Download PDF - Churry-Burry

denaturată din capitala tinereţii sale, Li bîiguise, parcă scuzîndu-se: „Ştii, eu nu am prea cunoscut
viaţa aceea. In tranşee vedeai mai ales moartea..."
Fluicratul ceainicului a ajuns la ele din bucătă-rie. Conversaţia lor ezitantă s-a întrerupt. Rămasă
singură cîteva minute, Olga s-a simţit uşurată. Nu mai spera miracolul de a fi înţeleasă... Şi totuşi,
parcă ghicise că Li, momentan singură şi ea, se apropia temător de mărturisirea ei de nerostit. Şi
cînd a intrat cu o tavă cu două ceşti şi un ceainic vechi cu ciocul ştirbit, cînd, cu un aer exagerat de
preocupat, a început să aranjeze tava, să toarne ceai, să se agite inutil pentru fiecare amănunt
(„Aşteaptă, o să-ţi schimb linguriţa..."), Olga a înţe-les că dincolo de vorbele ei se contura un
cuvînt grav, greu de rostit.
— Ştii, a spus Li, fără să-şi întrerupă rotirea mîinilor înjurul tăvii, ţi-am vorbit adineauri despre
tranşee, despre soldaţi. Am trăit totuşi trei ani printre ei. Aşa că ştiu despre ce vorbesc. Cei mai
mulţi erau tineri. Şi am remarcat că unii dintre ei, foarte puţini, mureau fără să le vină să creadă. Şi
în clipa mortii, cel puţin cîteva momente, nu ne venea nici nouă să credem...
Vocea i s-a stins ai, aproape în şoaptă, ferindu-şi
privirea, a murmurat:
— Dar pentru tine nu-i acelaşi lucru. Căci este vorba despre un copil. De copilul tău... Scuză-mă,
sînt o proastă...
Şi, neştiind cum să rupă vraja tăcerii provocate de cuvintele ei, a dispărut în încăperea vecină şi s-a
întors cu un teanc de ziare în braţe.
— o să spui că nu sînt obiectivă, a anunţat ea cu i un ton aproape vesel, care voia să contrasteze
cu fraza precedentă, dar, vezi tu, în domeniul ştiinţific şi... medical (vocea i-a lunecat din nou spre
teama de a nu răni), ruşii, în fine, sovieticii, sînt foarte avansaţi. Ascultă ce am citit ieri, şi nu în
Prauda, ci în Le Figaro: „Un savant rus, profesorul A. A. Isotor, a făcut o descoperire senzaţională,
conform căreia raza terestră ar măsura cu 80o de metri mai mult decît se credea, iar pămîntul nu ar
fi sferic, ci eliptic..." Mi-am spus că ai putea, probabil, cu fiul tău... In fine, să-l duci acolo măcar
pentru o consul-taţie... o săptămînă sau două...
Olga nu şi-a putut stăpîni un zîmbet. Şi, pentru a evita un nou moment de linişte, a întrebat:
— Plecarea ta, pentru cînd ai prevăzut-o?
— Cred că totul va fi gata la sfirşitul lui aprilie. Ultimele zăpezi se vor topi în Rusia pînă atunci şi
voi putea merge pe drum...
„Ultimele zăpezi... în Rusia..." Cuvintele acelea s-au rătăcit în mintea Olgăi, revenind din cînd în
cînd în drum spre casă. De fiecare dată, ecoul adu-cea cu el un mic răgaz de visare. Apoi, asprimea
cuvintelor seci şi definitive îi sfărîma aura ninsă. Definitivă era certitudinea că nu-i va putea spune
niciodată, nici măcar prietenei sale celei mai apro-piate, ce i se întîmplase. Cel mai rău lucru pe
care şi-l putea imagina Li era agravarea bolii copilului. Dar asto ! Nu, pentru o persoană sănătoasă
la minte era de neconceput... Ca pentru toţi călătorii care o înconjurau în tren. A simţit cum se
înalţă un zid transparent între ea şi aceia, o cupolă de sticlă care o transforma pe ea, cu dorinţa ei
furioasă de a se confesa, într-un peşte de acvariu. o clipă i s-a părut că şi dacă ar fi scos un strigăt
lung de nefericire, nici unul dintre vecinii ei nu ar fi întors capul.
„Ultimele zăpezi... în Rusia..." A încercat să le păstreze în ea ecoul, să-l facă să dureze. Şi să-i
spună (lui Li, altcuiva) ceea ce le era interzis cuvintelor. „Vezi tu, eu ţi-am povestit tinereţea mea
pentru a mă justifica. Totul se descompunea, se deregla, iar vieţile noastre erau aidoma acelui
început de secol bolnav. Voiam să-i semănăm. Şi astfel, în loc să trăim, nejucam de-a viaţa
denaturată, capricioasă. Aveam impresia că, paralel, viaţa obişnuită, demnă de dispreţ, căci era
prea rectilinie, continua şi că vom putea oricînd să ne întoarcem la ea cînd ne vom sătura de
jocurile noastre. Dar, într-o bună zi, am văzut că cele două vieţi ale mele se bifurcaseră prea mult
şi că va trebui acum s-o urmez pînă la capăt pe aceea pe care o alesesem înjoacă, aşa, ca o Bfidare
tinerească. Şi am trăit viaţa aceea prost aleasă, cu privirea aţintită asupra celeilalte. lar ceea ce mi