Download PDF - Churry-Burry

Somnul îi amorţea deja mintea. înţelegea doar că, fără şti-rea ei, păstrase esenţialul din copilăria
aceea, par-tea ei tăcută, adevărată, unică.
...Dimineaţa avea să-şi aducă aminte că în ajun, cufund&tă în visarea ei, băuse infuzia fără să-i
exa-mineze suprafaţa. Avea să-şi dea seama că el venise şi o surprinsese în uitarea de sine a unui
somn care nu era prefacut.
In dimineaţa aceea, o dimineaţă viorie de frig,
pentru ea timpul şi-a pierdut cadenţa orelor, zilelor, săptămînilor.
A văzut trecînd pe sub fereastră siluetajuvenilă cu palton lung, bărbătesc, şi-a imaginat cărarea
îngheţată, lunecoasă, pe care trebuia s-o urmeze, a alergat afară, şi-a făcut mîinile căuş. Prea tîrziu.
El se şi căţăra pe povîrnişul îngheţat — cu sprin-teneala cam brutală a adolescenţilor, prin care se
afirmă forţa lor crescîndă. Victorios, a grăbit pasul şi a dat colţul Hoardei.
Liniştea transparentă ce domnea în jur a pă-truns-o încetul cu încetul. Lîngă trepte, creanga pe care
băiatul tocmai o atinsese tremura, revărsînd un văl uşor de cristale de promoroacă irizate în
văzduh. Nu se gîndea la nimic, dar toată fiinţa ei simţea că ar fi putut să rămînă o veşnicie pe
trepte, în faţa pajiştii înzăpezite care cobora spre rîu, în faţa presărării lente de cristale ce cădeau de
pe o creangă animată de vibraţii deja invizibile. Da, să rămînă în somnolenţa însorită a acelei
dimineţi care nu aparţinea nici unui an, nici unei epoci, nici unei ţări. Care nu aparţinea nici măcar
vieţii ei, ci unei vieţi cu totul altfel, unde contemplarea scînteierii
fulgilor în tăcere, în absenţa oricărui gînd, devenea esenţială...
A privit alte crengi, mai înalte, întinse spre albastrul palid al cerului, apoi cele din pădurea din
spatele zidurilor Hoardei. Soarele, încăjos, rotunjea cu o licărire uşor violetă liniile lor negre şi
colţu-roase. 1 se părea că nu se simţise înainte niciodată atît de misterios apropiată de copacii
aceia, de scoarţa lor, de crengile lor golaşe. Nici atît de intens expusă în faţa cerului, atît de intens
ea însăşi în faţa acelei aşteptări imense, răbdătoare...
Scînteierea promoroacei şerpuia mereu în aerul îngheţat. Liniştea părea infinită. Şi totuşi, în luminozitatea
aceea mută se auzea parcă un clinchet uşor, neîntrerupt - ecouri imperceptibile îşi răspundeau
cu o puritate şi o exactitate fără greş. Aerul abia colorat în roz, conturul negru al crengilor,
învolburarea cristalelor, fortăreaţa Hoardei aflată încă în umbra albastră a nopţii, soarele care
atingea uşor zăpada în mijlocul copacilor... Echili-brul aerian alcătuit din lumini şi din linişte trăia,
îşi proteja transparenţa, nu se îndrepta nicăieri. Nemişcată pe treptele mici de lemn, ea făcea parte
din el şi se simţea ciudat de necesară în tot ce o înconjura...
Silueta care a apărut la celălalt capăt al aleii era a poştaşului. A adus o telegramă semnată L. M.,
care propunea două date la alegere pentru urmă-toarea lor întîlnire. Ea a intrat şi a citit încă o dată
cuvintele impersonale. Datele îi păreau la fel de caraghioase ca lunile calendarului revoluţionar,
toate acele nivoze, pluvioze* foarte evocatoare, dar cu totul perimate. Parisul, o dimineaţă cenuşie,
un bărbat care-şi curăţă tălpile de bordura trotuarului înainte de a urca în maşină... „Toate acestea
con-tinuă aşadar undeva", şi-a spus ea, cu impresia că-şi aminteşte de o viaţă pe care ar fi părăsit-o
de vreo zece ani. Bărbatul acela continua să umble prin
* Nivăse, respectiv pluviose sînt numele date celei de-a patra (21 dec.-l.9ian.) şi a cincea (2o ian.l8
febr.) luni din calendarul revoluţionar francez (n. red).
Parisul aferatJilav, mirosind a căldură afumată din cafenele, a umezeală de metrou. Intra în
redacţii, discuta, gesticula, vorbea la telefon şi, în fiecare seară, îşi făcea să vibreze maşina de scris
sub ţăcă-nitul nervos şi sec al degetelor. Apoi alegea din
carnetul lui cele două date încă libere şi trimitea o telegramă...
Cînd, după cîteva minute, a ieşit din nou pentru a se duce la Hoardă, luminozitatea aerului, umbrele,
crengile, cerul, mirosul frigului remodelaseră imperceptibil echilibrul care îi unea mai