Download PDF - Churry-Burry

iubi aşa..." Adevărul acelor cuvinte era limpede, dar spus devenea tulburător.
Noaptea, neliniştea a revenit sub înfăţişarea unui zgomot ciudat: s-ar fi zis că cineva umbla prin
apă cu paşi prudenţi de-a lungul casei, încercînd, prin încetineala somnambulică a mersului său, să
înăbuşe scurtele clipociri care îl trădau.
A doua zi a suflat un vînt mohorit, cu o putere inumană, ameninţătoare. Smulgea cîteva tulpini
lungi şi uscate de hamei de pe zidurile Hoardei şi le agita cu rafalele lui umede ca pe un păr
monstruos din şerpi. Intrînd sub poartă, ea a auzit zgomotul unei agitaţii neobişnuite, pocnetul
obloanelor dintr-un apartament nelocuit, dar mai ales un scrîşnet înde-părtat, lent, metalic,
asemănător cu cel al ţîţînilor ruginite. De-a lungul coridorului care ducea la sala bibliotecii
scrîşnetul se amplifica, devenind un bubuit apăsător, cadenţat. Zgomotele vocilor, în schimb,
deveneau tot mai slabe, apoi s-au stins şi, în mijlo-cul tuturor spectatorilor năuciţi, a descoperit
urmă-toarea scenă.
Sub tavan, maşinăria enormă a scripetelui de pe suporturile fixate pe perete se rotea cu o încetineală
captivantă. Oare vîntul deplasase vreo pie-dică de siguranţă din mecanismul oprit de zeci de
ani sau electricianul venit în ajun să remedieze o pană de curent greşise firul ? o femeie de serviciu
observase dimineaţa că roata se mişca şi îi alertase pe ceilalţi... Acum, maşinăria angaja o rotire
regu-lată şi inexorabilă în forţa ei obtuză. Se vedea că, centimetru cu centimetru, lanţul care o
înconjura cobora spre duşumea în gaura ascunsă sub un pătrat de placaj. Şi, odată dispărută,
reapărea din adîn-curile subsolului... Deodată, cu un scîrtîit scurt, placajul a cedat şi s-a văzut
ivindu-se, sudat de lanţ, un ciubăr acoperit cu rugină şi nămol, care
225
aducea încet la suprafaţă ceea ce probabil fusese altădată apa unui puţ adînc ce alimenta fabrica de
bere... Un miros de pămînt, înţepător, un miros de carne şi de moarte, parcă, a invadat încăperea, A
apărut un alt ciubăr, apoi următorul, încă unul. Primul se şi afla în partea de sus a lanţului şi,
basculînd, îşi vărsa hchidul vîscos acolo unde odi-nioară se găsea, fără îndoială, un recipient mare.
Mirosul devenea mai violent, cu acel iz dulceag al seminţelor care putrezeau în măruntaiele pămîntului,
cu gustul acela tulburător, fermentat, sălbatic. Nămolul subteran dintr-un nou ciubăr se
transvaza deja pe deasupra marginii lui înclinate... Un bărbat, ca trezit brusc din somn, s-a repezit
pe coridor să întrerupă curentul.
A fost multă lumină, aproape prea multă pentru ochii obişnuiţi cu ceaţa, mult cer strălucitor, mult
din acuarela aceea umedă, lucitoare. Pajiştea pe care, retrăgîndu-se, rîul o degajase puţin cîte puţin,
semăna cu o blană lată, roşcată, galbenă şi zbîrlită toată, care se usca la soare.
Ea percepea mişcarea aceea luminoasă cu o sen-sibilitate maladivă. Fiecare rază, fiecare culoare
nouă devenea totodată fericire şi chin. Intr-o zi, şi-a spus că ar trebui să sape pămîntul din stratul
de sub ferestre şi să planteze primele flori. 1 s-a oprit inima în piept: s-a revăzut, toarnna trecută,
într-o seară frumoasă de septembrie, smulgînd tulpi-nile moarte în acelaşi loc... Altă dată,
întorcîndu-se tîrziu de la Hoardă, a coborît pînă la mica pînză de apă dinjosul pajiştii. o lumina
luna şi, de departe, eleşteul minuscul părea îngheţat. S-a apropiat şi i-a încercat suprafaţa cu vîrful
pantofului. Cercuri somnoroase au încreţit aurul fluid al lunii. Ca în inimaginabila noapte de
Crăciun în care sfărîma-seră gheaţa şi salvaseră peştii...
Fiecare seară cîştiga imperceptibil cîteva clipe de lumină. Şi în seara aceea a fost deosebit de
vizibil, căci, de-a curmezişul, în fereastra de la bu-cătărie, B-a instalat o rază subţire, arămie, care
de acum avea să revină tot mai lată, mai familiară.
227