Download PDF - Churry-Burry

Şi apoi, la cîteva zile după evenimente, au desco-perit un articol dintr-un ziar parizian. Cu totul,
doar două coloane înguste, însă într-o vecinătate care-ţi dădea ameţeală. Relatarea dramei era intercalată
între logodna prinţesei Elisabeta şi o scurtă informaţie : „Complotul împotriva Republich a
fost dejucat. Contele Merwels şi contele Vulpian au fost inculpaţi." Niciodată nu avuseseră încă
locuitorii din Villiers sentimentul că trăiesc atît de intens actualitatea planetei. Articolul despre
drama surve-nită în oraşul lor se termina cu următoarea consta-tare: „Acum îi revine anchetei să
stabilească dacă este vorba despre un accident banal sau despre o crimă prerneditată şi comisă abil,
ipoteză căreia de pe acum îi dau crezare locuitorii din Villiers-la-Foret."
Drama din barcă a schimbat chiar şi cîteva obi-ceiuri foarte vechi din oraş. Oamenii cărora seara le
plăcea să se plimbe de-a lungul malului îşi conti-nuau acum hoinăreala puţin mai departe, pînă la
poiana dintre sălcii, unde părea să se fi desfăşurat întîlnirea fatală. lar tinerii părăsiseră locul tradiţional
de scăldat şi se scufundau pînă la epuizare la locul înecului, sperînd să găsească ceasul lui
Goleţ, un ceas greu de aur, cu o acvilă bicefală pe capac...
Febra investigatiei a fost generală. Totuşi, fiecare dintre cele două populaţii din Villiers-la-Forăt,
cea
franceză şi cea rusă, reconstituia de fapt o poveste foarte diferită.
Pentru francezi, aventura acelui cuplu ciudat a marcat, înainte de toate, adevăratul început al perioadei
de după război. Dacă puteai să cobori din nou pe rîu în voia apei, într-o barcă veche,
strîngînd în braţe o femeie, cu o sticlă de vin sub bancă, însemna că vremurile de pace reveniseră
definitiv. Deznodă-mîntul mortal nu făcuse decît să confinne această impresie. Căci o scurtă dare
de seamă asupra înecu-lui, făcută de un ziar parizian, reuşise pentru prima oară să concureze cu
ruhrica „Epurări", care se repeta de la un număr la altul şi informa adesea despre condamnările la
moarte... De altfel, în acelaşi ziar, era anunţat începutul Turului Franţei din '47, pri-mul de după
război.
Şi ruşn vedeau în moartea lui Golet un eveni-ment, să zicem, istoric. Cei care în după-amiaza
aceea de iulie îl devorau din priviri pe bărbatul întins în iarbă şi pe însoţitoarea lui cu trupul apărînd
gol de sub pînza fină şi udă, toţi acei locuitori ruşi din cartierul dejos al oraşului simţeau
aproape fizic că, pentru ei, curgerea zilelor, liniştită şi lip-sită de neprevăzut, se întrerupea acolo,
pe malul acela. Da, au simţit în cronologia lor personală naş-terea unui înainte şi a unui după.
începutul acelei cronologii mergea pînă la Revo-luţie, la războiul civil, la fuga de-a curmezişul
Rusiei incendiate de bolşevici. Apoi venise pentru ei epoca înrădăcinării la Paris, la Nisa şi, pentru
unii, în monotonia somnoroasă din Villiers-la-Foret. Mai tîrziu, în 1924, cumplita decizie a
francezilor de a recunoşte regimul sovietic. în 1932, şi mai grav:
enugrantul rus Pavel Gorgulov îl asasinează pe preşe-dintele Paul Doumer! Timp de cîteva
săptămîni toată partea rusească a oraşului trăise cu frica represaliilor... Apoi izbucnise războiul şi,
paradoxal, îi reabilitase întrucîtva în ochii francezilor - dato-rită victoriei aceloraşi bolşevici asupra
lui Hitler. în fine, cel din urmă eveniment, legătura incredi-bilă dintre prinţesa Arbelina şi
caraghiosul de Goleţ.
Femeia aceasta marcase cronologia rusească din Villiers-la-Foret prin simpla ei stabilire în oraş m
primăvara lui 1939. încă din prima zi emigranţii începuseră să aştepte o schimbare miraculoasă, pe
care o prinţesă trebuia negreşit să o producă în viaţa lor. Ştiau deja că Olga Arbelina aparţinea
uneia dintre familiile cele mai ilustre din Rusia şi purta numele soţului ei, un oarecare prinţ
georgian care nu de mult o părăsise, lăsînd-o singură, fără mijloace de trai, cu un copil mic în
braţe. S-o pri-mească printre ei, oameni de origine modestă, li se înfăţişa ca o revanşă asupra
diasporei pariziene, pătrunsă de importanţa titlurilor sale, arogantă şi inaccesibilă. Visau, pentru o
clipă, să trăiască într-o frumoasă melodramă Prinţesa în exil... Dar prinţesa aceasta era probabil o
actriţă netalentată. Parcă nu suferea din cauza surghiunului ei la Villiers-la-Foret, trăia la fel de
sărăcăcios ca şi ei şi îi trata cu o simplitate care îi dezamăgea. Ar fi preferat-o trufaşă, le-ar fi