Download PDF - Churry-Burry

— Toată lumea voia să vadă în ei doi amanţi. lar în moartea acestui personaj dubios, o crimă.
Este tonul obişnuit al poveştilor lui: frust, tăios, uniform. Bărbatul cu haină de student se şi
aşteaptă la încă o anecdotă. Ar vrea să plece, să bea un pahar de vin fiert, să se culce... Deodată,
bătrînul, ca şi cum i-ar fi ghicit dorinţa de a fugi, exclamă într-un icnet răsunător, în care se aude
aproape un geamăt şi o scuză că nu ştie să povestească altfel:
— Sînteţi primul căruia îi vorbesc despre ea!
Toată lumea din Villiers-la-Forăt (bărbaţii mai vădit poate decît femeile) dorea să fi fost o crimă.
Versiunea aceasta corespundea unui inevitabil cli-şeu al imaginaţiei oamenilor fără prea multă
imagi-naţie, schemei clasice a unei crime pasionale. Sau, şi mai simplu, dorinţei de a-şi închipui
două trupuri goale, mai întîi unite prin dragoste, apoi despărţite de violenţa unei lupte scurte şi de
moarte.
Intrigaţi, neobişnuit de sclipitori, locuitorii pălă-vrăgeau despre crimă, inventîndu-i noi versiuni,
criticînd ancheta care bătea pasul pe loc. Dar, de fapt, trupurile îi intrigau. Căci a trebuit dintr-o
dată să li se accepte apariţia în liniştea somnoroasă şi rustică din Villiers-la-Forăt, să li se înscne
goli-ciunea amoroasă sau criminală în leneveala acelor zile de iulie, care miroseau a prafincălzit la
soare, a mîl călduţ din rîu. Da, în peisajul acela blînd şi domol au irupt ei: un bărbat cu hainele
îmbibate de apă, lungit pe mal, cu ţeasta zdrobită. Şi o femeie cu părul încîlcit, şiroindu-i, cu sînii
goi, o femeie aşezată, împietrită ca o stîncă sculptată, lîngă băr-batulîn agonie.
Aşa fusese redată scena de un martor cu sufletul la giiră - bîlbîitul pe care locuitorii din Villiers-la-
Foret îl numeau „ Tum-tum " din cauza veşnicului său „ t-t-tum-dumneavoastră ştiţi", început de
propo-zitie care îi permitea să se lanseze într-o conversatie.
De data aceasta era atît de răvăşit, încît gîngăveala lui a durat mai mult ca de obicei. Bărbaţii de la
mica terasă a Royal-ului l-au privit cu un zîmbet indulgent, cei mai tineri au început să-l parodieze.
Efortul făcut şi rînjetele acelea i-au umplut ochii de lacrimi. Fragilitatea lui, adăugată la
pronunţarea defectuoasă, îl făcea să pară sărac cu duhul. A reuşit să-şi stăpînească gîtuirea „ tumtum
"-urilor doar cît să semnaleze prezenţa celor două trupuri de pe mal. Faţa lui chinuită i-a
convins pe oameni. S-au ridicat şi l-au urmat cu un zîmbet, cum te iei după lătrăturile unui cîine
deznădăjduit că nu poate face înţeleasă importanţa chemării sale.
Pe mal, timp de cîteva minute, au rămas orbiţi. Totul era atît de radios înjurul lor în după-amiaza
aceea frumoasă de vară. Aburul căldurii învăluia hăţişul sălciilor într-o lumină blîndă, lăptoasă.
Apa cu sclipiri mate clipocea sub minuscule promontorii ierboase, care îi dominau ici şi colo
curgerea. Zgo-motul flasc şi adormitor îţi trezea pofta de a te întinde în iarbă, de a asculta distrat
trilurile răzleţe ale păsărilor, strigătele îndepărtate ale cocoşilor, care ajungeau pînă acolo parcă
pentru a măsura mai bine tot spaţiul acela estival... La vreo sută de metri, un pescar îşi clătina
undiţa. Şi mai încolo, de-a lungul rîului, se vedea clădirea fostei fabrici de bere, acoperită toată cu
ghirlande de hamei. lar într-un plan mai retras, spre orizont, se îngrămă-deau primele case din
oraşul de jos, apoi, într-o etajare familiară, acoperişurile oraşului de sus -cu vîrful negru al
clopotniţei, cu îmbelşugarea verde a platanilor deasupra gării, cu cotitura drumului spre Paris.
Oamenii veneau, mformaţi nu se ştie cum, se salutau pe furiş cu un semn uşor din cap şi mul-ţimea
lor, compusă din vecini, din cunoştinţe, din rude, înlemnea în faţa acelei scene inimaginabile:
un bărbat culcat, cu o rană lată, brună pe ţeasta pleşuvă, cu gura căscată, cu ochii sticloşi, şi o
femeie aşezată pe un buştean mare, mîncat de carii, arun-cat afară de rîu, o femeie de o frumuseţe
şi o impu-doare care-ţi răneau ochii.
Aceasta era de altfel senzaţia pe care a încercat-o toată lumea de pe mal. o durere oculară, ca şi
cum s-ar fi strecurat o geană sub pleoapă şi ar fi tulburat vederea. Bărbatul mort, pe care nu
îndrăzneau să-l atingă înainte de sosirea poliţiei, femeia cu sînii abia ascunşi de fişii de pînză - doi