Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
sau altul îşi întredeschidea uşa şi asculta îndelung, sperînd să recunoască zgomotele unor<br />
comeseni...<br />
A fost nevoită de mai multe ori să scurteze fitilul celor două lumînări care începeau să pîlpîie şi să<br />
răspîndească filamente mici de funingine. Capacul de pe tigaie abia mai era călduţ. „Unde ai<br />
dispărut? Acum va trebui să reîncălzesc totul", a repetat ea, dar vocea i-a părut din nou crispată şi<br />
deja marcată de nelinişte. Frigul se instala repede în bucătăria fară foc. A adunat cîteva surcele,<br />
apoi un pumn de prafnegru, cel de la cărbunele terminat de mult, a aruncat totul în fundul sobei. Sa<br />
spălat pe mîini şi, nemaiputîndu-se stăpîni, s-a dus în antreu, a împins uşa. Noaptea îngheţată,<br />
limpede, i-a tăiat respiraţia. A vrut să-l strige, s-a răzgîndit, a închis la loc uşa. Şi, străbătînd din<br />
nou coridorul, s-a oprit nehotărîtă în camera ei. Răsfringerea rochiei sale negre în oglindă îi trezea<br />
pe ascuns o amintire tandră<br />
şi obscură...<br />
Uşa de la intrare s-a trîntit, nişte paşi au lovit<br />
podelele, iar din bucătărie a ajuns la ea scîrţîitul gol al unei găleţi. Un strigăt, atît de neobişnuit în<br />
gura copilului, un strigăt totodată nerăbdător, vesel şi autoritar a căutat-o parcă prin casă:<br />
— Mămico, poţi să mă ajuţi ? E foarte urgent!<br />
Dacă nu, o să moară...<br />
Ea a străbătut coridorul, şi-a luat paltonul şi, fără să ceară explicaţii, şi-a urmat fiul, care sărea deja<br />
treptele.<br />
Pe întuneric, a dus-o în josul unei pajişti mari, înzăpezite, la marginea pădurii. El alerga printre<br />
primii copaci, dispărea din cînd în cînd pe după un trunchi, se întorcea să vadă dacă îl urma. Ea<br />
venea după el, ca într-un vis straniu, orbită de luna care străpungea din loc în loc hăţişul crengilor.<br />
S-au întîlnit lîngă o baltă mare, la iazul care ba forma o buclă mică a rîului, ba, cînd ploua mai<br />
puţin, se închidea într-o minusculă căldare plină de alge. Eleşteul pe marginea căruia, şi-a amintit<br />
ea, sejuca roşcovanul în ziua primei zăpezi...<br />
— Uită-te! Vocea fiului ei era de data aceasta scăzută, cum sînt cuvintele de care te temi să nu aibă<br />
ecou într-un loc neliniştitor sau sfint.<br />
— Incă o noapte de ger şi vor fi toţi morti... Suprafaţa micului eleşteu era acoperită cu gheaţă, doar<br />
o copcă mai mică decît un pas lăsa să apară apa neagră. lar luciul ei întunecat era striat de mişcări<br />
neîntrerupte, de scurte zvîcniri frene-tice, apoi de o lentă rotire somnoroasă. Uneori, în reflexia<br />
lichidă a lunii, solzii străluceau, se vedeau conturîndu-se aripioarele, plăcuţele argintate ale<br />
urechilor...<br />
Au început să-i salveze cu o grabă excesivă, ca şi cum ar fi fost vorba de ultima clipă pentru cei<br />
cîţiva peşti prinşi în cursă de frig. Işi vedea fiul vîrîndu-şi mîna pînă la cot în apa îngheţată, scoţînd<br />
trupurile lunecoase, înţepenite de lipsa de aer şi care aproape că nu se mai zbăteau. Le dădea<br />
drumul în găleata pe care i-o întindea ea şi, culcîndu-se din nou pe zăpadă, îşi relua pescuitul. Ca<br />
să-i uşureze sarcina, înlătura din apă cioburile de gheaţă, scotea smo-curile de alge şi, uneori, îl<br />
ajuta să-şi suflece mîne-cile hainei foarte îmbibate cu apă. Graba lor voită a amestecat într-un tot<br />
febril gesturile, scîrţîitul zăpezii sub paşi, scînteierea lunii sfărîmate în apa neagră a copcii,<br />
trosnetul gheţii, clipocitul picăturilor,replicile lor scurte, ca ordinele de pe o navă în toiul furtunii.<br />
In agitaţia aceea ochii li se întîlneau uneori pentru o fracţiune de secundă — şi surprindeau ce<br />
străină era liniştea din privirile lor de zorul acela... Ea a observat că mîna dreaptă a fiului avea pe<br />
falange cîteva zgîrieturi. Dar în jur era atîta gheaţă, atîta apă rece, încît sîngele abia colorase în roz<br />
pielea şi nu mai curgea. Pentru prima oară, poate, de la naşterea copilului s-a gîndit la sîngera-rea<br />
aceea fără nelinişte şi nu i-a spus nimic...<br />
El le-a dat drumul peştilor, unul cîte unul, apro-. piindu-se cît se poate de mult de malul îngheţat al<br />
rîului. Trupurile lor au palpitat o clipă în mîna lui, apoi şi-au contopit viaţa lor fremătătoare cu<br />
fluxul negru căruia i se simţea apăsarea rece, compactă... La sfirşit a răsturnat găleata, lăsînd să
Change language