Download PDF - Churry-Burry

auzit amenin-ţările soldatilor aceia învingători. „O să vă scoatem maţele şi o să vă spînzurăm de
ele!", îndeosebi ima-ginea asta a impresionat-o... Durerea care îi arde acum pîntecele îi pare
aproape derizorie în compa-raţie cu torturile de care se teme. Suferă mai mult din cauza mirosului
înţepător al crucii de aramă care se desprinde de pe pieptul roşcat al violato-rului şi pe care o simtc
pe buze. Precum şi din cauza mirosului acru al trupului mare, murdar. In ciuda răsuflării care o
înăbuşă, distinge brusc un pas iute şi, cu coada ochiului, are timp să zărească un genunchi ce atinge
pămîntul, podeaua. o împuşcă-tură de revolver îi umple capul de o surditate moale, o face să
strîngă din pleoape. Unica senzaţie care îi rămîne este lenta înmuiere a cărnii întărite înfipte în
pîntecele ei... Şi şuvoiul gros care începe să-i curgă pe obraz din tîmpla soldatului. Trupul acela
enorm devine şi mai greu şi, în sfirşit, o eliberează, alunecînd deoparte, ca o masă flască. Se
refugiază într-o altă încăpere. Senzaţia de membru încordat ce se deslinde în adîncul pîntecclui i se
împrăştie în trup... Cînd traversează din nou casa îşi vede
131
paşii îmbibaţi cu sînge. în curte, un bărbat, un adevărat uriaş, cu ochi întunecaţi de oriental, îi face
semn să aştepte. Impuşcăturile se îndepăr-tează încet. Imbrăcămintea bărbatului nu se prea
deosebeşte de echipamentul soldatului ucis. o pri-veşte insistent, aproape zîmbind. „Prinţul
Arbelin", murmură el, încHnînd capul, înainte de a dispărea în direcţia împuşcăturilor. Ea nu ştie
dacă l-a auzit. Trupul retrăieşte moartea înlăuntrul ei a cărmi celuilalt. „Era prima ta dragoste", îi
suflă în minte o voce zeflemitoare. „Mica afurisită!" — găseşte ea brusc denumirea aceasta şi se
simte subit îmbă-trînită... Durerea ei este repede risipită de alte dureri.
La Kiev, unde petrece mai multe săptămîni as-cunsă într-un subsol plin cu apă pînă la glezne, află
de moartea vărului ei. Cînd roşiii sînt alungaţi, doar pentru cîtva timp, din oraş, rudele victimelor
se duc la locul execuţiilor. Este curtea fostei şcoli. Zidurile de înălţimea unui om sînt acoperite cu
un strat gros de sînge uscat, de bucăţi de creier, de fişii de piele cu smocuri de păr. în rigolă sîngele
bălteşte, negru... Mai tîrziu, cînd este din nou în stare să gîndească, îi revine amintirea poemelor
care vorbeau despre „boala princiară". Sîngele de hemofil, sursa atîtor versuri patetice, se amestecă
cu terciul sîngelui tuturor acelor anonimi într-o rigolă înfundată cu rămăşiţe de carne.
La un moment dat, crede că i-a dispărut orice urmă de sensibilitate... Se succed oraşe pustiite de
incendh, case spintecate de jafuri, felinare cu cior-chini de trupuri spînzurate (într-o zi, unul din
cada-vre, deja vechi probabil, cade şi o atinge uşor cu braţele lui zdrenţuite). Ca s-o mai poată răni,
durerea trebuie să fie deosebit de vie — pînza rochiei
Andre't Makine
132
sale lipite de o rană şi pe care trebuie s-o smulgă. Sau prea meschină — arsura obsedantă a pişcăturilor
de păduchi. Sau prea stupidă - aşteptarea, printre alte femei, a torturii pe care trebuie să o
inventeze un bărbat pipernicit, îmbrăcat cu o manta de piele şi devenit astfel „comisar", care suferă
de o durere de dinţi şi le cercetează pe prizoniere cu şi mai multă ură, pînă cînd una dintre ele îi
întinde o sticluţă de parfum (ultimul ei talisman de feminitate) ce-i alină suferinţa şi le aduce o
eliberare nesperată.
Se recunoaşte din ce în ce mai puţin în fiinţa aceea flămîndă, în zdrenţe, cu ochii inflamaţi.
Văzîndu-şi imaginea în vitrina spartă a unui magazin, aproape de port, o salută înainte de a o
întreba încotro este cheiul de îmbarcare. Umblă desculţă, nu mai are nimic de purtat. Oraşul acela
de pe litoralul Mării Negre este ultimul punct încă liber. Se duc deja lupte în cartierele mărginaşe.
Din cînd în cînd tre-buie să ocolească un mort, să se ascundă în spatele unui zid ca să nu fie
mitraliată. în faţa vitrinei, înţelegîndu-şi greşeala, percepe o scurtă trezire a conştiinţei, simte o
uşoară crispare a buzelor - un zîmbet! - şi îşi spune că libertatea pe care a visat-o atît este
dobîndită, absolută în acest oraş aflat în război. Ar putea să ia arma soldatului mort întins lîngă