться специалистами на участках
степной растительности в местах наиболее массового произрастания ключевых видов.
Посев проводится по влажной почве, лучше всего угадать посев между дождями, ранней
весной (начало роста трав) или в конце августа – начале сентября. Семена смешиваются
и вручную разбрасываются по участку в предварительно подготовленную дискованием
почву и заглубляются боронованием на 2-3 см.
5. Внесение травосмеси. Заготовка травосмеси степных растений проводится по методу
создания агростепи. Посев проводится по влажной почве, лучше всего угадать посев
между дождями, ранней весной (начало роста трав) или в конце августа – начале сентября.
Смесь разбрасывается по продискованному, где это допустимо участку, или без
подготовки почвы.
6. Формирование куртин степных кустарников (барбарис, скумпия, бобовник, шиповник,
боярышник) следует проводить по краю открытых степных участков, особенно
перед кромкой оврагов (где можно вводить терн).

574
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
A. Andreev, T. Izverskaia, L. Josan. L. Kotomina, G. Margineanui, I. Rotaru, A. Ruschuk, G. Sirodoev,
I. Talmaci, A. Tischenkov et al. Management plan for the Lower Dniester Ramsar Site. 2011. Abstract.
Ramsar Site is situated in the south-eastern protuberance of Moldova, 8 km to south of Bendery
town and 40 km from city Odessa near Palanca village, 46 o 37’ 54’’N / 29°40’10’’E in centre, along the
left Dniester River bank and is contiguous to Odessa Region of Ukraine. The total area is 60638 ha,
where are 18 natural complexes. Zone of strict protection on the whole should comprise 1801.89 ha and
include the most valuable areas, situated in 12 complexes. That zone is subdivided into almost intact
subzone and subzone where ecosystem-supportive restoration is unavoidable. Basic Buffer Zone with
ecological restoration overall will cover 3561.5 ha in 15 complexes and include valuable areas, which
need a special management for preserving and increasing their natural values. Zone of limited economical
activities has to include more than 60 areas of the total area 10079 ha in 14 natural complexes
and 32 pastures, which need a special management to increase their productivity and ecological capacity
with respect to steppe flora and fauna. Economical Zone comprises 45195.61 ha.
The area locates in contact zone of the Danube Wooded-Steppe, Podillya-Moldovan Wooded-Steppe
and Steppe Azov-Black Sea biogeographic regions; together with relief it defines ecosystem richness:
7 types of water biotopes and 15 basic types of terrestrial ones incl. habitats of European importance.
Highest flora includes 950 species incl. 55 protected (36% of regionally rare species); mammal fauna
amounts 54 (27 ones are under protection of Bern Convention, 13 - bats), birds – 228 (e.g. 127 – nesting
and 75 – protected by Bonn Convention), herpetofauna – 18 species (13 under protection of international
law), insects are featured by 53 rare species (9 – in lists of the Bern Convention) and special
richness of dragonflies and damselflies – 35 species. 25 animal species have categories CR, EN, VU or
NT at the global scale.
The area comprises rich tourist potential that incorporates visitor points in nature (67 within the
area), such object as 32 km oxbow, wineries of widely known trademarks and low known but producing
the good quality wines, archeological sites, rural museums as well as medieval monuments on tourist
routs coming to the Ramsar Site. The most noteworthy 21 visitor objects comprise Emerald Collar of
the Lower Dniester while tourism and infrastructure started progress, 7 pilot tourist ways are planned
and some of them verified successfully.
Management plan provided with detailed analysis of threats to biodiversity and other resources, incl.
those from nowadays forestland, grassland and arable land management, transformed hydrological
regimes management, etc., but also threats from deficient attention to cultural and historical heritage,
from discrepancies and lack of administration as well as from prevailing short-term economical considerations
and underdeveloped law and bylaw provisions. Current national legal status of the valuable
and complicated Ramsar Site provides managerial options requiring the good cooperation of the
all major stakeholders and absence of an overall management body create difficulties especially with
regard to regional and international cooperation. Status of national park would be more appropriate.
Action plan proposes structure of managerial body basing on current legal provisions, gives detailed
indications on forest and grassland management, restoration of near-natural water regimes for
problematic areas, biodiversity conservation and development of local ecological network (sector of
international ecological corridor), regional cooperation as well as research and monitoring awareness
raising activities. Step-by-step tourism development involving the business would support cooperation
independently of administrative borders, economic development diversification and linked incentives
for biodiversity and other heritage conservation. The action plan is accompanied by technical annexes.