Download PDF - Churry-Burry

lumină. Acum, explicaţia aceea nu mai ajungea. Lampa era acolo, lîngă patul în care dormea
copilul, stinsă şi aproape înspăimîntătoare în trîndăvia ei taciturnă, legată nu de lumină, ci de
imagini întunecate, indescifrabile... Şi doctorul-între-noi" ? Rămăsese, căci ajutorul lui putea să se
dovedească urgent... Dar... Nu, nimic... Se instalase în încă-perea cu cărţi, nicidecum stingherit de
şederea noc-turnă în casa lor. Umpluse mica debara cu fumul trabucului său, iar acum citea sau
moţăia. Şi din cînd în cînd venea la căpătîiul bolnavului. Ea tre-sărea de fiecare dată, atît de
neauzită era apariţia lui: ca să-i fie mai comod, stătea în şosete. li făcea vădită plăcere s-o vadă
înfiorîndu-se. Zîmbea, dar numaidecît îşi lua un aer hotărît şi liniştitor, pipăia tumefacţia ce
acoperea aproape cu totul ochiul stîng al adolescentului, pleca iar... La un moment dat, în întuneric,
i s-a părut că-l zăreşte pe bărbatul în şosete pitit în fundul coridorului, la pîndă. I-a fost tare frică,
dar s-a trezit de îndată.
240 Andre'i Makine
Ochii ei aţintiţi asupra chipului deformat al copilului luptau constant împotriva obişnuinţei: nu
trebuia să accepte masca aceea buhăită, trebuia s-o şteargă cu intensitatea privirii. Din mască ieşea
o undă fierbinte, uscată. Ea întorcea compresele pe fruntea umflată, ridica pătura, ştergea şiroaiele
de sudoare de pe piept, din gropiţa dintre clavicule, de pe gît. Şi fiecare din atingerile acelea simple
şi aproape spontane stîrnea colcăitul imaginilor noc-turne, o tîra spre o noapte de iarnă, spre o
contopire din ce în ce mai nebunească, din ce în ce mai ade-vărată... Chiar şi oraşul care pîlpîia
într-unjet de lumini, dincolo de geamul negru, era un oraş fan-tomă, neverosimil şi el, cu ruinele
ciclopice ale podului distrus, cu gara din care, de mai multe zile, nu mai pleca nici un tren. „Greva
feroviarilor", repeta ea în gînd şi cuvintele acelea murmurate deasupra trupului înfierbîntat
dezvăluiau o nebu-nie cu ochii mari, limpezi, inteligenţi... A privit cu atenţie termometrul (febră de
patruzeci de grade, ca şi cu o oră în urmă), a stins lampa, a închis ochii.
Cînd el a început să delireze într-un şuier preci-pitat, arzător, ea nu a reuşit să se smulgă imediat
din somn. L-a ascultat, crezîndu-se tot într-un vis urît şi dezordonat. Puţin cîte puţin, cuvintele
gîfiite au alcătuit o mărturisire pe care doar delirul i-o putea aduce pe buze. Ea nu auzea, dar
vedea, la fiecare şoaptă dureroasă, cum se reconstituia un loc pentru care i-a trebuit un moment ca
să-l recu-noască...
Era un apartament mic, înţesat cu mobile des-perecheate. o femeie întinerită, într-o rochie lungă,
neagră. Un adolescent care observă ultimele pre-gătiri ale femeii. Ea îşi atîrnă cerceii, care îi
aruncă sclipiri irizate pe gît şi pe umerii goi. Ţîriie soneria la uşa de la intrare, ea îl sărută pe
copilul culcat deja pe fotoliile lipite ce formează un pat improvizat, se
241
duce să deschidă şi se simte cum se amestecă parfumul călduţ, înţepător, pe care l-a lăsat în trecere,
cu mirosul jilav al străzii şi cu cel puternic, năvalnic, al apei de colonie a intrusului...
Vocea bolnavului s-a pierdut într-un şir de hor-căieli scurte, şuierătoare. Ea i-a schimbat compresele.
Umflătura cu sînge închis la culoare şi lucios înaintase spre tîmplă. Ochiul drept s-a deschis o
clipă, dar nu a focalizat nimic, a alunecat peste lampă, peste mîna care-i punea tifonul îngheţat pe
frunte. Aproape imediat a reînceput delirul. Ea a sfirşit prin a pricepe chiar şi cuvintele ce se
estom-pau în sacadele şuierate ale febrei.
...Tot femeia în rochie de seară care se pregătea să plece la teatru şi îl aştepta pe cel care trebuia să
vină s-o ia. De data aceasta, ea şi fiul ei sînt la masă şi beau ceai. După o jumătate de oră, punînduşi
cerceii în faţa unei oglinzi, simte brusc o oboseală plăcută. Se aşază pe canapeaua micuţă, se
hotă-răşte chiar să se lungească pentru cîteva clipe în aşteptarea prietenului său. Somnul o
surprinde înainte de a-şi termina gîndul...
Ea i-a întors compresele deja fierbinţi, a scu-turat termometrul, l-a pus cu grijă. Şoaptele care-i mai
ieşeau dintre buzele înăsprite de respiraţie deveniseră neclare.