Download PDF - Churry-Burry

La Paris, la ieşirea din metrou, a fost cuprinsă din nou de oboseală şi de epuizarea nervoasă din
ultimele săptămîni.Treptele scării i-au fugit brusc de sub picioare, s-a agăţat de balustradă. Şi, cu
ochii pe jurnătate închişi, a ascultat în ea o voce plîngăreaţă, aproape copilărească, rugătoare: „Dear
înţelege Li!" De-ar înţelege totul şi de mi-ar spune ce-i de făcut! De-aş avea măcar o clipă de
linişte..." Reluîndu-şi drumul, Olga a recunoscut în tonul acela aproape înlăcrimat vechea voce a
„micii afurisite".
„îţi mai aduci aminte, la şcoală, înainte de Revo-luţie, de scîndura pe care pedagoga-şefă o lega de
spatele celor care se cocîrjau? Ca să stea drept. Le remarcai de departe pe bietele răstignite, cu
umerii lor pătraţi, cu spatele lor ţeapăn... Şi apoi, într-o zi, nici urmă de scînduri! Ziarele vorbeau
de libertate şi de emancipare..."
Incerca să-i explice lui Li impresia care îi însoţise imperceptibil toate gîndurile încă din
adolescenţă. Impresia că într-o bună zi viaţa îşi pierduse o anu-mită rectitudine, justeţe,
regularitate. într-o zi în care se vîrîse în viaţa lor rusească, în toată ţara, un straniu capriciu. Brusc,
îi apucase pofta să arate că rectitudinea aceea nu era decît o himeră, o preju-decată de negustori- Şi
că se putea trăi fără să o respecţi, ba chiar sfidînd-o. Pe deasupra, viaţa părea să le dea dreptate: un
ţăran siberian numea şi alunga miniştrii, „purifica", aşa cum numea el acole împerecheri, doamnele
de onoare ale ţarinei şi, după gurile rele, chiar ai pe ţarină, subjugate toate de forţa lui trupească
mepuizabilă. Ziarele îl înfăţişau pe ţar în chip de enorm oval fesier purtînd o coroană. A ucide un
poliţist devenea o faptă de glorie în numele libertăţii... lar apoi, într-o zi, încetaseră să mai agaţe
scînduri de spatele elevclor cocîrjate.
Explicînd, Olga a crezut deodată că se înţelege pe sine. Da, după ce scîndurile au foat scoase, totul
s-a prăbuşit în ţară. în mintea ei exista amintirea unei delăsări pur corporale. Pentru cîtva timp, a fi
sucit şi deşelat devenise ultima modă... Chiar în primăvara în care li se eliberaseră spinările participase
pentru prima oară la un bal mascat. Stră-bătînd coridorul (portretul bunicii era atîrnat cu
capul înjos), surprinsese un bărbat şi o femeie împe-recheaţi într-un fotoliu. Şi ca milioane şi
milioane de persoane în perioada aceea, descoperise că ordinea lucrurilor se fisura, gata să se
prăbuşească, sau că, de fapt, nu exista nici o ordine, nici o rectitudine, doar obiceiul servil care îi
lega, ca şi scîndura de pe spate, de legile numite naturale... Un an mai tîrziu îl ascultase pe poetul
care îi agăţase de degete nişte gheare de urs. Un alt poet pretindea că bea şampanie din tigva iubitei
lui care se sinucisese. Apoi — un mecena care comandase o icoană, reprezentînd o enormă iazmă
goală...
Şi capriciile acelea, ca un drog, dădeau pentru cîteva zile o senzaţie ameţitoare de eliberare, dar
cereau doze din ce în ce mai puternice, amestecuri din ce în ce mai neobişnuite. Aspirau cu toţii la
capriciul suprem, care i-ar fi eliberat de ultimele simulacre din lume. Simţise asta într-o seară, la
Sankt-Petersburg, pe cînd se întorcea de la o petre-cere nocturnă cu un bărbat care se prefăcea că
dă crezare celor povestite de ea cu o voce funebră şi extatică. Spunea că era gata să se dăruiască
doar celui care ar accepta s-o omoare după aceea. Sau înainte? Dedată cu totuljocului său, uita ea
însăşi versiunea iniţială. Bărbatul, pictorul care inventase recent „haşurismul", ştia că fata aceea de
şapte-sprezece ani avea să devină una din numeroasele lui amante şi că, desigur, nu o va omorî,
nici după şi, mai ales, nici înainte. Dar sejuca şi aproape că nu-şi mai rernarcajocul. Cît despre ea,
tot gîndindu-se şi tot vorbind despre „blestemul care îi lovea sîn-gele", sfirşise prin a crede că-l va
transmite viito-rului ei ainant şi nu copilului...
Olga simţea că, de cîtva timp, Li o asculta cu o uşoară nelinişte - teama cuiva care presimte o mărturisire
capabilă să-l ia pe nepregătite, să-i dea chipului atît de familiar al prietenului nişte trăsături
necunoscute, tulburătoare. Şi chiar să mineze o prietenie veche. Din cînd în cînd începea să
povestească mai apăsat, cu un zel şi o pasiune care nimereau de fiecare dată prost. Era indignată de
chinul la care erau supuse elevele îndreptate cu scîndura, îşi bătea joc de perechea surprinsă într-un
fotohu... lar cînd Olga a vorbit despre viaţa