Download PDF - Churry-Burry

se întîmplă astăzi — ai ghicit, nu-i aşa, fără să-ţi explic, ai ghicit totul şi nu ţi-ai întors privirea —
da, lucrul monstruos, criminal, odios, pe care-l trăiesc eu, este însăşi natura acelei vieţi
denaturate... Spune-mi doar ce trebuie să fac. Spune-mi că pe faţa mea nu se vede nimic, nici în
expresia ochilor mei, nici în vocea mea. Crezi că într-o zi o să mai pot privi copacii aceştia, şinele
acestea, aerul acesta ca înainte ?"
Era noapte cînd a ajuns la Villiers-la-Foret. în antreu, cînd şi-a scos ghetele, a observat că perechea
de pantofi bărbăteşti îşi schimbase locul. „Pro-babil i-a încercat din nou în aşteptarea
primăverii, cînd îi va putea purta..." Şi l-a închipuit pe bărbatul extrem de tînăr, brunet, subţirel, cu
o pereche de pantofi foarte bine lustruiţi în picioare, legănîndu-se
în absenţa ei în faţa oglinzii...
„Toate astea parcă aduc a nebunie", şi-a spus
Olga, ducîndu-se în camera ei.
Două săptămîni mai tîrziu, într-o seară de decembrie, totul s-a repetat cu o fidelitate fără greş,
maniacă: urma de pulbere albă de la suprafaţa infuziei, rigiditatea cam mecanică cu care mîna ei a
golit lichidul şi a spălat crăticioara de aramă. lar în carnera ei, faţa familiară a cadranului, care
măsura, reflectat în oglindă, timpul pe dos...
o uşoară înfiorare era gata s-o trădeze. Prea fusese violentă ivirea cărnii - gîtul, umărul, sînul -sub
arsura degetelor îngheţate care au atins-o. Nu simţea nici o legătură cu trupul acela de femeie.
Trupul necunoscut se dezvăluia în vidul violet, din-colo de pleoapele ei. Un trup amestecat cu
mirosul de promoroacă adus în cutele unui palton lung de bărbat... o scurta înfiorare şi un „ah!"
stăpînit erau s-o trădeze că nu dormea. Degetele şi-au întrerupt mîngîierea, apoi s-au însufleţit din
nou. încă şi mai inexistentă, ea a descoperit sub degetele ce se încălzeau încet fragilitatea claviculei
şi greutatea compactă a sînului, care a păstrat mîngîierea. Era culcată pe o parte.Cu chipul pe
jurnătate înfundat în pernă. Poză ideală, se gîndea ea, pentru un somn prefăcut şi care îi permitea
să nu împărtăşească ceea ce i se întîmpla trupului acela de femeie mîn-gîiată. Dar deodată degetele
i-au apăsat puţin mai ferm umărul, apoi şoldul, ca pentru a o face să bas-culeze. S-a simţit din nou
prezentă febril în trupul acela, zăvorîtă în el. o dată răsturnată pe spate, prea expusă, nu va mai
putea să mintă...
încleştarea degetelor pe umărul ei a slăbit. S-a auzit un scîrţîit scurt la celălalt capăt al camerei.
Fără să deschidă ochii, a recunoscut zgomotul. Un tăciune în cădere a împins uşiţa sobei. Printre
gene a zărit luciul oglinzii. Un adolescent gol, ghemuit lîngă sobă, aduna cărbuni mici, stinşi sau
încă roşii
şi îi arunca în jăratic...
Dimineaţa, cînd el a intraL în bucătărie, a observat
un pansaroent discret la unul din degetele lui. „Te-ai tăiat la mînă?", l-a întrebat fără să se gîndească,
cum ar fi făcut altădată. „Nu, a răspuns el
simplu, nu..."
Ea nu avea să-şi dea seama imediat că, din dimineaţa
aceea, aveau să se întîlnească din ce în ce mai rar.
Au urmat cîteva nopţi, nişte nopţi liniştite, petrecute cu ochii deschişi, abia punctate de scurte
momente de uitare în sornn. Cît despre zile, ele se scurgeau într-o somnolenţă rătăcită, pe care o
stră-pungeau chipurile locatarilor Hoardei, ale citito-rilor de la bibliotecă. Nişte ochi insuportabili
prin insistenţa lor, nişte buze prea apropiate, nişte cu-vinte articulate într-un supt umed care îi
atrăgea privirea şi nu permitea să sesizeze sensul cuvin-telor... Ea se distanţa într-o retragere
excesivă, începea să vorbească pentru a-şi estompa stîngăcia. o asurzea propria ei voce, răsunînd
parcă undeva, în spatele ei. Şi, un gînd obsedant, ca un fir de aţă scămoşat pe care îl îropingi în
zadar în urechea unui ac, i se răsucea în mintea somnoroasă: „Şi dacă n-aş mai face nici o infuzie