Download PDF - Churry-Burry

moină), vederea i se dilata, distingînd toate nuanţele din aer (tenta argintie a cîmpului, aurul
neaşteptat al soarelui pe acoperişurile oraşului, deja îndepărtat), şi ea trăia lumina aceea,
imperceptibilele colorări
ale aerului ca pe nişte evenimente deosebite din viaţa ei.
Pentru a evita drumul obişnuit, înecat în zăpada poroasă a dezgheţului, s-a întors în ziua aceea ocolind
gara şi a sosit la Hoardă din partea opusă. A trecut un tren, ea şi-a continuat drumul de la o
traversă la alta, auzind mult timp vibraţia descres-cîndă a şinelor. Apoi calea ferată s-a bifurcat.
Cea veche, care deservea odinioară fabrica de bere, s-a împotmolit curînd într-un tampon... In
depărtare, acoperişurile oraşului, înghesuite înjurul bisericii, s-au învăluit într-o transparenţă aurită,
ce răz-bătea printr-o crăpătură fugitivă dintre nori. Aici, lîngă tampon, era aproape întuneric. Cu
coatele sprijinite de barieră, a rămas o clipă nemişcată, cu privirea rătăcită pe întinderea cîmpului
care avea, în lumina aceea palidă, o catifelare de piele de căprioară. Tuşa de soare de pe oraş s-a
stins... Era
singură, la capătul acelui drum uitat. Se simţea îngemănată în taină cu depărtările ceţoase, apropiată
de arbustul golaş care creştea printre şine. A început ploaia, contopind-o şi mai mult cu cerul
jos, cu zăpada moale ce răspîndea o prospeţime vie, îmbătătoare...
Seara, un alt moment a absorbit-o în armonia lui pătrunzătoare. Ploaia continua să şiroiască
abundent, dar cascadele ei erau prinse de revenirea frigului, care punea capăt unei zile de moină.
Pămîntul se întărea şi firicelele de apă îngheţau parcă în zbor. Se sfărîmau pe pămînt, pe luciul de
gheaţă al cîmpului, pe acoperiş, pe crengile copa-cilor - iar noaptea răsuna de interminabile clinchete
variate la nesfirşit. Căderea aceea cristalină ştergea toate celelalte zgomote, nimicea cu
mărge-lele ei de sticlă orice înfiripare a gîndului, îi umplea trupul cu şiroirea ei firavă.
Aproape că nu mai auzea duduitul focului din cauza acelei sonorităţi ameţitoare. Doar flăcările
cele mai înalte scăpau din hăţişul lemnelor şi stră-băteau necontenitul torent de gheaţă. Clinchetul
o asurzea prin fluiditatea lui de ploaie, ţinînd-o trează prin claritatea sunetului. lar flăcările ţîşneau
cînd dincoace de somn, în camera nocturnă împresurată de o aversă rece, cînd deja din vise, printre
jeturile nenumărate, călduţe, suple, parfumate cu răşină...
Cînd, ferind lumînarea cu mîna, a intrat el, paşii lui, gesturile lui, albeaţa trupului, pe care i-o
ghicea fără să ridice pleoapele, pîlpîiau şi ele între cele două nopţi, înecîndu-se uneori în vis, apoi
sfarî-mîndu-i brusc hotarul cu o mîngîiere incredibil de vie. Mîna ezitantă dădea parcă la o parte
lungi şiroaie sonore pentru a-i acoperi sînul, pentru a se linişti pe el, aşteptînd un reflux spre vis.
Acolo unde trupurile lor nu vor mai fi decît acelaşi val nesfirşit, o urnbră cu miros de zăpadă,
ambra mişcătoare a focului.
A rămas în ea nemişcat, cu respiraţia oprită, cu trupul fără greutate. Un zbor imobil deasupra unui
lac adormit... L-a simţit apăsînd în vintrele ei, în pîntecele ei, cînd el nu mai era acolo, cînd, încet,
ea străbătea din nou şuvoiul de foc şi de cristal şi se găsea din nou într-o cameră împresurată de o
noapte de iarnă ploioasă.
...Dimineaţa, treptele mici ale scărilor răsunau sub picioare ca sticla. Ea a coborît şi a înaintat pe
cerul răsturnat, o oglindă colorată în roz de ivirea zorilor. Copacii, ferestrele casei, zidul Hoardei
de Aur se reflectau cu o precizie de gravură. Arbuştii împovăraţi de mii de picături îngheţate
semănau cu nişte stranii lustre de cristal părăsite ici şi colo în zăpadă. A făcut cîţiva paşi, şi-a
pierdut echili-brul, dar a avut timp să înţeleagă că avea să se prăbuşească şi a luat-o înaintea
căderii, lăsîndu-se să lunece în jos. Pe jumătate lungită, s-a sprijinit de pămînt ca să se ridice şi şi-a
întîlnit brusc, în imaginea oglindită în gheaţă, privirea - atît de calmă şi atît de îndepărtată că, odată
ridicată în picioare, s-a întors cu dorinţa inconştientă de a revedea în acelaşi loc chipul acela
împăcat...
A existat o zi care unduia toată în vîrtejul hip-notic al fulgilor. Acoperişurile oraşului, Hoarda,
sălciile de-a lungul rîului - totul dispărea, tuşă după tuşă, ca sub stratul alb, uşor, al unui penel...