Download PDF - Churry-Burry

Printre cuvintele noi cărora le auzea sonoritatea din ce în ce mai clară se afla noaptea în care nu se
219
distingea decît ritmul somnoros al picăturilor rare şi grele ce scăpau din masa de zăpadă moale de
pe acoperiş şi se sfărîmau, într-o cădere melodioasă, lîngă trepte şi sub ferestre. Trupul ei, de mai
multe nopţi, învăţase să se dăruiască părînd nemişcat, să evite ruptura brutală, să păstreze lenta
decantare ce desparte pe nesimţite trupurile care s-au iubit. In noaptea aceea a găsit măsura acestei
despărţiri tăcute: o tîmplă, urmînd epuizarea trupului, s-a lipit o clipă de buzele ei. o venă se zbătea
nebuneşte. în sărutul acela involuntar ea a simţit pulsaţiile liniştindu-se puţin cîte puţin.
Un alt cuvînt, pe care l-ar fi putut spune celui de la care spera înţelegere, s-a înfiripat în seara cu
moină. S-a înşelat cînd a examinat infuzia, confun-dînd probabil polenul florilor macerate cu
urmele de pulbere. El n-a venit... Ea a aşteptat mult timp, pînă la o oră neverosimilă, apoi, ca să
rupă vraja acelei pînde şi să-şi regăsească somnul, s-a sculat, s-a îmbrăcat, a ieşit pe trepte.
Noaptea era clară. Aerul se muiase, iar mires-mele, îndelung încătuşate de frig, deveneau fluide, ca
aceea, uşor amară, a scoarţei de copac umede. Zăpada era şubrezită de o multime de şiroaie încă
discrete, care umpleau noaptea cu un ropot neîn-cetat de picături. Parcă înainta printr-un nesfirşit
instrument muzical şi rupea, la fiecare pas profa-nator, cîteva coarde... S-a oprit la jumătatea drumului
dintre casă şi rîu, nevrînd să rnai tulbure freamătul melodios al zăpezii ce se tasa încet. Dînd
capul pe spate, s-a cufundat îndelung printre stele. Un vînt neîntrerupt, tăcut, venea din adîncurile
nopţii. S-a clătinat, îmbătată brusc, ochii ei au cău-tat un sprijin. Umbra pădurii, licărirea neagră a
apei, cîmpia întunecată de pe malul opus. Cerul din care se revărsa vîntul amplu şi constant. Toate
acestea trăiau, respirau şi parcă o vedeau, aţintind
220 Andrei Makine
asupra ei un fel de privire nesfirşită. o privire ce înţelegea totul, dar n-ojudeca. Era acolo, în faţa ei,
în jurul ei, în ea. Totul era spus prin imensa pre-zenţă fară cuvinte, nemişcată... Vîntul venea tot
din înaltul cerului, din şirurile lui negre, abia balizate de stele. Ea le răspundea ochilor care o
scrutau, nişte ochi impasibili, cărora le ghicea compasiunea desăvîrşită...
Se întorcea acasă cu impresia că vine jos încet de la o înălţime foarte mare. înaintînd, a căutat
inconştient să meargă pe urmele paşilor ei, lăsate la dus, ca să nu mai rupă şi alte coarde. Urcată pe
trepte, a aruncat o privire în urma ei: pe întinderea de zăpadă, un şirag de urme pleca fără
întoarcere, în noapte. lar cînd şi-a ridicat faţa, un suflu com-pact, căzînd pe verticală, i-a lovit
pleoapele.
într-o seară şi-a dat seama că mormanul mare de zăpadă adunat în spatele zidului casei lor se
redusese la un burete cenuşiu şi dezvelea în jurul lui goliciunea grasă, lucioasă a pămîntului.
Anăpă-dit-o o senzaţie tulbure : sfirşitul iernii era atît de firesc, atît de aşteptat, dar totodată
împovărat de o ameninţare ascunsă. Aşadar, iarna (iarna lor!) avea să se ţeasă pe nesimţite în
iureşul indiferent al anotimpurilor ? Banalitatea aceea părea totodată salutară şi plină de vagi
primejdii... După cîteva zile, în timp ce broşa ziarele pe care poştaşul înce-puse să le aducă din nou
la Hoardă după mai multe luni de absenţă, a dat peste următoarele titluri rnari: „Pe Rin gheaţa este
spartă cu dinamita pentru deschiderea navigaţiei întîrziate mult de gerul fară precedent..." Ciudat, i
s-a strîns inima şi a auzit un uşor strigăt mut: „Dar de ce atîta grabă?"...
Apoi a existat noaptea cu ceaţă deasă, surdă, mirosind a mare... Cu ochii închişi, se dăruia feri-cită,
inconştientă, eliberată tocmai de orbirea aceea, de inutilitatea cuvintelor, de uitarea de sine, pe care
nu mai trebuia s-o simuleze... Probabil că asta a dat-o de gol. A gemut sau mai degrabă a respirat
ca un copil care dă să plîngă. El s-a desprins de trupul ei şi a fugit. Ea a petrecut un lung moment
de nefiinţă înainte de a înţelege adevăratul motiv al fugii lui.
222